Michael Laitman, pe Quora: “Dincolo de a da vina pe alții – Un timp pentru unitate deasupra diferențelor“

În aceste vremuri grele în care poporul Israel se confruntă cu o criză gravă și o durere din inimă, singura noastră dorință ar trebui să fie să ne lăsăm deoparte diferențele și să ne unim deasupra lor. Aceasta este ceea ce ne va conduce pe toți la o stare mai bună.

Unii încă arată cu degetul și se ceartă despre cine este responsabil pentru aceste necazuri și unde a început totul. Dar adevărul este că toți suntem de vină. Fiecare dintre noi ar trebui să recunoască că această catastrofă se întâmplă din cauza noastră și trebuie să ne abținem să dăm vina pe alții. Este responsabilitatea noastră individuală să recunoaștem că nu am făcut suficient pentru a promova unitatea între noi.

Prin urmare, ca popor al lui Israel trebuie să ne unim ca unul, cu un scop comun.

Calea de a ne îmbunătăți situația este prin unitatea noastră. În cele din urmă, întreaga umanitate trebuie să se unească într-un singur sistem interconectat, formând o singură entitate colectivă.

Ar putea părea exagerat să discutăm despre unitate atunci când există atât de multă ostilitate și opinii diferite între noi. Cu toate acestea, adânc în interior toți avem conflictele noastre interioare și puncte de vedere opuse. Înglobăm o serie de contradicții în interiorul nostru și totuși trebuie să ne străduim în continuare să ne conectăm și să ne asumăm responsabilitatea pentru a ne consolida unitatea de dragul păcii mondiale.

În consecință, trebuie să ajungem la o stare în care unitatea noastră transcende toate limitările și tulburările.

Bazat pe Lecția zilnică de Cabala cu Cabalistul Dr. Michael Laitman din 9 octombrie 2023. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Times of Israel: “Suntem ostatici ai propriei noastre diviziuni ”

Doi ostatici americani, Judith și Natalie Raanan, o mamă și fiica sa originare din Illinois, care au fost capturate de grupul terorist Hamas în timpul atacului său mortal asupra Israelului în această lună au fost eliberate vinerea trecută. Cu toate acestea, mai mult de 200 de ostatici care au fost răpiți și luați captivi rămân în Gaza. În timp ce trebuie să facem toate eforturile posibile pentru a-i aduce înapoi, ar trebui să realizăm și că în cele din urmă conexiunea dintre noi ne protejează și ne va elibera de pericol și suferință.

Mă rog din adâncul inimii pentru bunăstarea ostaticilor și sper că vom reuși să îi aducem pe toți în siguranță. Îmi exprim condoleanțe familiilor victimelor și doresc o recuperare rapidă fiecărui rănit.

Trebuie să ne asigurăm că astfel de orori nu se vor mai repeta și să privim la acest război ca la ultimul. Nu putem sta liniștiți și să așteptăm să fim măcelăriți, trebuie să ne apărăm. În același timp nu ar trebui să ne implicăm într-un conflict interminabil, ci să aspirăm să atingem soluția dorită în care trăim în pace permanentă. Cu toate acestea, nu vom putea eradica războiul până când nu vom atinge mai întâi pacea între noi.

Este suficient să ne amintim de protestele recente și de strigătele care răsunau pe străzile și în piețele israeliene chiar înainte de acest război pentru a ne da seama cât de mult ura umpluse și blocase inimile noastre; demonstrațiile își propuneau să anuleze „cealaltă parte” a disputelor noastre și aceasta ne-a slăbit în mod semnificativ. În timp ce nu există nicio problemă în exprimarea pozițiilor diferite și intrarea în dispute, este imperativ să ne respectăm reciproc și să avem mereu în prim-planul minții faptul că suntem un singur popor.

În acest moment durerea noastră este atât de copleșitoare încât resentimentele noastre sunt ținute sub control, dar privind înapoi în istoria noastră este clar că imediat ce dușmanii externi sunt înfrânți, ura noastră internă va izbucni din nou. Și odată ce separarea noastră devine evidentă, aceasta servește intereselor celor care doresc să ne extermine, deoarece ne percep ca fiind divizați, slabi și vulnerabili.

Poporul evreu are o calitate distinctivă prin care vom putea să ne ridicăm sau să cădem – este potențialul de a deveni „ca un singur om cu o singură inimă”. Atât timp cât ne străduim pentru garanție reciprocă, pentru creșterea unității, provocăm o forță pozitivă capabilă să neutralizeze treptat ura și să ne conducă către un viitor de pace.

În primul rând, ca evrei trebuie să fim un exemplu de coeziune, înțelegere și solidaritate mutuală deasupra diferențelor, transformându-ne astfel într-o forță iluminatoare pentru restul lumii. Așa cum a fost exprimat de Rav Kook, primul Rabin-șef al Israelului, „Adevărata mișcare a sufletului israelian în măreția sa este exprimată doar de forța sa sfântă și eternă care curge în spiritul său. Este aceasta care l-a făcut, îl face și îl va face în continuare o națiune care strălucește ca o lumină pentru popoare.”

Doar gândurile și acțiunile noastre îndreptate către unitate ne vor elibera de război și ne vor conduce către o stare de liniște și prosperitate.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Când te gândești la modul în care catastrofa din 7 octombrie, acest pogrom, s-a putut întâmpla poporului Israel, îți dai seama că se pare că noi înșine am permis să se întâmple. La urma urmei, nu există unitate între noi ca o singură națiune, nu ne străduim spre unitate, ne neglijăm unii pe alții și nu ne apropiem de la an la an. Nu îndeplinim cerințele necesare pentru a fi numiți poporul lui Israel.

Dacă am vorbi despre o altă națiune, atunci poate că aceasta ar fi o stare normală de lucruri. Dar Israelul a devenit o națiune numai după ce s-a unit. Și dacă nu există unitate, atunci nu există națiune – aceasta este unicitatea poporului Israel.

Cu mii de ani în urmă am convenit să devenim poporul ales în condiții speciale. Nu trebuie să uităm de ele, deoarece ele determină existența poporului nostru, care este obligat să fie ca un singur om cu o singură inimă și ca „toţi din Israel sunt prieteni”. Trebuie să ne străduim să devenim mai uniți cu fiecare an care trece. Dar se întâmplă contrariul; an de an sunt doar din ce în ce mai multe proteste de stradă, de parcă întreaga țară ar fi angrenată într-o luptă ca între fanii de fotbal după un meci.

Prin urmare nu este surprinzător că dezastrul ni se întâmplă. Înainte să se întâmple, o dispută politică masivă a izbucnit în țară și a stârnit multe emoții și agresivitate. Acesta a fost punctul critic al diviziunii interne.

Trebuie să ne ridicăm deasupra tuturor disputelor. Chiar dacă părerile noastre diferă, menținem relații bune. Dezacordul nu împiedică relațiile noastre bune pentru că ne simțim apropiați și înrudiți, ca o familie în care există iubire. Altfel, nu putem fi considerați o singură națiune.

De sus, există dorința de a ne arăta că nimic nu ne va ajuta dacă nu există relații sincere între noi, poporul Israel, adică atunci când eu sunt aproape de tine și tu ești aproape de mine și așa suntem cu toții unii cu alţii.

Din KabTV “O privire interioară” 15/10/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Times of Israel: “Sprijin global pentru Israel: ne întărește sau ne slăbește?”

Într-adevăr, peste 80 de țări și-au exprimat sprijinul pentru Israel în urma evenimentelor tragice din 7 octombrie, dar în ceea ce privește întrebarea dacă un astfel de sprijin ne încurajează, trebuie să spun contrariul: ne slăbește.

Puterea și viitorul poporului Israelului nu depind de cum ne percep alții, ci de modul în care ne raportăm unii la alții.

Nu simt nicio asigurare dintr-o creștere a sprijinului global pentru Israel. Trebuie să ne asigurăm viitorul singuri, construind relații bazate pe iubire, apropiere și considerație reciprocă. Este construirea acestor relații pozitive și unificatoare care ne-a transformat într-o națiune încă de la începuturile noastre. Inițial, nu eram o națiune ci un grup de oameni care s-au adunat sub o idee pentru a realiza iubirea deasupra diferențelor noastre, iar această formă de conexiune ne-a transformat într-o națiune. Dacă realizăm astfel de atitudini unul față de altul astăzi, atunci nimeni nu va avea nicio plângere împotriva noastră.

În plus, este incorect să credem că sprijinul global pentru Israel în urma atacurilor inițiale ale Hamas asupra civililor israelieni, va ajuta lumea să înțeleagă și să simtă mai bine perspectiva Israelului în conflictul în desfășurare. Oamenii pot empatiza cu alții atunci când se pot integra în simţirile lor, dar calitatea care a transformat poporul Israelului într-o națiune depășește natura noastră înnăscută și astfel nimeni nu se poate integra în ea. Prin urmare, nu am nici o critică față de modul în care oamenii din lume se raportează la poporul Israelului.

Pentru a primi cu adevărat un răspuns favorabil din partea lumii, este scris: „Când Domnul i-a eliberat pe ei din Sion, părea că visează. Atunci au spus printre neamuri: «Domnul a făcut lucruri mari pentru ei»” (Psalmi 126:1-2). Cu alte cuvinte, unitatea noastră atrage o forță specială care vine să ne protejeze și atunci când această forță există în conexiunile dintre noi, atragem un răspuns de susținere din partea lumii.

Prin urmare, avem nevoie să ne unim într-un mod în care să fim mereu acolo unii pentru alții. O astfel de unificare va atrage o forță care ne va proteja și nu trebuie să ne preocupăm de nimic altceva decât să ne unim și să atragem această forță unificatoare.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

7 octombrie va fi gravat în amintirile oamenilor ca fiind ziua celei mai brutale terori din întreaga istorie a Statului Israel. Aceasta este cea mai tragică zi pentru poporul evreu de la Holocaust. Peste 1.300 de oameni au fost uciși, majoritatea civili, iar peste 3.000 au fost răniți. A fost organizat un adevărat „pogrom”.

Tinerii au venit să sărbătorească la un festival al păcii, dar au fost condamnați la moarte. Familii întregi au fost ucise în casele lor fără nicio milă pentru copii și bebeluși. Întotdeauna se întâmplă ca cei mai buni să fie primii loviti.

Când am auzit de această catastrofă, am fost cuprins de o durere enormă, nesfârșită, de neimaginat pentru victime. Dar pe de altă parte, este atât de dureros să vezi că am căzut în groapa pe care am săpat-o pentru noi înșine și că am ajuns într-o stare groaznică. Creatorul, forța superioară, s-a întors de la noi și de aceea s-a întâmplat acest lucru.

Trebuie să luăm din aceasta, morala că dacă nu există nicio conexiune și unitate între noi, atunci ni se întâmplă astfel de dezastre. Acest lucru s-a întâmplat în trecut și asta se întâmplă astăzi. Dacă înțelegem acest lucru, atunci nu se va mai întâmpla niciodată în viitor.

Este imposibil de crezut că s-ar putea întâmpla asta, că nu exista o armată, nu existau forțe care să protejeze oamenii. Dar pur și simplu nu există unitate între oameni, care a fost întotdeauna principala noastră forță. Întotdeauna, când această unitate nu a existat, s-au produs catastrofe.

Trebuie să ne examinăm cu severitate sufletele, de ce s-a întâmplat asta? Și trebuie să cerem iertare de la Creator pentru că nu am ascultat vocea Lui și am ajuns la o asemenea dezbinare și ură unul față de celălalt.

Sper cu adevărat că putem face o mare corectare recunoscând ceea ce s-a întâmplat și să ne asigurăm că nu se va întâmpla din nou. Există o singură posibilitate de corectare – conexiunea mai presus de toate calculele. Aceeași forță pe care o aveau oamenii pentru a ieși în stradă și a-și arunca ura unul față de celălalt trebuie îndreptată spre conștientizarea unității ca singur mijloc de mântuire. Doar unitatea ne va ajuta să devenim cei mai puternici.

Cred cu adevărat că ne vom corecta starea și vom înțelege că suntem obligați să întoarcem la viață condiția pe care am primit-o de a fi ca un singur om cu o singură inimă și vom câștiga puterea de a rămâne în această unitate ca să nu fim niciodată. despărțiți din nou, și mai ales într-o asemenea măsură în care acest lucru s-a întâmplat recent aici, în Israel. Fie ca Creatorul să ne ajute. Amin.

Din KabTV “O privire  interioară” 15/10/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Times of Israel: “Ce a declanşat atacul asupra Israelului din 7 octombrie”
Noi, poporul Israel, suntem departe de a fi uniți. Înainte de evenimentele tragice din 7 octombrie păream a fi totul, mai puțin o națiune unită. Am depus puțin efort să ne apropiem unii de alții și ne-am ignorat concetățenii. Cu fiecare an care trece, pare că ne îndepărtăm tot mai mult. Și ca rezultat, trebuie să ne întrebăm, ne putem considera cu adevărat națiunea Israel?

În alte țări care au istorii de războaie și conflicte interne, diviziunea ar putea părea un fenomen natural. Cu toate acestea, poporul Israel este diferit. Suntem o națiune care își merită titlul doar atunci când suntem uniți. Atunci când rămânem divizați, încetăm să mai fim o națiune în adevăratul sens al cuvântului. Asta înseamnă cu adevărat a fi Israel, și în mod specific acest aspect ne face unici.

Mulți oameni din întreaga lume se întreabă adesea despre noi: „Cine sunt oamenii din Israel?” Ei își formează opinii distincte despre noi, recunoscând statutul nostru unic.

Aceste circumstanțe pot părea inevitabile. Am acceptat cu bunăvoință provocarea de a fi o națiune în anumite condiții acum mii de ani, condiții care rămân relevante astăzi. Pentru a fi națiunea Israel, trebuie să respectăm condiția de a ne uni „ca un singur om cu un singură inimă”, unde „toți cei din Israel sunt prieteni”. Acest lucru necesită o angajare continuă față de unitate, o angajare care ar trebui să devină tot mai puternică cu fiecare an care trece. Din păcate însă, realitatea este cu totul alta.

În loc să ne apropiem, facem opusul. În acest an în mod special, Israelul a devenit un spectacol urât, cu tot mai mulți oameni ieșind în stradă strigând injurii și vorbe pline de ură unii către alții.

Înainte de tragedia din 7 octombrie, exista o diviziune semnificativă în societatea israeliană, și aici este miezul problemei. Este adevărat că avem opinii multiple, ceea ce este un aspect bine cunoscut al iudaismului, dar trebuie să ne ridicăm deasupra acestora. Putem să fim în dezacord în privința opiniilor noastre și totuși să menținem o conexiune puternică. Cheia este să avem o relație constructivă în ciuda diferențelor noastre așa cum ar fi într-o familie, și să menținem principiul unificator care ne-a adus inițial împreună ca națiune: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.”

Fără această legătură nu putem fi cu adevărat apropiați, nici nu ne putem considera sincer o națiune.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, societatea israeliană este divizată între cei care sunt pentru reforma judiciară și cei care sunt împotriva reformei judiciare, între cei de dreapta și cei de stânga. Au loc demonstrații care cer o schimbare de guvern și așa mai departe.

Sunt îngrijorat de problema armatei. Avem rezerviști care sunt, în esență, coloana vertebrală a armatei. Există unități speciale și piloți, cei care continuă să servească cu consimțământ și voință după terminarea serviciului militar obligatoriu.

Și acum, pentru prima dată, au început să se întâmple anumite incidente în care refuză să servească. Ei spun că nu vor să servească sub o dictatură. Totul este legat de reforma judiciară cu care nu sunt de acord.

În opinia dumneavoastră, au dreptul să facă acest lucru sau nu?

Răspuns: Cred că aceasta este o problemă în toate armatele din lume.

Comentariu: Dar totuși, mă gândesc la faptul că avem o armată unică. La urma urmei, este o armată defensivă. Suntem o mică bucată de pământ unde fiecare persoană este importantă și are locul ei și, brusc expun frontul.

Răspunsul meu: Da, cred că armata ar trebui să fie deasupra tuturor, pentru că viața este deasupra tuturor, și abia apoi ne putem ocupa de restul.

Întrebare: Deci vreți să spuneți că viața unei persoane este pe primul loc?

Răspuns: Da, și viața statului de asemenea.

Comentariu: Și suntem aici în mod specific pentru a proteja viețile oamenilor și statul. Și dacă se revoltă din interior și spun: „Aceasta este o dictatură. Nu vreau să servesc sub acest regim. Vreau o schimbare.”

Răspunsul meu: Ei au obligația de a proteja viețile oamenilor!

Întrebare: O altă întrebare este dacă ar avea loc un incident și, având în vedere că suntem încă în războaie continue, din perspectiva guvernului sau a armatei, credeți că ar trebui să-i cheme înapoi pe acești ofițeri sau nu?

Răspuns: Ar trebui să-i cheme înapoi. Nu ar trebui fără indulgență, fără amânare, nimic! Fiecare are locul său și fiecare ar trebui să fie la locul său.

Întrebare: Ce crezi că simte o persoană când expune granița? De ce poate face asta astăzi? În trecut, nu m-aș fi gândit niciodată la așa ceva. În trecut, toți serveau de bunăvoie; era o datorie. Dar astăzi pot spune brusc astfel de lucruri și pot expune brusc granița. Ce simt ei când fac asta?

Răspuns: Nu pot nici măcar să spun. Am o părere foarte clară despre asta.

Întrebare: Îți amintești cum era în vremea ta? Știu că ai servit în unitățile de sprijin tehnic al aviației. Aceasta este cea mai serioasă parte a armatei noastre.

Care era sentimentul atunci? Se numește miluim, cei care servesc după armată până la vârsta de patruzeci de ani și peste. Aveau un simț puternic al datoriei?

Răspuns: Desigur. Nu exista nicio îndoială în acest sens.

Întrebare: Ce crezi că s-a schimbat de-a lungul anilor?

Răspuns: Declin! Pur și simplu un declin, deoarece interesele personale au devenit mai importante decât interesele naționale.

Întrebare: Este asta ceea ce spui în mod constant, că egoismul crește?

Răspuns: Da, și este și mai rău. Înseamnă că o persoană începe să prioritizeze propria opinie în detrimentul existenței statului.

Întrebare: Ce crezi că ne așteaptă dacă acest lucru continuă?

Răspuns: Cred că în acest fel societatea va găsi un nou sistem de viziune asupra lumii.

Întrebare: Deci vedeți un aspect pozitiv și în asta?

Răspuns: Unde ar putea merge altfel? Dacă asta nu s-ar întâmpla cu evreii, am putea vorbi despre un război civil. Dar aici cred că nu se va mai ajunge la asta.

Întrebare: În opinia ta, ce fel de armată ne va proteja și va vedea asta ca pe un mare privilegiu? Ce ar trebui să existe?

Răspuns: Ar trebui să existe o restructurare internă a societății – armata, partidele politice și întregul stat.

Oamenii aceia care consideră statul ca fiind al lor trebuie să înțeleagă că există o obligație reciprocă aici. Nu există scăpare de asta.

Comentariu: Este interesant faptul că dușmanii noștri, care în principiu ne înconjoară și nu își doresc existența statului, nu ne forțează într-o poziție rigidă în care să nu poți părăsi armata – este postul tău, ești obligat! S-a întâmplat ceva.

Răspuns: Conceptul lor este diferit, nou. Ei cred că treptat, în timp, ne vom dezintegra singuri.

Comentariu: Da. Hezbollah, vecinul nostru din nord, spune că poate să se ocupe calm de noi acum că avem discordie și instabilitate internă.

Răspunsul meu: Da. Astăzi, grație vecinilor noștri, armata ar trebui să fie puternică, dar toată lumea înțelege acest lucru mai mult sau mai puțin. Și, într-o oarecare măsură, ne putem permite să ne certăm și să dezbatem. Dar trebuie să înțelegem că există o graniță și viața noastră este în interiorul ei. Așa că mulțumiri vecinilor noștri care ne țin pe jar!

Din emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman” a canalului KabTV din 30/03/2023

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Mark scrie:

Dragă Michael, ce părere ai despre celebra frază a lui Dostoievski „Fericirea lumii întregi nu merită o lacrimă pe obrazul unui copil nevinovat”? Toți am învățat asta la școală, am fost crescuți așa. Și rezultatul este că nu ne pasă de lacrimile copiilor. De ce suntem atât de groaznici? Este atât de multă durere în jurul copiilor!

Răspunsul meu: Pentru că așa suntem!

Întrebare: De ce nici măcar faptul că le aducem copiilor atât de multă durere nu ne oprește?

Răspuns: Nimic nu ne oprește!

Comentariu: Copiii se jucau liniștiți în cutia cu nisip, mergeau la tot felul de cluburi și, dintr-o dată, nu mai e nici o cutie cu nisip, nici cluburi, nimic. Asta am făcut. Pentru ce? Ce ne-am dorit?

Răspunsul meu: Ce vrem? Putere! Nu contează în detrimentul a ce. Aceasta este legea naturii!

Întrebare: Ne vom trata propriii noștri copii la fel dacă ne-ar fi luată puterea? Este totul din aceeași fundație despre care tot vorbiți? Totul este de acolo?

Răspuns: Da, din același egoism pe care l-a creat Creatorul, pe care trebuie să-l hrănim în mod constant.

Întrebare: Adică atacul și rezistența noastră ar trebui să meargă până la egoism. De ce nu ajungem la asta?

Răspuns: Nu putem ajunge la asta. Numai Creatorul poate ajunge la ea.

Comentariu: Dar putem cel puțin înțelege că aceasta este baza tuturor necazurilor!

Răspunsul meu: Nu, nici asta nu putem recunoaște într-o asemenea măsură.

Întrebare: Deci, ce vom ataca tot timpul? Doar ceva în jurul nostru? Vom încerca să schimbăm pe cineva?

Răspuns: Da, vom numi pe cineva responsabil, iar pe altcineva vinovat.

Întrebare: Vom schimba pe cineva, îl vom executa, îl vom pune în închisoare și așa mai departe? Până când?

Răspuns: Până când? Atât timp cât lumea există, în timp ce Pământul încă se învârte.

Întrebare: Cum voi vedea asta?

Răspuns: Nu știu dacă voi și cu mine vom vedea asta. Sunt foarte realist cu privire la umanitate, la natura și capacitățile ei de a se ridica deasupra naturii.

Întrebare: Există foarte puține din aceste capacități? Ar trebui să se întâmple vreun fel de minune?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este un miracol ceva care nu este deloc în puterea noastră? Se numește asta un miracol?

Răspuns: Da. Adică este doar în puterea Forței superioare.

Întrebare: Cum o putem cere?

Răspuns: Să vrei. Avem doar dorință. Dacă vrem să schimbăm lumea, lumea se va schimba.

Întrebare: Lumea din jurul meu?

Răspuns: Da, lumea în care ne aflăm.

Comentariu: În principiu, toată lumea vrea să schimbe lumea.

Răspunsul meu: Nu, ei nu vor! Ei nu înțeleg că pentru a face acest lucru trebuie să îți dorești, să vrei cu adevărat, să te susții unul pe celălalt, pentru ca împreună, cu dorința noastră comună să forțăm lumea să se schimbe.

Întrebare: L-ar forța de fapt pe Creator să schimbe lumea?

Răspuns: Da.

Întrebare: Credeţi că dorința unei persoane de a avea un mediu cald, bun, amabil și iubitor, această dorință nu există încă?

Răspuns: Nu, nu este deloc o dorință. Nu se dorește avansarea în această direcție.

Întrebare: Ce este dorința? Ar trebui să recunosc că sunt rău?

Răspuns: Nu, nici măcar faptul că ești rău. Nici măcar nu trebuie să ne „imaginăm și stropim”. Trebuie doar să înțelegem că putem schimba lumea dacă vrem.

Comentariu: Dar noi vrem!

Răspunsul meu: Nu vrem. Nu știm ce vrem. Trebuie să ne imaginăm o lume veselă, completă, interconectată, care dorește binele tuturor, conexiune și iubire și să cerem naturii însăși acest lucru.

Întrebare: Trebuie să cer ca și cum este pentru alții? Acesta este mesajul meu principal?

Răspuns: Da.

Întrebare: În schimb, eu cer tot timpul pentru mine?

Răspuns: Desigur, cer pentru mine.

Trebuie să le explicăm oamenilor că dacă cerem naturii să schimbe lumea și să o îmbunătățească, atunci acest lucru se va întâmpla doar dacă cerem împreună.

Întrebare: Această cerere este într-adevăr despre schimbarea mea sau despre schimbarea lumii?

Răspuns: Eu cred că acestea sunt lucruri legate, sunt același lucru. Schimbându-ne pe noi înșine, schimbăm lumea. Dacă vrem să schimbăm lumea, trebuie să ne schimbăm pe noi înșine.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 12/6/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Viaţă nouă 22 – Nevoia de familie și de a face față posesivității masculine

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și experți în domeniu

Cea mai apropiată și mai importantă relație pentru o persoană este relația cu soțul său. Care este impactul acestei relații asupra unei persoane? Care este impactul acestuia asupra conflictelor și soluționării acestora?

