Interacțiunea cu ecranul computerului.

Trebuie să decidem cum vrem să vedem următoarea generație și ar trebui să facem o listă de principii și comportamente, și în consecință, să creăm un program pentru a-i aduce în această stare. Este foarte important să definim principiile corecte, deoarece s-ar putea să greșim.

Îmi amintesc că am discutat acum mulți ani problema relațiilor sexuale timpurii, cu psihologi și au spus că nu este o problemă dacă adolescenții încep să facă sex la vârsta de 13 ani. Acest lucru mi s-a părut controversat, dar nimeni nu a vrut să mă asculte. Drept urmare, această vârstă a scăzut astăzi la nouă ani.

Întrebarea rămâne: Este acesta un lucru rău? În orice caz, această problemă ar trebui adusă într-un forum public.

Trebuie să decidem dacă acest lucru este acceptabil sau nu și în ce cadru, astfel încât să nu ruineze viața tinerilor sau să le afecteze viitorul, astfel încât să simtă că o relație intimă este mai mult decât sex, iar familia este mai mult decât responsabilități împovărătoare unul față de celălalt. Dacă tinerii percep familia doar ca pe o povară, nu vor mai dori deloc să se căsătorească.

Trebuie să înțelegem particularitatea generației cu care ne confruntăm, deoarece totul trebuie să-și schimbe natura. Experimentăm schimbări radicale în tehnologie și în relațiile noastre și am trecut de la conexiunea om-om la conexiunile om-ecranul computerului. Prin intermediul acestor ecrane suntem influențați din întreaga lume, nu doar din satul, orașul sau țara noastră mică.

Comentariu: Psihologii spun că generației tinere îi lipsește empatia. Tocmai pentru că, conexiunile au devenit mai puțin „umanizate” și mai computerizate, copiii și-au pierdut capacitatea de a empatiza. Poate fi un copil minunat, dar îi lipsește empatia pentru cei apropiați.

Răspunsul meu: Aceasta este o consecință a mai multor fenomene care sunt legate între ele și se influențează reciproc. În primul rând, există o schimbare a climei și a modului în care planeta noastră afectează oamenii. La urma urmei, omul este o parte integrantă a întregii naturi.

În al doilea rând, ego-ul nostru este în continuă creștere, iar în ultima generație a crescut într-un mod foarte particular. Am încetat să comunicăm direct unii cu alții și am trecut la comunicarea prin mijloace tehnologice, la un tip complet diferit de comunicare între oameni. Nu mă mai conectez cu oamenii, ci cu mașinile. Chiar și atunci când ascult știrile, citesc ceva sau vorbesc cu cineva, vorbesc cu mașina. Există sisteme informatice între noi care determină cum ne simțim și cum ne înțelegem unii pe alții. Ceea ce văd sau nu văd, ce aud și cum reacționez depind de aceste sisteme.

Mașinile determină conexiunea mea cu lumea. Adică, existăm într-un sistem complet artificial. Trebuie în cele din urmă să stabilim unde am ajuns și dacă mai avem o șansă să schimbăm ceva sau pur și simplu să ne predăm.

Din KabTV la postul de radio 103FM, 08.01.2016

Filed under: Casatorie, Copii, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Sex, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Poporul american merită laude, dar viitorul este sumbru”

Trebuie să mărturisesc: Mulți ani am crezut că americanilor le pasă doar de bani. Am greşit. În anii de după administrația Obama, am învățat să apreciez americanii. Am învățat că le pasă cu adevărat de idealuri și nu numai de câștiguri materiale. Dar poate tocmai din cauza asta, viitorul Americii este foarte sumbru. Cu excepția cazului în care americanii găsesc cumva unitatea deasupra profundelor lor diviziuni, SUA vor deveni în curând o țară din lumea a treia, lăsând arena internațională Rusiei și Chinei.

Vine ianuarie, se vor întâmpla mari schimbări în societatea americană, indiferent de identitatea președintelui. Oricine este declarat triumfător, cealaltă parte nu o va accepta și acest lucru va stârni țara.

Ambele părți, inclusiv democrații, cărora eu nu le aparțin, trebuie să înțeleagă că această diviziune duce la unitate, într-un fel sau altul. Nu pot fi câștigători aici, deoarece câștigarea nu este scopul diviziunii, ci unitatea deasupra diviziunii. Nu poți merge pe un singur picior; aveți nevoie atât de piciorul drept, cât și de piciorul stâng pentru a merge mai departe, la fel și societatea. Opiniile opuse nu înseamnă că una are dreptate și cealaltă este greșită, ci că ambele sunt necesare pentru a lua deciziile corecte în ceea ce privește societatea.

Există merite pentru perspectivele democrate și liberale, așa cum există și merite pentru perspectivele republicane și conservatoare. Ambele părți susțin valori demne. Dar când o parte neagă legitimitatea celeilalte părți, o demonizează și o prezintă ca „dușmanul națiunii”, ea înlătură legitimitatea criticii. Va veni realizarea că doar unitatea deasupra diferențelor este soluția, dar întrebarea este cât de curând și cu ce preț. Ambele părți trebuie să țină cont de viitorul țării.

În opinia mea, dacă Biden va deveni președinte, le va oferi americanilor șansa de a vedea (cei care încă nu și-au dat seama) cum a fost în Rusia sovietică. Este aceeași abordare care a distrus Rusia și vom vedea ce va face în America. Dacă se întâmplă acest lucru, oamenii ar putea înțelege că Trump nu a fost la fel de rău pentru America pe cât a fost portretizat de media și de adversarii politici.

Concluzia este că nu poți merge după capriciile oamenilor; trebuie să urmezi legea naturală a unității, care nu se înclină nici spre democrați, nici spre republicani, deoarece ambele sunt necesare pentru ca țara să prospere. Discuția actuală despre răzbunare și alte discursuri separatoare nu va aduce decât probleme. Armistiţiul este nerealist, iar răzbunarea este o chemare la război civil.

Aşa cum stau lucrurile acum, viitorul Americii este sumbru. Biden nu poate conduce țara, iar Obama va conduce spectacolul din culise. Dacă se întâmplă acest lucru, America va scădea la nivelul unei țări din lumea a treia. În acest caz, Rusia, cu puterea sa militară, și China, cu bogăția sa, vor domina lumea.

Dar nu este totul pierdut. Dacă poporul american decide să facă față provocării și săîși dea seama că viitorul lor personal depinde de viitorul țării lor, ar putea fi dispus să se unească deasupra scindării. Este nevoie de curaj, sinceritate și hotărâre, iar americanii sunt cunoscuți că le au pe toate. Întrebarea este dacă își dau seama că trebuie să folosească aceste trăsături acum, înainte să fie prea târziu.

Primul amendament, care consacră libertatea de exprimare, este valoros. Cu toate acestea, libertatea de exprimare nu poate exista decât atunci când aceasta se bazează pe valori comune, cum ar fi considerarea reciprocă și integritatea societății. Aceasta nu înseamnă că nu se pot exprima nici măcar cele mai extreme puncte de vedere, inclusiv chiar aspirația de a demonta societatea. Cu toate acestea, chiar și cel care exprimă astfel de puncte de vedere trebuie să accepte că exprimarea lor este posibilă tocmai pentru că face parte dintr-o colecție de puncte de vedere care alcătuiesc un întreg complet și că el sau ea nu ar fi în măsură să exprime astfel de puncte de vedere, dacă nu ar fi existența opusului lor complet.

De exemplu, gândiți-vă la corpul uman. În corpul nostru, există organe care efectuează acțiuni opuse, totuși performanța lor este posibilă doar datorită existenței omologilor lor. Gândiți-vă la mușchii opuși care ne permit mișcarea, gândiți-vă la organele care folosesc oxigen, emit CO2 și ne stimulează mecanismul de respirație. Fără organe care emit CO2, am muri de sufocare. Corpul nostru este plin de contradicții care permit existența noastră sănătoasă. Cât de vanitoşi suntem să credem că, în societate, doar viziunea noastră merită existența? Dacă poporul american poate învăța să lucreze împreună pentru țara lui, deasupra idealurilor opuse va descoperi că, exact de contradicțiile dintre ei are nevoie țara pentru a fi sănătoasă, prosperă și puternică.

Filed under: Copii, Criza, globalizare, Diseminare, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ronald Ferguson, profesor la școala Harvard Kennedy, a coautorat o carte despre creșterea copiilor de succes, Formula: Deblocarea secretelor pentru creșterea copiilor de mare succes. El și coautoarea, jurnalista Tatsha Robertson oferă „Cele 8 roluri ale bunilor părinți”.

Primul rol este „partenerul de învățare timpurie”. Părintele se implică în încercarea de a-l face pe copil interesat să învețe și a face învățarea și rezolvarea problemelor distractive chiar înainte de a începe școala.

Ce înseamnă să fii partener de învățare pentru un copil?

Răspuns: Când un părinte vorbește, el sau ea introduce și explică în avans copilului aceste senzații, aceste relații.

Întrebare: Îl încurajează în același timp pe copil să fie primul din clasă?

Răspuns: Nu. Nu este vorba de competiție, ci de atitudinea corectă.

Întrebare: Ce fel de atitudine ar trebui să fie?

Răspuns: A insufla copilului atracția pentru cunoaștere.

Comentariu: Al doilea rol se numește „inginerul de zbor”. Acesta este un părinte care controlează mediul unui copil și intervine atunci când ceva nu merge bine.

Răspunsul meu: Acest lucru este firesc. Mediul determină o persoană și dezvoltarea acesteia.

Întrebare: Poate un părinte să intervină și să mute copilul într-un mediu diferit dacă ceva nu este în regulă?

Răspuns: Cu siguranță!

Întrebare: Aceasta nu este constrângere?

Răspuns: Nu. Aceasta este o ajustare care trebuie făcută de sus.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă copilului îi place acolo?

Răspuns: Nu contează ce îi place lui.

Întrebare: Într-o asemenea măsură? Aproape forțat? Îl muți pe el sau pe ea la altă școală?

Răspuns: Da.

Întrebare: În ce fel de mediu ar trebui să mut copilul?

Răspuns: Cel care ajută copilul să se dezvolte și nu limitează sau creează niciun ideal fals în fața lui.

Întrebare: Care ar trebui să fie idealul mediului corect?

Răspuns: Liber, larg dezvoltat, prietenos, nu este restricționat în nici un fel.

Întrebare: Asta ar trebui să fie un mediu? Include aici profesori, cursuri și prieteni?

Răspuns: Desigur, totul.

Comentariu: Al treilea rol este „reparatorul”. Părintele se asigură că copilul are tot ce este necesar pentru a reuși, că nu se va pierde nicio oportunitate de a îmbunătăți viața copilului.

Răspunsul meu: Pentru a face acest lucru, trebuie mai întâi să educi părintele.

Întrebare: Care sunt principalele oportunități pentru îmbunătățirea vieții unui copil?

Răspuns: Societatea, mediul. Nimic altceva.

Comentariu: Al patrulea rol este „Revelatorul”. Un părinte-revelator extinde viziunea copilului asupra lumii, arătându-i lumea și oportunitățile disponibile și îl duce la muzee, biblioteci și expoziții.

Răspunsul meu: Așa este. Am fost crescut așa. Tatăl meu m-a dus tot timpul la cinematograf. Era un mare fan al filmului. Era un cinematograf în care aveau doar filme despre artiști, muzicieni și oameni extraordinari. Mergeam la toate aceste filme o dată pe săptămână.

Întrebare: Acest lucru ți-a extins viziunea asupra lumii?

Răspuns: Bineînțeles! De atunci, nu am mai văzut aceste filme despre mari artiști, muzicieni și oameni de artă.

Comentariu: Al cincilea rol este „filosoful”. Părinții își ajută copilul să găsească scopul punând întrebări profunde despre viață și răspunzând la ele. Crezi că este corect ca un părinte să fie un astfel de filosof?

Răspunsul meu: Este necesar să trezești astfel de întrebări într-un copil care să-l provoace mental și ca el sau ea să încerce să răspundă cumva.

Întrebare: Ce întrebări ai trezi  într-un copil?

Răspuns: Depinde de vârsta și caracterul copilului. Nu este ușor.

Desigur, întrebări despre baza universului, despre viață, despre natura care ne înconjoară.

Întrebare: Îi putem adresa unui copil întrebări precum „Pentru ce m-am născut? Care este sensul vieții?” Sau este prea devreme pentru el și nu ar trebui să facem asta?

Răspuns: Nu știu. Acest lucru trebuie făcut cu mare grijă. Nu vreau să sfătuiesc.

În principiu, copiii au aceste întrebări în copilărie. Apoi uită. „Pentru ce trăiesc, de unde vin, pentru ce sunt eu, ce sunt eu?” Și așa mai departe. Aceasta este încă o dezvoltare pre-hormonală. Apoi, hormonii încep să lovească și totul se termină în acest sens.

Comentariu: Al șaselea rol este „modelul”. Acești părinți își definesc valori importante și le insuflă copiilor lor.

