Dacă nu mă gândesc la recompensa pe care o voi primi din acţiunea mea, ci îmi fac griji numai cum să fie în beneficiul altora, este dăruire. Este o acţiune specială, care nu există în lumea noastră şi nu ne este familiară.

Credem că o mamă care are grijă ce copilul ei este un exemplu de dăruire în lumea noastră: nu se gândeşte deloc la ea şi face tot ce trebuie.

Dar o mamă acţionează datorită instinctului său natural şi nu are loc nicio ridicarea deasupra naturii ei. Simte pur şi simplu faptul că copilul ei îi este mult mai drag decât propria persoana. Nu îl percepe ca pe un corp străin, ci simte de fapt că el este înăuntrul ei, ca înainte de naştere.

Dar noi stabilim o conexiune specială, care ne uneşte într-un singur sistem integral şi ne schimbă astfel încât să operăm pentru dăruire. Astfel, acţiunile noastre sunt împărţite în intenţie şi acţiunea în sine. Intenţia este altruistă, adică în beneficiul altora, şi ea determină acţiunea.

Dacă intenţia nu este de dragul altora ci în propriul beneficiu, atunci chiar dacă dăruieşti altora, aştepţi ceva în schimb: cel puţin să te simţi bine, aştepţi respect sau să primeşti mulţumiri. Dacă nu pot calcula lucrurile pentru a dărui altora, această acţiune se numeşte păcat şi încălcarea Mţva (poruncă), deoarece folosesc intenţia egoistă.

Conform cu aceste lucruri pot verifica dacă intenţia mea este curată şi este cu adevărat de dragul altora sau nu. De fapt, pot acţiona de dragul altora, dar să aştept să primesc ceva şi eu. Acestea sunt înregistrările care determină locul meu pe scara spirituală, de-a lungul corectării spirituale. În conformitate cu aceasta, dacă acţiunea mea este de dragul altora fără beneficiu propriu, ca şi cum eu nu aş exista, acţiunea mea este mai sublimă în sensul spiritual.

De aceea, ar trebuie să îmi restricţionez în totalitate egoul înaintea oricărei acţiuni, ca să nu aştept nicio recompensă, ca şi cum nu aş exista. Baal HaSulam spune că noi trebuie să fim pur şi simplu o conductă, un canal, care să transmită totul prin el. Astfel, ne construim prin restricţionarea egoului.

Dar după restricţie, pot deja să fac planuri cum să fac acţiuni de dragul altora, de dragul dăruirii. Dacă pot să ajung la un astfel de plan cu ajutorul Luminii care Reformează, însemnă că am construit capul Parţufului spiritual. Cu acest cap îmi pot deja folosi dorinţa de a primi, ridicându-mă deasupra ei.

Cu toate că egoul vrea totul pentru el, eu acţionez deasupra cu intenţia numai de dragul altora, fără nimic în propriul beneficiu. Această acţiune este numită primire pentru dăruire, ceea ce înseamnă muncă spirituală.

Abilitatea de a face o muncă spirituală vine numai de la Lumina care Reformează. Acesta este motivul pentru care puţini oameni din această lume pot înţelege şi împlini această muncă şi, de fapt, nici nu este nevoie de mulţi oameni.

Grupul nostru nu va fi niciodată mare. Cei mai mulţi oameni vor trece pur şi simplu prin el: vin şi pleacă. De aceea vom continua să ne consolidăm ca un grup care conduce umanitate de-a lungul căii evoluţiei noastre. Puterea noastră este în calitate, nu în cantitate.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/13/14, Şamati nr. 60

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - 2 Comentarii →

Când citim Zohar-ul, trebuie în primul rând să ne gândim la intenţie, ca în cazul în care îmi planific o călătorie și cel mai important lucru este pentru mine de a ajunge la destinația corectă.

Dar, în același timp, trebuie să fac multe lucruri de-a lungul acestui drum. De exemplu, dacă trebuie să merg în alt oras, mă urc în mașină, încui ușile, pornesc contactul, pun centura și conduc de-a lungul mai multor strazi, uneori chiar în direcția greșită, până când voi ajunge la drumul principal. De ce nu pot doar merge direct?

De fapt, eu sunt format din mai multe sisteme, diferite  dorințe și trebuie să fiu conectat cu mai multe condiții, părți ale sistemului comun al lui Adam (om), care funcționează în două direcții: recepție și dăruire. Diferitele combinații de primire și de dăruire sunt atât de complexe și complicate, încât, uneori este  imposibil de înțeles cum un anumit eveniment sau condiție se poate referi la obiectiv; de exemplu, evenimente oribile, cum ar fi al doilea război mondial și  alte catastrofe, care nu pote fi justificate. Dar fiecare acțiune ne aduce mai aproape; noi pur și simplu nu vedem cum ne aduce mai aproape. Din acest motiv, intențiile, acțiunile, gândurile și dorințele pot deveni opusul lor absolut, schimbându-se la 180 de grade. Dar, în același timp, trebuie să ne păstrăm obiectivul.

Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă ați uitat unde mergeţi în mijlocul călătoriei! Astfel de boli apar la bătrânețe. Aceasta nu este doar o memorie slabă, când te urci în mașină și nu-ţi aminteşti unde mergi; este o detașare de realitate, care apare tot timpul. O astfel de persoană nu mai poate avea grijă de ea; are nevoie sa fie îngrijită, întocmai ca un copil.

Avem aceeași boală cu privire la spiritualitate, deoarece ne pierdem intenția! În fiecare moment pierdem legătura cu viața și uităm: de ce trăim, ceea ce am făcut și continuăm să facem și în ce scop. Aceasta este o boală reală și trebuie să luptăm în orice mod posibil, altfel nu suntem în viață! Când pierd intenția, eu nu trăiesc o viață spirituală! Eu trăiesc ca un animal în loc de un om!

Acum spune-mi, cât de multe momente din viata ta le-ai trăit ca un om? Cât de mult efort ai pus în a fi om? Cel puțin ai încercat să atingi acest scop, de a fi om? Numărul  acestor momente este egal cu numărul momentelor în care ai lăsat Lumina Superioară să te influenţeze. Și totuși, doreşti să atingi un oarecare rezultat în acest fel? Nici măcar nu i-ai dat Luminii o şansă de a lucra pe tine, poate doar zece minute în zece ani!

Și acum  numeri timp după calendarul și te plângi că au trecut zece ani, cât mai trebuie? La urma urmei, este scris că asta durează între trei și cinci ani! Dar ce-ai făcut în tot acest timp?

Numeri timpul în funcție de cum se învârte ceasul, dar l-ai învârtit cu o intenție? N-ai făcut asta? Atunci, ce ceri?

Cu alte cuvinte, noi toți avem Alzheimer, o pierdere absolută de memorie, iar noi nici măcar nu suspectăm asta. Și cum putem păstra o intenție pură în acest fel? Acesta este motivul pentru care există garanție reciprocă! Alte persoane vin la cei care și-au pierdut memoria lor și îi ajută! Nu există nici o altă soluție. Așa că, haideți să ne punem de acord pentru a menține intenția.

Din lecţia Zohar 11/25/2010

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre dorințele care dăruiesc și cele care primesc?

Răspuns: Principala diferență este intenția. Ar trebui mereu să fie în scopul de a dărui. Mai întâi, vom restrânge dorințele noastre, apoi, în funcție de forță, de amploare și de tipul intenției, vom munci cu dorințele.

Dorința (stomac, inimă) nu poate lua decizia dacă poate sau nu să fie folosită; este mai degrabă intenția care ia această decizie. Intențiile înglobează aspirația noastră comună de a dărui la fel ca dorințele apropiaților noștri. Calculăm șansa de a umple dorințele de primire ale altor persoane. Cu alte cuvinte, folosim dorințele celorlalți pentru a umple pe aproapele nostru.