Cu toții avem nevoie în mod natural de o familie, căldură și conexiune. În trecut,oamenii le-au transmis copiilor un teren, o casă și o meserie, așa că au păstrat cadrul familial. Familia extinsă înfășura tânărul cuplu și îl proteja. Dar astăzi toate acestea s-au prăbușit. Trebuie să învățăm cum să ne reconstruim relațiile și să ne umplem viața cu căldură și iubire. În multe cazuri cuplul se confruntă cu conflicte și situații dificile care trebuie abordate corect pentru a menține și întări relația.

Puterea separării este familiară tuturor, dar cum faci o conexiune? Cum facem față situațiilor de viață și cum ne conectăm din locul în care ne aflăm? De exemplu, cum facem față unei stări de neîncredere care apare între un cuplu în care soțul nu mai are încredere în soția sa?

Cheia pentru construirea conexiunii se află în mâinile femeii. Ea are nevoie să-l întărească, să-i arate că suferă de pe urma situației împreună cu el, că el este într-adevăr sursa plăcerii în viața ei și că parcă ar respira prin el. Ea trebuie să-i ofere o relație caldă din inimă, să construiască o relație de prietenie cu el, să iasă și să meargă mână în mână, să petreacă timp împreună.

Bărbații simt în mod natural un fel de posesivitate în raport cu partenerul lor, așa că femeia ar trebui să-i arate soțului că este total devotată lui și familiei. Merită să inițiezi conversații plăcute despre lucruri care trezesc un sentiment de împărtășire și comunicare, pentru a crea o relație caldă și bună cu familia extinsă a partenerului și să reții mereu acest principiu: Iubirea va acoperi toate transgresiunile.

Din emisiunea KabTV „Viaţă nouă 22 – Nevoia de familie și de a face față posesivității masculine”, 26/06/12

Acest rezumat a fost scris și editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când eram copil între șase și șaisprezece ani, părinții mei m-au dus la stadion să alerg cinci kilometri. În fiecare weekend mergeam la munte pentru o alergare de 24 de kilometri. După aceea, am dezvoltat o ură sălbatică pentru sport.

Când îi oferi unui copil o educaţie care să-l ajute în viitor, cum poți să te asiguri că nu se sperie și nu fuge de ea?

Răspuns: Educația ar trebui să se desfășoare sub influența mediului. Părinții sunt desigur, buni. Dar, în principiu, în orice societate un copil nu este educat de către părinți. El este educat de mediu, de comunitate, de o familie mare ca o turmă.

Deja în pântece, copilul este crescut acolo. Apoi se naște și este crescut lângă mama sa, lângă sânul ei, iar după aceea se îndepărtează puțin și educația lui are loc sub influența societății.

Adică, mai întâi vine dezvoltarea animală internă, apoi după naștere cea externă, pregătitoare, perioada alăptării. Până la vârsta de trei ani, el nu este o ființă dezvoltată social, dar de la trei ani societatea devine inclusă în educația sa.

Aici nu trebuie urmărită nicio influență a părinților ca atare. Influența societății este cea care arată unei persoane că este importantă, că interacțiunea cu ea este importantă și că integrarea în ea este importantă.

Aceasta este educația corectă, mai ales în vremea noastră când intrăm în perioada unei societăți integrale globale, care încă se formează, iar asta se va întâmpla într-un fel sau altul. Prin urmare, cu cât îi învățăm mai mult pe copii arta comunicării și integrării în societate, cu atât este mai bine pentru ei. Apoi societatea va spune dacă ar trebui să alerge la stadion.

Dar numai împreună cu alții. Atunci va fi mai simplu, mai ușor, mai interesant și mai atractiv pentru el. O va face cu plăcere și nu sub presiunea părinților săi.

Vezi ce impresii ai. Dacă ai fi făcut-o cu semenii tăi, poate ai fi lucrat de zece ori mai greu, dar te-ai fi inspirat, ca la toate jocurile din copilărie.

KabTV „Am primit un apel. Influența societății” 30.04.11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→