Sfârşitul dezvoltării inconştiente

Întrebare: Care este diferenţa dintre dezvoltarea inconştienta şi cea conştienta?

Răspuns: În tot acest timp am avansat inconştient, sub o presiune negativă, care ne împinge de la spate. Natura ne-a obligat sa avansam, ne-a împins din spate trimiţându-ne necazuri, dorinţe nesastisfăcute şi a unei senzaţii constante de neîmplinire.

Deja, pentru o perioadă lungă de timp, ne-am pierdut speranţa de a vedea lucruri bune în viitor; cu toate acestea, presiunea din spate este atât de mare, încât ne obligă să avansam. Când ne uităm înainte şi în urma, vedem doar minusuri şi ştim dinainte că ziua de mâine nu ne va aduce nici un bine. Dar sperăm că mâine va fi mai puţina suferinţa decât în prezent. Acesta este deja un lucru bun pentru noi.

Aceasta este tendinţa stadiului actual de dezvoltare. Înţelegim că lumea se degradează şi se scufundă mai adânc si mai adânc, pierzându-şi astfel valorile sale anterioare. Nu este nimic în faţa noastră, care ne-ar putea înveseli, şi totuşi, vom merge mai departe, deoarece situaţia noastră actuală este de nesuportat.

Este o formă nesemnificativă şi negativă de dezvoltare, ceea ce duce la o deteriorare suplimentară. Uitaţi-vă la problemele care apar în Europa, Orientul Mijlociu Orientul Îndepărtat, America de nord şi America de Sud, Rusia, oriunde în lume.

Nu există nici o ţară în care ar fi posibil să ne ascundem de probleme. Vă asigur că in curând nu va exista niciun singur loc liniştit pe suprafaţa pământului. Liniştea şi pacea nu vor fi disponibile nici chiar în cele mai îndepărtate insule din ocean.

Este clar că ne îndreptăm într-o direcţie greşita. Aceasta explică de ce generaţia modernă nu vrea să aibă o familie şi copii. Suntem încă la începutul acestui proces, dar tendinţa este deja evidentă. Tot ceea ce ni se întâmplă este menit să ne forţeze să recunoaştem că trebuie să facem ceva în această privinţă.

Cabala ne învaţă că, dacă refuzăm în mod voluntar sa urmărim scopul creaţiei, a unui drum bun, vom avansa sub presiune, aşa cum facem noi acum.

Obiectivul pe care natura l-a stabilit pentru noi este dincolo de acest univers, dincolo de natura noastră. Omenirea trebuie să se dezvolte fără limite, dincolo de graniţele timpului şi al spaţiului. Forma noastră actuală de existenţă pe fata Pământului este temporară şi foarte limitată.

După un anumit stadiu de dezvoltare, proprietăţile noastre vor fi schimbate. Organele noastre de percepţie prin care noi percepem această lume materială vor fi modificate. Datorită calităţilor noi, vom vedea o imagine diferită a vieşii: o lume fără sfârşit, cu noi înşine în ea având oportunităţi nelimitate, în timp sau spaţiu.

În scopul tranziţiei de la imaginea materialista de astăzi la o stare nouă, nelimitată, trebuie să suferim schimbări interne radicale

Din KabTV „o viaţă nouă” 9/8/15

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate revoluţiile umanităţii au cerut egalitate, nu pentru un standard minim de trăi, nu pentru „colindătorii în deşert”, ci pentru a oferi oamenilor condiţii normale. Aşa încât taxele să nu fie la dispoziţia voită a câtorva care au ocupat puterea, sau în timpul nostru, al parlamentului.

Astăzi, toate vieţile noastre sunt denaturate esenţial: guvernele colectează banii de la cetăţenii lor şi apoi fac ce vor, fără să întrebe nimic. „Voi ne-aţi ales pe noi, acum lăsaţi-ne să facem ce credem noi că e corect.” Nimănui nu îi păsa de nevoile omului obişnuit. Oamenii lucrează şi plătesc taxe, iar guvernul le primeşte şi le cheltuie după cum i se pare lui potrivit.

Aşa se întâmplă peste tot în lume, în toate formele guvernamentale. De fapt, asta nu e o democraţie sau liberalism, ci o mare corupţie.

