Întrebare: De ce trăim și care este scopul dezvoltării noastre?

Răspuns: În primul rând, nu depinde de noi; după cum este scris, „se naște, trăiește și moare nu din propria alegere.”

Noi nu știm ce se va întâmpla cu noi în momentul următor și aceasta este o binecuvântare. Ființele umane se nasc și trăiesc nu la alegerea lor. În fiecare moment ne luptăm pentru a supraviețui în această lume, în circumstanțele pe care viața ni le prezintă. Și este bine. În caz contrar, am fi complet confuzi.

Viața pune o persoană într-un cadru pe care aceasta nu l-a ales. Noi nu știm ce destin ne este pregătit, cu cine ne vom întâlni astăzi, ce se va întâmpla cu noi pe drumul nostru către lucru sau spre casă, ce aşteptări sa avem pentru copiii și rudele noastre.

Nu ştim ce ni se va întâmpla; dacă trăim o zi fără prea multă suferință, suntem norocoși: „Slavă Domnului! Am avut o zi bună!”

Cine suntem noi în comparație cu universul, cu nenumăratele stele și planete? Mici gândaci care se târăsc pe suprafața pământului, a căror întreagă viață e dedicată luptei pentru supraviețuire.

Și totuși, ne întrebăm care este scopul vieții noastre și suntem preocupați de scopul existenței noastre, de posibilitatea de a determina viitorul nostru, de a controla destinul familiilor noastre, a oamenilor, a țărilor și a întreagii lumi. Totul depinde de capacitatea noastră de a ne îndoi cu privire la scopul final al dezvoltării noastre. Noi depindem de nivelul de la care punem aceste întrebări și exactitatea cu care căutam răspunsul la ele.

Există un program general de dezvoltare, care funcționează în lume. Dacă ne uităm mai atent la viețile noastre, vom vedea că nu noi suntem cei care iau decizii; suntem în interiorul unei matrici programate. Acest program lucrează asupra noastră în mod constant, introduce noi parametri în existența noastră și ne pune în diferite condiții externe și interne.

Cunoașterea noastră este formată din experiențele noastre interioare în mințile și inimile noastre, senzațiile corporale, și lucrurile pe care le percepem în jurul nostru. Ca rezultat, am avansat în mod constant și am prelucrat datele interne și externe, în conformitate cu programele despre care nu ştim nimic.

Programul este introdus în noi în momentul nașterii si continuă odată cu creșterea noastră. Nu noi suntem cei care-l definesc. Cu alte cuvinte, nu avem nici o putere de decizie în viața. Vedem că un băiat și o fată să întâlnesc „accidental”, apoi se căsătoresc și trăiesc mulți ani împreună. De ce se întâmplă? Suntem incapabili de a răspunde, chiar și la această întrebare simplă.

Când ne străduim să înțelegem drumul nostru în viață, programul general al naturii, care ne mișcă înainte cu un scop specific, dacă vrem să aflăm către ce scop să aspirăm – avem nevoie de înțelepciunea Cabala. Dintre toate științele pământești, există doar una care ne vorbește despre dezvoltarea umană, dincolo de limitele materiale și mai presus de universul nostru.

Înțelepciunea Cabalei vorbește despre reglementarea și controlul vectorilor care încep în afara Universul nostru și influiențează globul nostru mic și oamenii care trăiesc pe această planetă.

Înțelepciunea Cabalei vorbeste despre un scop special al ființelor umane pe care trebuie să îl urmărim. Avansare noastră este inconștientă; se întâmplă sub influența unei puteri care ne obligă să progresăm.

Cu toate acestea, ca urmare a evoluției, umanitatea ajunge la o stare în care oamenii trebuie să aleagă dacă doresc să-și continue avansarea lor în mod conștient, voit, și cu bună știință sau nu.

Unitatea ne crește dorința, astfel prindem putere pentru a atinge obiectivul care ne este fixat de către natură.

Va urma

Din KabTV „O viață nouă” 9/8/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să le explicăm logic oamenilor, faptul că singura soluție la toate problemele este conexiunea?

Răspuns: În mod clar, unitatea dintre oameni le dă acestora putere. Pe aceste principiu este construită armata, partidele politice sau orice altă organizație. Câțiva oameni, care se unesc împreună, primesc putere, în special în zilele noastre.

