În timpul unei ascensiuni, unui om i se dă în mod deliberat o anumită măsură de iluminare pentru a putea simți perfecţiunea. Dar aceasta vine la om de Sus, nu ca ceva ce el a câștigat pe cont propriu, și este dată tocmai pentru ca omul să simtă clar calitățile Creatorului și să înțeleagă, cel puțin într-o mică măsură, natura spiritualității. Pe baza acestei experiențe, omul este menit să aprofundeze Tora, studiul, articolele, scrisorile și tot materialul care anterior îi era neclar.

Acum, trebuie să lucreze prin acest material, să îl înțeleagă și să internalizeze cu adevărat ceva din el. În funcție de cât de repede și eficient îl foloseşte și în funcție de dorința lui de a obține beneficii maxime în timpul ascensiunii, va dobândi cunoștințe, simțiri și discernăminte.

Mai târziu, când oamenii sunt în „coborâre”, trebuie să înțeleagă că acum li se dă starea opusă ascensiunii, îndepărtarea de Creator, astfel încât să poată simți cine sunt fără influența luminii înconjurătoare. Dar în orice caz, lumina înconjurătoare îi luminează, astfel încât să poată vedea că nu înțeleg sau nu simt și că se află în întuneric, în îndepărtare și în coborâre. Aceasta este iluminarea luminii înconjurătoare, dar așa cum se numește, în „Achoraim”.

Apoi, în starea de coborâre, omul este de asemenea obligat să lucreze, adică să nu se cufunde în această stare, să nu-și studieze Kelim, deoarece acestea pot fi studiate doar în interacțiunea lor cu lumina.

Dacă, în timp ce încearcă să iasă din starea de coborâre, omul nu este capabil să studieze sau să se angajeze în muncă interioară, ar trebui în schimb să efectueze acțiuni fizice în grup, în bucătărie, nu contează unde. Deși el le efectuează mecanic, cu mâinile și picioarele și nu își poate angaja mintea și inima, aceste eforturi vor fi considerate acțiuni spirituale autentice, în Keli spirituale, deoarece aceasta este cea mai mare exprimare spirituală de sine de care este capabil omul.

Însă când după o perioadă de coborâre, omul primește o iluminare de Sus, nu trebuie să creadă că este rezultatul propriei munci, că el însuși a depășit, a acționat și a atins. I se dă o altă stare de Sus în care trebuie să lucreze, și poate, aceasta este numită ascensiune. Încă nu se știe cu adevărat ce sunt: o ascensiune și o coborâre.

Ar trebui să evaluăm aceste stări nu în funcție de cât de aproape sau de departe suntem de Creator din cauza unei treziri de Sus, ci în funcție de măsura în care prin propria noastră trezire de jos, ne străduim să ne apropiem de El. Se poate ca în timpul unei coborâri dorința omului pentru Creator să fie mai mare decât în ​​timpul unei ascensiuni; atunci coborârea este o ascensiune.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →