Întrebare: Deconectarea de la dumnezeire vine tot de la Creator?

Răspuns: Da, orice stare vine de la Creator, dar deconectarea de la dumnezeire este primită ca pedeapsă. Cum ar trebui să răspundă omul la o astfel de stare? Omul ar trebui să binecuvânteze pe cei buni așa cum binecuvântează pe cei răi și pe cei răi așa cum binecuvântează pe cei buni.

Deconectarea de la capacitatea de a progresa, de la capacitatea de a atinge echivalența de formă cu Creatorul, este cu adevărat singura pedeapsă care există în realitatea spirituală.

Pentru noi ea devine exprimată chiar și la nivel corporal prin necazuri mai mari, experiențe mai negative, boli și războaie; ne afectează corpurile fizice. Fiecare bine vine de la Creator și orice rău vine din „Ahoraim” (partea din spate) a Lui, din ascundere. Problema nu este ascunderea în sine, ci modul în care omul ar trebui să o accepte și să se raporteze la ea.

Pedeapsa este o pedeapsă și nu există nicio cale de a o evita. Cu toate acestea, în măsura în care omul simte ascunderea, în acea măsură nu este de acord cu ea. Este posibil ca omul să corecteze ascunderea prin calitatea de Hasadim în măsura în care el se detașează de simțirile sale personale, se ridică deasupra lor, ajunge la starea de Hafeţ Hesed, și prin urmare, face o corectare.

Cu toate acestea, orice treaptă mai mică decât corectarea finală este în cele din urmă o pedeapsă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26 Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Creatorul, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În toate privințele suntem opuși luminii, Creatorului, într-atât încât suntem aproape incapabili să ne imaginăm ceva ce ar fi cât de cât aproape de El. Prin urmare, calitățile noastre ne sunt dezvăluite treptat, astfel încât să nu ne simțim brusc în fața unui munte colosal de egoism, a cărui magnitudine nu poate fi descrisă.

Aceasta este o opoziție terifiantă! De aici până la infinit ni se dezvăluie treptat în ce măsură întreaga noastră formă, toate calitățile noastre, sunt complet opuse Creatorului.

Dacă o singură calitate din noi ar fi opusă Lui, atunci am putea să o măsurăm în raport cu toate celelalte calități ale noastre. Prin intermediul acestei singure calități ne-am forma o imagine corectă asupra tuturor celorlalte și am putea vedea incongruența lor cu Creatorul.

Dar pentru că văzul, atingerea, mirosul, auzul – toate organele noastre de simț – sunt de asemenea opuse Lui, nu avem niciun mijloc de a percepe acest lucru. Prin urmare, ni se pare că totul este în ordine. Pentru ca această discrepanță să fie dezvăluită la om, trebuie să existe o revelație de Sus, deoarece de la bun început suntem absolut nepregătiți să percepem orice contradicție în realitatea care există.

Pentru aceasta trebuie să avem un punct bine dezvoltat în inimă, aceasta fiind singura calitate care depășește limitele acestei lumi. Apoi, în raport cu aceasta, vom putea examina și analiza toate celelalte calități.

Prin urmare, numai în măsura în care lumina strălucește spre noi de Sus și dezvoltă punctul din inimă, vom putea percepe cât de opuși suntem luminii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot determina că mă aflu în vase de dăruire?

Răspuns: Poți determina că te afli în vase de dăruire doar dacă te raportezi la starea ta din perspectiva credinţei mai presus de raţiune, cu o intenție care se află dincolo de limitele conștiinței tale.

Războaiele spirituale, confuzia și tot felul de contradicții în care omul nu se poate orienta se intensifică întotdeauna în timp, deoarece Sitra Ahra sunt forțele care ne derutează acum și exact prin ele discernem unicitatea și perfecțiunea Creatorului.

Ele devin mai puternice nu în planul acestei lumi, unde Creatorul ne este ascuns de tulburări precum un șef la serviciu, un soț, prieteni sau chiar propria mea confuzie și tulburare interioară. Aceste forțe se prezintă ca și cum Creatorul ar avea o altă formă, diferită de Bunul care face binele, perfectul și eternul.

Alternativ, Sitra Ahra îmi șoptește că se presupune că pot atinge perfecțiunea și eternitatea fără a depăși rațiunea. Cu alte cuvinte, sunt confuz în tot felul de moduri, astfel încât să mă clarific și să dobândesc vase de dăruire.

Ascunderea pe care o avem acum ia o formă diferită, o culoare diferită, dar rămâne sub forma confuziei. Dacă îl vezi pe Creator, și în fața Lui vezi diverse calități, Klipot, înseamnă că analizezi cu propriul tău intelect. Deci, cum te vei ridica la următorul grad?

Confuzia apare întotdeauna deoarece următorul grad, mai dăruitor, mai spiritual, vine la gradul meu actual, și prin urmare, nu este complet perceput de mine.

Întotdeauna trebuie să dobândești vase care sunt superioare gradului tău actual; aceasta se numește deasupra rațiunii, deoarece acestea sunt vase de dăruire mai mare decât în ​​starea ta actuală. Apoi, prin intermediul lor, vei putea efectua o analiză corectă.

Dacă încerci să înțelegi ce se întâmplă cu tine folosind vasele tale actuale, analiza ta va fi întotdeauna incorectă. Ce se întâmplă de fapt? Acum sunt la un anumit nivel; am o dorință de a primi pe care am corectat-o ​​și cu ea vreau să dăruiesc. Am atins un anumit grad și stau în el. Nu contează că aceste forțe vin la mine de sus și că m-am corectat prin efort, cu ajutorul Creatorului. Chiar și acum, în perioada de pregătire, mă aflu la un anumit nivel.

Ceea ce se întâmplă este că mi se dă următorul grad. Mă aflu într-o anumită stare, iar deasupra mea atârnă un grad superior, așa cum este. Cel superior nu se schimbă; El pur și simplu îmi arată imaginea Lui. Și eu trebuie să absorb imaginea Lui, să fiu de acord cu El și să încerc să mă egalez cu El în calități.

El apare opus mie, mai dăruitor, iar eu cad într-un întuneric și mai mare. El este mai mare în dăruire, iar acest lucru mă duce la respingere completă. Dar pentru a începe să fiu de acord cu El, am nevoie nu de vasele mele, ci de vasele Lui. Atunci trebuie să primesc mintea Lui, adică atitudinea Lui față de vasele Sale de dăruire, și numai atunci voi putea fi de acord cu El.

Din Lectia zilnica de Cabala 26/04/26, Rabaș – Art.23, 1987-Pacea după o dispută este mai importantă decât a nu avea deloc dispute

Filed under: Creatorul, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce numește Rabaş măsura judecății „Elokim” în articolul „Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată?

Răspuns: Creatorul, în guvernarea Sa, ne apare în mai multe forme, dar nu ca Aţmuto; mai degrabă, așa cum se spune, „Prin acțiunile Tale Te cunoaștem”. Acțiunile Sale față de noi sunt cele nouă Sfirot relative la Malchut.

Malchut, prin crearea unei restricții, a unui ecran și a unei lumini reflectate asupra sa, preia primele nouă calități și dorește să se asemene lor. Apoi se dovedește că ecranul și lumina reflectată sunt Kli-ul lui Malchut, atitudinea ei față de superior, conform principiului „așa cum El este milostiv, așa fii și tu milostiv”. Adică, în măsura în care dezvălui cum se raportează El la mine, în aceeași măsură o accept și mă raportez la El în mod similar, și nimic mai mult.

Una dintre atitudinile Creatorului față de noi se numește „Elokim”. Se spune că este măsura judecății. Cum poate exista o măsură a judecății în primele nouă Sfirot?

