Întrebare: De ce se numeşte realitatea noastră o realitate virtuală, în timp ce realitatea spirituală se numeşte realitate ascunsă?

Răspuns: Pentru că nu percepem realitatea noastră prin aceleaşi vase, simţuri, prin care simţim lumea spirituală. Nu putem descrie nimic din lumea spirituală reală în realitatea noastră, în cuvintele noastre.

Întrebarea care apare, „Cum poate realitatea noastră să existe, dacă este o ramură a rădăcinii superioare?” Nu există. Este imaginară. Acesta este motivul pentru care se numeşte o lume inventată care nu are nicio conexiune cu lumea superioară.

Şi tot ceea ce fac în această lume, toate eforturile mele, afectează ele lumea superioară? Influenţăm lumea superioară numai în măsura în care dorinm să ne implicăm în toate stadiile spiritualităţii, revelării punctului nostru din inimă, dar nu prin ce revelăm în cele cinci simţuri corporale. Deci există o conexiune între spiritualitate şi toate acţiunile şi poruncile pe care le împlinim în această lume? Nu, de fapt această lume este una imaginară.

Toate nivele spirituale există şi sunt incluse în lumea Ein Sof (Infinită), în timp ce această lume pur şi simplu dispare şi nu există. Există numai dacă este un punct în inimă prin care intrăm pe scara spirituală. Restul este considerată existenţă corporală, aşa cum este scris: „toţi sunt ca animalele”. De aceea, în lumea noastră doar munca cu punctul din inimă contează, pentru a trece prin Mahsom (barieră) pe scara spirituală. Aceasta este motivul pentru care există această lumea, numai pentru cei care îndeplinesc asta.

Întrebare: Dacă această lume nu există şi este imaginară, de ce sunt lumi superioare despre care auzim în lumea noastră imaginară?

Răspuns: Este o realitatea adevărată care există şi este o realitatea imaginară care există numai în raport cu cineva care se află într-un vis. Care este diferenţa între cele două? Aceasta este întrebarea… de ce nu este acest vis realitatea adevărată? De ce nu sunt acum într-un vis? Cine poate să îmi dovedească că nu sunt? Aş putea dormi acum şi alarma ceasului să sune şi voi descoperi că nu m-am trezit încă la lecţie?

Nu vom ştii dacă suntem sau nu în lumea imaginară, până când nu vom intra în lumea spirituală, decât dacă alarma se stinge. Atunci când începem să revelăm lumea spirituală după ce ne trezim din vis, vom vedea că „a fost ca şi cum visam”.

Filed under: Intrebare si Raspuns - Un comentariu →

Noi nu vedem întreaga realitate care este în faţa noastră pentru că nu dorim să o vedem. Deci, cum putem dobândi o astfel de dorinţă dacă nu o avem? În faţa mea sunt acum miliarde de persoane dar eu vreau să înţeleg doar ce pot obţine din asta, dacă este util sau dăunător, altfel ei nu mă interesează deloc.

Dacă aş putea să mă servesc de ei, atunci o voi face. Dar dacă văd că ei îmi pot aduce un prejudiciu, atunci mă voi îndepărta de pericol sau îl voi elimina. Este tot ceea ce mă interesează.

Totuşi, în acest mod, nu cunosc oamenii. Eu nu îi văd şi nu îi descopăr. În jurul meu este întreg universul, dar cine ştie ce este în el? Cu siguranţă, eu nu-l înţeleg şi nu-i acord atenţie.

Totuşi, există o percepţie mai corectă a realităţii despre care ne învaţă înţelepciunea Cabala, o ştiinţă a percepţiei lumii care ne permite să simţim întreaga realitate. Pentru asta, trebuie să schimb sentimentele mele. În loc să fiu preocupat de mine, (dacă este bun pentru mine sau rău, util sau dăunător), ies din mine însumi spre lumea exterioară şi încep să mă preocup de ea. Caut cum poate să-i fie favorabil sau cel puţin, să nu-i fac rău.

Astfel, dobândesc un al şaselea simţ. În plus faţă de a vedea, a auzi, a gusta, a mirosi, a atinge, încep să simt ce se întâmplă în afara mea. Deci, simt ce se întâmplă cu adevărat, fără nici o interferenţă din partea mea. Introduc toate informaţiile în interior, le procesez şi le ajustez la interesele mele, pentru că acum privim totul din punctul de vedere al avantajului sau prejudiciului pe care ni-l aduce.

Totuşi, dacă ies din mine, atunci văd lumea exterioară aşa cum este. Dezvolt simţul extern independent de sentimentele mele. Dacă învăţăm să dezvoltăm acest organ de simţ, atunci vom descoperi lumea în care trăim deja astăzi, dar pe care nu o vedem. Din întreaga realitate, percepem doar o mică parte numită ”această lume”.

Dacă extindem doar simţurile noastre fizice şi producem telescoape şi microscoape  mai dezvoltate, asta nu schimbă în mod semnificativ imaginea. De fapt, toate aceste senzaţii reprezintă aceeaşi mică dorinţă egoistă, limitată. În loc de o dorinţă de primire, trebuie să dobândesc o dorinţă de dăruire care acţionează pentru binele lumii exterioare.

Dacă acţionez pentru binele celuilalt, atunci eu absorb mereu dorinţa din exterior, din întreaga natură minerală, vegetală şi animală, de la oameni şi din toate forţele spirituale care încă sunt necunoscute pentru mine: Malachim (îngeri), Heichalot (palate), Chayot HaKodesh (animale sacre) şi sufletele corectate ale marilor cabalişti. Iau toate dorinţele lor în scopul de a le dărui şi, în acest mod, cresc Kli-ul meu în înălţime, lăţime, adâncime şi intensitate şi astfel înglobez întreaga creaţie.

Din kab.tv, ”Întâlnirea lumilor”, 20.06.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii de stiinta cred că realitatea noastră a apărut ca urmare a Big Bang-ului și că vom continua să simţim efectele sale. Cum se împleteşte această percepție a lumii cu un nou organ de simț?

Răspuns: Desigur, aceasta ne va permite să vedem toate fenomenele care au avut loc înaintea noastră, din care a fost creată realitatea spirituală și care ne va dezvălui toate straturile sale. Dar lucrul cel mai important pentru noi este să ajungem la rădăcinile sale, pentru că în acest fel ne străduim simultan pentru viitor și ne întoarcem în trecut. Se pare că este același lucru. