Discuții despre Treptele Scării, Partea 189

Ce este Discernământul Cunoașterii și ce este Discernământul Credinței?

Omul nu poate merge pe calea cunoașterii, deoarece calea cunoașterii este primirea recompensei în vase corectate. Ce este cunoașterea? Cunoașterea ne este dată atunci când lumina intră în vas și îi dă vasului o simțire, iar noi o examinăm cu intelectul nostru și suntem conștienți de toate circumstanțele care ne-au adus la acea simțire: acțiunile pe care le-am îndeplinit, cu ce dorințe, în ce măsură sunt corectate, pe ce grade de grosime și cum am construit această simțire în ansamblu. Structura simțirii, abordarea noastră față de ea, cât de mult am muncit și cum ne bucurăm acum de ea, toate ne dau cunoaștere. În spiritualitate, putem ajunge la aceasta doar prin credință, adică prin corectarea Hafeţ Hesed (desfătarea în milă). Credința și cunoașterea sunt două grade. „Credința” se numește lumina Hasadim, iar „credința completă”, atunci când cunoașterea vine în ea, se numește „lumina Hasadim cu iluminarea de Hochma”.

Atingem lumina de Hasadim prin intermediul unui ecran al gradului rădăcină, al primului și celui de-al doilea grad de grosime. Chiar și în gradele al treilea și al patrulea de grosime, lumina de Hasadim trebuie să vină mai întâi într-o intensitate adecvată luminii de Hochma. Credința este prima corectare. Totul se obține prin credință. Ce înseamnă credința? Înseamnă să ai o restricție și vase de dăruire, gradul de Bina. Bina se numește „credință”. GAR de Bina se numește „credință completă”. Când urcăm de jos în sus, când Malchut atinge gradul de Bina, atinge mai întâi Bina, care se numește Hafeţ Hesed, iar după aceea, când își corectează vasele de primire în Bina, se consideră că a atins GAR de Bina și acolo primește iluminarea de Hochma.

Acest lucru este în contrast cu ceea ce cred masele din lumea noastră, că credința înseamnă să închidem ochii, că devenim fanatici și facem ceea ce ni se spune fără să ne folosim capul. În vasele spirituale, într-adevăr, „a nu folosi capul” înseamnă a nu lucra cu lumina Hochma, dar trebuie să „folosim capul” pentru a lucra cu lumina Hasadim, ceea ce necesită multă subtilitate și efort. Nu înseamnă a șterge dorințele. Înseamnă a le cunoaște și, deasupra lor, a construi o atitudine de a merge deasupra lor. Aceasta se numește „credință mai presus de rațiune”.

Nu există așa ceva ca o credință simplă. Întrucât noi suntem vase de primire, chiar și în gradul rădăcină, primul, al doilea și al treilea de grosime, chiar și în gradul rădăcină, tot ceea ce facem se bazează în esență pe dorința de a primi. Noi nu avem dorință de a dărui. Dorința de a dărui este Creatorul. Noi avem o dorință de a primi care poate fi corectată de dragul dăruirii. Prin urmare, chiar dacă lucrăm în gradul rădăcină de grosime, este totuși o muncă asupra dorinței de a primi de gradul rădăcină, care este diferită de dăruirea pură a Creatorului. Dacă atingem munca doar pentru a dărui, lucrăm deasupra acelei dorințe de a primi.

Chiar și în dorința de a primi există cunoaștere. Cunoașterea este grosimea sa, chiar gradul rădăcină al grosimii, iar dacă lucrăm deasupra ei, ne neutralizăm pe noi înșine, iar aceasta se numește a fi „un embrion”. Gradul rădăcină corectat al grosimii se numește „un embrion”. Noi ne anulăm complet pe noi înșine și suntem în întregime în anulare de sine, dar știm la ce renunțăm și ce anulăm. În această anulare, suntem ca și cum am fi sub controlul deplin al Creatorului, iar aceasta se numește „un embrion în pântecele mamei sale”; este dăruirea completă a sufletului nostru către cel superior. Aceasta este deasupra rațiunii. În măsura în care există rațiune, ar trebui să fim deasupra ei. La fiecare grad, există o stare numită „embrion”. Adică, există 125 de grade, iar la fiecare grad mai avansat există o grosime la care renunțăm și ne predăm sufletul lor. A fi un embrion la gradul 100, de exemplu, este o realizare mai mare decât a fi măreț la gradul 99.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →