Discuții despre Treptele Scării, Partea 177

Este mai rău să vorbești calomnii despre Creator decât să-L condamni?

Fără îndoială. Îl condamnăm pe Creator atunci când așa simțim, din cauza lipsei noastre de corectare, și este reacția noastră naturală. Dacă suntem nemulțumiți de viața noastră, se consideră că Îl condamnăm pe Creator, dar nu ar trebui să discutăm despre asta. Cu cât ne simțim mai rău, cu atât spunem mai mult că Creatorul este rău. Cu toate acestea, spunem acest lucru din suferința noastră, iar apoi treptat, corectăm acest sentiment, vedem că răul  a venit la noi cu un anumit scop și dobândim atitudinea corectă față de El.

Totuși, dacă auzim calomnii despre Creator din exterior, ne adăugăm negativitate din exterior. Scopul grupului este de a se uni și de a aduna o atitudine bună față de Creator, o atracție față de El, o dorință pentru El, unii de la alții, astfel încât să ne sporim dorința. Să sperăm că nu vom auzi niciodată calomnii despre Creator sau despre scop din partea prietenilor noștri. A face acest lucru înseamnă a primi o influență negativă din exterior. Un singur zvon rău poate strica multă muncă deja făcută. Prin urmare, aceasta este o chestiune foarte importantă.

Din acest motiv, există chiar îngrijorare în a vedea un om care a devenit mai slab și arată dispreț într-un grup. Aceasta nu se referă la cineva care a devenit mai slab din cauza oboselii cauzate de efortul intens depus în muncă. Un astfel de om doarme mult și este evident că este epuizat pentru că este într-un efort constant zi și noapte și nu are timp sau energie și se prăbușește din cauza epuizării. Un astfel de caz trezeşte respect, deoarece este clar că lucrează cu adevărat cu toată puterea. Cu toate acestea, dacă pur și simplu începem să arătăm dispreț față de grup, am putea fi capabili să depunem efort, dar nu vrem și nici măcar nu ne justificăm. Atunci, devine dificil pentru societate să ne tolereze. Am putea fi un om decent și inteligent, dar comportamentul nostru interferează foarte mult. Devine un exemplu rău chiar și fără a fi rostit un singur cuvânt.

Calomnia nu este neapărat vorbire în sine. Este orice lucru care stârnește dispreț față de obiectivul propus la un alt om și îl slăbește. Vorbirea înseamnă de asemenea, ceva ce citim sau vedem, nu doar ceva ce auzim.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ari este un fenomen unic în Cabala. Au existat mulți mari Cabaliști, dar Ari a intrat în istoria Cabalei ca un punct central care a schimbat întreaga direcție a dezvoltării.

Adică odată cu el, coborârea de sus în jos din lumea infinitului tuturor luminilor și a Kelim (vaselor) în lumile spirituale și apoi în lumea materială a luat sfârșit, procesul de dezvoltare care a avansat și mai mult în jos prin revelarea răului. Chiar și primirea Torei și crearea Cărţii  Zohar au fost doar pregătiri și încă nu implementarea metodei de corectare.

Deși Cabaliștii fuseseră activi timp de multe generații înainte de Ari, ei și-au corectat sufletele în sistemul comun al sufletului lui Adam. Ei au atras lumina prin ei înșiși către sufletele mai slabe, dar cu toate acestea, încă nu exista nicio metodă de corectare care să conecteze lumina, dorințele, ecranele, Parţufim, Sfirot. Toate acestea au fost revelate de Ari: Ţimţum Alef, Ţimţum Bet, lumea lui Nekudim, lumile pure și impure ale lui ABYA, Adam HaRişon. El a pus în ordine întregul sistem și a cuprins într-o sferă comună întreaga realitate spirituală, toate formele de relații dintre creație și Creator, creând o imagine generală a universului: Creatorul, creația și tot ceea ce se întâmplă între ele.

În plus, el a făcut astfel încât să putem intra în toate aceste forme de relații dintre Creator și creație și să le construim noi înșine. Adică, toată răspândirea de sus în jos a continuat până la Ari, iar de la el încolo a început corectarea. În timpul său, în sufletul său, a fost realizat cel mai de jos punct de coborâre, iar direcția s-a schimbat: ascensiunea de la el în sus, adică a îndreptat întreaga lume, toate sufletele, spre corectare.

Toate sufletele care au acționat înaintea lui Ari au lucrat „de sus în jos” și au servit ca pregătire pentru timpul nostru. Și toți cei care au ieșit după Ari sunt deja suflete care trec prin corectarea de jos în sus prin intermediul învățăturii sale, metoda pe care a revelat-o.

Este imposibil chiar şi să evaluăm și să înțelegem un suflet atât de special care a schimbat întreaga opoziție dintre creație și Creator și i-a oferit creației metoda de corectare. Datorită corectărilor pe care Ari le-a efectuat în sufletul său, reconstruind în el întregul sistem al lui Adam HaRişon, acum, după el, pot ieși suflete care vor folosi metoda sa și vor avansa procesul de corectare generală.

Din Lecția zilnică de Cabala 28.02.2011, Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul îmi vorbește ca și cum ar fi într-o limbă străină. Cum învăț să traduc cuvintele Sale?

Răspuns: Într-o altă limbă, cel puțin putem auzi ce se spune. Dar noi nici măcar nu-L auzim pe Creator. Nouă nu ni se pare că întreaga lume este limba Creatorului.

Credem că lumea se învârte singură, după propriile legi. Cineva ne-a jignit, a țipat la noi și altcineva a făcut ceva bun pentru noi. Nu percepem toate acestea ca influența Forței superioare, lângă care nu există nimic altceva.

Întreaga lume este ocupată cu certuri și politică, ca niște copii mici într-o cutie cu nisip, luptându-se constant unii cu alții. Dar dacă vreau să înțeleg ce spune Creatorul, trebuie să-mi imaginez că tot ce se întâmplă în viața mea vine de la Creator. Suntem doar doi, eu și Creatorul.

Acesta va fi începutul percepţiei mele corecte asupra realității. Eu încă nu o înțeleg, dar tocmai așa mă pot ține de capătul firului care duce la adevăr. În afară de acest punct al unității Creatorului de care mă agăț acum, nu există cu adevărat nimic altceva; nu există nimeni altcineva în afară de El.

Acesta este chiar primul punct din care încep să-L înțeleg. În afara mea există doar Creatorul, o singură forță, o singură autoritate, o singură dorință. Și în interiorul meu, totul a fost creat de Creator, cu excepția dorinței de a-L cunoaște.

Și chiar și această dorință de a-L cunoaște pe Creator a fost, de asemenea, creată de El. Dar în interiorul ei, El mi-a lăsat libertatea de alegere pe care trebuie să o dezvolt. Și atunci eu voi deveni o ființă umană liberă, o creație numită Adam, care înseamnă „similar” (Domeh) Creatorului.

Întrebare: Și ce se întâmplă cu toți acești oameni din jurul meu?

Răspuns: Nu există oameni. Există doar Creatorul. Acesta este punctul de plecare al percepției corecte a realității prin care pot vedea calea. Și apoi va trebui să depășesc diverse obstacole și probleme, să-mi concentrez privirea din ce în ce mai mult asupra Creatorului și să construiesc o relație din ce în ce mai profundă cu El pentru a înțelege cum îmi vorbește.

El mă derutează în mod deliberat, astfel încât să pătrund mai adânc în El și să înțeleg calitățile și metoda Lui. Absorb toate acestea de la El, și prin aceasta mă construiesc după asemănarea cu El.

Din KabTV emisiunea „Viaţă nouă 516 – Întelepciunea Cabala: Dumnezeu si eu, Partea a 2-a” 7.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă omul știe că toate acțiunile sunt îndeplinite de Creator, atunci de ce acest lucru nu îl slăbește? La urma urmei, omul așteaptă o recompensă pentru acțiunile sale.

Răspuns: Omul care există într-o stare de percepţie spirituală înțelege că aceasta în sine este recompensa și nu are nevoie de altă recompensă.

Chiar în clipa următoare, el trebuie să se unească și mai mult cu divinul, să-și ascută senzațiile în căutarea contactului cu Creatorul. Dorința de conexiune cu El este dată omului prin intensificarea influenței luminii înconjurătoare asupra sa; aceasta este recompensa.

Trebuie să înțelegem că avansarea către starea de corectare finală (Gmar Tikun), care include o secvență de stări alternante de lumină și întuneric, este în sine recompensa. Constă în faptul că omul este adus în această stare, i se dă o dorință de spiritualitate și posibilitatea de a-și realiza dorința (Hisaron). Ce este aceasta, dacă nu o recompensă?

Pedeapsa este atunci când omul este ca și cum ar fi lăsat singur și simte că se află într-o stare stagnantă (suspendată). O pedeapsă mai mare este imposibil de imaginat.

Vorbim despre oameni care aspiră cu pasiune la spiritualitate, despre care este scris că sunt evrei, adică sămânța lui Avraam, Isaac și Iacov. Prin ce se diferențiază Avraam de celelalte națiuni? Prin faptul că a devenit Cabalist, L-a atins pe Creator și a dorit să se conecteze cu El. În aceasta constă diferența dintre Avraam și poporul din care provine (orașul Ur al Caldeilor, Mesopotamia).

Adică, poporul nostru este special nu datorită structurii sale genetice, ci pentru că a existat un grup de Cabaliști care s-a separat de restul maselor. Acest grup a ajuns să fie numit Evrei sau Ebraici. „Evreii” (din cuvântul „Yichud”, unificare) sunt cei care caută unificarea cu Creatorul, iar „ebraicii” (din cuvântul „Laavor”, a traversa, a trece) sunt cei care trec prin Machsom.

Acesta este poporul nostru. Dar de îndată ce ei scad de la gradul de Mekubalim (Cabaliști), sunt numiţi Goyim (ne-evrei).

Prin urmare, cel care se află în procesul de ascensiune spirituală acceptă tot ce i se trimite de Sus ca recompensă.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26, Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă când omul începe să studieze Cabala și pornește pe calea apropierii de Creator?

Răspuns: Primii ani, aproximativ după primele șase luni de expunere la înțelepciune, sunt ani de confuzie. Omul rămâne confuză până când încep să apară diverse clarificări și definiții care o ajută să facă față la ceea ce se întâmplă și să aducă ordine și să pună lucrurile la locul lor. Acest lucru necesită timp și poate continua ani de zile (primii trei până la cinci ani). Nu există nicio modalitate de a sări peste această etapă.

Dobândirea unui Kli spiritual nu este ușoară. Este o natură complet diferită. Uitați-vă cât de mult suferă oamenii și cât de mult efort investesc doar pentru a obține ceva în această lume prin Kelim ale lor directe, adică prin dorința de a primi. Luați în considerare cât de dezvoltate trebuie să devină percepțiile, calitățile și dorințele lor și cât de mult trebuie să muncească. Și voi doriți să dobândiți un Kli care nu aparține acestei lumi!

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Eu percep fiecare stare care vine la mine așa cum este și vreau să o examinez, indiferent dacă mă simt bine sau rău. După cum se spune: „Tot ceea ce face Creatorul este spre binele nostru”.

Consider aceste stări ca având dreptul să existe și ca venind pentru a mă corecta într-o asemenea măsură încât „Chiar dacă o sabie ascuțită este apăsată pe gâtul omului, să nu disperăm de milă”. Cu alte cuvinte, fiecare lucru este o corectare.

Este clar că acest lucru este ușor de spus, dar noi nu suntem capabili să îl facem în mod constant. La început, ești gata să reziști și să distrugi totul.

La o a doua gândire, începi să te raportezi la situație, să zicem, în mod corect.

Dacă îți amintești că acest lucru a venit la tine pentru corectarea ta, atunci trebuie să te îndrepți către a treia perspectivă: că nu există nimeni în afară de Creator. Și apoi, în acea stare, prin suferință și durere, vei începe să-L revelezi și vei ajunge imediat la simtirea dulceței.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Diverse evenimente și tot felul de acțiuni au loc în jurul tău. Cum faci distincția între ceea ce aparține lumii materiale și ceea ce aparține lumii spirituale?

Răspuns: Tot ceea ce fac oamenii în lumea noastră dincolo de ceea ce este minim necesar pentru a se susține, în cele din urmă funcționează în detrimentul lor. Totul este considerat o pierdere. Prin urmare, se întoarce la ei sub forma a tot felul de suferințe. Dar ei nu pot face altfel, pentru că nu sunt capabili încă să determine cum ar trebui să se raporteze corect la lume.

Cei în care se trezește punctul din inimă sunt aduși la Cbbala. Ei aud tot felul de sfaturi: „Nu-ți mai pierde timpul cu preocupări deșarte în această lume. Cufundă-te complet în lumea superioară și ocupă-te de această lume doar în măsura în care este necesar. Atunci totul va fi confortabil și bun.” Dar chiar și acestea, omul nu le aude.

De exemplu, avem mulți studenți care se consideră prietenii noștri și, presupuși cabaliști, totuși sunt implicați în afaceri de nivel înalt, tranzacționând și câștigând multe milioane de dolari pe an. Ei aud aceste lucruri, și în același timp, nu le aud. Așa este natura umană.

Prin urmare, este nevoie de un vast câmp de activitate și de mulți ani înainte ca ceva să înceapă să se manifeste în interiorul unui om. Și chiar și atunci, nu depinde de omul în sine, ci de societatea înconjurătoare, de grup și de studiu, cu alte cuvinte, exclusiv de influența luminii superioare asupra sa. Atunci va auzi.

Întrebare: Dar cum poate influența lumina superioară omul, dacă acesta nu se află în ea?

Răspuns: Dar este el conectat la ea într-un fel, sau deloc? Aceasta este adevărata întrebare. Participă el la comunitatea noastră prin acțiunile sale, prin sprijinul său financiar substanțial, prin diseminarea împreună cu grupul sau printr-o altă formă de asistență?

Dar dacă se deconectează de grup și există doar nominal, purtând doar numele, atunci asta este, a trecut la următoarea reîncarnare. Pur și simplu va trece prin această viață până la sfârșit, va trăi restul ei, va muri și apoi se va naște din nou. La un moment dat, va primi din nou „punctul din inimă”. Nu se știe cum îl va pătrunde, în ce etapă a vieții sau în ce fel.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Diferența dintre material și spiritual”, 25.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În timpul unei ascensiuni, unui om i se dă în mod deliberat o anumită măsură de iluminare pentru a putea simți perfecţiunea. Dar aceasta vine la om de Sus, nu ca ceva ce el a câștigat pe cont propriu, și este dată tocmai pentru ca omul să simtă clar calitățile Creatorului și să înțeleagă, cel puțin într-o mică măsură, natura spiritualității. Pe baza acestei experiențe, omul este menit să aprofundeze Tora, studiul, articolele, scrisorile și tot materialul care anterior îi era neclar.

Acum, trebuie să lucreze prin acest material, să îl înțeleagă și să internalizeze cu adevărat ceva din el. În funcție de cât de repede și eficient îl foloseşte și în funcție de dorința lui de a obține beneficii maxime în timpul ascensiunii, va dobândi cunoștințe, simțiri și discernăminte.

Mai târziu, când oamenii sunt în „coborâre”, trebuie să înțeleagă că acum li se dă starea opusă ascensiunii, îndepărtarea de Creator, astfel încât să poată simți cine sunt fără influența luminii înconjurătoare. Dar în orice caz, lumina înconjurătoare îi luminează, astfel încât să poată vedea că nu înțeleg sau nu simt și că se află în întuneric, în îndepărtare și în coborâre. Aceasta este iluminarea luminii înconjurătoare, dar așa cum se numește, în „Achoraim”.

Apoi, în starea de coborâre, omul este de asemenea obligat să lucreze, adică să nu se cufunde în această stare, să nu-și studieze Kelim, deoarece acestea pot fi studiate doar în interacțiunea lor cu lumina.

