Întrebare: Cum poate omul să ceară ajutorul Creatorului și să își dorească doar să dăruiască fără a primi nimic pentru sine?

Răspuns: Exact asta cerem. Îi cer Creatorului să-mi dea capacitatea de a dărui. A dărui Creatorului înseamnă a dărui grupului, așa cum este scris: „Eu locuiesc printre poporul Meu”. Este unul și același lucru.

Nu există un alt Creator. „Eu locuiesc printre poporul Meu” înseamnă că El este revelat în cadrul grupului. Forța colectivă a grupului se numește „Creatorul”. A dărui grupului ca întreg înseamnă a dărui Creatorului.

Noi tindem să ne gândim la asta în termeni obișnuiți, pământești, și așa ni se pare. „Ce este atât de special la acest grup? Ce le-aș putea oferi? Asta e o prostie!” Dar dacă ai fi cu adevărat capabil să ieși din tine însuți și să dăruiești altora, ai dezvălui realitatea superioară, mai degrabă decât această lume. Pur și simplu noi nu am atins-o încă.

Omul s-ar putea întreba: „Multe mișcări filosofice nu au promovat de asemenea, devotamentul față de societate? Nu au susținut ele că vocea poporului este vocea lui Dumnezeu?” Dar nu este același lucru, deoarece ei nu au folosit lumina reformatoare, forța interioară conținută în colectiv.

Așadar, ce spune în cele din urmă înțelepciunea Cabala? Nu ai nimic altceva decât dorință. În interiorul acestei dorințe se află o forță unică numită „Creatorul”, ascunsă acolo de la început. Poți trezi această forță în cadrul grupului dacă dorești cu adevărat să avansezi către ea, dăruind grupului. Acolo, în cadrul grupului, îți rezolvi toate relațiile – cu tine însuți, cu grupul și cu Creatorul. Totul are loc în cadrul grupului, în dăruirea pe care o dobândești în afara ta.

Nu există nicio diferență între a dărui grupului și a dărui Creatorului. A dărui grupului se referă mai mult la a dărui vaselor (Kelim), dorințelor altora. A dărui Creatorului înseamnă a deveni mai integrat în forța generală a dăruirii care domnește în interiorul acelor dorințe.

Trebuie să ne eliberăm de conceptele religioase, de credința persistentă că există un Creator care domnește undeva în ceruri și ne influențează de acolo. Observați cât de adânc înrădăcinat este încă acest stereotip în noi! Dar nu există o Forță superioară în afara noastră! Acea forță există în cadrul grupului, în conexiunea dintre noi. Nu există nimic dincolo de acea realitate pe care o dezvălui. În afara realității, nu există nimic.

Pe măsură ce aprofundezi aceste concepte, începi să înțelegi că aceasta este de fapt, o abordare foarte materialistă.

Din Lecția zilnică de Cabala din 21.03.2011, despre Cartea Zohar, Yitro (Ietro)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Pe de o parte, spunem că toate discernămintele noastre (Avhanot) provin din stări anterioare, în timp ce pe de altă parte, se spune că următoarea stare este complet opusă celei anterioare. Experiența anterioară nu poate ajuta în acest sens și orice avansare are loc în întuneric.

Răspunsul meu: Într-adevăr, omul nu are nicio experiență din starea sa anterioară. Aceasta se numește „deasupra rațiunii”. Partea superioară apare întunecată și ascunsă omului. Trebuie să ai credință, adică să percepi nu în simțire, ci în Kelim de dăruire. Aceasta se numește credință.

În Kelim de dăruire (ele sunt deasupra ta), poți presupune că partea superioară este într-adevăr superioară și măreață. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că în Kelim de primire, în care te afli în prezent, nu simți măreția celui superior. Chiar dacă aceste Kelim lucrează deja pentru a dărui, ele sunt încă mici în comparație cu partea superioară.

Să presupunem că ai deja un ecran și primești cu intenția de a dărui, adică te afli într-o anumită stare spirituală, la un anumit grad X. Ai deja ceva, dar cu toate acestea există X + 1, iar pentru tine acesta este întuneric! X+1 este o adăugare la dorința de a dărui pe care încă nu o ai. Raportat la Kli-ul tău, această acțiune este întunecată și nu o percepi ca fiind mai exaltată.

Poți simți și evalua această acțiune ca fiind mai mare doar cu condiția să ai un Kli de dăruire pentru această acțiune. Dar dacă nu l-ai dobândit încă, atunci această dăruire suplimentară îți apare ca întuneric. Și nu se poate face nimic în privința asta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Pot primi discernăminte (Avhanot) și simțirea nuanțelor lor de la grup?

Răspuns: Nu, nu poți. Primeşti de la grup simţirea generală a măreției superiorului. Aceasta este puterea grupului. De fapt, nici măcar pe aceasta nu o primeşti de la grupul în sine.

Primeşti această simţire de Sus, dar prin intermediul grupului. Tot ceea ce primeşti vine din lumea infinitului, fie direct, fie prin intermediul prietenilor, adică prin intermediul sufletelor cu care eşti conectat în infinit ca un singur suflet. Pentru că acolo voi sunteți un singur suflet, fiecare dintre voi primește Avhanot suplimentar și iluminare suplimentară pentru fiecare dintre voi.

De exemplu, să presupunem că suntem zece conectați în infinit ca un singur suflet și fiecare dintre noi are zece Avhanot. Dacă toți cei zece le posedă, atunci fiecare are zece de la fiecare.

În acest fel, prin intermediul prietenilor atrag zece Avhanot suplimentare, deoarece aici, în lumea noastră, vreau să devin similar cu starea corespunzătoare din infinit în care suntem cu toții uniți. Dorind să mă unesc cu ei aici, parcă atrag acea stare în care existăm deja acolo, prin intermediul prietenilor. „Ca și cum”, pentru că aceasta nu este încă lumina în sine, ci o mică iluminare, un plus. Acolo însă, fiecare câștigă de la fiecare.

Dar asta depinde nu de prieteni, ci de mine, de modul în care eu mă raportez la ei. Fie că vrem sau nu, suntem deja conectați acolo. Prin urmare, omul nu ar trebui să-și critice prietenii. Dimpotrivă, lasă-i să facă ce vor – lasă-i să reziste sau să se certe. El pur și simplu atrage asupra sa forțele din acel loc unde există sursa comună a tuturor forțelor, și prin aceasta, atrage asupra sa forțele dăruirii, adică se atrage pe sine spre același loc.

Totul este foarte simplu. Trebuie să-ți imaginezi imaginea în care în lumea superioară, totul este deja conectat, în timp ce jos nu este. Și dacă aici, jos, faci chiar și cel mai mic efort pentru a construi aceeași imagine, atunci, în funcție de efortul pe care îl depui, atragi acea forță asupra ta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 189

Ce este Discernământul Cunoașterii și ce este Discernământul Credinței?

Omul nu poate merge pe calea cunoașterii, deoarece calea cunoașterii este primirea recompensei în vase corectate. Ce este cunoașterea? Cunoașterea ne este dată atunci când lumina intră în vas și îi dă vasului o simțire, iar noi o examinăm cu intelectul nostru și suntem conștienți de toate circumstanțele care ne-au adus la acea simțire: acțiunile pe care le-am îndeplinit, cu ce dorințe, în ce măsură sunt corectate, pe ce grade de grosime și cum am construit această simțire în ansamblu. Structura simțirii, abordarea noastră față de ea, cât de mult am muncit și cum ne bucurăm acum de ea, toate ne dau cunoaștere. În spiritualitate, putem ajunge la aceasta doar prin credință, adică prin corectarea Hafeţ Hesed (desfătarea în milă). Credința și cunoașterea sunt două grade. „Credința” se numește lumina Hasadim, iar „credința completă”, atunci când cunoașterea vine în ea, se numește „lumina Hasadim cu iluminarea de Hochma”.

Atingem lumina de Hasadim prin intermediul unui ecran al gradului rădăcină, al primului și celui de-al doilea grad de grosime. Chiar și în gradele al treilea și al patrulea de grosime, lumina de Hasadim trebuie să vină mai întâi într-o intensitate adecvată luminii de Hochma. Credința este prima corectare. Totul se obține prin credință. Ce înseamnă credința? Înseamnă să ai o restricție și vase de dăruire, gradul de Bina. Bina se numește „credință”. GAR de Bina se numește „credință completă”. Când urcăm de jos în sus, când Malchut atinge gradul de Bina, atinge mai întâi Bina, care se numește Hafeţ Hesed, iar după aceea, când își corectează vasele de primire în Bina, se consideră că a atins GAR de Bina și acolo primește iluminarea de Hochma.

Acest lucru este în contrast cu ceea ce cred masele din lumea noastră, că credința înseamnă să închidem ochii, că devenim fanatici și facem ceea ce ni se spune fără să ne folosim capul. În vasele spirituale, într-adevăr, „a nu folosi capul” înseamnă a nu lucra cu lumina Hochma, dar trebuie să „folosim capul” pentru a lucra cu lumina Hasadim, ceea ce necesită multă subtilitate și efort. Nu înseamnă a șterge dorințele. Înseamnă a le cunoaște și, deasupra lor, a construi o atitudine de a merge deasupra lor. Aceasta se numește „credință mai presus de rațiune”.

Nu există așa ceva ca o credință simplă. Întrucât noi suntem vase de primire, chiar și în gradul rădăcină, primul, al doilea și al treilea de grosime, chiar și în gradul rădăcină, tot ceea ce facem se bazează în esență pe dorința de a primi. Noi nu avem dorință de a dărui. Dorința de a dărui este Creatorul. Noi avem o dorință de a primi care poate fi corectată de dragul dăruirii. Prin urmare, chiar dacă lucrăm în gradul rădăcină de grosime, este totuși o muncă asupra dorinței de a primi de gradul rădăcină, care este diferită de dăruirea pură a Creatorului. Dacă atingem munca doar pentru a dărui, lucrăm deasupra acelei dorințe de a primi.

Chiar și în dorința de a primi există cunoaștere. Cunoașterea este grosimea sa, chiar gradul rădăcină al grosimii, iar dacă lucrăm deasupra ei, ne neutralizăm pe noi înșine, iar aceasta se numește a fi „un embrion”. Gradul rădăcină corectat al grosimii se numește „un embrion”. Noi ne anulăm complet pe noi înșine și suntem în întregime în anulare de sine, dar știm la ce renunțăm și ce anulăm. În această anulare, suntem ca și cum am fi sub controlul deplin al Creatorului, iar aceasta se numește „un embrion în pântecele mamei sale”; este dăruirea completă a sufletului nostru către cel superior. Aceasta este deasupra rațiunii. În măsura în care există rațiune, ar trebui să fim deasupra ei. La fiecare grad, există o stare numită „embrion”. Adică, există 125 de grade, iar la fiecare grad mai avansat există o grosime la care renunțăm și ne predăm sufletul lor. A fi un embrion la gradul 100, de exemplu, este o realizare mai mare decât a fi măreț la gradul 99.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→