Întrebare: Dacă nu ştim starea următoare, cum ne putem pregăti pentru asta?

Răspuns: Nu vom ştii niciodată starea următoare chiar dacă suntem deja pe gradele spirituale . Să spunem că eşti pe treapta 80 a scării. Acesta este un nivel superb, crede-mă. Dar înainte de a te trezi pe acest nivel, pe nivelul anterior te afli într-o stare de un milion de ori mai dificilă.

Nu ai nici o dorinţă, nici un interes, nu auzi nici un cuvânt din ceea ce vorbim noi la lecţie, stai ca o bucată de lemn, chiar şi mai rău, ca o piatră impenetrabilă. Nu te poţi gândi deloc la spiritualitate, nici măcar nu îţi poţi aduce aminte când ţi s-a întâmplat, unde şi cum. În orice caz, ce este spiritualitatea? Nu poţi să îţi reaminteşti nici o senzaţie, nici un cuvânt de acolo.

Iar în locul acestora este copleşit de cele mai primitive gânduri. Ce am în stomac, în contul bancar, în frigider. Te transformi într-un adevărat animal. Cum poţi să te ridici din această stare la cel de al 81-lea nivel? Numai prin mişcări graduale şi dificile.

Nimeni de deasupra nu îţi va da energie, importanţa scopului, pentru ca ochii tăi să se deschidă larg şi să strălucească. Din contră, eşti complet lipsit de spiritul vieţii. Vei cădea în egoism, vei urî prietenii. Acum, vei ieşi din această stare interioară chiar şi numai dacă îţi aminteşti despre ce este vorba. Ei vorbesc şi tu nici măcar nu auzi. Nu eşti „contra” sau „pentru” ci nu reacţionezi sub nici un fel, e ca şi cum eşti făcut din piatră.

Este scris despre asta: „Tot ce este în puterea ta, fă”. Cu cât persoana este mai măreaţă cu atâta egoisul este mai mare. Aşadar, experimentează o ingreunare teribilă a inimii ceea ce îl lasă fără oportunitatea de a face ceva. Acum nu mai depinzi de cineva. Nu ai nici conexiuni rele nici bune cu prietenii. Iar atunci veţi cădea împreună datorită conexiunii, iar căderea va fi globală, a grupului.

Ce poţi face? Să profiţi de pe urma minţii? Dar nu există minte, te-ai transformat într-o piatră. Jucând artificial un rol nu mai funcţionează. Să te apleci în faţa mediului? Dar nu ai la ce să te apleci, deja ai căzut atât de jos încât nu mai poţi să cazi. Să te întorci la grup? Dar nu îl vezi în faţa ta. Ce te poate ajuta? Doar o pregătire anterioară! Dacă ai abordat o stare spirituală fără pregătirile necesare, nu ai nici o şansă să avansezi.

Şi dacă nu ai putut să te pregăteşti, singurul lucru care te ajută în situaţia aceasta este un program zilnic. Dacă eşti obişnuit cu o anumită rutină, obişnuinţa devine o a doua natură. Trebuie să o foloseşti, fă o rutină din asta cât mai mult posibil, pentru că rutina intră în natura ta şi dacă te simţi chiar mort, rutinele te vor învia. Trebuie să te trezeşti la lecţia de dimineaţă deoarece corpul tău este obişnuit să se trezească la ora asta. Trebuie să execuţi câteva acţiuni de rutină. Asta nu se referă la suflet, corpul se obişnuieşte cu activităţile fizice pe care le face la aceasi oră şi sub aceleaşi condiţii.

Aşadar, este foarte important să te obişnuieşti cu un program zilnic. Nimic nu va ajuta decât obişnuinţele. Atâta timp cât am inclus în mine obişnuinţele spirituale, acuma când fac aceste obişnuinţe fizice, îmi aduc aminte de spiritualitate. Le dezvolt în mine datorită scopului spiritual iar acum când sunt lăsat de acestea în formă fizică, mă vor aduce înapoi la starea spirituală.

Din Discuţia despre pregătirea pentru Congresul din St. Petersburg 6/26/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde este libertatea mea de alegere? Cum pot să decid între două opţiuni?

Răspuns: Omul nu se confruntă cu două opţiuni, ci numai cu una. Noi nu stam la o răscruce de drumuri, avand nevoie sa decidem dacă să meargem la dreapta sau la stânga. Nu există asa ceva! Sunt pe o strada dreaptă, iar singura mea alegere este dacă accelerez sau nu avansarea mea.

Dacă ma mişc foarte încet, atunci in fiecare moment ma lovesc de denivelarile de pe acest teren accidentat, de drumul spart care este plin de gropi, unde animalele sălbatice mă pot ataca la fiecare pas, şi o serie de alte probleme şi chiar războaie mă aşteaptă.

Sau pot lua un elicopter şi zbura peste acest drum. Asta depinde de mine.

Cu toate acestea, directia ramane aceiasi şi scopul pe care il realizam este acelaşi. Şi, deşi se spune că putem cădea de pe cale, asta nu se referă ca ne abatem de la drumul in sine, ci la refuzul de a călători cu o viteză mare, prin propriul nostru acord.

În acest caz, avansez în conformitate cu motorul programului creaţiei, care se numeşte „la vremea sa” (Beito), şi la fiecare pas primesc probleme, lovituri, războaie, suferinţe, boli, şi crize, tot ceea ce transpare în vieţile noastre, în toate manifestările posibile, din dorinţa de a ne bucura.

Într-adevăr, trebuie să mi se demonstreze toate aceste probleme, astfel încât disperarea şi problemele sa ma oblige s-o „rafinez” şi încetez să doresc plăcere în astfel de stari. Aceasta este suficient pentru a corecta dorinţa de a ma bucura la acest intai nivel: nivelul animal.

Întrebare: Cum pot verifica dacă am căzut din elicopter pe acest drum din nou?

Răspuns: În primul rând, simt asta, în conformitate cu gradul meu de trezire, inspiraţie, şi aspiraţia catre scop. Eu trebuie să verific dacă „sunt aprins” de importanţa conexiunii cu grupul, care este singurul mijloc de avansare. Lucrez pentru aceasta, ma folosesc de toate mijloacele aflate la dispoziţia mea? Aceste mijloace sunt profesorul, grupul şi cărţile.

Din Lecţia zilnică de Cabala 6/24/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că dacă nu dorim să ne schimbăm prin propria alegere, natura ne va forţa să o facem. Ce schimbare poate face micul nostru grup de Cabala în lume, dacă majoritatea oricum nu vrea să se gândească la nimic?

Răspuns: Este mult mai uşor pentru majoritatea lumii să se schimbe decât pentru noi, pentru că ei nu au liber arbitru. Voi aveţi liber arbitru pentru că aveţi o inimă egoistă şi un punct din altă lume.

Există două forţe în voi şi de aceea sunteţi într-o continuă dispută şi zbatere între ele. Ele vă aparţin dar nu aparţin întregii lumi! Ei sunt bine: Atunci când se simt rău, este rău, când se simt bine este bine, atunci despre ce lume spirituală vorbim?

Fără aceste două forţe, nu există liber arbitru pentru a alege între ele; nu sunt urcări şi coborâri; nu există gânduri de genul cum să avansezi; nu există credinţă deasupra raţiunii. Raţiune şi credinţă deasupra raţiunii? Malchut şi Bina deasupra ei? Majoritatea oamenilor nu au nicio conexiune între aceste două lumi. Conexiunile dintre ele există numai în noi, în fiecare dintre noi! Este problema noastră şi restul lumii nu o are.

