Discuții despre Treptele Scării, Partea 191

De ce nu este întotdeauna posibil să înțelegem o acțiune sau un gând?

Nu știm niciodată de ce am acționat într-un fel sau altul, de ce suntem aruncați de la un gând la altul, de la o stare la alta, deoarece toate acestea depind de structura interioară a sufletului. Trebuie să examinăm această dorință acum, apoi o altă dorință, urmând structura sufletului lor. Nu știm cu ce suflete și în ce chestiuni suntem conectați în cadrul structurii lui Adam HaRişon. Nu ne cunoaștem pe noi înșine, cu atât mai mult nu cunoaștem sufletele cu care suntem conectați sau tipul de conexiune. Nu există nicio modalitate prin care să știm acest lucru pe baza corpurilor fizice ale oamenilor conectați la noi.

Prin urmare, ni se aduc diverse situații și stări care ne par coincidențe, deoarece dacă am vedea structura întregului Adam HaRişon, din interiorul ei am ști ce trebuie să facem acum, ce vom face în momentul următor și ce ni se va da în viitor.

Din acest motiv, cabaliştii  ne dau sfaturi simple în această privință: în fiecare situație în care ne aflăm, nu calculați împreună cu celelalte suflete cum să acționați. Suntem într-un corp și nici măcar corpul nu trebuie să se gândească la modul în care funcționează toate celulele din corp în fiecare moment, la modul în care fiecare celulă este planificată și funcționează pentru a ști cum ar trebui să acționeze. În cele din urmă, corpul funcționează într-adevăr așa cum a fost conceput, ca un sistem închis cu toate părțile sale, chiar și cea mai mică, dar nu suntem încă la gradul în care putem recunoaște acest lucru. În starea noastră actuală suntem complet incapabili să-l înțelegem. Abia mai târziu, la sfârșitul corectării, când suntem incluși în acest sistem fără nicio perturbare, întreaga structură cu toate funcțiile sale devine revelată.

Prin urmare, cel mai corect și simplu sfat general care ni se dă este că noi, acțiunea noastră și scopul nostru trebuie să fim una. Am coborât din rădăcina în care eram atașați de Creator. Cine este Creatorul? Creatorul este format din toate celelalte suflete în care suntem încorporați, și împreună, ele primesc lumina superioară în interiorul lor. Această simțire din noi se numește „Creatorul”. Nu știm ce este în afara noastră. În afara noastră se află esența Lui. Ceea ce primim în legătură cu toate celelalte suflete în starea corectată la sfârșitul corectării din rădăcina noastră se numește „Creatorul”. „Din acțiunile Tale Te cunoaștem”. Îl cunoaștem prin simțirea noastră. Trebuie să tânjim după asta din interiorul acțiunii pe care o îndeplinim acum. Dacă ne împingem constant în acest fel, apăsând doar asupra acestui punct, atunci în final îl vom atinge într-un mod precis.

Este imposibil să oferi unui om acest program măreț în întregime, astfel încât, înainte de a efectua chiar și cea mai mică acțiune, să îl înțeleagă pe deplin și cu înțelepciune, în control deplin, să îl înțeleagă de la început până la sfârșit. Cum am putea cunoaște întregul sistem în avans înainte de a fi aderat la toate sufletele, cu toate părțile sistemului, ca o singură structură? Prin urmare, ni se oferă o soluție. Dacă dorim să fim incluși în acest sistem ca părți bune și active, trebuie să avem intenția ca noi, acțiunea noastră și starea noastră de adeziune cu Creatorul să fim una. Trebuie să ne dorim deja de acum să fim la sfârșitul corectării așa cum ne-o imaginăm, să dorim să realizăm și să creăm starea sfârșitului corectării.

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul să ceară ajutorul Creatorului și să își dorească doar să dăruiască fără a primi nimic pentru sine?

Răspuns: Exact asta cerem. Îi cer Creatorului să-mi dea capacitatea de a dărui. A dărui Creatorului înseamnă a dărui grupului, așa cum este scris: „Eu locuiesc printre poporul Meu”. Este unul și același lucru.

Nu există un alt Creator. „Eu locuiesc printre poporul Meu” înseamnă că El este revelat în cadrul grupului. Forța colectivă a grupului se numește „Creatorul”. A dărui grupului ca întreg înseamnă a dărui Creatorului.

Noi tindem să ne gândim la asta în termeni obișnuiți, pământești, și așa ni se pare. „Ce este atât de special la acest grup? Ce le-aș putea oferi? Asta e o prostie!” Dar dacă ai fi cu adevărat capabil să ieși din tine însuți și să dăruiești altora, ai dezvălui realitatea superioară, mai degrabă decât această lume. Pur și simplu noi nu am atins-o încă.

Omul s-ar putea întreba: „Multe mișcări filosofice nu au promovat de asemenea, devotamentul față de societate? Nu au susținut ele că vocea poporului este vocea lui Dumnezeu?” Dar nu este același lucru, deoarece ei nu au folosit lumina reformatoare, forța interioară conținută în colectiv.

Așadar, ce spune în cele din urmă înțelepciunea Cabala? Nu ai nimic altceva decât dorință. În interiorul acestei dorințe se află o forță unică numită „Creatorul”, ascunsă acolo de la început. Poți trezi această forță în cadrul grupului dacă dorești cu adevărat să avansezi către ea, dăruind grupului. Acolo, în cadrul grupului, îți rezolvi toate relațiile – cu tine însuți, cu grupul și cu Creatorul. Totul are loc în cadrul grupului, în dăruirea pe care o dobândești în afara ta.

Nu există nicio diferență între a dărui grupului și a dărui Creatorului. A dărui grupului se referă mai mult la a dărui vaselor (Kelim), dorințelor altora. A dărui Creatorului înseamnă a deveni mai integrat în forța generală a dăruirii care domnește în interiorul acelor dorințe.

Trebuie să ne eliberăm de conceptele religioase, de credința persistentă că există un Creator care domnește undeva în ceruri și ne influențează de acolo. Observați cât de adânc înrădăcinat este încă acest stereotip în noi! Dar nu există o Forță superioară în afara noastră! Acea forță există în cadrul grupului, în conexiunea dintre noi. Nu există nimic dincolo de acea realitate pe care o dezvălui. În afara realității, nu există nimic.

Pe măsură ce aprofundezi aceste concepte, începi să înțelegi că aceasta este de fapt, o abordare foarte materialistă.

Din Lecția zilnică de Cabala din 21.03.2011, despre Cartea Zohar, Yitro (Ietro)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 188

Nu este oare mai logic să ajungem la iubirea pentru oameni din iubirea pentru Creator?

Conform înțelepciunii Cabala, iubirea Creator este gradul final al dezvoltării dorinței; este corectarea dorinței. Dorința există în dublă ascundere, ascundere simplă, recompensă și pedeapsă și iubire. Iubirea este împărțită acolo în mai multe părți, iar iubirea eternă este cea mai mare și ultima.

Adică, trebuie să ajungem la sfârșitul corectării și abia de acolo să înțelegem că trebuie să ne relaționăm bine cu prietenul cu care studiem aici. Altfel, de ce a creat Creatorul această lume întreagă și prietenii, și ne-a adunat laolaltă? Scopul existenței acestei lumi, care împovărează sufletul și îl apasă, este de a încerca să ajungem la sfârșitul corectării, în ciuda tulburărilor pe care Creatorul ni le dă în prezent. Aceasta este în esență, întreaga chestiune a ascensiunii în grad. Suntem deja la sfârșitul corectării chiar acum, dar nu o simțim pentru că inima noastră este învăluită în 125 de învelișuri. Aceste straturi de ascundere trebuie neutralizate pentru a simți sfârșitul corectării. Cum devin neutralizate aceste învelișuri? Prin diverse mijloace care ne stau la dispoziție.