Judecata este o limitare din partea creației, atunci când aceasta nu poate accepta întotdeauna guvernarea Creatorului ca fiind bună și făcând binele, nu o poate percepe ca atare, și prin urmare, această dăruire apare creației ca fiind categoria judecății. Aceasta este ceea ce se înțelege atunci când spunem că lumina construiește întunericul. Dacă Creatorul este revelat lui Malchut într-o stare în care nu-L poate accepta, Îl simte ca întuneric.

Ce este Elokim? Când Malchut se ridică la Bina, ea își aduce limitarea în Bina, și conform acestei limitări, dăruirea lui Bina este împărțită raportat la Malchut în „Mi” și „Eleh” – „Elokim”.

Când Malchut se ridică la Bina, pe de o parte, ea ridică măsura judecății acolo, și pe de altă parte, dorința de a dobândi calitățile lui Bina. Apoi, Malchut însăși începe să îndepărteze măsura judecății, și în măsura în care dobândește calitățile dăruirii de la Bina, le poate realiza.

Atunci acest nume Elokim operează pe deplin. „Mi” și „Eleh” se unesc: „Mi” este Galgalta ve Eynaim, „Eleh” este AHAP. Astfel, este revelat numele Elokim.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/01/26, Rabaș – Art.28, 1988-Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Spiritualitatea are doar forma pe care o construiești singur prin dorințele tale. De sus, ni se dă doar o înregistrare informațională (Reşimo), iar noi trebuie să construim singuri forma. De sus, din gradul superior, ni se dau și putere și minte pentru realizare, dar conform cererii noastre.

Nouă ni se pare că o lume gata făcută va cădea brusc peste noi de sus. Nu este nimic de așteptat. O construiesc eu însumi prin eforturile mele. Eu însumi imaginez această lume pe fundalul luminii.

Desenez imaginea celui superior, și în măsura eforturilor mele, imaginea devine din ce în ce mai adevărată. Fac tot ce sunt capabil. Desenez tot felul de forme. Uneori iese mai bine, alteori mai rău, iar alteori greșesc. Le creez și le șterg până când reușesc.

Și în procesul muncii mele, văd brusc că cel superior începe să mă ajute! El mă îmbracă ca o mână într-o mănușă și lucrează. Mă ajută ca o mamă care se joacă împreună cu un copil și îl ajută să construiască o casă din blocuri. Când încerc să fac ceva și nu funcționează, simt brusc că El este cel care mă ajută să înțeleg că nu ar trebui să fie așa, ci invers.

Dar toate acestea se datorează eforturilor mele, pentru că am încercat să construiesc ceva. Iar El trezește de asemenea, începutul acestui efort în mine, dar trebuie să-l continui eu însumi, să-i găsesc vlăstarul și să încep să lucrez pornind de la el. Aceasta se numește: „Eu, Creatorul, sunt primul și ultimul.”

Noi înșine trebuie să construim conexiunea dintre noi, această „casă”, locul unde Creatorul va fi revelat, „imaginea Creatorului” folosind propriul nostru material. Fără aceasta, El nu are nicio imagine. Îl proiectez asupra mea, asupra dorințelor mele, asupra acelei părți pe care o pot face similară cu El.

Și pe această dorință, ca pe o fundație, ca pe un ecran (și în spiritualitate se numește într-adevăr ecran), încep să văd imaginea Lui. Ea începe să apară pe acest ecran ca o fotografie pusă într-o soluție de developare. Această imagine care se manifestă pe ecranul meu se numește lumină reflectată. Și astfel primesc două forțe spirituale: ecranul și lumina reflectată.

Toate acestea trebuie să vină de la mine însumi. De aceea este nevoie de timpul necesar de pregătire pentru intrarea în lumea spirituală – „de la trei la cinci ani”. Timpul de ascundere este timpul încercărilor mele de a construi această imagine. Și după aceea, lumea spirituală este dezvăluită; iar ceea ce se dovedește a fi realitate, pentru noi este greu chiar şi să ne-o imaginăm.

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Resimot, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credința mai presus de rațiune este subiectul la care trebuie să revenim constant. În legătură cu aceasta, vom experimenta ascensiuni și coborâri, toată munca noastră fiind concentrată în jurul acestui punct.

Credința mai presus de rațiune înseamnă că dăruirea devine superioară primirii, adică omul intră într-o stare în care trăiește prin forța dăruirii. În mod natural, el se ridică și cade din nou, dar treptat începe să cucerească acest teritoriu, „câmpul binecuvântat de Creator”, unde rămâne în înțelegere, conștientizare și aspirația de a se agăța de credință.

Dacă nu verific ceea ce am primit, se numește credință sub rațiune. Pentru că nu am nicio rațiune, nu am verificat ceea ce am primit, doar am crezut orbește. Acest tip de credință este de fapt inferior rațiunii; nu există cunoaștere, ci doar credință oarbă. În spiritualitate, aceasta nu este considerată credință, este doar în religie.

Pentru credința mai presus de rațiune, trebuie mai întâi să am propria mea opinie și să știu, conform acesteia, ce se întâmplă. Știu că nu sunt 1.000 de dolari în plic, ci 999 de dolari, sau chiar doar 1 dolar, și totuși îl accept ca fiind 1.000 de dolari. Această diferență îmi determină gradul spiritual. Trebuie să am aceste două puncte clare: rațiunea și credința, Malchut și Bina.

Credința mai presus de rațiune înseamnă că accept acei 999 de dolari ca fiind 1.000 de dolari, din toată inima. Desigur, nu ar trebui să te comporți așa într-un magazin; nu vorbim despre această lume, ci doar despre cea spirituală. În tărâmul spiritual, trebuie să avansezi prin credință mai presus de rațiune, căci acolo ne construim relația cu Creatorul mai presus de propria înțelegere, din ce în ce mai mult de fiecare dată. Spiritualitatea nu se bazează pe forța rațiunii, ci pe forța credinței.

Avansez pe baza a ceea ce spune Cabalistul, pentru că nu doresc să mă bazez pe opinia propriului meu egoism. În măsura în care mă pot anula în raport cu superiorul, dobândesc forța credinței, cu care pot progresa împreună cu mintea și inima celui superior.

În lumea corporală, acest lucru nu funcționează deoarece există o singură dimensiune. Dar în lumea spirituală, există două grade: eu și superiorul (AHP al superiorului). Urmez opinia AHP a superiorului. Mă includ în opinia superiorului, și din moment ce ader la ea, pot urca odată cu ea. Acest lucru este posibil doar pentru că am acceptat opinia sa, care a devenit credința mea.

Aceasta este diferența dintre gradul inferior și cel superior. În percepția (Kelim) superiorului sunt 1.000 de dolari; în percepția mea, 999 de dolari. Știu, simt și înțeleg că îmi lipsește 1 dolar, că în buzunarul meu sunt 999 de dolari și nu 1.000 de dolari. Dar în Kelim superioare sunt 1.000 de dolari și umplu acel spațiu gol din mine cu forța superiorului, mă simt întreg datorită Lui.

Despre credința mai presus de rațiune, se spune: „Ei au ochi, dar nu văd; au urechi, dar nu aud.” Am ochi, urechi, inimă și minte; sunt o persoană inteligentă; înțeleg și simt totul la nivelul meu, „judecând doar după ce văd ochii mei”, stând ferm pe pământ.

Dar întrebarea este: Cum mă pot ridica la un grad superior mie însumi? Cu ce ​​fel de lift? Unde este acel lift, acel mijloc, prin care îmi pot schimba sentimentele și intelectul cu cele de un grad superior, pentru a mă ridica de la starea de „eu” la „eu + 1”?

Pentru asta, trebuie să merg prin credință deasupra rațiunii. De sus, mi se dezvăluie constant un spațiu gol și trebuie să-l umplu cu credință. Când îl umplu cu credință, simt că se umple cu rațiune. Apoi, din nou, se deschide întunericul, un spațiu gol care trebuie umplut cu credință.

Și cu această forță a credinței, urc la următorul grad, care devine din nou rațiune.

Astfel, creștem: Ibur–Yenika–Mohin (embrion–alăptare–maturitate), de fiecare dată urcând și percepând întunericul și golul care ne sunt revelate ca parte a gradului superior, imediat superior nouă.

Din Lecția zilnică de Cabala 05/12/19, „Munca în credință mai presus de rațiune”

Filed under: Creatorul, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul mă răsfață ca un tată bun, îndeplinindu-mi cele mai profunde dorințe, ar trebui să mă limitez și să nu mă bucur de ele? Indică acest lucru, în cazul meu, progresul meu slab? Cum ar trebui să consider acest lucru?

Răspuns: Trebuie să înțelegi că Creatorul îți oferă oportunitatea de a te ridica la nivelul Său prin astfel de mici jocuri cu El. De aceea vrei să participi la ele.

Întrebare: Ar trebui să acceptăm și să fim recunoscători sau să respingem aceste dorințe?

Răspuns: Depinde de cum le gestionezi. Dacă pur și simplu accepți împlinirea, atunci te afli în stări opuse Creatorului – El dăruiește, tu primești și asta este tot.

Dacă vrei să fii în stări similare cu a Lui, atunci refuzi să primești în acest fel și te conectezi, de exemplu, doar cu o porțiune din răsfățul pe care El vrea să ți-l ofere, astfel încât, primindu-l, să simți cu adevărat plăcere. În acest fel, devii mai aproape de Creator, asemenea Lui.

Din partea a 2-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 07/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Creatorul, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A patra fază a dorinței, „Bhina Dalet”, este creația și este cea mai îndepărtată de Creator în ceea ce privește calitățile sale. În același timp, este cea mai apropiată de El în ceea ce privește capacitatea sa de a-l atinge.

Celelalte faze sunt imposibil de evaluat cât de puţin în raport cu atingerea, deoarece nu există lumină reflectată în ele. Apare doar în cazul în care Bhina Dalet lucrează cu ele.

Să presupunem că prin egoismul meu, dorința de a primi plăcere, mă inspiră o melodie, o pictură sau o poveste. Aceste opere de artă în sine nu au niciun sentiment sau atitudine. Cu toate acestea, atunci când mă acordez la ele cu egoismul meu, le atribui simţiri și prin ele îl ating pe Creator. Ele singure nu au acest lucru, iar acesta este conceptul primelor nouă Sfirot.

Primele nouă Sfirot sunt calitățile care, în legătură cu egoismul meu, mă ajută să dezvălui calitățile Creatorului pe care El le manifestă în relație cu mine, cu percepția mea.

Dificultatea perceperii Creatorului constă în faptul că El acționează „în cercuri” (fără nicio limitare), în timp ce creația trebuie să-I răspundă „în linie dreaptă”, adică, cu ecranul care limitează egoismul. Totuși, atunci când ne ridicăm prin credință deasupra rațiunii, de la o treaptă la alta de fiecare dată, atunci această ascensiune devine continuă, analogică, integrală. Odată ce ne finalizăm ascensiunea, o percepem într-un mod discret, ca o treaptă specifică.

Revelăm ceva din „cercuri”, din perfecțiunea Creatorului prin faptul că ne ridicăm prin credință deasupra rațiunii. Credința deasupra rațiunii ne permite să ne apropiem de gradul maxim de la „linia dreaptă” a creației la „perfecțiunea circulară” a Creatorului.

Forța unității vine la noi din lumina care este eternă. Și astfel, prin atingerea unei anumite măsuri a calității dăruirii prin lumină, forța „perfecțiunii circulare”, unde toți sunt egali, formăm astfel în noi dorințe care sunt apropiate de cerc, de Creator. Cu toate acestea, ele sunt formate în noi prin „linia noastră dreaptă”. Treptat, atingem cercul prin linia dreaptă, dar rămâne întotdeauna un element suplimentar vag,  care ne lipsește. Este ca și cum atunci când calculăm o integrală matematică, împărțim aria într-o multitudine de dreptunghiuri care se apropie de curbă, dar rămâne întotdeauna un rest necaptat.

Din Lecția zilnică de Cabala 19.03.2018, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Creatorul, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Înțelepciunea poporului chinez este adesea foarte profundă. De exemplu:

„Cel care îți arată defectele nu este întotdeauna dușmanul tău, iar cel care îți laudă virtuțile nu este întotdeauna prietenul tău.”

Răspunsul meu: Acest lucru este absolut adevărat. Cel mai important lucru pentru om este să se corecteze pe calea vieții. Iar cel care îți arată defectele face o muncă enormă pentru tine.

Pentru a descoperi aceste defecte pe cont propriu (darămite să le corectezi), ai întâmpina nenumărate obstacole, te-ai lovi cu capul de ele și ai avea probleme. Uneori, oamenii ajung la închisoare, sunt eliberați după câțiva ani și trebuie să o ia de la capăt. Dar dacă cineva îți poate arăta cu adevărat defectele și ești capabil să le simți, să le înțelegi și să le recunoști, acel om te scutește de o suferință enormă.

Comentariu: Totuși, adesea considerăm un astfel de om un dușman: „Mi-a expus defectele, m-a umilit.”

Răspunsul meu: Umilința este o altă chestiune. Îmi pot simți defectele și totuși mă bucur că cineva mi le-a arătat. Dar cel care nu spune nimic sau chiar mă flatează, poate că o face cu răutate, ca să nu fiu atent la corectările pe care trebuie să le fac.

Întrebare: Deci nu degeaba tot spuneţi că cel care te critică este mai aproape de tine decât cel care te laudă?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Ascultați pe cineva care vă spune brusc ceva despre dvs.?

Răspuns: Mi-aș dori foarte mult să pot.

Citat: „Ceea ce se întâmplă, se întâmplă la momentul potrivit.”

Răspunsul meu: Trebuie să acceptăm acest apriori ca o axiomă. Chestiunea este că totul vine din lumea din jurul nostru și are propria sa cale de dezvoltare. Prin urmare, tot ceea ce se desfășoară în fața noastră vine din acest mare mecanism în care existăm ca mici participanți.

Trebuie să înțelegem că tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru în societate sau în univers în ansamblu se întâmplă conform unui plan vast, iar noi ne aflăm în cadrul acestui plan. Sarcina noastră este să ne încadrăm în acest plan, nu să schimbăm fluxul extern în vreun fel, ci să ne corectăm astfel încât să ne adaptăm la el.

Întrebare: Și atunci voi simți că orice s-a întâmplat, a venit la momentul potrivit?

Răspuns: Da. A venit la timp, cum trebuie și corect. Și dintr-o dată încep să înțeleg corectitudinea a tot ceea ce se întâmplă și cât de perfect mi se potrivește.

Întrebare: Și nu am regrete?

Răspuns: Nu este nimic de regretat, deoarece totul se întâmplă în afara mea, în fața mea. Și ceea ce mi se arată sunt doar pașii pe care trebuie să-i fac în mine pentru a percepe totul corect, a fi de acord cu el, a mă conecta cu el și a merge mai departe în rezonanță cu el.

Întrebare: Adică, în armonie cu el?

Răspuns: Da, sunt de acord.

Citat: „Cine bea apă, să-și amintească de cei care au săpat fântâna.”

Răspunsul meu: Frumos spus. Și trebuie să le fim recunoscători, pentru că cel care a săpat fântâna nu s-a gândit doar la sine, ci s-a gândit și la mine, anticipând nevoia mea.

Prin urmare, îi sunt profund recunoscător și trebuie, într-un fel, să-l răsplătesc, fie pur și simplu cu atitudinea mea sinceră, fie poate făcând eu însumi ceva bun în jurul acelei fântâni. În general, chiar și un sentiment cald și recunoscător față de cel care mi-a deschis o sursă de viață ajută deja la îndreptarea lumii.