Deci, de îndată ce faceţi o alegere, produceţi un impact tuturor celorlalte suflete care nu au liberă alegere; faceţi să curgă alegerea, voinţa şi dorinţa voastră în ei şi îi conduceţi ca un păstor care conduce mii de vaci. Evident, este mai uşor să fii vacă decât păstor, deoarece el trebuie să cunoască drumul. Dar asta nu depinde de voi; trebuie să deveniţi un păstor!

Din  Lecţia 6, WE! Congres 4/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Sufletul nostru este impartit in doua parti Galgalta ve Enaim (GE) sau 248 de dorinte si AHP (Aozen, Hotem, Peh – Urechea, Nas, Gura) sau 365 de dorinte. Trebuie sa corectam dorintele din GE in „daruire de dragul daruirii” si apoi AHP in „primire de dragul daruirii”. Libertatea noastra de alegere se situeaza intre ele, in mijloc, in spatiul special numit treimea din mijloc din Sfirat Tiferet.

Deasupra, in GE sunt Keter, Hohma, Bina, Hesed, Gvura, iar dedesubt Netzah, Hod, Yesod si Malhut. Intre ele, Tiferet cu treimea din mijloc de Tiferet numita Klipat Noga (Coaja Noga), exact locul liberii noastre alegeri. Este ca gatul ingust al clepsidrei. Deasupra sunt dorintele noastre de daruire, dedesubt, dorintele noastre de primire, si in mijloc, intre daruire si primire, este lasat cu un spatiu gol. Nu este ambivalent (coexista concomitent cele doua aspecte radical diferite), cand nu stiu care implinire egoista sa o prefer si sa o aleg, ci mai degraba este o trecere catre un spatiu complet nou, este o noua dimensiune. Daca o gasesc si trec prin ea, atunci voi trai acolo, in aceeasi dimensiune cu Creatorul.

Prin acest tunel ingust, suntem adusi intr-o lume noua, ca si cum ne-am naste din mama in lume si am realiza libera noastra alegere.

Din partea a patra a Daily Kabbalah Lesson 10/15/10 , „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Inainte de a intra in grup ai libertatea de a alege daca vrei sa o faci. Dupa ce te-ai alaturat grupului ai o singura alegere: sa iti intaresti conectarea cu grupul. Trebuie sa decizi pentru tine ca asta este libertatea ta de a alege si trebuie sa continui sa faci asta. In asta sta libertatea ta.

Libertate nu este atunci cand fac ceva ce vreau, ci cand eu continui sa fac efortul pentru aceasta conectare. Nu avem nici o libertate de alegere in alte privinte; totul se va intampla automat.

Acesta este un principiu foarte important. Eu nu am nici o libertate in toata viata mea. Sunt in totalitate o papusa. Exista libertatea alegerii doar intr-o singura pirivinta: dupa ce Creatorul m-a adus la grup si mi-a dat scanteia din inima, am o singura libertate: sa ma includ in grup, sa apuc cu mainile si dintii cat de mult pot.

Odata ce ai facut un “clic” corect in grup, tu depinzi de el, de influenta mediului si nu ai libertatea de a alege in acest sens. Dar in ce esti liber ? Ai libertatea de a adauga efortul tau personal pentru a intari legatura cu grupul cat de mult poti in ciuda egoismului tau. Astfel iti maresti dependenta de mediu si influenta lui asupra ta. Nu exista nici o alta libertate decat asta !

Aceasta este garantia reciproca si trebuie sa ii adaugam din ce in ce mai multe principii inclusive dragostea fata de prieteni, fata de aproapele nostru si justifici asta prin credinta peste ratiune. Totul este inauntrul acestei libertati de alegere, aceasta apropiere prin care imi ating scopul.

Restul vietii mele se desfasoara conform unui scenariu regizat. Poti chiar sa te duci la o ghicitoare care poate sa iti spuna viitorul. Poti prevedea totul in avans in afara de un lucru care tine de libertatea ta de alegere. Tot restul este condus de credinta “oarba”.

Este interzis sa prezici viitorul pentru ca se poate crede ca exista libertatea alegerii in viata de zi cu zi. Totusi, daca stii ca nu exista actiuni libere, atunci viitorul iti este dezvaluit. Totusi nu poti dezvalui viitorul care se refera la libertatea ta de alegere pentru ca asta depinde de tine.

Din partea a 4a  Lectia zilnica de Cabala 10/12/10, “Dragostea fata de Creator si dragostea fata de fiinta creata”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup - Niciun comentariu→

Noi nu ne putem imagina ce este liberul arbitru. Ne simtim liberi, intr-o oarecare masura, dar de fapt suntem complet guvernati si asta include si gandurile noastre despre libertate. De aceea, nu intelegem ce este lumea spirituala.

Atunci cand suntem in fata Creatorului, Il percepem ca fiind o Forta vitala,definitorie si utila. In acelasi timp, avem un anumit punct de pregatire, in care putem sa ne detasam de El. Atunci se descopera liberul arbitru; dupa acest punct, repetam restrictia si incepem sa ne formam libertatea.

Pana atunci, suntem similari cu un fetus in pantecul mamei. Este el in vreun fel independent? Nu, este cel care este in curs de dezvoltare. Realitatea sa este o amintire a viitorului; libertatea sa este inca inaintea lui.

In lumea noastra, o persoana reprezinta o colectie de calitati prestabilite. Nu exista conditii pentru libera alegere ci doar iluzia ei, in materia de proteine. Conditia initiala pentru libertate este aceea de a deveni similar cu Creatorul, de la inceput fara indicii,. Daca ceva se trezeste in voi in avans, asta nu este libertate.

De aceea, un punct special al Creatorului se trezeste in noi. Il dezvoltam, in opozitie cu natura noastra egoista. Un punct al dorintei, impotriva unui punct al Luminii, amandoua se contopesc ca urmare a spargerii. Corectand conexiunea dintre ele, noi obtinem in mod independent similaritatea cu Creatorul. Fara acest instrument, nu am exista si nu am fi capabili sa devenim egali cu Creatorul.

GE (Galgalta ve Eynaim), sanctitatea, este sus. AHP (Awzen, Hotem, Peh), rautatea, este jos, iar Tifferet, treimea din mijloc, este in mijloc. Este o stare speciala, numita Kilpat Noga. Deasupra este proprietatea Creatorului, jos este proprietatea fiintei create, iar in mijloc este teritoriul meu neutru.

Acolo are loc o lupta egala intre sanctitate si pacatosenie. Eu sunt cel care definesc realizarea luptei dintre ele. Este locul in care pot controla in mod corect aceste doua forte pe care Creatorul le-a facut intentionat, astfel incat eu sa-mi construiesc libertatea si independenta.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala 24.09.10, Shamati 97

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

La inceput, Lumina a creat vointa de a primi. Apoi a dezvoltat-o si a indepartat-o de ea, pentru a-i da independenta, o oportunitatea de a se guverna singura si de a fi ecchivalenta cu Lumina. In acest proces, Lumina a fost la prima; a fost cauza, in timp ce vointa de a primi a fost cea de a doua, efectul.

Fiecare actiune are loc prin impactul Luminii asupra vointei de a primi (dorinta). Dorinta, in sine, nu este capabila sa actioneze. Numai prezenta Luminii in ea, da vointei de a primi oportunitatea de a cere Luminii un anumit tip de efect.

Indata ce Lumina a pregatit dorinta pentru corectia independenta, dandu-i abilitatea de a deveni similara cu ea, Lumina nu mai este primordiala in ceea ce priveste actiunile facute de catre dorinta. Ramane doar o forta motivanta. Trezeste la actiune vointa de a primi, creand toate circumstantele necesare pentru corectia acesteia, astfel incat sa poata obtine echivalenta de forma cu Lumina.

Procesul prin care Lumina creaza toate conditiile necesare pentru dobandirea de catre dorinta a echivalentei de forma cu ea, se numeste coborarea Luminii si a vointei de a primi de sus  in jos. Maturizarea graduala a echivalentei dorintei cu Lumina se numeste ascensiune de jos in sus. In timpul coborari de sus in jos, Lumina stabileste gradele ascensiunii de jos in sus, lasandu-i dorintei liberul arbitru (libertatea de alegere si actiune). Acel liber arbitru se va ridica pentru a forma aspiratia de similaritate sau apropiere cu Lumina prin intoarcere la Lumina.

Lumina a programat etapele ascensiuni, pentru a conduce dorinta prin formele pe care trebuie sa le obtina in corectia ei treptata. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa fim in stare sa ne conformam cu forma fiecarui grad spiritual specific in fiecare etapa si sa cerem Lumina Corectiei, care ne va face similari cu Lumina.

Pentru a intelege munca Luminii asupra noastra si programul ei de corectarea a noastra, si pentru a dori ca acest program sa fie implementat in noi, ne adunam in grup, studiem Cabala si ne inspiram unul de la celalalt pentru a da importanta castigarii echivalentei cu Lumina si nu sa fim impotriva ei. In acest proces, eu trebuie mai intai sa ma anulez printr-o restrictie (Tzim Tzum), ca si cum nu as mai exista. Trebuie doar sa las Lumina sa vina si sa faca munca. Aceasta participare pasiva imi permite sa gasesc calea spre Lumina.

Dupa asta, trebuie sa-mi doresc in mod activ impactul Luminii, deoarece facand asta cresc presiunea debitului ei cu intelegerea pe care o primesc de la grup. Fiind de acord sa primesc un efect puternic al Luminii (spunand Sa fie), castig calitatea daruirii, similaritatea mea cu Creatorul. Pun dorinta mea minima (intelegerea) dar multumita puternicului curent al Luminii, primesc o enorma proprietate de a darui (intentie de a daurui) la intrare si acesta este noul meu sine.

Lumina intra in punctul meu initial din inima (Netzotz, scanteia) si explodeaza in sus. Fiind de acord cu actiunea ei, eu cresc pana obtin al 125-le grad spiritual, Creatorul si obtin aceasi putere.

Asta simbolizeaza sarbatoarea de Sukkot. De fapt, toate sarbatorile din lumea noastra sunt simboluri ale lucrurilor care ni se intampla in lumea spirituala.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 24.09.10, Pierderea din hambar si crama

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Chiar acum avem oportunitatea de a accelera rata dezvoltarii noastre prin egoista alegere, a celui mai mic rau. Evident, nu este liber arbitru inca, pentru ca liberul arbitru ma lasa sa aleg ce vreau, in timp ce aici mi se ofera numai durere si placere, si mi se spune: Alege!

Baal HaSulam descrie doua scari de masura: amar versus dulce si adevar versus minciuna. Trebuie sa ascedem la nivelul adevarului, in loc de cel  al minciunii sau, cu alte cuvinte, dulce si amar. Toata lumea vede ca aici nu este liber arbitru, ci doar analiza: In ce masura sunt controlat de mintea mea si in ce masura de inima?

Totul este determinat de ceea ce imi este revelat si ce nu, si ce este mai important: adevarul sau amarul? Evident, voi alege in functie de perceptia mea. Totusi, adevaratul liber arbitru apare numai in grup. Grupul serveste ca un factor extern prin care eu discern intelesul adevarului exterior.

De aceea, adevar inseamna ca trebuie sa fac parte din grup. Totusi, este o rezistenta intre adevar si grup, care este egoismu meu, vointa de a primi placere. Este un sistem complet si nu depinde de abilitatea mea de a discerne adevar, fals, amar si dulce. Nu trebuie sa fiu destept si senzitiv. Nu conteaza cine este mai inteligent, abil sau capabil. La sfarsitul zilei, vedem totul in relatie cu grupul, cu unitatea noastra si cu Creatorul.

