Scopul creaţiei este de a aduce omul la o stare de bunătate absolută și fericire eternă. Acesta este, fără îndoială, gradul Creatorului. Pentru a atinge o astfel de stare, omul trebuie mai întâi să o dorească.

Dar pentru a o dori, în timp ce există încă în starea opusă, trebuie să dezvăluie treptat chiar acea opoziție din interiorul său, să simtă din ce în ce mai profund cât de rău este și cât de bine este să posede o dorință de spiritualitate.

Toată munca asupra dorinței este efectuată de lumină, de Creator, nu de omul însuşi. Prin urmare, tot ce trebuie să facă este să-și dezvăluie adevărata stare de fiecare dată, starea în care există în prezent, de acolo să tindă spre următoarea stare și să se apropie cu un grad de Creator.

Tot ceea ce i se cere unui om este să determine direcția dorinței sale, scopul aspirației sale. Aceasta se numește intenție (Kavana). Cuvântul „Kavana” provine din ebraicul „Lechaven” (a direcționa), adică să determine direcția în care vreau să avansez.

Ce înseamnă să întrebi: „Care este intenţia ta?” Înseamnă: Încotro te străduiești să avansezi? Ce vrei să atingi? Care este scopul tău? Omul trebuie să determine doar acest lucru. Tot restul este făcut de Creator.

Lumina corectează Kelim (vasele). Dacă este necesar, mai întâi le strică, apoi le corectează, le umple și le golește. Prin expansiunea și plecarea sa, lumina construiește Kli-ul. Lumina face totul.

Kli-ul însă, posedă un fel de punct de conștientizare care îi permite să determine și să discernă starea în care există, să recunoască răul condiției sale prezente și starea pe care dorește să o atingă: care este direcția sa, care este intenția sa, cu alte cuvinte, care este următorul loc dorit.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →