Michael Laitman, pe Times of Israel: “Ce a declanşat atacul asupra Israelului din 7 octombrie”
Noi, poporul Israel, suntem departe de a fi uniți. Înainte de evenimentele tragice din 7 octombrie păream a fi totul, mai puțin o națiune unită. Am depus puțin efort să ne apropiem unii de alții și ne-am ignorat concetățenii. Cu fiecare an care trece, pare că ne îndepărtăm tot mai mult. Și ca rezultat, trebuie să ne întrebăm, ne putem considera cu adevărat națiunea Israel?

În alte țări care au istorii de războaie și conflicte interne, diviziunea ar putea părea un fenomen natural. Cu toate acestea, poporul Israel este diferit. Suntem o națiune care își merită titlul doar atunci când suntem uniți. Atunci când rămânem divizați, încetăm să mai fim o națiune în adevăratul sens al cuvântului. Asta înseamnă cu adevărat a fi Israel, și în mod specific acest aspect ne face unici.

Mulți oameni din întreaga lume se întreabă adesea despre noi: „Cine sunt oamenii din Israel?” Ei își formează opinii distincte despre noi, recunoscând statutul nostru unic.

Aceste circumstanțe pot părea inevitabile. Am acceptat cu bunăvoință provocarea de a fi o națiune în anumite condiții acum mii de ani, condiții care rămân relevante astăzi. Pentru a fi națiunea Israel, trebuie să respectăm condiția de a ne uni „ca un singur om cu un singură inimă”, unde „toți cei din Israel sunt prieteni”. Acest lucru necesită o angajare continuă față de unitate, o angajare care ar trebui să devină tot mai puternică cu fiecare an care trece. Din păcate însă, realitatea este cu totul alta.

În loc să ne apropiem, facem opusul. În acest an în mod special, Israelul a devenit un spectacol urât, cu tot mai mulți oameni ieșind în stradă strigând injurii și vorbe pline de ură unii către alții.

Înainte de tragedia din 7 octombrie, exista o diviziune semnificativă în societatea israeliană, și aici este miezul problemei. Este adevărat că avem opinii multiple, ceea ce este un aspect bine cunoscut al iudaismului, dar trebuie să ne ridicăm deasupra acestora. Putem să fim în dezacord în privința opiniilor noastre și totuși să menținem o conexiune puternică. Cheia este să avem o relație constructivă în ciuda diferențelor noastre așa cum ar fi într-o familie, și să menținem principiul unificator care ne-a adus inițial împreună ca națiune: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.”

Fără această legătură nu putem fi cu adevărat apropiați, nici nu ne putem considera sincer o națiune.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate | Add Comment →