Intrebare: Ce este intentia mea si de ce este atat de important daca mintea si sentimentele mele nu sunt luate in calcul in avansarea spirituala ?

Raspuns: Intentia este partea mea umana; defineste ce vreau sa iau de la tot ce am. Tot ceea ce ma implineste : perceptia, mintea, sperantele, fanteziile, visele, trecutul, prezentul si viitorul – toate acestea sunt amestecate si judecate de mine. Ce vreau sa obtin de la ele ?

Nu inteleg amestecul. Totul este incurcat: Astazi este ceva, maine este altceva. Dar ceea ce doresc este privit ca si  intentia mea.

Cu alte cuvinte, acum ma uit peste viata mea si la tot ce am si decid ce este cel mai important pentru mine. Daca este locul in care pot lua o decizie, pot sau sa ma « lipesc » cocktailului pe care l-am amestecat si sa uit de restul, sa ma intorc la viata mea de zi cu zi. Sau, ma pot ridica deasupra si sa doresc sa scot din tot acest mix doar ce imi este de folos pentru avansarea mea, viata urmatoare. Aceasta este ceea ce trebuie sa decid, si de aceea intentia defineste ce fel de om sunt.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 11/25/10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

In munca noastra, fiecare pas este masurat prin intentia noastra. Fiecare noua actiune cere o intentie noua, precisa. Actiunile pot lua forme diferite, dar cheia este sa stii ce efect primesc ca rezultat al eforturilor mele.

Aici trebuie sa ne masuram: Cat de mult imi pasa de recompensa si ce fel de recompensa este?

Vorbim nu despre recompense corporale, ci de mult mai maretele valori de natura spirituala chiar daca pot avea diversi vectori: de dragul  primiri sau de placerea de a darui.

Daca o persoana cere o recompensa pentru el in acest Kli, aceasta intentie intentioneaza sa devina receptie. El vrea sa simta, sa inteleaga, sa ajunga, sa urce si asa mai departe.Cu alte cuvinte nu conteaza exact care imi este dorinta. Daca scopul imi este apropiat si examinarea are loc in dorintele mele, atunci calculul meu, chiar spiritual fiind, este inca egoist.

Chiar daca doresc sa obtin iubire frateasca, iubirea celorlalti, si iubirea pentru Creator, tot trebuie sa sap mai adanc si sa vad cum definesc acesti termeni:Care este continutul lor, caracter  impur sau caracter sfant? Totusi, in esenta, persoana isi examineaza rezultatele muncii fie in Kliul sau, sau al Creatorului.

Am putea crede: “Chiar pot pune un dispozitiv de citire in Creator si sa verific daca L-am multumit? Si ce urmeaza dupa asta? Daca rezultatul este pozitiv, o sa-mi fie bine si cald in suflet? Sau intentia mea este legata de El, fara nici un contact cu mine?”

Toate aceste verificari pot fi intocmite doar daca facem o munca autentica, asta insemnand revelarea Creatorului in grup. Dragostea prietenilor ajuta intr-un fel ca purificator pentru intentii si dorinte, cu ajutorul carora devin purificat de calcule egoiste si nu gresesc in examinarea a cine sunt eu, ce este grupul, si pana la ce nivel ii sunt loial grupului si nu mie.

Ca rezultat, realizez ca sunt incapabil de chiar cel mai mic act de daruire. Este peste puterile mele. Deci, ma intorc la grup pentru ca prietenii mi-au dat senzatia de Arvut (garantie reciproca) si ei pot furniza puterea de a darui.

Maretia prietenilor si puterea grupului de a-mi asigura carburant, merge pana la un anumit nivel, pana imi construiesc eu propriul Kli. Avand completata corectia, doresc sa il folosesc, si atunci descoper Creatorul in grup, spre care am aspirat initial. Doar ca acum ma intorc la El impreuna cu prietenii, pentru dorinta noastra comuna, sa cerem puterea credintei. Astfel, atingem adeziunea cu El.

Din prima parte a  Lectia zilnica de Cabala 10/11/10, “ Cine marturiseste pentru o persoana ”

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Toata munca noastra este intentia pentru pregatire. Indatorirea noastra nu este sa stergem egoismul care se dezvaluie in noi, dar sa fim gata sa il percepem ca fiind dezvaluit de Lumina Superioara, de Creator. Trebuie sa putem discerne imediat in Lumina amarul, ca semn de bucurie in  dezvoltarea noastra.

Sufletele noastre (dorinta si Lumina) au coborat gradual, iar acum trebuie sa dezvaluim aceleasi grade sau stari de jos in sus. Trebuie sa le experimentam in toate detaliile atfel va exista o fisura in Kliul general, la Corectia Finala.

Nu putem schimba destinul deoarece el vine de sus. Totusi, ne putem pregati pentru a-l putea privi si percepe diferit. Senzatii neplacute in egoism, in dorinta de a ma bucura, sunt cauzate de faptul ca ma identific cu egoul meu.

Daca cumva ma ridic deasupra lui si ma pregatesc sa vad doar schimbari in bine in tot ceea ce vine de la Creator, atunci aceleasi stari ale egoismului, revelatiile neplacute, vor fi percepute ca bune, pozitive si utile. O sa fiu recunoscator pentru ele.

Cand incep sa percep diferit atitudinea Creatorului fata de mine, atunci toate excesele mele intentionate sau neintentionate devin oportunitati pentru a fi  corectat si pentru a atinge daruirea, iar apoi aceaste excese se transforma in calitati. Mai departe, totul depinde de mine si de pregatirea mea.

Din partea 1a  Lectia zilnica de Cabala 10/7/10, “Cei buni se simt bine,si cei buni se simt rau’’

Filed under: Egoism, Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este intentia, un gand sau un sentiment?

Raspuns: Intentia este legatura mea cu sfarsitul actiunii. Trebuie sa intind obligatoriu firul de la mine pana la sfarsitul actiunii: Acum, intentionez sa dezvalui locul unde Îl voi revela pe Creator, prin dobandirea echivalentei formei.

Cu alte cuvinte, chiar acum, intentionez sa descopar in mine forta daruirii,  atat cat pot si in aceasta forta pe care o obtin, il voi revela pe El. Atunci, forta daruirii va emana de la mine si Creatorul va fi revelat. Va aparea o legatura numita unire, asociere (Zivug), unificare sau adeziune.

Eu imi imaginez aceasta stare dorita pentru mine si asta se numeste intentia mea. Este exact ceea ce intentionez sa dobandesc, ce stare viitoare imi imaginez si doresc sa apara.

Din partea 2 Lectia zilnica de Cabala 26.09.2010, Zohar

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Rabash scrie ca, Creatorul aude rugaciunea fiecarei guri. Dar tu spui ca rugaciunea trebuie sa fie interna. Deci, ce rugaciune aude El?

Raspuns: O rugaciune este o dorinta care ajunge cu adevarat la Creator. Exista doar doua forte in lume: forta primirii (atractie) si forta daruirii (respingere). Si exista o lege a echivalentei de forma: in masura similaritatii lor, fortele (obiectele) se apropie si in masura deosebirii, ele se indeparteaza una de alta.

Deoarece Creatorul este vointa absoluta de a darui, El asteapta de la noi echivalenta cu El, unde vointa de a primi va fi dorinta de a deveni similar cu El si, de asemenea, sa devina o forta a daruirii. Pentru a asigura asta, El si-a plasat scanteile Sale, punctele in inima, punctul initial al calitatii de daruire, in vointa de primire, natura noastra. Si noi trebuie sa il cultivam.

Creatorul raspunde numai la o rugaciune a acestuia (a punctului din inima). Toate celelalte tipuri de rugaciuni nu ajung la El. Creatorul aude rugaciunea tuturor acelora care ii cer forta daruirii. Creatorul este o lege a daruirii, deci nu reactioneaza decat la rugamintile care cer abilitatea de a darui. Iar daca nu o cerem, Creatorul ne trimite suferinte mai mari, astfel incat sa putem intelege ceea ce trebuie sa cerem.

Din Lectia despre articolele lui Rabash, 17.09.10

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Dupa ce este spus si facut totul, rezultatul pe care il luam din studiul stiintei Cabala vine de la Lumina care Corecteaza. Ea ma influenteaza, elucidandu-mi intreaga imagine a realitatii si, ca rezultat eu percep lumea spirituala ca o imagine ce este prezentata in dorintele mele.

Dorintele mele sunt mijloace ale senzatiilor, si pentru ca o persoana sa se acordeze la Lumina care Corecteaza noi studiem Cartea Zohar. In timpul studiului eu caut o cale de a-L vedea pe Daruitor prin imaginea care rasare in mine. Aceasta imagine sta intre mine si Creator ca o masa umpluta cu alimente (pentru reimprospatarea fortelor), dar cine este in cealalta parte a mea? Cine este El, Cel care formeaza aceasta imagine in mine?

De aceea, tot ceea ce exista, intreaga lume si tot ceea ce imi imaginez atunci cand citesc Zohar-ul, devine pentru mine un mijloc de a releva Sursa. In acest caz, eu studiez cu adevarat Torah.

Cer Lumina care Reformeaza, dar de ce? Pentru a releva Sursa, Creatorul, asa cum este scris: Scopul stiintei Cabala este de a revela Creatorul, creaturilor din aceasta lume.

Cand citim Talmud Eser Sfirot, ne straduim de asemenea sa Il descoperim pe Creator, ca atunci cand studiem Zohar-ul. Citim despre aceleasi lucruri, dar intr-un limbaj, mai degraba tehnic , decat intr-unul literar. In plus, nu citim prin inima ci prin minte. Totusi, facem asta cu aceeasi intentie, care este sa-L revelam pe Creator.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 20.09.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Surse Cabaliste, Zohar - Niciun comentariu→

Atunci cand citim Zohar-ul, ce este important pentru mine? Sa cunosc textul in toate detaliile lui sau sa ajung sa-l cunosc pe Creator? De fapt, Zohar-ul vorbeste despre El si despre actiunile Lui. Doresc sa cunosc ce este scris despre actiuni sau sa stiu de la Cine vin aceste actiuni?

Exista un punct de spargere ascuns, care ne conduce fie la succes, fie la esec, Lumina sau intuneric, revelatia Creatorului sau memorarea textului, studiul Torei sau dobandirea Celui care da Tora. Scopul este de a revela si de a a-L cunoaste pe Creator, care este in spatele textului.  Exact asta este important pentru mine si de aceea ma gandesc cum sa descopar forta prin actiunile care sunt descrise aici.

Este ca si cum stau la masa cu Gazda, care a pregatit cele mai minunate feluri de mancare pentru mine. Totusi, eu nici macar nu ma uit la mancare sau dau vreo atentie la ce este in jurul meu. Nu ca as neglija totul; este doar pentru a-L descoperi pe El si pentru a obtine conexiunea cu El.

Mai intai, de ce am venit la masa? Am venit de dragul Gazdei, pentru a-L intalni si nu pentru mancare. Odata ce am facut diferite actiuni pentru a-L cunoaste, imi este permis dupa aceea sa iau orice vreau de pe masa, sa gust si sa ma bucur. Pot face orice, atata timp cat El este important pentru mine si restul sunt doar mijloace.

In timp ce citim Zohar-ul, studiem actiunile Creatorului si singurul motiv pentru care o facem este pentru a-L descoperi.  Trebuie sa ne concentram pe ce este in spatele textului si sa incercam sa patrundem prin el. Pe de o parte, Cartea pare sa ma induca in confuzie. Pe de alta, prin eforturile mele de a penetra prin text, deodata incep sa il vad pe Creator in spatele lui. Nu exista alta oportunitate de a-L descoperi. Nu exista nicio alta conexiune cu Gazda.

Nu il inteleg pentru ca este ascuns in spatele mesei. Il pot intelege numai daca studiez felurile de mancare care mi-au fost date. De exemplu, imi plac dulciurile si El le-a pregatit pentru mine. El m-a creat sa-mi placa dulciurile si El mi le-a dat. Ce a vrut prin asta? In plus, nu prea imi plac lucurile acidulate. Totusi imi da din acestea. De ce? Trebuie sa-L descopar prin mine insumi.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 20.09.10, Zohar

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune, Zohar - Niciun comentariu→

Aceia care sunt numiti Isra-El (direct catre Creator), avanseaza prin munca individuala si separat de restul umanitatii. Asta se face pe baza Reshimot, care au fost trezite in ei de catre Creator, care doreste sa-i aduca mai aproape de El.

Ei intra intr-un proces numit relevarea sufletului (Creatorul, sau spiritualitatea, care sunt acelasi lucru). Pas cu pas, ei trebuie sa descopere gradual, procesul continuu prin care fiecare persoana trebuie sa treaca, conform cu viteza pe care Reshimot-ul ei o realizeaza.

Noi putem doar sa acceleram acest proces, nu sa-l schimbam. Ne putem grabi dezvoltarea daca, prin folosirea tuturor mijloacelor posibile, procesam starile noastre mai repede si mai corect. Nu schimba starile sau ordinea in care ele apar. Singura noastra libertate este de a folosi studiul si conexiunea dintre noi pentru a ne intensifica constientizarea si sensibilitatea, astfel incat sa intelegem si sa justificam aceste stari mai repede.

Fiind pregatiti pentru aceste stari, le facem sa treaca mai repede si de aceea construim o atitudine diferita fata de ele. Apoi, percepem fiecare stare in mod pozitiv si cu intelegere. In afara de atitudinea fata de ceea ce ni se intampla, suntem absolut fara nicio putere de  schimba sau influenta ceva.

Atitudinea noastra fata de toate starile pe care le percepem si prin care trecem (care, evident vin de la Creator) constituie intentia noastra. Intentia este atitudinea mea fata de senzatiile mele si de Sursa lor pentru ca nu este nimeni in afara de El.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 16.09.10, Care este insemnatatea suferintei in munca

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pentru a ajunge la un nou nivel eu trebuie sa dobandesc o dorinta noua, greutatea inimii. Pot examina atunci aceasta si pot cere printr-o rugaciune, realizand ca eu nu pot ramane in acel egoism, ca ceea ce imi lipseste este proprietatea de a darui. Eu nu spun Creatorului ca ma simt rau si sa ii cer Lui sa faca mai bune lucrurile pentru mine. Rugaciunea mea poate fi doar asta: Este bine ca Tu mi-ai daruit acest rau, pentru a putea intelege cum sa doresc daruire si sa ma ridic la iubirea pentru ceilalti.

Eu nu cer ca raul sa fie inlaturat, pentru ca el este fundatia pe care o folosesc pentru a construi, altfel  as ramane un animal. In loc de asta, eu trebuie sa examinez acest rau, aceasta senzatie de goliciune, astfel incat sa il recunosc drept ajutor impotriva egoismului meu, care ma va convinge sa ma conectez cu ceilalti.

Eu multumesc pentru acest rau si sper ca el va persista, pentru ca altfel voi cadea inapoi in egoismul meu. Dar peste acest egoism, eu vreau sa constuiesc o atitudine de daruire catre ceilalti. Si prin urmare, vad raul ca un ajutor care ma elibereaza de dorintele mele egoiste, deoarece sentimentul neplacut imi permite sa ma deconectez de ele.

Daca o persoana se arde singura, nu va mai dori sa atinga obiectul care i-a provocat arsura. In mod similar, eu incep sa nu mai voiesc aceste dorinte, si peste ele construiesc o atitudine a daruirii. Asta cere un nou inceput, Rosh HaShana (Anul Nou), o stare in care nu imi mai doresc vechile impliniri pentru ca le simt ca nefaste. Dimpotriva, eu vreau acum sa construiesc o atitudine de daruire catre ceilalti. Aceasta transformare, tranzitia de la una la alta, este numita Inceputul Noului An.

Si atunci, dupa ce verific ca sunt incapabil sa fac asta de unul singur, ajung la Iom Kipur, avand doar dorinta, simtind insa, ca imi lipseste forta. Astfel ajung la rugaciune, si asta se numeste Ziua Ispasirii. In aceasta stare eu nu il judec pe Creator, ci mai degraba pe mine pentru ca imi lipseste puterea de a darui, si in asta sta pacatul meu.

Acesta este motivul strigatului meu de Iom Kipur cand imi ispasesc pacatele mele. Adevaratul inteles al Zilei Ispasirii este revelarea Kli-ului care este gata pentru a fi corectat. Este un punct de cotitura de Rosh Hashana, momentul in care decid sa resping vechile dorinte, fac eforturi sa ma apropii de daruire. Dar in cele 10 zile de la Rosh HaShana, pana la Iom Kipur am verificat ca sunt incapabil de daruire. Si acum pentru prima data, ma intorc spre Creator cu un apel autentic si dobandesc contactul cu El.

Acest apel ajunge in sfarsit la El, pentru ca eu nu cer implinirea, ci doar forta corectiei.

Si astfel ajung la poarta rugaciunii.

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala, 15.09.10, Extrase -despre Iom Kipur

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune, Sarbatori - Niciun comentariu→

Intreaga noastra munca consta in gasirea unei atitudini corecte fata de starile in care primim. Cand lucram in acest fel, incepem gradual sa ne impartim in doua componente:

1. Dorinta mea, in care percep diferite fenomene, cum ar fi binele si raul;
2. Mintea, in care discern Cine imi trimite ceea ce simt si in ce scop.

In masura in care sunt in stare sa analizez starile mele, independent de senzatia de bine sau de rau, sunt capabil sa le inteleg si sa le justific, netinand cont de senzatiile mele. Le doresc in scopul revelarii calitatii de daruire, a Creatorului, chiar daca prin dezvaluirea fiecarei stari noi, trebuie, ca mai intai sa sufar, datorita revelarii unei dorinte noi, goale.

Atitudinea mea fata de dorinta goala imi poate schimba senzatia goliciunii. Senzatia scopului, a conexiunii cu Creatorul, ma poate influenta astfel incat sa depasesc senzatia suferintei.

De aceea avem oportunitatea de a urca deasupra senzatiilor neplacute din intentiile noastre, in senzatiile noastre deconexiune cu Creatorul. Putem justifica toata creatia, in asa fel incat tocmai acest gol ne va ajuta sa urcam deasupra acestor senzatii neplacute si chiar sa extragem revelarea lor, pentru a urca si mai sus de ele.

Nu putem schimba nicio stare in dezvoltarea noastra, dar putem cere sa intelegem cum si cat de bine sunt orientate, deasupra vointei noastre de a primi placere.

In acest fel, prin starile de cadere, putem accelera dezvoltarea noastra in asa fel incat sa nu simtim ca sunt caderi ci, un motiv de a urca. Totul depinde de atitudinea noastra fata de ce ni se intampla.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 16.09.10, Care este insemnatatea suferintei in munca

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune, Suferinta - Niciun comentariu→