Răspunsul meu: Nu sunt sigur de asta. Valorile părinților mei erau să mă facă muzician. A fost, desigur, teribil. Nu am apreciat deloc acest lucru și nu am putut aprecia. Nu mi-a plăcut să lucrez la mine în mod mecanic, să fac repetiții timp de cinci sau șase ore pe zi și mai multe lucruri de genul acesta. Uscăciunea asta m-a ucis. Nu am putut suporta și am făcut tot ce am putut pentru a mă desprinde.

Întrebare: În general, este corect ca părinții să definească valori importante pentru ei înșiși și să le insufle copiilor lor?

Răspuns: Așa reiese! Nu poți face nimic.

Întrebare: Înseamnă că principalul lucru este educarea părinților astfel încât să le fie insuflate valorile corecte? Și apoi copiii îi vor urma.

Răspuns: Da, așa este!

Întrebare: Al optulea rol este „vocea de navigare GPS”. Vocea unor astfel de părinți continuă să sune în capul copilului chiar și după ce au plecat de acasă. Ce crezi despre asta?

Răspuns: Așa este. Acest lucru rămâne, iar acest lucru este foarte important. Totuși, este doar un navigator. Prin urmare, este necesară verificarea valorilor pe care le au părinții și pe care doresc să le insufle copilului lor.

Întrebare: Cu alte cuvinte, trebuie să verificăm acest „navigator”?

Răspuns: Da. Aceasta este o problemă astăzi.

Întrebare: În mare aceste valori sunt practic toate egoiste?

Răspuns: Bineînțeles. Trebuie să educăm părinții. Luați toate aceste valori, insuflați-le părinților și lăsați-i să se educe cu asta.

Din „Știri cu Michael Laitman” KabTV, 14.09.2020

Filed under: Copii, Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În noul an școlar, sute de milioane de copii au mers la școală ca în condiții de „luptă”: trebuie să stea cu măști, să se separe între ei, să nu se joace între ei și să nu se apropie unul de celălalt.

Este aceeași tragedie atât pentru profesorii care trebuie să-i rețină pe copii, cât și pentru părinți.

Ce le-ați dori profesorilor?

Răspuns: Pentru a afla de la copii cum este de neînțeles faptul că nu se pot apropia unii de alții, este atât de neînțeles pentru noi cum să ne raportăm corect unul la celălalt. Nu avem aceste proprietăți, aceste senzații. Cum îl pot simți pe celălalt, astfel încât să îl pot aborda corect, astfel încât, prin abordarea mea corectă, să distrug acest virus?

Întrebare: Ce altceva le-ați mai dori profersorilor?

Răspuns: Ca ei să înțeleagă natura acestui virus, de unde provine și astfel să educe copiii să aibă atitudinea corectă unul față de celălalt, iar virusul va dispărea. Explicați copiilor că putem lupta împotriva acestui virus numai prin relațiile noastre bune.

Nu pierdem nimic prin asta! Câștigăm sigur! Să încercăm!

Profesorii au învățat întotdeauna copiii să fie buni, să fie aproape unii de alții, să interacționeze corect unul cu celălalt. Deci, explicați-le că virusul vine ca rezultat al interacțiunii necorespunzătoare, distanțării și dăunării reciproce.

Să încercăm să eliminăm virusul. Să-l eradicăm.

Întrebare: Ce le-ai dori părinților?

Răspuns: În acest caz, aș dori să le doresc părinților să învețe de la copiii lor.

Întrebare: Adică copiii vin de la școală și își învață părinții?

Răspuns: Cel puțin le-ar putea spune părinților ce se întâmplă. În primul rând, în relația lor între ei. Cum îi antrenează virusul să acționeze astfel. Și apoi, ca urmare a acestui fapt, probabil vom vedea într-adevăr statistici bune.

Întrebare: Ce altceva le poți dori părinților?

Răspuns: Să urmeze aceeași educație ca și copiii. Toată lumea trebuie să fie instruită. Toată lumea este la fel.

Întrebare: Adică un părinte ar trebui să se simtă aproape egal cu copilul?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Ce le-ai dori copiilor?

Răspuns: Nu știu deloc ce li se poate cere copiilor. Să asculte ceea ce le spun părinții lor, cel puțin în acest sens, pentru că altfel, vor exista și probleme mai mari, restricții mai mari în jocul unul cu celălalt, în vizitarea reciprocă, în apropierea unul de altul și așa mai departe.

Adică, să reușim astfel încât să nu ne mai gândim la ce distanță ar trebui să păstrăm între noi, să nu mai mergem cu botniţe ca niște câini răi, să nu ne ferim unul de celălalt.

Pentru a face acest lucru, trebuie doar să ne schimbăm atitudinea unul față de celălalt și să o facem bună. Să începem să ne obișnuim. Nu este atât de greu. Să ne dăm un exemplu unul altuia. Și vom vedea cum merge.

Întrebare: doriți ca acest mesaj să fie auzit în clasă, în camera profesorului și acasă?

Răspuns: Și în lume.

Mesajul este foarte simplu: toată lumea ar trebui să fie prietenoasă cu toată lumea așa cum este fiecare cu el însuși. La urma urmei, este scris: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Luați un exemplu din asta.,

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman”  KabTV 31.08.2020

Filed under: Copii, Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Articolul meu pe Newsmax: “A ignora COVID înseamnă să jucăm ruleta rusească cu sănătatea copiilor noștri”

Pentru toate eforturile noastre de a nega severitatea sa, COVID-19 nu este o glumă. Este o boală gravă și cu cât o ignorăm, cu atât devine mai gravă.

Dacă la început am crezut că afectează doar persoanele în vârstă și bolnavii, știm acum că afectează pe toată lumea, toate categoriile de vârstă și toate nivelurile de sănătate. Dar cel mai înspăimântător aspect al coronavirusului este impactul său asupra copiilor. În timp ce majoritatea copiilor infectați rămân asimptomatici, unii dezvoltă o afecțiune foarte severă cunoscută sub numele de Sindromul inflamator multisistem pediatric (PIMS), care le afectează creierul și poate duce chiar la moarte.

Ignorarea riscurilor COVID-19 este în multe feluri, cum ar fi să joci ruleta rusească. Șansele de a muri în acest caz sunt mult mai subțiri, dar copiii noștri sunt cu pistolul la tâmplă. Suntem dispuși să ne asumăm riscul?

Cu cât ne oprim mai mult în tratarea virusului, cu atât devine mai infecțios și mai violent. Ce se va întâmpla dacă ne oprim încă șase luni? Cu cât mai rău ne va afecta pe noi și pe copiii noștri? Vrem să așteptăm creșterea ratei mortalității? Vrem să stăm pe margine până când spitalele nu vor mai putea trata persoanele de orice boală, deoarece paturile lor sunt luate de pacienții cu COVID? Chiar ar trebui să știm mai bine.

Povestea Coronavirus nu este aici pentru o scurtă vizită. Am spus-o când a sosit prima dată, iar acum știința începe să o recunoască. Cu câteva zile în urmă, John Edmunds, membru al Grupului științific consultativ pentru situații de urgență din Marea Britanie, le-a spus parlamentarilor că „Va trebui să trăim cu acest virus pentru totdeauna. Există foarte puține șanse ca acesta să fie eradicat”. Cu cuvinte mai simple, viața pe care am avut-o până în 2020 nu se va mai întoarce niciodată; trebuie să construim una nouă și mai bună.

Primul loc pentru a începe să ne reconstruim viețile este societatea noastră. Dacă examinăm fiecare criză cu care se confruntă umanitatea, vom găsi cauze specifice pentru fiecare dintre ele. Dar în spatele fiecărei crize, indiferent dacă este vorba de schimbări climatice, incendii forestiere, COVID-19, foamete, război, poluare a apei, poluarea aerului, abuz de substanțe, sărăcie, obezitate, violență domestică, rasism sau orice altă criză, toate sunt cauzate de lipsa de considerație, prin înstrăinarea noastră unul de celălalt.

Patronăm pe unii, îi demonizăm pe alții, abuzăm, manipulăm și înșelăm pe drumul spre bogăție și putere. Unii sunt mai agresivi, alții mai puțin, dar aceasta este mentalitatea dominantă din întreaga lume. Aceasta este, de asemenea, mentalitatea care ne-a provocat nenumăratele crize care ne afectează planeta. Nu le vom depăși niciodată, până nu ne vom inversa constant tratamentul reciproc.

Știm că responsabilitatea reciprocă este excelentă pentru noi toți; o simțim instinctiv. Dar ori de câte ori vrem să o implementăm, „vocea rațiunii” se trezește în capul nostru și spune că este inutil să încercăm să o implementăm, deoarece prea puțini oameni sunt dispuși să facă efortul, că este împotriva naturii umane, că visăm dacă ne gândim că acest lucru poate funcționa vreodată etc.