Dacă, în timp ce încearcă să iasă din starea de coborâre, omul nu este capabil să studieze sau să se angajeze în muncă interioară, ar trebui în schimb să efectueze acțiuni fizice în grup, în bucătărie, nu contează unde. Deși el le efectuează mecanic, cu mâinile și picioarele și nu își poate angaja mintea și inima, aceste eforturi vor fi considerate acțiuni spirituale autentice, în Keli spirituale, deoarece aceasta este cea mai mare exprimare spirituală de sine de care este capabil omul.

Însă când după o perioadă de coborâre, omul primește o iluminare de Sus, nu trebuie să creadă că este rezultatul propriei munci, că el însuși a depășit, a acționat și a atins. I se dă o altă stare de Sus în care trebuie să lucreze, și poate, aceasta este numită ascensiune. Încă nu se știe cu adevărat ce sunt: o ascensiune și o coborâre.

Ar trebui să evaluăm aceste stări nu în funcție de cât de aproape sau de departe suntem de Creator din cauza unei treziri de Sus, ci în funcție de măsura în care prin propria noastră trezire de jos, ne străduim să ne apropiem de El. Se poate ca în timpul unei coborâri dorința omului pentru Creator să fie mai mare decât în ​​timpul unei ascensiuni; atunci coborârea este o ascensiune.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 175

Trebuie să spunem „Binecuvântat fie Creatorul” tot timpul împotriva calui care calomniază?

Nu, nu ar trebui să spunem „Binecuvântat fie Creatorul” tot timpul. Ar trebui să spunem „Binecuvântat fie Creatorul” după ce ne-am examinat pe noi înșine, ne-am confruntat cu acea calomnie și am știut de unde provine, din propriile noastre vase. Când recunoaștem cauza calomniei și o analizăm profund, simțim cât de mult se opune scopului și cum interferează cu atingerea lui. Atunci, putem spune cu adevărat: „Acest discurs calomnios este rău pentru mine, deoarece este rău pentru Creator.”

Prin aceasta, ne unim deja cu Creatorul împotriva acelui discurs și apoi putem ruga Creatorul să-l corecteze. Înainte de a ne uni cu Creatorul împotriva răului, nu-I putem cere să-l corecteze.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Într-o stare de coborâre, cum pot găsi puterea de a mă trezi de jos?

Răspuns: Pentru a permite unui om să facă un efort, o mișcare independentă, acesta este lăsat singur. În loc să fie atras spre scop de o forță de Sus, el este blocat în a-l atinge. Totuși, acest lucru nu începe imediat. La început, omul este ușor ghidat în direcția corectă, ceea ce îi permite să experimenteze și să distingă anumite lucruri, deși într-un mod limitat, de începător.

Brusc, acest lucru este oprit, iar omul are sentimentul că este complet deconectat, cu o dispoziție proastă, el cade atât în ​​viața animalică, dar și în cea spirituală. Pentru ce se face acest lucru? Asta îi dă un sentiment de deșert, atunci când nu știe ce să facă sau unde să meargă. Și nici starea sa actuală nu este bună.

Când omul nu are o stare interioară numită „prezent” sau o lumină înconjurătoare, care strălucește de departe și se numește „viitor”, acest lucru îl conduce la o stare de disperare, la un sentiment de lipsă de împlinire atât din prezent, cât și din viitor. Omul nu se simte capabil să trăiască nici în prezent, nici în viitor.

Se întâmplă acest lucru, pentru a arăta omului în ce stare se află cu adevărat, atunci când nu este îngrijit de Sus. Este posibil să faci ceva în această stare? Aproape nimic. Dar totuși, este posibil să analizezi puțin și să afli în ce măsură este benefic să avansezi cu ajutorul forțelor dăruite de Sus. Cel puțin atât: să le dorești, să le apreciezi.

În cele din urmă, aceste stări îl învață pe om despre adevărata sa stare atunci când nu este „îngrijit” de Sus. De aceea, aceste stări sunt bune, pentru că ele construiesc omul. Altfel, atunci când i se dau tot felul de umpleri și este ademenit – aceasta nu este o mare realizare, oricine ar putea avansa în acest fel.

Din Lectia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→