Munca care precede acțiunea este numită ”a se uni în gânduri”. Astfel, se conectează cu aproapele său în gânduri. Realizarea practică urmează.

Atunci când muncim cu dorința de primire AHP, trebuie să existe o intenție de dăruire deasupra. Totuși, nu este vorba doar de ridicare deasupra dorinței. Trebuie să întoarcem o dorință, ca și cum a ara solul.

Folosim dorința noastră de primire, AHP, și trebuie să simțim plăcere în interior. Suntem capabili să acționăm doar în funcție de bucuria pe care o simțim. Să spunem că ai venit la mine și eu mă ocup de tine. Totuși, tu respingi felurile mele de mâncare și iei o mică plăcere simbolică de la masă. Eu m-am dedicat cu generozitate gătind carne și pește pentru tine, dar tu guști doar o mică bucată de pătrunjel.

Cu alte cuvinte, tu guști o mică plăcere pe care am pregătit-o pentru tine, dar asta nu are de-a face cu ceea ce numim ”a folosi dorința de plăcere”. Astfel dorințele de dăruire acționează: te stăpânești de la dorința ta egoistă; tot ceea ce vrei este să-mi faci mie plăcere. Deși tu îți dai seama că nu voi fi mulțumit decât dacă toate intențiile tale și dorințele tale sunt doar pentru a-mi face mie plăcere, dacă mănânci carne și pește, simți inevitabil plăcere pentru binele tău.

Totuși, există o tehnică cu ajutorul căreia, chiar dacă te bucuri, continui să simți plăcere doar pentru că indulgența ta are ca scop avantajul și plăcerea gazdei. De aici, nu putem înțelege sau imagina ce se ascunde în spatele acestor cuvinte. Tu continui să mănânci, arătând astfel gazdei că apreciezi masa fără nici o jenă sau reținere. În același timp, intențiile tale interne sunt destinate doar pentru a face plăcere gazdei.

Întrebare: De ce nu putem primi decât în dorințele de dăruire?

Răspuns: Se datorează faptului că, după ce prima restricție a avut loc, dorința de primire a încetat să mai fie un vas care primește Lumină. Intenția în scopul de a dărui devine ”vas” deoarece este condiția care ne permite să primim.

Pentru a profita de masă, nu este suficient să ne fie foame. Puțin câte puțin vom înțelege acest concept. Vom ajunge la realizarea acestui fapt urmare a crizei generale în care ne aflăm. Brusc, simțim că dorințele noastre de primire sunt goale.

Goale nu înseamnă că dorința noastră de primire nu este umplută. Totuși, noi nu considerăm sau nu simțim starea noastră actuală ca o umplere. Ce lipsește? Nu există scop în viața noastră.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 29.04.2014, Shamati 141, ”Sărbătoarea de Paște”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Înainte de lecţie mă gândesc la Creator, în timpul zilei mă gândesc la conexiunea cu grupul, când mă gândesc la Lumina care Reformează?

Răspuns: Lumina care Reformează este în toate spaţiile goale dintre dorinţa mea de a atinge o anumită stare şi realizarea acestei stări. Lumina care Reformează se găseşte, de asemenea, între dorinţa mea actuală şi dorinţa corectă pe care ar trebui să o am.

Lumina este în lipsa mea de conexiune cu grupul, lipsa de atracţie pe care o simt şi necesitatea pentru asta, între starea dorinţei arzătoare atunci când sunt atras de grup deoarece sunt convins de importanţa sa. Lumina este peste tot şi în tot, în construirea vaselor spirituale, restricţia, Masachim (ecrane), intenţii, cu alte cuvinte, orice am face, trebuie doar să ne gândim la Lumină.

Orice schimbare a dorinţei şi orice corecţie a intenţiei sunt posibile doar prin Lumină. Nimic nu funcţionează în afară de Lumină, nici negativ, nici pozitiv. Noi trebuie doar să adăugăm componenta noastră de fiecare dată, dar fără să dictăm Luminii ce ar trebui să facă exact.

Noi adăugăm doar nevoia de schimbări, ca un copil care vrea ceva: el nu oferă nici o clarificare ingenioasă sau nu specifică exact cum ar trebui să fie făcut, ce ar trebui să fie făcut şi în ce măsură. El este total dependent de adult. Îmi exprim această dependenţă de grup într-o asemenea măsură, încât nu determin cum ar trebui să funcţioneze Lumina şi ce ar trebui să facă. Lipsa care este dezvăluită este suficientă pentru a mă ajuta să ader încă mai mult la grup şi Lumina face tot restul. Ea poate chiar să-mi trimită noi discernăminte sau să mă trimită într-o dimensiune necunoscută: este treaba ei.

Folosesc numai componenta care este a mea: conexiunea. Nici măcar nu construiesc acest canal, conexiunea mea specială la grup, pentru a afecta Lumina care Reformează, nu determin nimic, deoarece sunt mereu la nivelul unui embrion în ceea ce priveşte noua stare şi mă pregătesc pentru a completa incertitudinea. Tot ceea ce aş putea să fac este să fiu într-o stare de micime, ca un copil mic.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 09.03.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar” Articolul 24: Esenta corpului fizic este dorinta de a primi pentru sine si toate manifestarile si posesiunile sale sunt impliniri ale acelei corupte dorinte de a primi, care a fost creata doar pentru a fi eradicata din lume pentru a atinge o a treia stare la sfarsitul corectiei. Din acest motiv este supus mortii, este tranzitoriu impreuna cu toate posesiunile sale, ca o umbra care nu lasa nimic in urma sa.

Nimic nu se intampla dorintei, ea doar se dezvaluie din ce in ce mai mult in timp ce trece prin cele 125 de trepte, intentiile egoiste ridicandu-se impreuna cu dorintele. Sunt doua lucruri diferite: dorinta de a primi si intentia pentru a primi.

Nu ar trebui sa anulam niciodata dorinta. Nu planuim sa ne transformam in pustnici, ci  mai degraba ne straduim sa schimbam intentia, din egoista in altruista.Cea care trebuie “eradicata din lume” este intentia cu scopul de a primi.

Percepem imaginea lumii prin intentiile noastre, prin noi si mediul nostru. Aceasta imagine va dispare daca ne vom redirectiona intentiile din dorinta de a primi spre dorinta de a darui. Tot ce vedem in ziua de azi, intreaga lume cu particularitatile si fenomenele sale, viata si moartea, totul se desfasoara in dorinta de a primi care are o intentie egoista. Daca schimbam intentiile, incepem sa vedem o lume inversata, o lume numita lumea superioara, primul grad spiritual. De acolo, incepem sa vedem cu totul altceva.

In timp ce simtim materia, avem o sansa sa o convertim cu ajutorul fortei superioare, al unui grup, folosind alte metode. Noi suntem cei care au inceput “revolutia”, pentru ca prima oara cand ceva este revelat vedem ca fiind corupt ca si cand ar fi reflectat intr-o oglinda deformata a intentiei noastre egoiste.

Pana acum, intentiile noastre egoiste ”au pus seaua” pe micile dorinte ale lumii acesteia, de aceea arata asa acest taram. Dupa care, sa spunem la al treisprezecelea pas apare o dorinta de un miliard de ori mai mare, desi este venita tot din dorinta de a primi. Ar fi ingrozitor, ca si cand am fi printre ”dinozauri”, intr-o jungla imensa a dorintelor egoiste.

Oamenii ar arata ca niste monstrii ”prieteni” pentru noi; ar arata ca niste criminali, mincinosi, hoti, ceva care inca nu ne putem imagina. In esenta am vedea fortele raului care apartin acestei trepte. Vom incepe sa vedem lectiile ca o stupiditate incredibila, un nonsens. Chiar si grupul apare intr-o forma atata de teribila incat nu putem tolera compania prietenilor, ce sa mai spunem de a respira acelasi aer cu ei.

Daca reusim sa depasim situatia aceasta si sa o schimbam, descoperim ca totul este minunat. De fapt, nimic nu se schimba ci doar dintr-o data vom vedea lumea umpluta cu Lumina, in care toata lumea primeste binevointa de la Creator, nimeni nu sufera niciodata, nimeni nu moare de foame sau omoara pe altcineva. Prietenii nostrii arata ca si cand ar fi cei mai mari oameni de pe fata pamantului si nu exista nimeni mai inalt decat ei. Baal HaSulam scrie despre aceasta stare in articolul “Ascunderea si revelarea fetei Creatorului”.

Toti trecem prin starile acestea, pendulul se misca mai puternic de fiecare data si totul depinde de schimbarea intentiilor noastre, intorcandu-le pe dos, din egoism in altruism. Dorintele raman neschimbate, doar intentiile se schimba.

Intr-un fel sau altul, Creatorul nu ne va aduce niciodata la daruire, caci ar fura sansa noastra de a-L cunoaste. El ne conduce doar prin dezastrele din dorintele noastre de primire pentru a recunoaste nevoia de a darui.

La incepu,t incercam sa scapam de probleme, sa dam vina pe El. Dupa care, cu ajutorul grupului, a lectiilor, a diseminarii, plecand capul in fata prietenilor nostrii si a profesorului, ne intoarcem la Creator si ii cerem ajutorul.

Intrebare: Nu este acesta un lung drum al suferintei?

Raspuns: Secretul este cum acceptam suferinta. Fara suferinta este imposibil sa ne trezim. Fiecare stare incepe prin suferinte: “Si a fost seara si a fost dimineata, o zi”

Drumul nostru nu este lung din cauza problemelor ci din cauza felului incorect in care reactionam la ele.

De aceea avem nevoie de pregatire si de o atitudine corecta.Nu exista dubiu ca starile noastre nu se vor schimba curand, si vom simti goliciune. Mai mult putem sa ne uram prietenii asa cum discipolii lui Rabbi Shimon au facut si tot vom avansa deoarece este un scop in tot ceea ce ni se intampla, acela de a ne ghida inainte.

Din partea a 4-a a lectiei zilnice de Cabala 1/13/14, scrierile lui Baal HaSulam.

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Existe nişte măsurători sau revelaţii care să ne arate puritatea intenţiilor noastre?

Răspuns: Adevăratele tale intenţii nu sunt cunoscute, nici măcar ţie, iar alţii cu siguranţă nu le cunosc. Astfel, înţelepciunea Cabala se numeşte înţelepciunea ascunsă, partea interioară a lumii, deoarece ea vorbeşte despre ceva ce nu este revelat în lumea noastră.

Cum putem să ne determinăm intenţiile? Încearcă să faci totul în grup, cu intenţii bune şi, gradual, vei începe să simţi cum îi minţi pe ceilalţi şi pe tine însuţi, şi te vei bucura de asta, pentru că este revelarea adevărului.

Mai mult, asta îţi spune că nu numai că ai avut şi anterior intenţii rele, iar acum se descoperă adevărată lor esenţă, dar şi în viitor ele vor rămâne la fel. Aşadar, ce este de făcut? Trebuie să cerem să avem intenţii bune.

Astfel, începem să facem acţiuni bune pentru grup, încercăm să muncim cu intenţia corectă. Ca rezultat, ajungi la concluzia că tot ce faci este în propriul interes.

Acesta este rezultatul corect, descoperi adevărul. Şi chiar dacă nu te simţi confortabil, trebuie să îi mulţumeşti Creatorului şi să ceri ca de acum El să îţi dea oportunitatea să faci lucrurile corect. Apoi, ţi se dă intenţia corectă.

Data viitoare când faci ceva pentru grup, ţi se va arăta din nou că ai avut o intenţie greşită şi, din nou, la fel, avansezi. În această avansare în cicluri, descoperi constant în tine incorectitudinea intenţiilor, dar le descoperi de fiecare dată la un alt nivel.