Dar este împotriva naturii umane să vrei să te simți în siguranță? Este împotriva naturii umane să vrei să poți avea încredere în oameni? Este împotriva naturii umane să construim rețele de responsabilitate reciprocă pentru a asigura sănătatea și bunăstarea tuturor? Dimpotrivă, nimic nu este mai natural decât aceste comportamente. Fiecare așezare oferă rezidenților exact aceste beneficii; de aceea oamenii trăiesc în așezări și comunități și, atunci când ne alegem liderii, îi căutăm pe cei care ne pot asigura cel mai bine aceste necesități.

Dar, în timp ce trăim în sisteme care ne asigură viața, ne maltratăm reciproc – elementele de bază ale sistemelor care ne susțin. Nu are sens. Este ca și cum celulele ar ataca un antigen, care a venit să le ajute să lupte împotriva unui virus, și apoi s-ar plânge că sunt bolnave.

Trebuie să încetăm să cedăm egourilor noastre. Ele ne deformează percepția și ne fac să ne gândim la toate lucrurile greșite despre celălalt. Ne fac să ne urâm unii pe alții, când de fapt suntem cu toții dependenți unul de celălalt și nu am putea trăi dacă nu ar exista toți.

Și dacă nu suntem suficient de puternici pentru a ne lupta împotriva ego-urilor de dragul nostru, să o facem cel puțin pentru copiii noștri. Nu este vina lor că lăsăm ego-urile noastre să ne conducă; nu este vina lor că suntem fără inimă, fără curaj și nu ne putem privi dincolo de nas. Să renunțăm cel puțin de dragul lor la ego-urile noastre, așa încât să aibă şi ei un viitor și să nu jucăm ruleta rusească cu capul copiilor noștri ca ţintă.

Filed under: Copii, Coronavirus, Educatie - Niciun comentariu→

Dacă nu cerem dorințe corectate, atunci Creatorul tot ne va revela dorințe, însă ele vor fi cele corupte în conformitate cu cererea noastră coruptă.

La fel ca atunci când un copil cere mamei sale ceva nenecesar și chiar un pic dăunător. Ea îi dă un pic din ceea ce cere, astfel încât copilul este convins că cererea lui este greșită, nu e bună și trebuie schimbată.

Așa îl învață, iar aceasta este felul corect de a învăța. Până la urmă, mama nu îi spune copiluli direct, susținând categoric: “Nu, nu ai voie asta!” Ea spune: “Vrei să-l primești? Am să îți dau un pic ca să te fac să simți că nu este bine și să înțelegi că ceea ce te sfătuiesc este mai bine pentru tine”.

În această formă, mama învață copilul că ea înțelege mai bine ce este bine pentru el și că el ar trebui să asculte sfatul ei în viitor. Dată viitoare va ști ce să ceară.

Încearcă să tratezi copii tăi și pe tine în acest fel și vei învăța și înțelege cum ne tratează Creatorul. Toate acestea se vor dezvălui în fața ta că un singur sistem superior de educație în conformitate cu care Creatorul ne învață. Tora este concepută pentru a ne educa să fim creaturi exaltate, eterne și perfecte și, cel mai important, conectate.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 10/13/20, “Bereshit”

Filed under: Copii, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Remarcă: Uneori am un sentiment că realitatea este mult mai senzuală, puternică decât orice film, orice scenariu. Acum am să citesc scrisoarea care îți este adresată.

Dragă Michael Laitman,

Numele meu este Stanislav. Ascult emisiunile tale și nu ratez niciuna dintre ele. Și totul este mulțumită soției mele. Am trăit în armonie perfectă cu ea pentru 28 de ani. Nu am avut niciun copil, așa că am adoptat un fiu. L-am crescut. L-am iubit foarte mult, în special soția mea, care l-a adorat.

În timpul coronavirusului noi am fost foarte atenți. Soția mea și cu mine am putut să lucrăm de acasă și am ascultat emisiunile tale. Am fost de acord cu tine. Însă fiul nostru a luat-o că pe o provocare. A ieșit afară, nu a purtat o mască, a râs de noi. Nu am putut să îi explicăm nimic, nu a ascultat.

Ca rezultat, el ne-a infectat. Eu am trecut prin această boală cu ușurință, soția mea a fost foarte bolnavă. A murit acum două luni.