Întrebarea este: Cum este posibil să corectăm situaţia? Doar prin unirea între oameni. Dar, mulţi încearcă să folosească oamenii, dorind să ia controlul, să stea sus, la putere şi să împartă fonduri „buzunarelor” lor.

Și asta nu se va opri. Până la urmă, corupţia va ajunge la asemenea proporţii, că până nici firimituri nu vor rămâne pentru oameni. Toată lumea se confruntă cu această problemă.

Aici, doar un sistem general de educaţie, va ajută, prin care oamenii vor înţelege ce trebuie să facă, şi de ce fel de guvern au nevoie. Apoi, nu vor fi direcţionaţi greşit, şi nu vor mai pune în spatele lor un alt guvern corupt.

Până la urmă, ei vor vedea şi vor şti că în unirea dintre ei se află puterea divină a creaţiei, care permite nu numai abandonul lucrurilor care nu sunt necesare, ci şi construirea a ceea ce este dorit. Doar atunci, prin educarea oamenilor, ceva nou poate fi creat.

Nimic altceva nu va ajută. Astăzi, câţiva oameni deştepţi se contrazic şi discută despre politică, credite, taxe, bugeturi; dar asta este o mare minciună, şi în spatele ei se ascunde luptă pentru un scaun, pentru muncă uşoară. Și nu va fi niciun beneficiu din asta pentru nimeni, în afară de cel „norocos” care apucă scaunul.

De-a lungul istoriei umane, la timpurile formării, principală problemă era lipsă educaţiei oamenilor. A învaţă oamenii să citească şi să scrie, şi ceva ştiinţă, fără o conexiune adevărată şi unire, nu este o adevărată educaţie.

 Din a treia parte a Lectiei zilnice de Cabala, 20/03/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este, după părerea dvs., cel mai dificil punct al ascensiunii către revelarea lumii superioare pentru un cabalist începător?

Răspuns: Aş spune că cea mai mare provocare este revoluția în înțelegerea propriei mele persoane şi a lumii, lucru care mi se revelează atunci când realizez că întreagă diferență dintre această lume și lumea superioară, este doar în percepția mea, în atitudinea mea față de lume: „Când mă raportez la ea natural, după cum m-am născut, egoist, lumea pe care o percep este numită ACEASTĂ LUME.”

Și din moment ce toți oamenii o percep în acest fel, o numim LUMEA NOSTRĂ”.

Când tratez lumea că și cum ea și eu suntem același lucru, când o tratez cu iubire și cu dăruire, atunci lumea pe care o percep și simt în acest caz este numită superioară, spirituală și viitoare, faţă de percepția mea anterioară.

Aşadar, consider că realizarea cea mai dificilă din viaţa omului este de a înţelege că există doar un „comutator” al percepției, iar el se află în om: „dorințele și gândurile îndreptate spre mine” se numeşte „această lume”, iar „dorințele și gândurile pentru alții”, reprezintă „lumea superioară”.

Este de negândit să ne imaginăm şi să simţim asta, încât să devină „a ta” , este atât de dificil încât este nevoie de ani mulți, iar din observațiile mele aș spune….zeci de ani.

Ne putem imagina cu ușurință și în mod natural „o altă lume” în afară lumii noastre, dincolo de limitele noastre, după moarte. E firesc să ne-o imaginăm că Pământul, sau în formă unor alte creaturi și imagini ,dar nu ca ce apare în percepția mea, cum ar fi obiectele și oamenii din jurul meu, că fiind părți ale mele sau părți din mine.

Nu putem acceptă acest lucru chiar dacă am auzit acest lucru în mod repetat și chiar dacă am citit că diferența dintre lumi este în atitudinea noastră față de ce mă înconjoară: către mine – simt această lume, în afara mea – simt lumea superioară.

Suntem atât de obișnuiți și atât de adânc înrădăcinați în senzația lumii înconjurătoare, ca o fermă și neschimbătoare realitate în care nu ne putem imagina că totul depinde de atitudinea noastră față de ea.

Cabala spune că eu percep lumea în interiorul meu și că nu există în afară mea. Prin urmare, mi-am dat seama” că trebuie să mă schimb doar pe mine însumi – percepția mea. A mă schimbă pe mine însumi nu înseamnă să îmi schimb dorințele și calitățile, ci atitudinea mea față de lume, intenția mea și cum să o folosesc, adică, folosindu-mă pe mine și mediul către mine (pentru mine) sau în afara mea (de dragul altora).

Mi-a luat mult timp pentru a formă acest comutator în interiorul meu. Dar după ce îl simți ca existent, lucrezi cu el, iar trecerea de la înspre mine (pentru mine) la în afară mea (pentru alții) devine singurul lucru important din viață. Adevărata lucrare spirituală începe de aici: auto analiză și acțiunea de corectare.

Astăzi, această revoluție în conștiință are loc în întreagă lume; toți oamenii ar trebui să simtă acest comutator în interior lor și deoarece această realizare are loc în mase, va fi relativ ușor pentru fiecare persoană.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Înseamnă că umilința nu este o singură acțiune, ci mai degrabă omul trebuie să fie umil tot timpul? Dacă așa stau lucrurile, când va fi atins un grad suficient de astfel de acțiuni și o persoană va începe să trăiască în două dimensiuni?

Răspuns: După un anumit număr de acțiuni de umilință ca acestea, acest progres se va produce. Dar persoana nu știe exact după câte acțiuni. Dacă persoana este slabă, îi sunt date mici acțiuni, dar numărul lor va fi mai mare. Și, o persoană puternică poate face asta mai rapid, ca un ciocan care taie piatra. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost făcut niciodată dintr-o singură lovitură.

Rabash descrie asta ca loviturile în ”inima de piatră”, în care fiecare glonț lasă tot mai multe adâncituri noi și mai largi în piatră, până ce o deschidere să fie creată. Câte lovituri ca acestea sunt, depinde de intensitatea muncii persoanei, puterea loviturilor pentru care este pregătită. Dacă grupul susține o persoană, ea este pregătită să suporte mai mult, fără să fugă imediat.

În acest caz ea poate lupta și chiar ”să se antreneze pe ego” ca răspuns la ceea ce se întâmplă, ceea ce este deja o intensificare unică. Deoarece vă izbiți ego-ul ”în dinții voștri” și nu pe cineva ce stă în fața voastră, dar cineva în interiorul vostru. O persoană învață asta progresiv, dacă nu de la sfatul profesorului său, atunci de la propria suferință.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 12.03.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Întotdeauna amplific și ridic prietenul. Pentru mine, el este un mijloc și un ajutor pentru dobândirea vieții în spiritualitate. Deci, cum pot să fiu gelos pe el?

Răspuns: Îi vedem mereu pe ceilalți prin prisma egoului nostru. Și, îmi pare că toată lumea este mai rea decât mine. Și, dacă cineva este mai bun, aici încep să mă simt rău și am nevoie să echilibrez asta cumva, altfel voi suferi.

De fapt, doar eu exist. Toate celelalte sunt caracteristicile mele negative care rătăcesc în jurul meu. Dacă aș fi corectat, nu aș putea să le văd, în schimb, aș vedea părți ale sufletului meu conectate în mine într-un tot unitar, aș vedea Lumina. Iată cum aș vedea tot soiul de oameni. Ei sunt toți, caracteristicile mele interne.

Cum să mă comport față de ei? Ca și cum ar fi îngeri.

Întrebare: Dar, această gelozie care ar trebui să existe nu este în mine. Sunt gelos pe cineva? Văd că toată lumea este la fel de mizerabilă ca și mine.

Răspuns: Asta pentru că vezi prietenii grație egoului tău. De fapt, ei sunt toți perfecți! Deoarece Creatorul a creat o astfel de percepție a mediului de dragul tău. Dacă te corectezi, vei vedea pe toată lumea la fel de perfectă! Nimeni nu trebuie să fie corectat, doar tu.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

O persoană trece prin diferite faze până când ajunge la prima corecţie spirituală, echivalenta de formă cu Creatorul. Cuvântul “loc” este des folosit ca referinţă pentru Creator. De ce Creatorul este numit “loc”?

Locul este dorinţa. Locul care a primit calitatea de dăruire este imaginea Creatorului. Deci toate intenţiile, toată munca unei persoane ar trebui să fie îndreptate către un singur loc: a corecta dorinţele sale pentru a fi de dăruire. Imaginea Creatorului care este revelată în locul potrivit, ceea ce înseamnă în vasele corectate, este deja influenţa celor două linii.

Prima fază a corectării este atunci când încetează a se mai gândi la el şi deja înţelege şi simte că doar prin conectare este împlinit. Deja înţelege că trebuie să fie într-un grup care este considerat acelaşi cu Creatorul. Gradual începe să înţeleagă conceptul de conectare şi nu se vede ca fiind parte separată a grupului. Aşa cum e scris : “…căci Eu Domnul, locuiesc în mijlocul copiilor lui Israel.”

Graţie muncii sale în grup pentru a obţine garanţia reciprocă, gândurile prietenilor şi influenţa Luminii care este atrasă de eforturile noastre comune, persoana ajunge la acea stare în care priveşte totul din centrul grupului. Apoi simte o nouă întărire a inimii şi trebuie să atingă “locul” potrivit din nou şi din nou. După un timp, începe să înţeleagă că a trecut prin schimbări care nu păreau importante înainte. Opinia publică, starea grupului, îi devin foarte dragi.

Oamenii din grup îi devin dragi, importanţi şi începe să le poarte de grijă mai mult decât copiilor lui. Este aşa pentru că îşi simte familia  la nivel fizic în timp ce prietenii săi îi simte la nivel spiritual. Înţelege că are o obligaţie faţă de familia sa, dar în acelaşi timp începe să intre în inimile prietenilor săi, vrea să trăiască acolo şi să le garanteze tot ce este mai bun. Starea prietenilor îi determină toate gândurile şi acţiunile sale, îi dictează ce griji să aibă, ca o mamă care se îngrijorează doar pentru copilul său. Aşa începe o persoană să îşi trateze grupul.

Gradual, conceptul de Creator este clarificat în grup potrivit eforturilor de a aranja imaginea vasului general, a minţii şi a inimii generale. Prin durerea care este simţită în momentul în care nu poate să atingă asemenea unitate, imaginea Creatorului începe să devină clară în acest grup unit.

Lumina Înconjurătoare îl inflenteaza prin dorinţele sale pentru centrul grupului, pentru dorinţele sale de a vedea pe toţi corectaţi şi încântând Creatorul care este revelat potrivit eforturilor depuse în grup. Aşadar persoana se apropie de Creator prin grup.

În acest moment nu putem înţelege ce înseamnă a te pierde pe tine în grup şi în acelaşi timp să şi exişti, să şi acţionezi. Din perspectiva egoului, sinele dispare complet, dar din perspectiva dăruirii el creşte până când ajunge la nivelul Creatorului revelat în grup. Baal HaSulam spune: “Este normal, atunci când Lumina generală se aprinde, individul este anulat în ceea ce priveşte sinele,” dar simte grupul şi Creatorul în el!

Din lecţia zilnică de Cabala 1/12/14

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere în Cartea Zohar, Articol 21: Nu fiţi dezorientaţi de filozofi care spun că esenţa sufletului este o substanţă intelectuală şi că ea nu există decât prin conceptele pe care le învaţă, prin care creşte şi că ele sunt chiar esenţa sa.

Conform filozofilor, nevăzând decât această lume, vom atinge şi ceva spiritual. Pe ce bază gândesc astfel? Pe baza raţionamentului. Ei nu cunosc şi nu studiază natura, ci doar scolastica din propria lor minte şi deci, evident, nu au o cunoaştere reală. Domeniul lor este imaginar, nu se bazează pe nici un studiu empiric şi în limitele teoriei.

Prin urmare, punctul de vedere filozofic asupra sufletului uman este: ”Dacă vom reflecta şi vom dezbate asupra sufletului, suntem în contact cu el”.

Pe de altă parte, cabaliştii explică faptul că totul este o mare minciună. Nimeni în lumea noastră nu are suflet. Pentru a obţine sufletul, trebuie să obţinem proprietatea dăruirii care este deasupra dorinţei noastre, deasupra naturii noastre. Cel care a înţeles asta posedă suflet, cel care nu, nu are.

În continuare, noi trebuie să înţelegem ce este existenţa actuală pe care o numim “viaţă”. Oricum, nu există nici o legătură între dorinţele noastre actuale şi suflet. La urma urmei, sufletul este dorinţa de a dărui şi nu se poate raporta la noi. În percepţia noastră, trebuie să separăm cele două părţi printr-un adevărat “zid de fier”.

Fie totul într-o persoană se bazează pe cele pământeşti, dorinţele “animalice”, fie ea se găseşte de cealaltă parte şi le controlează.

În acest caz, toate acţiunile lor nu sunt comparabile cu dorinţa de a dărui, cu posibilitatea de a dărui. Această dorinţă, această acţiune este numită suflet, care creşte urcând cele 125 de trepte ale scării spirituale.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cand autorii Cartii Zohar, Rabbi Shimon şi discipolii săi, au studiat împreună în peşteră şi mai târziu, când erau grupuri mici cabalistice, acestia erau foarte conştienţi de faptul că depindeau unul de altul, în gânduri, dorinţe, şi intenţii. Au fost singurii din lume. Dar astăzi studiem împreună cu sute de persoane pe care le vedem pe ecranele computerelor şi alte mii de persoane de care nu ştim deloc…

Răspuns: Eu percep întreaga lume ca parti ale sufletului meu. Evident, nu văd lumea în acest fel, dar eu ar trebui să vizualizez acest lucru şi sa-l tratez în consecinţă. Şi în ciuda faptului că lumea este plină de rivali, duşmani, iar ce ai tu, totul din ea sunt proprietăţile mele interne. Dacă ele ar fi reformate, as vedea o lume perfectă înaintea mea, lumea Infinitului.

Prin urmare, trebuie sa tratez totul în jurul meu ca fiind trimis la mine pentru a corecta percepţia mea asupra realitatii şi în cele din urmă sa ma experimentez în dorinţa perfecta umpluta cu Lumina infinită. Pentru a face acest lucru, eu sunt asigurat cu mediul, un grup relativ mic. Şi, deşi poate conţine câteva milioane de oameni din întreaga lume, eu încă mai trebuie să depun eforturi pentru a simti toate acestea, deoarece acestea sunt dorintele mele, parti ale sufletului meu, care se trezesc la spiritualitate.

Eu le pot colecta, să le unesc într-o singură forţă, şi cu ajutorul lor, sa reformez alte părţi ale sufletului meu. Pana la urma, întreaga lume este singurul meu suflet. Acesta este modul în care ar trebui să vad realitatea.
Prin urmare, un discipol al rabinului Shimon, studentii lui Ari şi noi percepem realitatea într-un mod relativ similar. Lumea este în continuare aceiaşi, aşa cum sunt atitudinea şi metoda. Există diferenţe în ceea ce priveşte tehnologia, o conexiune mai dezvoltata între noi  şi în abordarea globală la sursele primare şi trezirea din lume. Dar munca personala şi atitudinea rămân la fel.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/8/2011, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Exista o stare in care dorinta de primi si dorinta de a darui sunt unite, implinite amandoua, si in care raman  amandoua intr-o asa masura incat este imposibil sa le deosebesti. Aceasta stare se numeste Lumea Infinitului si este starea originala de existenta.

Si mai exista o “coruptie pas cu pas” descendenta, in care din starea de unitate, incep sa se retraga, si printr-un con care se dilata coboara, distantandu-se una de alta.

La un anumit stadiu al separarii lor un status special a fost format, si ele descopera sansa sa se uneasca din nou. Astfel, atunci cand reusesc sa faca asta, rezultatul este  spargerea. Aceste dorinte nu numai ca se afla in parti diferite, una in stanga si alta in dreapta, dar acum fiecare trebuie sa o includa si pe cealalta. Aceasta este cauza spargerii lor : odata ce isi doresc sa se uneasca din nou, la fel ca in lumea Infinitului, ele esueaza si se sparg. Cu alte cuvinte, esecul in unificare rezulta in absorbirea proprietatilor fiecareia.

Dupa asta, evolutia a mers in jos de-a lungul conului care se dilata, mutandu-le chiar mai departe una de alta. Din acest punct, forta de a darui, forta primara, Creatorul  este complet patruns de proprietatea dorintei de a primi, forta creatiei, in timp ce creatura este total impregnata cu proprietatea Creatorului, dorinta de a darui.

Creatorul este plin de forta de darui, in timp ce forta de a primi este si ea inclusa si subordonata ei. Cu toate ca creatia este altfel : creatura este plina de forta de a primi, iar forta de a darui este subordonata ei, interna si ascunsa.

Ele coboara in lumea noastra corporala. In acest punct, creatura, forta de receptie incepe sa evoluze. La inceput nu simte nimic, ce si cine este. Este condusa automat de forte interne si evolueza pe calea influentelor lor. Ce forte sunt de fapt ? Sunt fortele de baza ale creaturii, dorinta de a primi placere, si ascunsa in forta interna, dorinta de a darui placere.

Dorinta de a primi evolueaza, in timp ce dorinta de a darui nu este practic simtita. Se manifesta doar in masura mentinerii dorintei de a primi placere, aprovizionand forta vietii cu ea, si creand tipuri de comunicare intre forma si materie.

Cand a inceput procesul Big Bang in starea minerala, intreaga sa dezvoltare a derivat din dorinta de a darui aflata in materie. De fapt, dorinta de a primi in sine, nu se misca; pur si simplu vrea sa se bucure si ramane stationara in timp ce isi tine « gura » deschisa. Ce schimba si da forta vietii este anume dorinta de a darui, ascunsa in ea.

Astfel, aceste doua forte evolueza: dorinta de a darui, in ciuda faptului ca este ascunsa, atrage dorita de a primi si o impinge mai departe. In acest fel, intregul univers s-a dezvoltat, urmat de Pamant, bazat pe interactiunea celor doua forte opuse : cald si rece, atractie si respingere, si asa mai departe. In natura, tot ce vedem este cuprins in aceste contrarii, care de fapt sunt incluse una in alta.

Toate schimbarile care au loc in stadiul mineral, vegetativ,  animat si vorbitor sunt cauzate de includerea acestor doua forte: dorinta de a primi si dorinta de a darui. Se amesteca impreuna in diverse combinatii, in timp ce dorinta de a darui se manifesta, domina si conduce peste dorinta de a primi din ce in ce mai mult. Iar dorinta de a primi merge impreuna cu ea, pentru ca aceasta dezvoltare ii aduce  beneficii.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala  2/18/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Sunt destul de convins despre ceea ce spune Baal Ha Sulam, despre faptul ca pentru noi nu exista nicio posibilitate sa intelegem spiritualitatea cu felul nostru fizic de a gandi, caci daca cineva ar vrea sa ma atraga in ea, mi-ar promite exact contrariul. Totusi inca este dureros sa recunosc ca sunt incapabil de a intelege ceva. De ce este asa?

Raspuns: Pentru că nu ai organe spirituale de perceptie, cunoastere sau simt. Imi aduc aminte de o intamplare remarcabila, atunci cand lucram la o prelucrare muzicala a melodiilor lui Baal Ha Sulam. Langa noi statea tot timpul intinsa o pisica grasa, care apartinea proprietarului casei. Noi plangeam si eram coplesiti de sentimente, in timp ce animalul de casa statea acolo nederanjat. Doar urechea ii tresarea ocazional, atunci cand muzica devenea prea galagioasa.

Amandoi traim in organisme corporale in aceeasi lume dar totusi pisica nu ma poate intelege. Ea este privata de calitatea de a simti. Cum sa-i explicam pisicii ce senzatii dorim sa exprimam prin muzica?

Dar crede-ma ca este mult mai simplu sa explici unei pisici intelesul unei simfonii, decat sa intelegem noi spiritualitatea. De fapt, animalul este pe aceeasi treapta in aceasta lume, pe cand noi avem nevoie de o influenta mult mai mare a luminii inalte, ca sa simtim lumea spirituala.

Si atunci, conform acestei perceptii, vei intelege imediat ce inseamna fiecare cuvant rostit de catre un cabalist. Unele cuvinte le vei percepe cu auzul exterior, totusi simturile intene vor incepe sa se dezvolte in interiorul tau.

Din a 4. A parte a lectiei zilnice de cabala din 13.02.2011- „Natura intelepciunii Cabala”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→