Desigur, nu este o situaţie plăcută. Totuşi, datorită sprijinului general, prin inspiraţia comună, prin înţelegerea că numai aşa avansăm, vei vedea că aceasta este o minunată bătălie internă. În final, din toate aceste senzaţii conflictuale, omul începe să se înţeleagă, să înţeleagă lumea şi să îl înţeleagă pe Creator.

Din Congresul virtual de la Mosova 12/13/13, Lecţia 2

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să stabilim aceeaşi  atitudine faţă de Cartea Zohar, ca atitudinea pe care încercăm să o stabilim în atelierele noastre? Problema este că, în educaţia integrală simţim brusc, că ne lipseşte o sursă şi, dacă adăugăm Cartea Zohar la atelier, ar putea să ne ridice la un alt nivel…

Răspuns: Se va întâmpla. Ar trebui să vedem Cartea Zohar ca adaptorul între Creator şi noi. Creatorul inserează această carte în noi, cartea se deschide şi ne construieşte şi, cu ajutorul ei, El este revelat.

Cartea Zohar este un instrument. Nu este o carte în sens obişnuit, ci o colecţie de mijloace pentru a descoperi Creatorul în fiinţa creată.

Dar, cartea poate fi revelată într-un grup care este pregătit. Zohar ne construieşte, dar trebuie să existe o bună pregătire pentru Cartea Zohar, pentru ca să înceapă să acţioneze.

Întrebare: Există o anumită iluzie, că studiul Zohar este un studiu individual, atunci când stai în faţa cărţii şi nu într-un cerc de prieteni,. Cum putem depăşi asta pentru a simţi că suntem într-un cerc, în jurul Cărţii Zohar, cu întregul vas mondial?

Răspuns: Ar trebui să vorbim despre asta înainte de lecţie. Este ceea ce numim o intenţie înaintea studiului şi, de asemenea, în timpul studiului. Aceasta trebuie să vină din interior. Luminile şi vasele sunt clarificate din interior. Nici un sfat extern nu va ajuta aici. Este clar.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.01.2014, Cartea Zohar – Extracte, Paracha, ”VaYikahel“

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă în viaţa mea zilnică, apare o mică dorinţă de a direcţiona intenţia mea de dăruire către Creator, apoi dispare imediat, ce pot face pentru a mă concentra asupra ei? Cum mă pot ajuta, pot desena ceva pe mână sau pot face altceva?

Răspuns: Îmi aminteşti de anii în care am învăţat cu Rabash. Am desenat, la fel, un simbol pe mâna mea, pentru a nu uita intenţia. Atunci când eram aşezat la volanul maşinii, se mişca constant în faţa ochilor mei, ca pentru a-mi aminti că trebuie să mă gândesc la intenţia în scopul de a dărui. Este atât de puţin natural pentru noi, încât nu poate să apară în mintea unei persoane fără un fel de memento extern.

Deci, faceţi tot: desenaţi ceva pe mâna voastră, puneţi un ceas şi activaţi alarmă, astfel ca la fiecare cinci minute să vă va aminti intenţia. Acţiunile pe care le faceţi nu sunt importante, ele ar putea fi foarte diferite. Lucrul principal este să nu le întrerupeţi ci mai degrabă reveniţi pentru a controla intenţia.

La un moment dat, veţi simţi o diferenţă între lumea noastră şi lumea spirituală, deoarece intenţia ne diferenţiază de lumea spirituală. În momentul în care anumite înclinaţii apar în voi, veţi simţi imediat că intraţi într-o matrice complet diferită de senzaţii, veţi începe să simţiţi lumea în mod diferit. Brusc, va începe să fie ca un film, apoi o imagine complet diferită va apărea.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, prima zi, 13.12.2013, Lecţia 1

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sfarsitul corectiei descrise de catre Cabalisti in scrierile lor, trebuie realizata in aceasta lume, materiala, in toate relatiile cele mai rele, mai “materiale”. Aceasta este corectia in care “intunericul straluceste ca Lumina” (Psalms 139:12) si “picioarele sale stau pe Muntele Maslinilor” (Zechariah 14:4).