Eu exist in acest circuit, acest tranzistor spiritual, unde, in masura in care ma unesc cu grupul, activez Lumina care vine de sus in jos.

Acesta este liberul nostru arbitru, gasit in treimea  din mijloc a Tifferet. Intr-o parte se afla egoul iar in celalta se afla grupul, iar eu fac o analiiza pe scala adevar si fals peste amar si dulce, in relatia cu mine si cu grupul.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala 24.09.10, Pierderea din hambar si crama

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Unitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Punem o intrebare in numele unui prieten; intrebarea aceasta il preocupa foarte mult. Poate sa ia bani de la oameni pentru binecuvantari, ca sa ii ajute in situatii dificile ale vietii? El propune sa faca asta ca parte a lucrarii noastre de grup, in grupul local, pentru ca el crede ca asta e diseminare si un mod de a atrage noi oameni catre Cabala.

Are probleme cu banii, asa ca se confrunta cu o alegere, intre a isi lua un loc de munca riscant sau a incerca sa faca bani dand oamenilor binecuvantari. Aceasta intrebare ne-a derutat, asa ca apelam la tine, ca sa nu facem vreo greseala.

Raspuns: Este absolut interzis sa fie folosita Cabala pentru a face bani, mai ales inseland oamenii, iar daca un membru al grupului e gasit ca face asta, atunci trebuie sa il excludeti imediat din grup. Nu folositi niciodata Cabala pentru a face bani. Asta exclude complet o persoana de pe calea spirituala. Nu faceti binecuvantari de niciun fel – acestea sunt o minciuna!

Numai dorintele grupului si gandurile altruiste cu privire la un prieten pot sa il ajute. Este interzis sa fie folosita Cabala pentru a face bani! E la fel ca si chestiunea blestemelor de genul Pulsa DeNura, ca si cum cineva ar putea practic sa faca rau unei alte persoane folosind astfel de lucruri. Miracolele acestea nu exista!

Putem doar sa aspiram catre Lumina, forta iubirii si a daruirii, care este singura forta pozitiva din lume. Aceasta forta este singura noastra oportunitate de a face ceva in lume. Este singurul liber arbitru care exista.

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Libera alegere - Niciun comentariu→

Aceia care sunt numiti Isra-El (direct catre Creator), avanseaza prin munca individuala si separat de restul umanitatii. Asta se face pe baza Reshimot, care au fost trezite in ei de catre Creator, care doreste sa-i aduca mai aproape de El.

Ei intra intr-un proces numit relevarea sufletului (Creatorul, sau spiritualitatea, care sunt acelasi lucru). Pas cu pas, ei trebuie sa descopere gradual, procesul continuu prin care fiecare persoana trebuie sa treaca, conform cu viteza pe care Reshimot-ul ei o realizeaza.

Noi putem doar sa acceleram acest proces, nu sa-l schimbam. Ne putem grabi dezvoltarea daca, prin folosirea tuturor mijloacelor posibile, procesam starile noastre mai repede si mai corect. Nu schimba starile sau ordinea in care ele apar. Singura noastra libertate este de a folosi studiul si conexiunea dintre noi pentru a ne intensifica constientizarea si sensibilitatea, astfel incat sa intelegem si sa justificam aceste stari mai repede.

Fiind pregatiti pentru aceste stari, le facem sa treaca mai repede si de aceea construim o atitudine diferita fata de ele. Apoi, percepem fiecare stare in mod pozitiv si cu intelegere. In afara de atitudinea fata de ceea ce ni se intampla, suntem absolut fara nicio putere de  schimba sau influenta ceva.

Atitudinea noastra fata de toate starile pe care le percepem si prin care trecem (care, evident vin de la Creator) constituie intentia noastra. Intentia este atitudinea mea fata de senzatiile mele si de Sursa lor pentru ca nu este nimeni in afara de El.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 16.09.10, Care este insemnatatea suferintei in munca

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→