Chiar și în zilele de sclavie, asociațiile de sclavi erau de temut. Oricărei țări îi este frică de adunările care apar. Dacă mai mult de o sută de oameni se conectează, imediat sunt verificați pentru a vedea ce se întâmplă, ce fac, care sunt planurile lor. Este ceva necesar securității publice.

Dar prin conexiunea dintre noi, dacă este o conexiune corectă, începem să simțim că există o anumită sursă a forței, un nou sentiment. Trebuie să facem un efort pentru a o simți, dar îl neglijăm. Dacă nu primesc o trezire din centrul grupului, o ridicare a spiritului, o senzație de căldură, iubire, o creștere a simțului și minții, atunci nu sunt conectat cu el.

La fel cum trebuie să mănânc  la câteva ore, așa trebuie să simt apetit sau foame pentru a veni la grup și a primi hrană de la el. Nu trebuie să ajung fizic la grup, dar trebuie să îi simt centrul de unde tânjesc să mă împlinesc.

Dacă încă nu vezi și simți profitul din conexiune, este un semn că încă nu ai lucrat cu el. Chiar și cel mai mare Cabalist nu poate să iasă din el însuși, dacă se retrage undeva într-un loc ascuns. Trebuie să fie conectat cel puțin cu câțiva studenți, egali sau mai mari decât el, pentru ca în interiorul conexiunii să găsească senzația și mintea de la un nivel mai înalt.

De fiecare dată va progresa în acest fel, altfel nu va avea viață. Se va opri undeva și va muri, pentru că viața trebuie să se renască de fiecare dată.

De aceea, când ajungem la oameni și îi ajutăm să se conecteze, trebuie să îi învățăm cum să descopere sursa apei vieții pentru a putea bea din ea, din centrul conexiunii dintre ei. Ca rezultat, vor primi spiritul vieții. Vor începe să simtă că le lipsește, ca un mic copil care are nevoie brusc de mama lui, aleargă și se agață de ea, și apoi aleargă din nou la jocul lui. La fel trebuie să le arătăm și noi oamenilor sursa vieții.

Trebuie să simțiți, în timpul atelierelor sau diferitelor acțiuni, că în conexiunea dintre voi existe o nouă senzație interioară, un sentiment de bucurie și o înțelegere adâncă care face posibilă o nouă clarificare a stării curente și a celei următoare, care este brusc reveleată.

Dacă în timpul conexiunii cu prietenii nu se naște un asemenea fenomen, este un semn că nu ați ajuns la nicio conexiune. Trebuie să o revelăm în noi și să îi învățăm pe alții, pentru că în ea este sursa bucuriei, vieții, iar pentru noi este și sursa clarificării, pentru că numai sentimentele nu ne sunt suficiente, vrem și să clarificăm stările și să participăm la ele conștient.

De aceea, această fântână pe care o descoperim în centrul grupului este sursa forței progresului spiritual. Iar pentru oameni, este sursa încrederii, sentimentelor plăcute, o mai bună observarea a atitudinii din familie, educație, etc., adică sursa vieții lor.

Este un punct foarte special. Trebuie să găsesc sursa forței, sursa vieții, sursa minții și energiei pentru mine și brusc văd cum calea devine clară și starea mea se stabilizează în direcția corectă. Obțin putere și stabilitate. Toate acestea le primesc din centrul grupului.

Din pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala din 21.03.2014

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Lumea noastră este împărţită în patru categorii: mineral, vegetal, animal şi nivelul uman, nu în formă materială, ci în domeniul spiritual. De fapt, ce ne face diferiţi de animale? Aceasta este esenţa noastră interioară, forţa noastră internă de dezvoltare. Cu toate acestea, fiziologic, noi aparţinem de aceeaşi lume animală.

Trebuie să acceptăm încă conceptele de timp, mişcare şi spaţiu care sunt inerente la nivelul primelor trei, mineral, vegetal, animal, şi să trăim la nivel uman. Noi nu înţelegem încă acest nivel, dare el ne aşteaptă.

Întrebare: Privind spre trecut, la sfârşitul vieţii lor, persoanele în vârstă regretă timpul pierdut în cursa inutilă pentru adunare materială. Ei încep să simtă că forţa care umple lumea este puterea iubirii, şi regretă că au lucrat prea greu şi nu au acordat suficient timp pentru copii, familie şi prieteni.

Ce simt oameni mai în vârstă privind înapoi ci ce nu este divulgat tinerilor care încă nu au întrega viaţă în faţa lor? Ce fel de înţelepciune practică au dobândit oamenii maturi şi, prin urmare, de ce regretă timpul pierdut si ce nu stiu tinerii la începutul vieţii lor?

Răspuns: Bătrânii şi cei tineri fac o diferenţă între mijlocul de a obţine bucurie şi sursele de plăcere. Tinerii cred că sursele de placere sunt alimentele, sexul, familia, bani, onoarea şi cunoaşterea, şi toată lumea doreşte să le realizeze. Oamenii mai în vârstă au înţeles deja că nu există nici o împlinire reală în toate acestea.

Există o împlinire materială în ceea ce priveşte mâncarea, sexul, familia, averea, faima, cunoştinţe, dar împlinirea reală este doar în buna comunicare între oameni, în iubire şi relaţii sincere. Ei regretă că nu au investit suficient pentru a realiza o astfel de interconectare, pentru a se bucure de ea şi să îi bucure şi pe alţii de aceasta.

Prin urmare, educaţia integrală trebuie să ofere oamenilor, nu numai cunoştinţe de acest fel, ci şi dovezi, altfel tinerii nu doresc să asculte. Pentru ei, toată viaţă înseamnă acum cum să obţină mai multă bucurie la acele lucruri programate pe plan intern, cum ar fi alimente, sex, familie, bani, onoare şi cunoaştere. În realitate, adevarata plăcere nu depinde de timp şi nu este limitată de spaţiu, ci mai degrabă depinde de relaţiile sincere dintre oameni şi iubirea pentru alţii.

Omul simte o împlinire reală doar atunci când este conectat la alte persoane, şi legătura dintre ei începe să dezvăluie o relaţie sinceră şi dăruire reciprocă.

Apoi, ei descoperă un sentiment de viaţă veşnică în acest context, şi acest lucru este legat de nivelul de om, care este mai sus de nivelul animal. Acest pas nu se face în lumea noastră şi noi trebuie să o recunoaştem, să o construim, să o formăm şi să o locuim. De fapt, ea nu este conectată cu corpul nostru, este conectată la o nouă conştientizare, la o altă matrice de percepţie.

Întrebare: Ce-ai recomanda unui tânăr care vrea să gestioneze timpul său? Care este cel mai bun lucru pe care el ar trebui să-l facă în viaţă?

Răspuns: Să aibă grijă de toate necesităţile în viaţa materială şi apoi să dedice restul timpului spre punerea în aplicare a nivelului spiritual, nivelul de om (Adam), care este dăruire şi iubire.

Din programul O viaţa nouă 4/22/14

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

O persoană se umple cu adevărat atunci când dobândeşte o nouă viaţă, de a dărui, a oferi şi atunci când descoperă că forţa care umple lumea este forţa de iubire şi dăruire.

Multe persoane în vârstă descoperă asta la finalul vieţii lor, şi regretă faptul că nu s-au putut identifica cu această forţă. Prin urmare, noi trebuie să învăţăm oamenii că o viaţă nouă eternă este reală. Astfel, chiar la o vârstă fragedă, o persoană va şti la ce să se aştepte şi cum să facă uz de timp. Umplerea corectă a timpului este necesară pentru a ne duce la un nivel de existenţă deasupra timpului.

Timpul ne este dat efectiv pentru ca noi să putem să ne ridicăm deasupra.

Asta se obţine servind societatea în mod corect, atunci când persoana ajută societatea şi societatea o ajută şi astfel, cele două, omul şi societatea, se ridică deasupra timpului.

Trebuie să înţelegem că noi resimţim timpul în corpul nostru fizic, în timp ce în exteriorul corpului, timpul nu există. O persoană are o percepţie interioară foarte subiectivă privind timpul, deoarece noi măsurăm timpul în funcţie de modul în care corpul nostru funcţionează: frecvenţa respiraţiei noastre, ritmul nostru cardiac şi metabolismul nostru, adică în conformitate cu corpul nostru fizic.

Dacă mă detaşez de corpul meu fiziologic, pot să mă ridic pe o altă axă a timpului. Nu mai percep trecerea timpului, ci numărul acţiunilor pe care pot să le efectuez de fiecare dată când sunt în această axă. Prin urmare, sunt total independent de timp.

Este dificil de imaginat, dar această dimensiune există. Chiar Einstein a spus că timpul este relativ. Putem spune multe despre timp, atunci când se termină, atunci când se schimbă, cum putem să-l întindem sau să-l comprimăm. Timpul nostru psihologic depinde total de corpul nostru fizic. Dacă dorim să ne ridicăm în afara acestui corp spre nivelul următor, spre noul nivel spiritual, spre conştiinţa noastră, putem să ne detaşăm de timpul corpului nostru.

Corpul va continua să trăiască, dar vom dobândi o percepţie adiţională de absorbţie şi extracţie şi, în intrările şi ieşirile din acest sistem, vom începe să simţim viaţa în termenii timpului care este măsurat doar în funcţie de acţiunile de dăruire şi de primire, şi nu în funcţie de ceasul sau orbita Pământului sau alte obiecte cereşti în spaţiiu. Asta nu are de-a face cu vieţile noastre, deoarece noi suntem mult mai complecşi şi sublimi decât aceste orbite şi aceste cicluri care măsoară timpul şi viaţa.

Din kab.tv, “O Nouă Viaţă”, 22.04.2014

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, Articolul 28: … la început același corp este adus la viață, ceea ce reprezintă dorința excesivă de a primi, fără nicio constrângere, doar cum a crescut din hrana lumilor impure…

Și apoi ne angajăm la un nou tip de muncă – să aducem toată această dorință exagerată de a primi la forma de dăruire. Atunci este vindecată pentru că acum a obținut echivalența de formă.

O iluminare unică revitalizează dorința de a primi cu scopul de a primi ca și  inima de piatră, și totul din dorința de a primi există ca materie numai pentru că Lumina o ține. Yesh mi Yesh (existență din existență) păstrează și vitalizează Yesh mi Ayin (existență din absență). Nu ne putem descurca fără acest aparat intravenos. Până la urmă, dacă l-aș fi închis, aș fi pierdut doința și nu aș fi fost capabil să o corectez. Și, în schimb, acest lucru m-ar fi împiedicat să ader la Creator cu totul.

Întrebare: Deci, cum corectăm dorința?

Răspuns: Pentru asta nu avem nevoie de nicio acțiune cu partea materială. Nu suntem în stare să o ucidem sau să o readucem la viață, deși folosim acești termeni pentru a descrie ceea ce se întâmplă. Dorința, așa cum a fost și rămâne, se află în mâinile Creatorului care dă viață la tot: răul și binele.

De-a lungul întregului proces, nu facem acțiuni reale în creație. Mai degrabă, numai în ceea mă privește, aleg părțile care se revelază în fața mea. Nu intrăm în creația însăși. Este imposibil să oprim influența Luminii asupra dorinței, așa cum este imposibil să oprim Pământul. Aceste informații coboară la mine de la un nivel superior, și la nivelul meu trebuie să le accept, să învăț de la ele, să le aleg și să analizez relația mea cu privire la ele. Anume prin asta, mă contruiesc pe mine însumi. Nu avem nevoie de mai mult de atât.

Există o alegere și o varietate largă de posibilități în fața mea, tot felul de dorințe diferite pentru a primi și pentru a dărui, care nu sunt noi. Totuși, se descoperă și se dezvoltă din ce în ce mai mult, și asta este așa pentru ca eu să determin relația mea în raport cu tot ceea ce se dezvoltă pe calea corectă. Cu asta, înțeleg și simt mai mult, și astfel îl construiesc pe Adam din mine însumi.

