Întrebare: Este libertatea de alegere al șaselea simț?

Răspuns: Da, dar trebuie să realizezi că libertatea de alegere este ceva ce trebuie să înveți. Nu poți pur și simplu să-i spui unui om: „Ești liber să alegi, mergi mai departe și alege!” Mai întâi, trebuie să-l înveți ce implică de fapt această libertate. Te confrunți cu o mie de drumuri, dar nu poți distinge între ele, sau s-ar putea să nici nu le vezi deloc, sau să nu vezi cum se raportează unul la celălalt. Totuși, trebuie să alegi singura cale care duce cu adevărat la progres.

Alegerea implică selectarea atât a căii, cât și a metodei de avansare pe ea. Necesită cunoștințe vaste și o metodă precisă: în special forțele pe care trebuie să le folosești pentru a merge mai departe, chiar dacă nu ești conectat încă la ele.

Într-adevăr, cum pot merge mai departe când tot ce văd în fața mea este un deșert? Există o contradicție interioară aici. Trebuie să fac pasul corect în acest deșert, dar în ce direcție din 360 de grade? Cum pot ști? Dacă aș putea vedea clar, nu ar exista nicio alegere. De aceea am fost pus într-o stare în care nu pot vedea.

Dar dacă nu pot vedea, cum pot alege? Această situație pare ilogică și absurdă atunci când este privită din perspectiva intelectului nostru obișnuit. Totuși, prin înțelegere spirituală, percepem imediat că nu există nicio contradicție. Deci, cum avansez de fapt?

Aici trebuie să învăț cum să atrag forțe superioare și să le folosesc, chiar dacă încă nu le simt. Prin urmare, trebuie să primim această metodă dintr-o sursă externă; ea nu provine de la noi.

Există mulți oameni care spun: „Voi avansa conform a ceea ce îmi spune sufletul meu; va fi bine; va fi eu autentic”. Dar dacă urmezi doar ceea ce numești „sufletul” tău, vei rămâne la nivelul unui animal. Trebuie să dobândești ceva nou, ceva ce încă nu ai.

Astfel, fără a primi această înțelepciune (Hochma) de Sus, dintr-o sursă externă, din lumea spirituală, este imposibil să avansezi. Chiar și studiul nostru servește unui singur scop: să atragem aceste forțe superioare asupra noastră, astfel încât să ne influențeze, să ne ajute să facem alegerea corectă și nimic mai mult.

Când această forță vine de Sus, ea creează ceea ce se numește Chen de Kduşa (farmecul sau harul sfințeniei) în mine. Nu știu cum acționează în mine și nici nu știu exact ce face acolo. Cunosc doar rezultatul final, dorit, pe care doresc să-l ating prin studiul meu.

În timp ce studiez, lumina înconjurătoare (Or Makif) strălucește asupra punctului din inimă, rădăcina sufletului. Apoi încep să simt o atracție subtilă în direcția corectă, către chiar sursa din care a emanat acea lumină. Această atracție, acest mic impuls interior, este cel care îmi determină alegerea.

Se pare că ceva este ascuns aici. Fără îndoială, trebuie să invoc forța superioară. Dar cum o atrag? Cum o dobândesc? Cu ce ​​instrument o pot măsura? În volți sau kilograme? Nimic din toate acestea nu poate fi cunoscut.

Totuși, unui om i se spune că dacă în anumite condiții și după o pregătire adecvată, citește cartea potrivită știind exact ce dorește să ceară de la ea și exact ce își dorește să obțină prin ea, și dacă această dorință s-a născut dintr-un efort autentic, atunci forța care vine asupra omului este într-adevăr adevărata forță spirituală.

Există multe subtilități suplimentare implicate, dar rezultatul întregului nostru studiu și al tuturor acțiunilor noastre trebuie să fie sosirea unei forțe de Sus care ne scoate afară. Aceasta este alegerea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Cale, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Se spune: „Oricine jelește pentru Ierusalim va merita să-i vadă bucuria”. Aceasta înseamnă că trebuie să ne rugăm pentru societate. Dar ce ar trebui să cerem? Are societatea măcar o dorință de spiritualitate? Ideea este că toate dorințele care există în societate aparțin omului care lucrează la corectare.

Dorințele sunt în interiorul oamenilor, iar intențiile trebuie dezvoltate de către cabalist. Dorința și intenția sunt două categorii distincte; ele nu există în același loc. Când un cabalist lucrează cu Masach (ecran), Țimţum (restricție) și Or Hozer (lumină reflectată), dorințele încep să se ordoneze și să se transforme în conformitate cu intenția cu care omul dorește să folosească dorințele.

Intenția se numește „cap”, iar dorința „corp”. Lucrăm la „cap”, la intenție, astfel încât să se potrivească cu corpul, și apoi putem folosi „corpul”, dorințele. Dacă o astfel de potrivire a existat și apoi a dispărut, aceasta semnifică distrugerea (Templului). Și dacă potrivirea dintre intenție și dorință este restabilită, aceasta este construirea unui Parţuf spiritual, naşterea sa.

Kli-ul este intenția de a dărui. Întregul proces de corectare constă în atingerea intenției corecte. Dorințele există; pur și simplu ele nu sunt aranjate corespunzător, nu sunt furnizate cu intenția corectă. Nu apar dorințe noi.

Spargerea, restricționarea și ascunderea au loc astfel încât să putem clarifica dorințele și să începem să le conectăm. Așa cum un copil se naște și începe să crească, așa corectăm spargerea și ne dezvoltăm sufletul.

Lucrăm la intenție pentru a o face una de dăruire, îndreptată spre a oferi plăcere Creatorului. Pentru a dărui Creatorului, trebuie să concentrăm intenția corectă și să selectăm dintre dorințele sparte pe cele care pot funcționa sub conducerea sa. Din aceasta construim un Parţuf spiritual, măsura dăruirii noastre.

Prin urmare, au existat distrugeri și pregătiri pentru corectare, evenimente care au avut loc nu din vina noastră. Nivelul inferior nu a jucat aproape niciun rol în acest sens. Exilul egiptean, deșertul, distrugerea Primului Templu, exilul babilonian, apoi al Doilea Templu, care a fost, de asemenea distrus, și ieșirea din acest ultim exil – cum s-au putut întâmpla toate acestea?!

Pur și simplu, toate au fost pregătite de Sus. Și acum trebuie doar să efectuăm corectarea finală. Doar că aceasta este considerată munca ființei umane, în timp ce orice altceva a fost pregătire.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.08.2019, pe tema „A 9-a zi a lunii Av (Tişa B’Av)”

Filed under: Ierusalim, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Sufletul frânt - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 185

Ce ar trebui să facem dacă deja îi iubim pe unii prieteni din grup?

Dacă deja îi iubim pe unii dintre prietenii din grup și încă nu am ajuns la sfarşitul corectării, este un semn că ne înșelăm și ne mințim pe noi înșine. Ni se pare doar că îi iubim pe prieteni, în timp ce de fapt, cumva evităm și o numim iubire.

Atunci trebuie să depunem mai mult efort. De Sus ni se arată că încă nu suntem alături de prieteni în starea de sfârșitul corectării și că încă nu ne-am corectat complet atitudinea față de ei, ceea ce se numește „sfârșitul corectării”.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Trepte - Niciun comentariu→

Întrebare: Înțeleg că, chiar dacă Creatorul se adresează unui om și îi spune „Acționează”, el încă are libera alegere dacă să o facă sau nu?

Răspuns: Ce înseamnă că Creatorul vorbește cu omul? A auzit cineva asta?

Creatorul vorbind cu omul înseamnă că acesta simte un impuls interior; vrea să facă ceva, să ducă la îndeplinire ceva. Dacă acesta este un impuls către spiritualitate, atunci se poate spune că este ca și cum Creatorul i-ar vorbi. Este ca și cum altcineva ar fi spus toate celelalte lucruri. Dar mai este cineva? El plănuiește și te împinge către toate – atât spre cele rele, cât și spre cele bune.

Dacă această forță generală numită Creator împinge toată realitatea în acest fel, fără a oferi vreunei părți din acea realitate libertatea de alegere sau capacitatea de a o simți, atunci atitudinea Lui față de realitate este ca și față de mineral, vegetal și animat. Dar atitudinea Lui față de nivelul vorbitor este de așa natură încât omul simte ceea ce își dorește. Pe lângă faptul că simte ceea ce își dorește ca un animal, el poate de asemenea, să evalueze și să analizeze această dorinţă și să înceapă să o schimbe.

Pentru a face o ființă umană din ființa creată (Adam, de la Edameh le-Elyon, „asemănător Creatorului”), El trebuie să-i dea toate stările opuse Lui, astfel încât omul să aleagă dintre ele și să prefere să fie asemănător Creatorului.

Aceasta este întreaga liberă alegere, întregul drept de alegere pe care îl avem. Dacă omul ar îndeplini pur și simplu fiecare comandă de sus, ar fi o marionetă. Ar fi la fel cu nivelurile mineral, vegetal și animal, care îndeplinesc comenzile naturii. Nu este nimic special sau unic în asta.

Desigur, acest lucru nu înseamnă că mineralul, vegetalul și animalicul sunt separate de Creator; ele sunt legate de El sută la sută. Ele realizează orice determină natura (Teva), Creatorul (Elokim, a cărui valoare în Gematrie este egală cu HaTeva) fără nicio problemă, fără întrebări, fără nicio alegere. Acesta nu este un grad; este nivelul zero.

Omul este numit ființă umană pentru că, în conformitate cu propria sa alegere și conștientizare, înțelege că așa ar trebui să acționeze; el Îl justifică pe Creator, și din toate calitățile opuse Creatorului, alege să fie precum El. Făcând acest lucru, el se transformă într-o ființă umană.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Om, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Deconectarea de la dumnezeire vine tot de la Creator?

Răspuns: Da, orice stare vine de la Creator, dar deconectarea de la dumnezeire este primită ca pedeapsă. Cum ar trebui să răspundă omul la o astfel de stare? Omul ar trebui să binecuvânteze pe cei buni așa cum binecuvântează pe cei răi și pe cei răi așa cum binecuvântează pe cei buni.

Deconectarea de la capacitatea de a progresa, de la capacitatea de a atinge echivalența de formă cu Creatorul, este cu adevărat singura pedeapsă care există în realitatea spirituală.

Pentru noi ea devine exprimată chiar și la nivel corporal prin necazuri mai mari, experiențe mai negative, boli și războaie; ne afectează corpurile fizice. Fiecare bine vine de la Creator și orice rău vine din „Ahoraim” (partea din spate) a Lui, din ascundere. Problema nu este ascunderea în sine, ci modul în care omul ar trebui să o accepte și să se raporteze la ea.

Pedeapsa este o pedeapsă și nu există nicio cale de a o evita. Cu toate acestea, în măsura în care omul simte ascunderea, în acea măsură nu este de acord cu ea. Este posibil ca omul să corecteze ascunderea prin calitatea de Hasadim în măsura în care el se detașează de simțirile sale personale, se ridică deasupra lor, ajunge la starea de Hafeţ Hesed, și prin urmare, face o corectare.

Cu toate acestea, orice treaptă mai mică decât corectarea finală este în cele din urmă o pedeapsă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26 Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Creatorul, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dorinţa mea de lumină, și nevoia de ea pentru corectare sunt același lucru?

Răspuns: Dorinţa de a se bucura de lumină și aspirația pentru lumină de dragul corectării în sine nu sunt exact aceleși lucru, dar sunt etapele unei singure căi. La început, vreau pur și simplu să mă bucur.

Apoi încep să discern din ce în ce mai clar spre ce fel de plăcere mă străduiesc, până ajung într-o stare în care corectarea în sine devine o plăcere pentru mine. În cele din urmă, rezultatul corectării devine plăcerea mea. Iar rezultatul corectării este deja dăruire către Creator.

Faptul este că avem un singur mijloc prin care să atragem asupra noastră lumina înconjurătoare care ne va schimba, si mijlocul sunt cărțile. Trebuie să construim o intenție în timpul studiului.

O intenție este o deficiență, o nevoie (Hisaron) în inima mea. Această Hisaron este artificială. Adică, în timpul studiului, cred că aș dori ca lumina să vină și să mă corecteze. Dacă aș avea cu adevărat o astfel de dorință, atunci nu aș avea nevoie să depun efort și muncă.

Mi se spune: „Trebuie să faci un efort”. Ce înseamnă asta? Dacă îmi doresc deja ceva, atunci trebuie să depun eforturi pentru a ajunge într-o asemenea stare încât în ​​timpul studiului dorința de a absorbi lumina înconjurătoare, să fie corectată și schimbată de ea, iar asta determină totul.

Faptul că studiez și reflectez asupra materialului studiat este doar un mijloc. Faptul că voi ști cum, unde și ce este scris, numerele, cum se petrece totul, Galgalta, AB, SAG — toate acestea sunt doar pentru a mă familiariza cu subiectul, pentru a mă lega de el, ca să mă regăsesc în acest film, și în centrul evenimentelor, să aleg pentru mine ceea ce este esențial, ce vreau de la acest film.

Deschid cartea și încep să studiez. Mi se spune despre diverse lucruri care se presupune că au loc în lumea spirituală, se presupune că au loc în mine. Dar până la urmă ce îmi trebuie din toate astea? Ce vreau să obțin din asta? Trebuie să fii pregătit pentru astfel de solicitări și în cea mai corectă formă posibilă.

Astfel, efortul și munca persistentă trebuie să aibă loc atât înaintea lecției, cât și în timpul lecției.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În munca spirituală, există două tipuri de activitate: munca în minte (Moha) și munca în inimă (Liba), adică intenţia de a dărui și acțiunea în sine. Este foarte dificil să explici asta până când omul nu  începe să experimenteze asta personal. Ori de câte ori Baal HaSulam scrie despre „minte și inimă”, citiți-o, dar fiți conștienți de faptul că este foarte ușor să deveniți confuz.

Treptat, omul începe să simtă de unde și ce îi vine. Într-adevăr, atât munca minții, cât și munca inimii își au originea în inimă. Se spune: „Inima înțelege”. Inima are parcă, două părți: una care simte pur și simplu, fără analiză (Avhanot), și alta care deopotrivă simte și analizează. Prin această analiză, omul este într-o oarecare măsură capabil să se detașeze de simţire. Cu toate acestea, ambele aspecte sunt cuprinse în inimă.

Același principiu poate fi văzut într-un Parţuf spiritual. Creatorul a creat dorința, care apoi, după ce s-a simțit atât pe sine, cât și pe gazdă, precum și rușinea și scopul creației, construiește un Roş (cap), ca şi cum ar fi deasupra inimii, deasupra simţirii. Cu toate acestea, construiește acest Roş în funcție de simţire.

Este scris că în lumea infinitului, „Înainte ca emanațiile să fie emanate și creaturile să fie create, lumina superioară simplă umplea întreaga realitate”. În acel stadiu, nu exista nici Roş (capul), nici Sof (sfârșitul); era doar Toch, partea interioară a Kliului, plină de lumină.

Apoi, „când a apărut în voința Sa simplă de a crea lumi și de a emana ființele emanate”, după Ţimţum (restricție) și stabilire a Masach (ecranului), a luat ființă Roş. Roş calculează cât de mult poate să primească în Toch. Ca urmare, rămâne o porțiune din dorință care nu primește nimic. Această parte se numește Sof (capătul/sfârşitul).

Cu alte cuvinte, simţirea, sau mai exact, dorința de a primi care a fost creată de Creator, își construiește un Roş pe baza tuturor condițiilor existente. Prin intermediul acestui Roş, dorința plănuiește cum să-și facă acțiunile asemănătoare cu cele ale Creatorului. De aceea spunem: „Inima înțelege” și „inima decide”.

Poate exista o stare în care inima conține doar simţire, fără Masah și fără Ţimţum. Dar, la un anumit moment, omul dobândește o inimă înțelegătoare. Aceasta înseamnă că apar în dorința de a primi calitățile de Bina. Bina dă înțelegere (Havana).

Apoi, dorința de a primi, Malchut, împreună cu Bina, adică împreună cu calitatea dăruirii, construiește ceea ce se numește Roș al Parţufului. Numai atunci putem vorbi cu adevărat despre munca minții și munca inimii, despre cum să dobândim aceste două forme de muncă și să le unim într-una singură.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, Partea 184

Calomnia față de un prieten dintr-un grup angajat în Cabala este aceeași cu cea față de Creator?

O societate angajată în munca spirituală aspiră să acționeze conform legilor spirituale. Întregul beneficiu al societății este că din rădăcină, din sufletul lui Adam HaRişon, din locul în care toată lumea există la cel mai înalt grad spiritual, unde toate sufletele sunt conectate împreună, putem atrage putere și lumina înconjurătoare. Trebuie să încercăm să acționăm dintr-o stare în care ne aflăm sub acel grad spiritual cel mai înalt, de parcă am fi deja în acea stare, cea mai înaltă, de parcă am fi deja în ea. Aceasta înseamnă că tânjim după asta și asta se numește „efort”. Efortul înseamnă a see asemăna cu o stare superioară.

Dacă fiecare membru al grupului încearcă să-și construiască relațiile cu prietenii ca și cum ar fi deja la sfârșitul corectării, acest lucru se numește „a depune efort”. În măsura în care tânjim cu toții ca starea corectată a sfârșitului corectării să existe între noi, așa cum ni se pare în acest moment, atunci din acea stare perfectă vom invita asupra noastră o lumină înconjurătoare care va avea grijă de noi și ne va corecta, și într-adevăr, ne va atrage la starea de sfârșit al corectării. Prin urmare, trebuie să ne comportăm în mediul nostru conform „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” cât mai mult posibil.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce scopul nostru se numește adeziune cu Creatorul, mai degrabă decât corectarea sufletului?

Răspuns: Deoarece scopul trebuie să fie atingerea unei stări specifice, în timp ce corectarea vaselor nu este starea, ci mijlocul. Cu siguranță trebuie să te preocupi de corectarea acestui lucru, dar de ce corectezi Kli-ul (vasul) este întrebarea esențială.

Dacă nu știi de ce ar trebui să-ți corectezi Kli-ul, atunci devii ca cei care respectă poruncile pur și simplu pentru că li s-a spus să facă asta. Și dacă ți s-ar spune altceva, te-ai comporta diferit.

Dacă efectuezi corectări fără să le înțelegi scopul, atunci acestea sunt doar pseudo-corectări. Dacă, pur și simplu pentru că nu ai nimic mai bun de făcut, vrei să devii o persoană bună, aceasta este alegerea ta personală. Tora nu cere asta. Tora cere unui om să atingă adeziunea, echivalența de formă, să devină Adam, similar cu cel superior (Edameh leElyon). Dacă pur și simplu vrei să fii bun, este în regulă; există mulți oameni care spun că sunt buni.

Așadar, de ce ar trebui să te corectezi singur? Care este motivul corectării? Ce îți va oferi? Un fel de satisfacție personală? Raționezi astfel: „Mi se spune că scopul meu este să ating asemănarea cu Creatorul, să ader la El. Așa cum El este milostiv, așa ar trebui să fiu și eu milostiv; așa cum El este plin de compasiune, așa ar trebui să fiu și eu plin de compasiune. Dar nu știu cine este El, deci cum pot ști ce ar trebui să devin?”

Așadar, te întorci la aceeași întrebare: dacă nu știu cine este El, cum pot ști ce ar trebui să corectez? Spui că ești dispus să te angajezi doar în corectare, dar cum te poți corecta dacă nu știi standardul după care trebuie să te evaluezi? Pe de o parte, se spune: „Din acțiunile Tale Te vom cunoaște”. Pe de altă parte, care acțiuni? Cum să știu ce ar trebui să fiu?

„De ce am nevoie de revelația Creatorului?” Aceasta este întrebarea pe care ți-o pui de fapt. Am nevoie de revelația Lui pentru a deveni ca El, pentru a ști ce ar trebui să fiu. Dacă ceri revelația Lui în acest scop, atunci El ți Se va revela. Asta înseamnă că omul ajunge de la Lo Lişma (nu de dragul Lui) la Lişma (de dragul Lui).

Desigur, îți dorești revelația Lui pentru că vrei să te simți bine. Totuși, în același timp, există deja o anumită atitudine față de El. Îl prețuiești, Îl vrei. Apoi, Creatorul ți Se revelează, dar numai în măsura în care această revelație te va corecta, mai degrabă decât să te umple pur și simplu. Ce înseamnă să te corectezi? Înseamnă că primești calitățile Sale, nu plăcerea care vine de la El.

Lumina corectării înseamnă că Creatorul îți împărtășește măreția Sa: „Vezi cât de milostiv sunt și cât de bună este această calitate.” Pe măsură ce percepi acest lucru, începi să recunoști că această calitate este bună, că este superioară celei ale tale.

Astfel, revelația Lui vine în două forme: fie ca cel care te corectează, fie ca cel care te umple.

În consecință, asta ar trebui să-I ceri. Rugăciunea este corectă atunci când Îi ceri mai întâi corectare și numai după aceea împlinire.

[358584]
Din Lecţia zilnică de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Se poate baza omul pe intuiția sa atunci când își dezvoltă al șaselea simț?

Răspuns: Nu cred că acest simț este suficient de puternic pentru a ne baza pe el. Uitați-vă la intuiția noastră. La ce ajungem cu tot intelectul nostru? La distrugerea completă.

Cu alte cuvinte, nu putem urma intuiția sau chiar ştiinţa noastră dacă vrem să atingem lumea superioară  și să realizăm dezvoltarea spirituală.

Ce înseamnă „spiritual”? Înseamnă să experimentăm eternitatea și perfecțiunea și să fim plini de putere, cunoaștere și potențial. A fi precum Creatorul înseamnă a trăi în eternitate și perfecțiune. Nu putem ajunge la aceasta prin intermediul intuiției noastre. Intuiția noastră constă în senzații și concluzii care nici măcar nu pot fi analizate, sunt doar sentimente vagi.

Toate acestea se bazează pe experiență pur animalică, pe impulsuri animalice și pe intelectul animal care nu poate înțelege nimic dincolo de ceea ce se află la câțiva metri în față. Nu putem găsi calea spirituală pe baza acestui fapt.

Tărâmul spiritual este ceva complet diferit, care implică simțiri diferite de oricare altele pe care le cunoaștem. Al șaselea simț, sufletul și legile sale, precum și realitatea revelată în el, nu au absolut nicio legătură cu intuiția noastră.

Al șaselea simț există în fiecare om, iar dacă omul simte nevoia de a-l dezvolta, simțind o Hisaron (lipsă sau dorință) pentru acesta, atunci există o metodă specifică disponibilă pentru a-l dezvolta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→