După cum demonstrează istoria, războaiele din lumea noastră aduc puține beneficii umanității; nu ne pregătesc și nici nu lasă o Reşimo (înregistrare informațională) durabilă care ne-ar permite, prin rezumarea rezultatelor războiului și păcii să ajungem la o concluzie crucială și presantă despre inutilitatea războaielor.

De ce? Pentru că dorința de a primi este în continuă creștere. Dacă dorința de a primi ar rămâne aceeași, atunci ar rămâne o Reşimo și m-aș putea proteja cumva de necazuri, de războaie. Dar în noua dorință de a primi, Reşimo anterioară nu mai domnește; vrea să se umple chiar și în detrimentul alteia, și prin urmare, problemele noastre încep din nou.

În limitele acestei lumi, motivul problemelor este că Reşimo se ridică, dorința de a primi crește constant și ne împinge spre încă un război. Nu suntem vinovați de faptul că suntem forțați să cădem în aceste vicisitudini. Dacă am putea, le-am preveni.

În spiritualitate însă, cauzalitatea este complet diferită. Chiar dacă ar fi posibil să prevenim un război – nu! Ne este interzis să oprim războaiele în plan spiritual! Dimpotrivă, pacea de după război este importantă. Pacea este cunoscută ca măsură a perfecțiunii. Cel perfect (Şalom, Şalem) este Creatorul, calitatea Creatorului. Adeziunea la El este revelată doar după război.

Războiul este un proces în care intenția de a primi suferă un colaps și o dezintegrare, care în cele din urmă se transformă într-o intenție de dragul dăruirii. Se formează un nou Kli (vas); acesta nu exista înainte de război și putea apărea doar prin acest proces. Acest Kli este pentru menținerea păcii.

Prin urmare, fără a intra pe linia stângă, în dezacordul dintre liniile stânga și dreapta, în corectarea liniei stângi, este imposibil pentru noi să atingem un Kli pentru pace adevărată (Şalom), perfecțiune adevărată (Şlemut).

De aici vin ascensiunile și coborârile noastre, acest întreg vârtej în care omul se găsește în procesul dezvoltării sale spirituale interioare, iar toate aceste lucruri contribuie la apariția unor noi Kelim (vase), care fac posibilă atingerea perfecțiunii.

Din Lectia zilnica de Cabala 26/04/26, Rabaș – Art.23, 1987-Pacea după o dispută este mai importantă decât a nu avea deloc dispute

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Razboaie, Resimot, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Spiritualitatea are doar forma pe care o construiești singur prin dorințele tale. De sus, ni se dă doar o înregistrare informațională (Reşimo), iar noi trebuie să construim singuri forma. De sus, din gradul superior, ni se dau și putere și minte pentru realizare, dar conform cererii noastre.

Nouă ni se pare că o lume gata făcută va cădea brusc peste noi de sus. Nu este nimic de așteptat. O construiesc eu însumi prin eforturile mele. Eu însumi imaginez această lume pe fundalul luminii.

Desenez imaginea celui superior, și în măsura eforturilor mele, imaginea devine din ce în ce mai adevărată. Fac tot ce sunt capabil. Desenez tot felul de forme. Uneori iese mai bine, alteori mai rău, iar alteori greșesc. Le creez și le șterg până când reușesc.

Și în procesul muncii mele, văd brusc că cel superior începe să mă ajute! El mă îmbracă ca o mână într-o mănușă și lucrează. Mă ajută ca o mamă care se joacă împreună cu un copil și îl ajută să construiască o casă din blocuri. Când încerc să fac ceva și nu funcționează, simt brusc că El este cel care mă ajută să înțeleg că nu ar trebui să fie așa, ci invers.

Dar toate acestea se datorează eforturilor mele, pentru că am încercat să construiesc ceva. Iar El trezește de asemenea, începutul acestui efort în mine, dar trebuie să-l continui eu însumi, să-i găsesc vlăstarul și să încep să lucrez pornind de la el. Aceasta se numește: „Eu, Creatorul, sunt primul și ultimul.”

Noi înșine trebuie să construim conexiunea dintre noi, această „casă”, locul unde Creatorul va fi revelat, „imaginea Creatorului” folosind propriul nostru material. Fără aceasta, El nu are nicio imagine. Îl proiectez asupra mea, asupra dorințelor mele, asupra acelei părți pe care o pot face similară cu El.

Și pe această dorință, ca pe o fundație, ca pe un ecran (și în spiritualitate se numește într-adevăr ecran), încep să văd imaginea Lui. Ea începe să apară pe acest ecran ca o fotografie pusă într-o soluție de developare. Această imagine care se manifestă pe ecranul meu se numește lumină reflectată. Și astfel primesc două forțe spirituale: ecranul și lumina reflectată.

Toate acestea trebuie să vină de la mine însumi. De aceea este nevoie de timpul necesar de pregătire pentru intrarea în lumea spirituală – „de la trei la cinci ani”. Timpul de ascundere este timpul încercărilor mele de a construi această imagine. Și după aceea, lumea spirituală este dezvăluită; iar ceea ce se dovedește a fi realitate, pentru noi este greu chiar şi să ne-o imaginăm.

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Resimot, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Chiar acum, genele informaționale (Reşimot) se schimbă în noi cu o viteză infinită, dar sunt atât de multe și toate trebuie realizate în secvență, încât pare că nimic nu se schimbă.

Dar înainte ca aceste schimbări interioare să producă o schimbare exterioară, ca un contor care sare brusc la următorul număr, miliarde de acțiuni trebuie să se rotească în interior. Așa că dați-le timp să treacă!

Se spune: „Cei care îl caută pe Creator grăbesc timpul.” Toată participarea noastră la creație se reduce la accelerarea dezvoltării noastre.

La urma urmei, te afli la baza acestei lumi, cu datele primite în timpul coborârii de sus în jos. Ești obligat să urci pe aceeași cale de jos în sus; calea este neschimbată. Poți doar să-ți accelerezi dezvoltarea, să parcurgi calea rapidă, dezirabilă, și prin urmare, plăcută.

Aceasta este întreaga diferență dintre calea suferinței împotriva voinței omului și calea luminii, prin dorință.

Calea suferinței este lungă, iar forțele naturii acționează asupra noastră pentru a ne împinge înainte prin lovituri. Iar noi, ca niște măgari, stăm în picioare și refuzăm să ne mișcăm. Aceasta este calea naturală a dezvoltării.

Iar a doua cale este atunci când tu însuți vrei și cauți în ce fel să avansezi. Și astfel scurtezi calea pentru tine și o faci dezirabilă, adică devine confortabilă, plăcută, și de asemenea, rapidă!

Din Lecția zilnică de Cabala 18.09.2009, Baal HaSulam, Şamati , Art. 13, „O rodie”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Resimot, Spiritualitate - Niciun comentariu→