Creatorul nu schimbă acțiunea originală, și nici noi nu acționăm asupra a ceva. Totul este revelat numai cu privire la persoana care percepe. Creația este neschimbată. Există Infinitate, și tot timpul perdeaua este, câte puțin, dată la o parte sau lăsată la loc, în drumul spre Ea. Totuși, prin asta ajungem la nivelul Creatorului. Acest joc este de ajuns pentru ca noi să creștem la înălțimea Superiorului, să fim conștienți și să-L înțelegem și să fim cu adevărat asemănători Lui.

Apare întrebarea: Există altceva pe lângă ceea ce văd și schimbările interioare? Asta nu ne este cunoscut nouă.

Fără să schimbăm nimic în creație, creștem, îmbunătățindu-ne ustensilele de percepție, exersând, și corectându-ne numai și numai pe noi înșine. Până acum, ni s-a permis să credem că noi schimbăm lumea. Totuși, această abordare nu mai funcționează. De la acest stadiu încolo, un singur lucru funcționează: asemănarea noastră cu ceea ce se descoperă. Și aceasta este o metodă nouă.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 15.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă a existat o restricţie la recepţie, de ce nu simţim ruşine ridicand cereri şi rugăciuni (MAN) deasupra?

Răspunsul meu: Nu simţim ruşine, pentru că cerem ajutorul pentru obtinerea daruirii, şi nu de dragul nostru. Asta nu e nimic de care sa te rusinezi!

Puteţi fi impotriva „dar întreaga corecţie se produce din cauza ruşinii simţite de către Malchut a Lumii Infinitului!” Cu toate acestea, nu simt ruşine ridicand aceasta cerere, deoarece eu nu cer pentru mine, ci mai degraba, pentru mine cer numai strictul necesar, astfel încât sa pot darui restul!

Nu există nici o ruşine în asta. Este exact opusul, există onoare pentru mine aici, pentru că voi fi capabil de a darui altora ceea ce nimeni altcineva nu le poate da! Toată lumea are astfel de abilităţi unice prin faptul că activitatea desfăşurată de o anumită persoană nu poate fi efectuată de către altcineva. Aceasta este pentru că fiecare are rădăcina sa personala în sufletul comun.

Prin urmare, este permis să ceri tăria de a trăi şi să fii sănătos, sa primesti cunoştinţe şi abilităţi, în cazul în care aceste lucruri sunt necesare pentru a efectua acţiuni de daruire. Acest lucru este exact ceea ce este „viata” în lumea adevărului.

Astfel este existenţa mea: Viaţa mea este posibilă numai în măsura în care pot darui. Acţiunile mele sunt exclusiv de daruire. Iar spiritul care curge prin mine susţine existenţa mea, care este destinata pentru daruire. Aceasta este ceea ce se numeşte o stare spirituala.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 8/25/11, Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

De Ziua Judecatii, citim povestea lui Ioan, profetul pe care Creatorul l-a instruit sa calatoreasca in Ninive pentru a-i trezi pe oamenii de acolo ca sa faca fapte bune. Totusi, Ioan a decis sa fuga de Creator. S-a imbarcat pe o nava si a decis sa calatoreasca departe, foarte departe. Dar Creatorul a creat o furtuna pe mare si, atunci cand marinarii de pe corabie au aflat ca Ioan este cauza furtunii, l-au aruncat in mare. O balena l-a inghitit pe Ioan si l-a adus la tarm, in cetatea Ninive.

Ioan a mers in cetate si, dupa ce a vorbit cu oamenii, ei s-au intors de la rau si au obtinut iubirea unul fata de celalalt. In acest fel, Ioan a indeplinit cererea Creatorului, impotriva vointei proprii.

Ioan, imbarcandu-se pe corabie, este sufletul care descinde intr-un corp uman, pentru ca o persoana din aceasta lume este ca o corabie intr-o furtuna pe mare. Sufletul vine in corp, pentru a obtine corectia prin conectarea cu alte suflete. Se poate conecta si ii poate iubi pe ceilalti, tocmai prin dorintele egoiste de a primi placere ca se poate corecta, folosind egoismul si inclinatia de a-i respinge pe ceilalti. In acest fel se dezvolta sufletul din punctul daruirii, pana la nivelul si maretia Creatorului.

Acest punct al daruirii conecteaza la sine, in mod gradual, tot mai mari dorinte egoiste. Dorintele care nu se pot utiliza inca de dragul daruirii sunt lasate nefolosite (restrictionate). Asta se intampla gradual, de 125 ori, pana cand punctul isi transfera toate dorintele de a primi placere.

Creatorul trimite punctul de daruire, radacina sufletului (profetul Ioan), in aceasta lume si in dorintele unei persoane (corabia). Marinarii si capitanul sunt ingerii, adica agentii Creatorului care il inconjoara pe om.

Ioan are nevoie sa-si trezeasca dorintele pentru corectare, sa se conecteze cu toate sufletele (cetatea Ninive) si sa le trezeasca pentru corectie. El trebuie sa intoarca inclinatia rea, in -buna si in iubire unul fata de celalalt. Altfel, ei vor esua in egoism si ura, care ii va duce la moarte.

Pentru a face asta, trebuie sa atragem ajutorul Luminii. Asta inseamna sa cerem sau sa strigam dupa ajutor. In functie de cat de tare strigam, Lumina ridica o parte din dorintele noastre de a primi placere si le conecteaza la actiunea de daruire.

In acest fel, noi transferam toate dorintele din lumea noastra, de la dorinte de dragul nostru, in lumea urmatoare, la dorinte de dragul celorlalti. Actionand astfel, noi intram in lumea Creatorului, unde ne percepem pe noi si lumea, prin calitatea de daruire, experimentand o existenta eterna si perfecta.

Povestea profetului Ioan vorbeste despre felul in care ne va forta Creatorul – fie prin metoda buna fie prin metoda suferintei – sa diseminam Cabala – metoda corectarii lumii – in intreaga lume. De aceea este scris: Pentru asta, alege viata, exact ceea ce reprezinta Ziua Judecatii.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 17.09.10, Extrase -despre Iom Kipur

Filed under: Lectia zilnica, Sarbatori - Niciun comentariu→

Acum noi ne gandim la uniunea dintre noi, pentru ca am descoperit ca doar in interiorul ei il putem releva pe Creator. Nu vreau sa ma simt eu in interiorul conexiunii dintre noi; vreau sa simt toata lumea impreuna. Si orice problema ar aparea, este numai pentru a-mi da mie oportunitatea de a intari conexiunea chiar mai mult. Atunci problemele se numesc caderi pentru a urca, dar trebuie sa ne pregatim pentru ele.

Imagineaza-ti ca ai dobandit deja senzatia de in afara ta. Daca dorim ca acest camp de conexiune sa apara intre noi atunci, in interiorul caderilor, dezamagirilor si eforturilor de a sta impreuna vom simti faptul ca singura forta care ne tine impreuna este Creatorul.

De ce avem nevoie de Creator? De ce nu ne  putem conecta impreuna noi singuri? Pentru ca acesta conexiune sa apara intre noi, trebuie sa descoperim forta interioara care se ascunde in noi. Aceasta forta nu ne apartine noua deloc, doar campul conexiunii dintre noi va fi capabil sa existe, numai daca aceasta forta (Creatorul) devine revelata.

Ne trebuie revelarea Creatorului pentru ca altfel, unirea noastra va fi fara viata. Va fi similara cu celulele moarte care sunt luate de la diferite corpuri si puse impreuna – dar de unde sa iei forta vietii? Cum poti sufla viata intr-un corp din afara? Nu stim cum sa facem asta. Asta este forta Creatorului care este in interiorul materiei si ne insufleteste.

Poti lua atomi si molecule si sa le conectectezi cum vrei tu. Dar de unde vei lua forta vietii, pentru a aduce creatia ta la viata? Suntem incapabili sa facem asta si nu vom fi niciodata in stare sa o facem. Putem conecta lucruri care sunt deja in viata, adica sa folosim ceva care exista deja.

Acelasi lucru ni se intampla si noua: Ne putem uni, pentru a crea o conexiune, dar cine o va aduce la viata? De aceea noi cerem Creatorul! Am inceput deja sa simtim ca aceasta conexiune nu poate exista fara El.

Din Lectia zilnica de Cabala 9/17/10, Extrase – despre Iom Kipur

Filed under: Lectia zilnica, Unitate - Niciun comentariu→

Dragi prieteni, va rog sa adresati intrebari despre aceste pasaje din marii Cabalisti, promit sa va raspund. Comentariile din paranteze imi apartin.

Urmand Caile Cabalistilor

In ceea ce priveste viata spirituala, nu exista nicio obligatie naturala a individului de a respecta societatea, in niciun fel. Dimpotriva, aici se aplica colectivului o lege naturala-  de a se subjuga pe sine (spiritual) individului (pentru a atinge astfel ei insisi obiectivele,).

-Baal HaSulam, Libertatea

In timp ce cea mai mare parte a umanitatii este nedezvoltata, si cei care sunt dezvoltati sunt intotdeauna o minoritate, daca veti fi determinati intotdeauna de vointa colectiva, care este reprezentata de cei nedezvoltati, si de cei nesabuiti nu veti auzi si nu veti lua in seama vederile si dorintele celor intelepti si a celor dezvoltati din societate, care sunt intotdeauna in minoritate. Astfel, pecetluiti soarta umanitatii condamnand-o la  regres, pentru ca nu va fi capabila sa faca nici macar un singur pas inainte (spre obiectivul obligatoriu al creatiei).

-Baal HaSulam, Libertatea

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Toti suntem parti incluse in sistemul general in singura stare care exista: Lumea Infinitului. Ea exista ca un singur corp, similar cu un organism viu care consta din variate subsisteme interne, care transfera sange, limfa sau semnale nervoase. Toti suntem interconectati la nivelul Lumii Infinitului ca un organism etern, care functioneaza ca o masina perfecta similara cu Lumina care il umple. Dorinta si Lumina lucreaza impreuna in armonie.

Ca in orice corp sanatos, au loc procese ale expansiunii-contractiei, cum ar fi respiratia, pulsul si bataile inimii. Chiar daca dorinta de a primi placere si Lumina sunt contrare una celeilalte, opozitia lor creeaza dinamica numita viata. Toate aceste schimbari produc senzatia de viata.

Daca, doar Lumina sau numai dorinta ar exista, nimic nu s-ar simti. Creatia isi simte existenta pentru ca Lumina si dorinta actioneaza in conjunctie una cu alta, adica in armonie: Cateodata Lumina se extinde, si cateodata, dorinta face asta. Impreuna, continuu, una o completeaza pe cealalta.

Uneori Lumina este mai mare, pentru ca dorinta se micsoreaza pe sine, intentionat, si lasa Lumina sa actioneze. Alteori, Lumina permite dorintei sa functioneze. Cand una, cand cealalta este mai mare (la nivel mai inalt), ca la un pendul. In acest fel ne permite reciproc, fiecaruia sa urcam, cu avant inainte! Aceasta dinamica da nastere vietii.

Asa se intampla in Lumea Infinitului. Totusi, starea noastra este in mod intentionat stricata intr-un mod artificial, astfel incat noi vedem avantajul Luminii, atunci cand suntem in starea de intuneric. Asta ne permite sa simtim opozitia noastra fata de Lumina si ne permite sa facem propriile eforturi de a ne corecta. Numai cu aceasta conditie suntem capabili sa apreciem Lumina.

Daca te-ai fi nascut perfect, ai fi trait in mod automat si niciodata nu vei fi descoperit perfectiunea in adevarata ei masura. Acesta este motivul pentru care au avut loc restrictiile si ascunderile, distantarea si spargerea, pana in punctul unei detasari totale a creaturii fata de Creator. Si aceasta coruptie exista numai in perceptia noastra interioara si in nicio alta parte.

Ma simt ca fiind intr-un anumit corp (este o pura iluzie), intr-o lume oarecare (imaginara), numai pentru ca sunt inconstient. Eu exist in Lumea Infinitului dar incostienta mea produce iluzii variate si tablouri imaginare. Aceste deliruri sunt numite lumea aceasta. Este ultima, cea mai joasa si cea mai rea stare dintre toatea starile posibile.

De aceea, este evident ca trebuie sa depunem efort si sa ne recapatam constienta (senzatia perfectiunii). Numai dupa ce o obtinem vom realiza profunzimea maxima a implinirii sale.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 13.08.10, Shamati, Art. 34

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→