Partea mea animata ramane aceeasi. Corpul meu nu incepe sa lucreze de dragul daruirii. In plus, initial functioneaza asa. Intreaga natura, in afara de om, lucreaza pentru daruire. Noi doar nu vedem asta deoarece evaluam totul dupa standardele noastre.

Noi credem ca animalele doar se devoreaza unele pe altele, insa in realitate nu este asa. Noi nu le atribuim pur si simplu intentia de a darui pentru ca nu le simtim si nu le intelegem. Insa de fapt, natura guverneaza asupra lor indreptandu-le spre daruire, si ele ii asculta ordinele. Insa, nu se poate sune acelasi lucru despre om. El tine cont de ordinele egoismului sau, care este orientat spre primire, si mai mult,  el ponegreste natura judecand-o in conformitate cu propriile greseli.

Cand omul se corecteaza pe sine, el primeste forma globala si vede imaginea de ansamblu. Simultan, noi spunem ca nivelurile neanimate, vegetale, si animate ale naturii devin de asemenea corectate, insa asta inseamna ca ele devin corectate in noua noastra perceptie. Animalele nu trebuie sa fie corectate. Voi sunteti aceia care vedeti ca lupul si oaia traiesc in pace, asa cum astazi ochii vostrii vad ca una o mananca pe cealalta.

In articolul “Ascunderea Creatorului si Revelarea”, Baal HaSulam scrie ca vedeti razboaie si conflicte in lume pentru ca voi sunteti astfel.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 8/18/11, “Natiunea”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna “Cabala practica”?

Raspuns: “Cabala practica” este atunci cand actionezi in practica si nu doar in interiorul tau. Dar, munca interioara se numeste de asemenea Cabala practica, cand ceezi o intentie, adeziune (Zivug) si o receptie a Luminii de dragul daruirii. Este atunci cand tu nu doar citesti despre ea in carti, ci obtii instrumentul daruirii numit “ecran” si il poti folosi pentru a efectua actiuni practice.

Ai un material asupra caruia trebuie sa lucrezi. Si aceasta munca este posibila numai cu ajutorul ecranului. Tu primesti un ecran multumita Luminii Reformatoare. Toate acestea sunt numite Cabala practica. Nu exista niciun altfel de actiune practica in afara de a da materialului forma daruirii. Dorinta de placere trebuie sa obtina intentia de dragul daruirii. Aceasta este singura actiune care opereaza in lume.

In afara de Stiinta Cabalei, nimic nu poate sa aduca acest lucru fiindca aceasta stiinta vorbeste despre cum opereaza sistemul general si cum trebuie sa operam noi in interiorul lui. Daca iau aceasta intreaga stiinta si incep sa o realizez, se numeste “Cabala practica”

Este la fel cum este si fizica teoretica si fizica practica, aplicata. In partea teoretica a ei te poti gandi la lucruri pe care le intelegi sau nu, dar apoi, cand treci la realizarea practica, acolo trebuie sa faci tot felul de experimente, studii si masuratori si sa verifici de ce sunt pe un drum sau pe altul. Este asemenea copiilor care se joaca pentru a creste si cand devin adulti, ei fac aceste actiuni corect, in viata reala. La asta este destinat un experiment stiintific.

Practica actuala este deja realizarea acumularilor stiintifice in viata. Aselasi lucru este adevarat si in Stiinta Cabalei. Daca studiezi pentru a pune in practica inseamna ca esti deja in pragul Cabalei practice, chiar daca iti va lua mai mult timp ca sa obtii un ecran si sa incepi sa executi aceste actiuni. De aceea, datorita directiei si scopului, tu esti deja considerat ca te ocupi cu Cabala practica.

Singura actiune practica, care exista in realitate este adeziunea la Lumina (Zivug de Hakaa), gradul de echivalenta de forma pe care il atingem.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala 8?16/2011 “Natiunea”

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→