Întrebare: Aceasta sună foarte mult ca o abordare cabalistă. Adică, în loc să mă concentrez pe plăcerea pe care o primesc de la apă, îmi îndrept gândurile către cel care a săpat fântâna şi pentru mine. Ar trebui omul să se comporte astfel în viață, de exemplu, săpând fântâni pentru alții la rândul lui?

Răspuns: Omul trebuie să simtă că tot ceea ce are în jurul lui și în lume ne-a fost dat de strămoșii noștri care le-au lăsat în urmă. Și trebuie să facem același lucru pentru ceilalți și pentru generațiile viitoare.

Citat: „Nenorocirea intră prin ușa care i-a fost deschisă.”

Răspunsul meu: Depinde doar de persoană.

Întrebare: Sunt eu cel care deschide ușa nenorocirii?

Răspuns: Da, firește. Noi suntem cei care facem toate acestea.

De fapt, lumea este plină de fericire nemărginită, absolută, dar prin propria noastră atitudine, o transformăm în opusul ei. De aceea se spune alegoric că „deschidem ușa” nenorocirii.

Întrebare: Și ce-ar fi dacă aș fi plin de gândul că lumea din jurul meu este fericire absolută? Dacă m-aș gândi constant la asta și m-aș strădui spre ea, aș deschide totuși ușa nenorocirii? Ar veni totuși nenorocirea la mine?

Răspuns: Acesta este egoismul nostru. De fapt, există în noi pentru a învăța să recunoaștem și să deschidem mult mai multe uși către ceea ce este bine. Dar noi îl folosim incorect; aceasta este problema.

Omul este în esență nefericit. I se dă o dorință egoistă, o fundație, un caracter, o aspirație, dar numai pentru a putea simți corect dinainte ce să evite și cum să se adapteze. Totuși, el folosește această dorință în mod greșit.

Întrebare: De aceea deschide ușa către nenorocire?

Răspuns: Exact. El calcă mereu pe aceeași greblă. Imaginează-ți că există „greble” așezate pe pământ pentru a-ți arăta calea cea dreaptă și pentru a te ghida să mergi printre ele. Dar în schimb, tu le calci direct în mod constant. Această percepție greșită a vieții provine din faptul că ne raportăm la ea total incorect. Adică, de fapt nu reușim să înțelegem că egoismul în sine ne arată cum să mergem corect și ce să evităm. Dar noi îl folosim în sensul său direct și astfel călcăm pe greblă iar și iar.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 11/10/24

Filed under: Intelepciune, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Rabaş și Baal HaSulam scriu constant în articolele lor că doar Creatorul ne poate ajuta. Fiecare dintre noi petrece ani încercând să-l convingă, să-l implore sau să-l preseze pe Creator în orice mod posibil, până când ajungem la o stare de dezamăgire față de propriile puteri și ajungem la o adevărată rugăciune din adâncul inimii. Dar acesta este un efort personal.

Și acum cu toții vrem să atingem starea de „o singură inimă unită”. Care este profunzimea acestei inimi din care se naște o adevărată rugăciune comună?

Răspuns: Inima unită este o dorință unificată pe care fiecare dintre voi, fiecare dintre voi în special, o conectați cu inimile celorlalți. Voi ridicați această dorință colectivă către Creator, astfel încât El să o ia și să înceapă să lucreze cu ea.

Cred că ne mișcăm corect și suntem aproape de acest lucru. Poate că în acest congres vom simți deja conexiunea Creatorului cu noi.

Întrebare: Deci, o putem simți sau nu?

Răspuns: Nu, trebuie să-l simțim. Practic suntem deja în El și trebuie să-l simțim în așa fel încât, prin dorințele noastre mai mari sau mai mici, prin conexiunile noastre unii cu alții, să începem să interacționăm cu El, adică să gestionăm conexiunea cu El.

Întrebare: Când omul primește o conexiune adevărată, stabilă cu Creatorul, o poate confunda cu altceva?

Răspuns: În general, nu.

Din Congresul Mondial de Cabala 09/10/25, „Într-o singură rugăciune”, Lecția 1

Filed under: Congrese, Creatorul, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→