Nu pot să mă uit la fiul meu, îl urăsc! Înțeleg că este imposibil să o aduc înapoi pe soția mea și nu vreau să trăiesc cu această ură pentru fiul meu, în special deoarece se simte vinovat, văd asta. Dar nu mă pot ajuta pe mine însumi. Mă uit la el, îmi feresc ochii și încerc să nu țip la el. Nu este nicio iubire în interiorul meu, nicio iubire! Cum o iau înapoi? Ce să fac? Cum pot să îl iert? Nu știu. Ajută-mă!”

Eu doar simt ce iad este în interiorul unei persoane.

Comentariul meu: El trebuie să înțeleagă că toate acestea vin doar de pe cel mai înalt nivel, de la cea mai înaltă decizie și prin urmare fiul în mod absolut nu trebuie învinuit!

Remarcă: Îmi este teamă că este greu pentru cineva în această stare să audă asta.

Comentariul meu: Nu contează. El trebuie să audă, deoarece îl va salva de ură până la urmă. Și ura este lucrul greșit.

Remarcă: Simte că ura îl mănâncă. Vrea să scape de ea și nu poate.

Comentariul meu: Așadar, i se poate spune că totul vine de sus și prin urmare niciunul dintre noi nu este de vină pentru nimic, cu excepția unui singur lucru, că noi nu recunoaștem greșelile noastre. Noi trebuie să învățăm din ele. Învățăm ce revelează Creatorul.

Întrebare: Care este greșeala lui acum?

Răspuns: Ar trebui să-și spună: “Suficient!”. Trebuie să ridice gândul la nivelul acțiunii. Nu poate să continue așa, nu este corect. Se mânâncă pe el însuși și totul în jurul său.

Întrebare: Ai avut vreodată o stare unde ai urât atât de mult încât totul doar arde?

Răspuns: Da, până la realizarea că nu este corect.

Întrebare: Deci el trebuie să o simtă? Care este primul meu gând?

Răspuns: “Nu este nimeni în afară de El!” Trebuie să atribui toate astea Creatorului, indiferent ce este! Acolo, la nivelul Lui, sunt toate soluțiile. Absolut totul! În legătură cu această femeie sărmană și fiul ei și holocaustul și crimele și toate lucrurile teribile care se întâmplă în lumea noastră.

Totul este la cel mai înalt nivel. Trebuie să te duci acolo sus și apoi vei vedea că totul este invers. Rezultă că asta nu este vreun fel de cruzime supremă, aceasta este cea mai înaltă milă.

Întrebare: Deci asta nu este o pedeapsă ci milă?

Răspuns: Da. Este imposibil să îți imaginezi toate astea. Ar trebui să începem să ascultăm asta încet acum, mai târziu o vom realiza.

Întrebare: Asta îi este dată omului în măsura în care poate să îndure?

Răspuns: A îndura nu este o mare scofală. Este ca și cum îi dai pastile de durere și el îndură totul. Nu este necesar să îndure la acest nivel ci atunci când vede și înțelege întreagă creație de la început la final și poate să o justifice de partea Creatorului. În măsura în care este echivalent cu Creatorul el poate să justifice tot ce se întâmplă. Absolut totul!

Altfel se va angaja în critica de sine. Cât de mulți oameni își reproșează lor înșiși pentru tot ce au făcut în viață!

Remarcă: Uite cât de multă ură este în lume. Lumea este construită pe ură.

Comentariul meu: De fapt noi vom vedea că asta nu este ură ci iubire. Opusul este adevărat. Nu este nicio nevoie să continuăm să cultivăm ura.

De pe KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 7/27/20

Filed under: Casatorie, Copii, Coronavirus, Creatorul, Egoism, Evolutie, Femeia, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în Quora: „Care este cel mai important factor în creșterea copiilor pentru a fi fiinţe umane decente şi onorabile?”

Cel mai important factor în creșterea copiilor este prioritizarea conexiunii pozitive între ei, care provine din absorbția exemplelor pozitive de la adulți.

Întrucât copiii învață de la părinții lor, atunci dacă reușim să ne îmbunătățim relațiile și, făcând acest lucru, întruchipăm un exemplu viu de conexiuni bine alese care să aducă rezultate armonioase – fericire, încredere, securitate, dragoste și grijă – atunci copiii urmează exemplul și construiesc în mod natural relații pozitive între ele și față de natură.

Conexiunile sociale pozitive sunt cheia realizării întregului nostru potențial ca ființe umane. Dacă ne pasă cu adevărat de creșterea copiilor noștri pentru a fi adulți sănătoși, fericiți, încrezători și siguri, atunci trebuie să ne îngrijorăm faptul că noi înșine ne îmbunătățim relațiile, deoarece acesta este cel mai important factor atât pentru viața noastră proprie, cât și pentru a copiilor noștri

Filed under: Copii, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, On Quora: „Care sunt câteva modalități de a pune capăt violenței domestice?”

Singura modalitate de a pune capăt definitiv violenței domestice este prin punerea în aplicare a unei educații serioase de care avem nevoie în zilele noastre pentru supraviețuirea noastră: un nou tip de educație în care aflăm despre cum operează natura noastră egoistă asupra noastră în fiecare moment, cum crește în noi în mod individual și în umanitate în ansamblu, modul în care produce fenomene precum diviziunea, ura și violența, modul în care astăzi a atins înălțimi atât de mari încât are nevoie de noi metode pe care educația noastră din trecut nu le mai poate îndeplini și cum să o oprim să erupă în situații atât de cumplite precum violența domestică.

Tendințele violente există în fiecare persoană. În timp ce majoritatea violenței domestice este considerată a fi atribuită bărbaților care abuzează violent femeile, astăzi vedem asemenea fenomene ca e exemplu mamele care abuzează violent copiii lor și chiar copiii fac acest lucru împotriva mamelor lor.

De ce natura ne-a făcut atât de sălbatici încât mulți dintre noi ne lovim membrii familiei noastre?

Pentru a ajunge la o concluzie, natura noastră egoistă este o înclinație malefică. Eul nostru, care este o dorință de a ne bucura pe seama celorlalți, urăște în cele din urmă pe oricine sau orice altceva care nu pare să-l avantajeze.

Mai mult decât atât, astăzi mai mult ca oricând, violența domestică acționează ca un exemplu proeminent al urii uriașe care se dezvoltă în interiorul ființelor umane și că se face totul pentru ca noi să ajungem la dorința de a lăsa deoparte această ură – ceea ce duce în mod clar la rezultate pozitive – și începeți să vă iubiți unii pe alții.

Prin urmare, cu cât sunt mai multe violențe și suferințe, cu atât dobândim mai mult potențial pentru a ajunge la un strigăt disperat de schimbare: să ne transformăm natura din egoistă și urâtă în altruistă și iubitoare.

Aici intervine importanța unei noi forme de educație, una care se concentrează pe învățarea noastră cum funcționează natura – inclusiv natura umană – și cum putem dezvolta atitudini pozitive unul față de celălalt deasupra urii care ne apare în mod involuntar.

Sunt optimist cu o astfel de educație care îmbogățește conexiunea şi putem aduce corecții mari umanității. M-am aplecat asupra educației care îmbogățește conexiunea timp de zeci de ani și, chiar dacă din fire sunt foarte egoist și dominator, învățând cum funcționează natura umană și trasând alături un mediu pozitiv care este plin de exemple pozitive de altruism, iubire și grijă, apoi dezvolt constant speranță și motivație pentru a deveni o persoană mai bună de la o zi la alta.

Acesta este genul de impuls pe care trebuie să-l răspândim societății în general, dacă vrem să vedem sfârșitul violenței domestice, precum și a multor alte izbucniri de ură care apar din ce în ce mai mult în lumea noastră de astăzi.

Filed under: Casatorie, Copii, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sfaturi le puteți oferi tinerilor, mai ales în era post-coronavirus? Ce profesii vor rămâne și unde să își concentreze eforturile?

Răspuns: Cred că cel mai important lucru în viitor va fi ceea ce întreaga societate are nevoie. Acesta va fi punctul central.

Fiecare persoană ar trebui să știe de ce va avea nevoie societatea pentru a-și asigura pentru sine locul de muncă potrivit, abilitățile și educația potrivite. Prin urmare, nu este nimic mai important decât să ai o educație adecvată și să devii o persoană care îi poate educa pe ceilalți.

Cu alte cuvinte, munca socială care vizează consolidarea tuturor membrilor societății, in transformarea societății într-un sistem integral și corect, este cel mai important lucru. Astfel de oameni vor fi întotdeauna necesari. Aș sfătui tinerii și persoanele de orice vârstă să învețe exact acest lucru.

Aceasta este o profesie de care oricine are nevoie in mod personal, nici măcar pentru muncă, ci pentru participarea și integrarea corectă a sa și a tuturor celorlalți în societate.

Din emisiunea KabTV  „Era post-Coronavirus”, 04.06.2020

Filed under: Copii, Coronavirus, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→