Chiar și marii drepți care se află la sfârșitul corectării coboară în această lume atunci când trebuie să ajute sufletele din această lume și încep din nou aceeași cale, ating sfârșitul corectării în viața lor, scriu cărți pentru noi, ne ajută, au grijă de noi și ne învață, toate din gradul acestei lumi. Ei sunt conectați încă la sfârșitul corectării din ei înșiși, dar sunt aici cu noi. Cu alte cuvinte, toate învelișurile care ne-au fost date pentru ca noi să nu simțim sfârșitul corectării sunt menite să ne conducă să le depășim, astfel încât să ne raportăm la ele și să le folosim. Cu cât tulburarea este mai mare, cu atât mai mare va deveni iluminarea care va veni ulterior.

Legile naturii din această lume ne dovedesc acest lucru: acțiunea rezistenței în electricitate, conexiunea dintre celulele din corp și conexiunea dintre toate lucrurile. Forța rezistenței este o forță pozitivă dacă este folosită într-un scop. Numai prin ea omul poate simți ceva și se poate produce beneficiu. Când electricitatea trece printr-un fir fără rezistență, aceasta nu este simțită. Dacă se aplică rezistență, aceasta poate produce beneficii: încălzire, răcire și funcționarea diferitelor dispozitive.

Așa este și cu povara cauzată de dorința de a primi. Fără ea, nu am simți lumina. Cu zero grosime, nimic nu este simțit. Dacă există grosime în marea de lumină, în funcție de grosime, vom putea simți lumina trecând prin ea, cu condiția să o lăsăm să treacă. Prin urmare, forța ecranului se numește „forța rezistenței”. Funcționează exact ca un rezistor care produce rezistență electrică.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este măreția Creatorului?

Răspuns: Măreția Creatorului este atunci când scopul  este mai important pentru mine decât mine însumi, când Creatorul este mai important pentru mine decât ceea ce mi se întâmplă în acest moment sau ceea ce vine la mine din adâncul ființei mele. Creatorul și scopul – esența este una și aceeași.

Trebuie să ajung la un echilibru interior, astfel încât măreția scopului, măreția Creatorului, pe care am primit-o acum, să-mi dea putere suplimentară în comparație cu forțele pe care le posed și le folosesc pentru a avansa în viața materială.

În acest fel, voi putea să mă ridic puțin mai mult, să mă întorc către Creator și să ajung dependent de El.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate omul să identifice discernământul intern înainte de a traversa Machsom?

Răspuns: Omul care nu a traversat încă Machsom primește iluminări de Sus, care oferă o anumită simțire și înțelegere care îi permit să identifice diverse stări în interiorul lui și să avanseze.

Vedem că această cale poate dura, de exemplu, zece ani. Pe măsură ce o parcurge, omul își dă seama că devine mai înțelept și începe să înțeleagă mai bine diverse stări, se familiarizează cu ele și ajunge să le cunoască.

Aceste definiții, aceste diferențe revelate între tot felul de stări, vor fi necesare în viitor, iar anii petrecuți în acest sens nu sunt o distracție goală, ei nu trec în zadar. Această perioadă, care într-adevăr se întinde pe mai mulți ani, este necesară, deoarece omul va trebui să lucreze cu toate variațiile acestor stări mai târziu, când va dezvălui fața Creatorului.

Prin adunarea tuturor acestor Hisronot [dorinţe], numite fărădelegi și greșeli, el va continua să lucreze cu ele ulterior și apoi va vedea în ce stare se afla anterior. Între timp, omul nu vede nicio diferență între ele. Abia după ce va traversa Machsom va putea să le distingă, pentru că acum este ca un copil al cărui grad de conștientizare este prea mic.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot clarifica motivul pentru care mi se trimite o anumită stare?

Răspuns: Vedeți, există mulți oameni în lume care se îndreaptă către Forța superioară. Îmi amintesc de o vizită la San Francisco, unde statui ale sfinților creștini, Madona cu copilul etc., stau chiar pe străzi. Oamenii se închină la aceste statui, vin chiar pe stradă și le sărută. Vedem idolatrie pură într-un oraș american modern. Acesta este un exemplu clar pentru dumneavoastră.

