Întrebare: Cum mă pot agăța de „Nu există nimeni în afară de El” când sunt angajat în diverse lucruri care mă distrag și mă derutează, aducând fie plăcere, fie suferință?

Răspuns: În primul rând, trebuie să credem că toate aceste lucruri îmi sunt date astfel încât prin ele, să determin treptat că „Nu există nimeni în afară de El”. Acesta trebuie să fie scopul.

Ar trebui să-ți faci memento-uri, să creezi un sistem, cadre stricte, astfel încât toate acestea să te oblige la fiecare 15 sau 30 de minute să revii la aceeași stare. Totul ar trebui să-ți amintească mecanic de Creator. După aceea, vei putea deja să lucrezi independent.

Bineînțeles, la început nu există niciun gust în acest sens, dar în timp vine. Prin aceste acțiuni, care par să nu aibă „niciun beneficiu”, atragi lumina înconjurătoare, iar aceasta te influențează într-un mod general, astfel încât să-ți amintești și să rămâi constant în această conștientizare.

Treptat, ajungi la o stare în care simți că cel puțin, nu te mai afli într-o dublă ascundere, ci într-o simplă, unică ascundere, unde Creatorul este constant prezent în fundal, totuși simți că El este ascuns.

În cazul învățătorului meu, Rabaş, se putea simți că nu a fost niciodată deconectat de Creator, iar acest lucru a lăsat o impresie foarte puternică.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/07/26, Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Scopul creaţiei este de a aduce omul la o stare de bunătate absolută și fericire eternă. Acesta este, fără îndoială, gradul Creatorului. Pentru a atinge o astfel de stare, omul trebuie mai întâi să o dorească.

Dar pentru a o dori, în timp ce există încă în starea opusă, trebuie să dezvăluie treptat chiar acea opoziție din interiorul său, să simtă din ce în ce mai profund cât de rău este și cât de bine este să posede o dorință de spiritualitate.

Toată munca asupra dorinței este efectuată de lumină, de Creator, nu de omul însuşi. Prin urmare, tot ce trebuie să facă este să-și dezvăluie adevărata stare de fiecare dată, starea în care există în prezent, de acolo să tindă spre următoarea stare și să se apropie cu un grad de Creator.

Tot ceea ce i se cere unui om este să determine direcția dorinței sale, scopul aspirației sale. Aceasta se numește intenție (Kavana). Cuvântul „Kavana” provine din ebraicul „Lechaven” (a direcționa), adică să determine direcția în care vreau să avansez.

Ce înseamnă să întrebi: „Care este intenţia ta?” Înseamnă: Încotro te străduiești să avansezi? Ce vrei să atingi? Care este scopul tău? Omul trebuie să determine doar acest lucru. Tot restul este făcut de Creator.

Lumina corectează Kelim (vasele). Dacă este necesar, mai întâi le strică, apoi le corectează, le umple și le golește. Prin expansiunea și plecarea sa, lumina construiește Kli-ul. Lumina face totul.

Kli-ul însă, posedă un fel de punct de conștientizare care îi permite să determine și să discernă starea în care există, să recunoască răul condiției sale prezente și starea pe care dorește să o atingă: care este direcția sa, care este intenția sa, cu alte cuvinte, care este următorul loc dorit.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce criteriu putem folosi pentru a verifica constant dacă ne aflăm în mediul potrivit?

Răspuns: Mediul potrivit este un mediu care ghidează gândurile și dorințele unui om pentru a se conecta cu Creatorul cu forță maximă.

Mediul potrivit reprezintă toate calitățile mele interioare raportate la punctul meu din inimă, care mă conectează cu Creatorul. Tot restul din mine trebuie să contribuie la acest punct de conexiune cu Creatorul.

Calitățile, dorințele și aspirațiile mele se numesc mediul meu. „Eul” meu, care este numit „Moise” în mine, adică punctul în care începe formarea sufletului, poate crește doar în mediul potrivit.

Rabaş scrie că trebuie să existe o stare inițială, etape de dezvoltare ale acestei stări, mediul și etape de dezvoltare ale acestui mediu. Dacă toate acestea funcționează împreună pentru conexiunea cu Creatorul, se creează condiții optime pentru dezvoltarea sufletului.

Trebuie să verific pe care dintre acești patru parametri îi pot influența și pe care nu. Este păcat să pierdem timpul, căci aceasta este munca noastră. Există mulți oameni care își irosesc respirația, incapabili să vadă că preocupările lor sunt zadarnice. Desigur, vor înțelege acest lucru în timp, dar este păcat să depună eforturi doar pentru a realiza greșeli.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este necesar să se pună presiune asupra grupului, astfel încât acesta să fie direcționat mai precis către scop? Ce înseamnă să pui presiune? Se pare că grupul se opune constant acestui lucru.

Răspuns: Nu, grupul este alcătuit pur și simplu din oameni exact ca tine. A pune presiune asupra lor face parte de asemenea, din libera ta alegere.

Punându-te sub influența prietenilor tăi, ca și cum ai sta sub un duș, astfel încât aceștia să te influențeze și să te curețe, trebuie să examinezi exact cum te influențează ei. Poate că sunt frivoli; poate că stai în „compania batjocoritorilor”.

Trebuie să ceri constant ca grupul să se îmbunătățească.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 199

Cum putem fi în această lume ca și cum am fi în starea de sfârșit al corectării?

Ni se dă o stare specială de Sus, ceva asemănător unei licăriri a lumii următoare. Este cu un grad mai înaltă decât cea în care ne aflăm în present, și prin urmare, este deja considerată un fel de „lume următoare” pentru noi. Primim această mică iluminare de la sfârşitul corectării.

Apoi, după ce această iluminare dispare, facem un efort să o păstrăm, nu prin cel superior (deoarece cel superior s-a ascuns și iluminarea a dispărut), ci prin propria noastră putere. Aspirăm să ne ținem de acea iluminare, să o atingem din nou, astfel încât să existe în propriile noastre vase, prin propriile noastre eforturi.

Dacă reușim să facem acest lucru, se consideră că am atins următorul grad.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→