Sau luați în considerare exemplul lui Baal HaSulam despre membrii kibuţului din deșertul Negev care suferă de secetă, și fără să-și dea seama, ei se îndreaptă către Creator cu o cerere de ploaie. Această cerere vine din inimă. Fie că vor, fie că nu, ei cer ajutorul Forței superioare, pentru că tocmai Creatorul este cel care aranjează această situație pentru ei, deși ei nu știu.

Adică, oamenii din întreaga lume se îndreaptă către Creator pentru ajutor. Chiar și un mic purice care suferă pentru că nu are ce mânca suferă; suferința sa este de asemenea, un apel către sursa suferinței sale, către Creator.

Întrebarea este cum să ne îndreptăm corect către Creator, începând de la micul purice până la animalele mari, până la omul care venerează statui, până la kibuțnicii din Negev, până la evreii religioși aflați la nivelul mineral al sfințeniei și până la cei care își doresc deja cu adevărat să se întoarcă către Sursă și să știe către cine se îndreaptă. Totuși, apelul acestora din urmă are un scop complet diferit.

Cererea unui purice sau a unui om care își cere propriul bine în această lume și în lumea viitoare rămâne în cadrul lumii materiale. Dar când omul începe să ceară nu pentru a se simți bine în lumea viitoare, ci pentru că în cererea sa există deja o simţire față de Creator (adică este simultan un amestec de Lo Lişma și Lişma), atunci devine o cerere țintită.

Aceasta este diferența esențială dintre cererea noastră și cererea unui purice sau a unui închinător la idoli, pentru că este cu adevărat un apel către Creator. La urma urmei, nu cerem precum kibuțnicii, care se roagă pentru că nu plouă și suferă de secetă și nu strigăm către Creator că ne simțim rău, astfel încât să devină bine. Vorbim despre un apel greu de exprimat în cuvinte.

Dacă Îi cer Creatorului corectare pentru a deveni ca El, și aceasta este o cerere „din contul meu”, este tot Lo Lişma. Lişma este o simţire pe care nici măcar nu suntem capabili să o exprimăm în cuvinte. Cum pot să mă îndrept cu o astfel de cerere care va fi ca și cum ar fi deconectată de mine însumi și îndreptată exclusiv către Creator?

Prin urmare, întreaga noastră muncă trece prin diverse relații cu Forța superioară, pentru a ajunge în final la „Israel, Creatorul și Tora sunt una”. Adică, pașii pe care îi fac în procesul clarificărilor mele în raport cu Creatorul se numesc „Tora”; este vorba despre modul în care mă raportez la El, astfel încât acești pași, în loc să fie îndreptați către mine însumi, să fie din ce în ce mai îndreptați către El.

A face o inversare a direcției acțiunilor mele este munca.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26, Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există multe acțiuni pe care omul trebuie să le îndeplinească în timp ce se pregătește pentru spiritualitate. După traversarea Machsom există și diverse acțiuni spirituale: „Ibur” (starea de embrion), „Leida” (nașterea spirituală), „Enika” (hrănirea), „Mochin” (stare măreaţă) – adică stări mari (Gadlut) și mici (Katnut).

Când omul este deja în spiritualitate și simte Divinul, trece de asemenea prin diverse etape. Acestea sunt numite „cele 24 de ore ale zilei spirituale”, zilele săptămânii spirituale, Șabat-ul, lunile, Roş Hodeş (începutul lunii) și diverse sărbători – toate acestea sunt stări spirituale speciale în care omul trebuie să lucreze.

În partea a 12-a a TES, studiem modul în care rugăciunea este împărțită continuu în 24 de ore spirituale și există chiar și o stare de somn în ea. Somnul spiritual este o pregătire specială pentru următoarea etapă a ascensiunii spirituale, care constituie de asemenea, multă muncă.

Există muncă în toate stările spirituale, pentru a căror experimentare omul trebuie să depună eforturi pentru a face corectări la un anumit grad. Însă articolul lui Rabaş, pe care îl studiem în prezent, spune altceva: „Nu este nimeni sfânt ca Domnul, căci nu este nimeni în afară de Tine” în munca spirituală. Adică, ni se spune că Creatorul este cel care face toată munca pentru noi, aceasta este munca Lui și omul nu are nimic de făcut.

Ce poate face un om dacă Creatorul face toată munca pentru el? Trebuie să ajungă la simţirea și la realizarea că nu există într-adevăr „nimeni sfânt precum Creatorul” și „nu este nimeni în afară de El” care îndeplinește toate acțiunile, face totul și planifică totul. Începutul unei acțiuni, procesul de execuție a acesteia și rezultatele ei sunt toate munca Creatorului.

Dar avem și noi o treabă de făcut și un effort, de a ajunge să simțim ceea ce ni se întâmplă cu adevărat și să simțim ceea ce se întâmplă în modul cel mai corect, să percepem asta în mod corect.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26, Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Educația și creşterea noastră cabalistă sunt complet diferite de educația publicului. Religia învață omul pur și simplu să se comporte bine, să se ridice și să facă, să facă, să facă.

Cabala, dimpotrivă, dezvoltă capacitatea unui om de a analiza. Omul începe să nu fie de acord cu Creatorul, să-L certe și să-L blesteme și vrea să se răzvrătească împotriva Lui. Apoi începe să înțeleagă de unde provin aceste calități, își compară propriile calități cu calitățile opuse, ale Creatorului, și treptat, își dă seama ce este preferabil.

Apoi, mai întâi, Îl justifică pe Creator; după aceea, își dorește să fie ca El, și în final, prin stări opuse, el însuși devine similar cu El. Așa se dezvoltă omul. Prin urmare, „viziunea asupra Torei este opusă viziunii publicului larg”. Populația este învățată și educată într-un mod opus Torei.

Omul care vine aici începe să primească o educație prin care devine complet liber de orice cadru, de toate condițiile inițiale, de tot. Trebuie să examinezi, să analizezi și să te gândești la fiecare stare posibilă, să nu te temi de nimic, și dintre toate acestea, să alegi adevărul. Altfel, vei rămâne un animal.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este imposibil să obligi oun om să îndeplinească vreo acțiune, deoarece în spiritualitate, o acțiune este definită ca mișcarea sufletului, o dorință provocată de un efort spiritual interior. Omul este incapabil să producă acest efort pe cont propriu. Este o acțiune care apare în interiorul lui în funcție de propria natură și de măsura luminii care vine la el de sus.

Nu spunem niciodată că un vas (Kli), funcționând conform Aviut (grosimea dorinței), Reşimot (înregistrărilor spirituale) și luminii care vine, vrea brusc să se schimbe sau să devină ceva diferit. Nu poți decide nimic pe cont propriu; totul este predeterminat pentru fiecare moment specific. Dacă dorești să-ți schimbi viitorul, ți s-a oferit o singură oportunitate: studiul în cadrul unui grup, prin care dobândești o dorință suplimentară care nu este doar a ta, ci una suplimentară dobândită de la grup, o dorință pentru cel superior.

Tocmai de aceea a avut loc sfărâmarea în mai multe părți. Sufletul, ca un singur vas umplut cu lumină, poate deveni necorectat și poate face ca lumina să plece și sufletul să cadă. Omul s-ar putea întreba de ce sunt necesare 613 părți în loc de un singur întreg? Este scris că acest lucru a fost făcut pentru ca să fie mai ușoară corectarea. Printr-o multitudine de suflete, încarnări și acțiuni mici, munca de corectare va deveni mai ușor de efectuat. Acesta este scopul. Dacă sufletul nu ar fi fost zdrobit, nu aș fi avut nicio posibilitate să determin absolut nimic.

Vasul, împreună cu toate Reşimot și dorințele sale, este umplut cu lumină și o primește de Sus; acest lucru este deja predeterminat. Totul vine de Sus, atât dorința, cât și lumina. Același lucru ar fi valabil chiar și în absența atât a dorinței, cât și a luminii. Abia ulterior sosește lumina și trezește vasul (Kli) care începe să se miște ca răspuns.

Împărțirea sufletului colectiv în mai multe părți îmi oferă oportunitatea, la propriul meu nivel – fără a apela Sus, ceea ce sunt incapabil să fac – de a efectua singura acțiune care nu este predeterminată. Acest lucru este posibil tocmai pentru că are loc la nivelul meu, unde pot primi un plus la dorința mea de la celelalte părți sau mai exact, un plus la percepția mea.

Prin urmare, nu eu determin cine sunt, ce sunt sau ce îmi dăruiește Creatorul. Imaginați-vă un Kli: orice este în el, este ceea ce are; orice lumină vine la el, este lumina care vine. El nu poate schimba nimic din toate acestea. Aceasta îi determină starea, gândurile, dorințele – totul. Singura alegere liberă este de a primi o percepție suplimentară de la un Kli vecin, deoarece cele două sunt conectate prin rădăcina lor comună. Dacă nu ar fi fost conectate, o astfel de posibilitate nu ar fi existat.

Două Kelim (vase), care erau unite la rădăcina lor comună, coboară în această lume și se separă unul de celălalt. Străduindu-vă să vă conectați cu un alt om, luând ceva de la el, efectuați în fapt, același act de conexiune care există la rădăcină. În loc de triunghi (Kli-rădăcină-Kli), „legați” direct cele două vase, ca și cum ați contopi dorințele lor într-unul singur. Primiți de la prietenul vostru o aspirație pentru spiritualitate, pentru Creator, indiferent dacă acea aspirație a fost deja corectată într-o oarecare măsură sau nu.

În acest fel, este ca și cum ai uni cele două vase de Sus, iar aceasta este singura acțiune pe care ești capabil să o îndeplinești prin propria ta alegere liberă – singura. Atunci este ca și cum ai poseda două vase: cel care a fost inițial al tău și dorința pe care ai primit-o de la prietenul tău. Și odată ce ai luat dorința prietenului tău, trezeşti astfel de Sus – unde este unită multitudinea de suflete – cel puțin lumina care aparține ambelor suflete. Drept urmare, atât propria ta lumină, cât și lumina prietenului tău încep să se reverse asupra ta; și aceasta este o completare minunată.

Din Lectia zilnica de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Oportunitate, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Studiul celor Zece Sfirot descrie construcția sufletului nostru. Studiindu-l, voi învăța exact ce se întâmplă în interiorul meu, chiar dacă nu simt asta acum. Dar vreau să simt și să înțeleg asta, pentru că dacă mă conectez cu el, voi intra în viața veșnică.

Prin urmare, trebuie să dezvolt constant obiceiul de a gândi în acest fel și de a asculta – ascultând și ascultând la nesfârșit. Apoi, în timpul studiilor mele, nu numai că îmi vor lipsi cunoștințele generale, dar voi dezvolta nevoia de a afla ce este scris despre mine în carte. Acum citesc o carte despre mine, nu despre o lume separată de mine prin mii de despărțituri.

Nu există lumi în afara mea; toate există în mine. Printre cele 620 de dorințe ale mele, există cele care se referă la o lume, alta sau o a treia lume; așa este împărțită.

Toate cele 620 de dorințe ale mele reprezintă 620 de grade pe care trebuie să le depășesc, începând de la starea mea actuală până la corectarea finală.

Aceste 620 de grade sunt împărțite în cinci grupe, fiecare dintre ele fiind ascunsă într-un anumit fel, dezvăluită prin efectuarea unei anumite acțiuni, umplută cu o anumită lumină, și prin urmare, fiecare este numită lume. Toate aceste lucruri sunt în interiorul meu. În afara mea este doar Aţmuto, esența Creatorului.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→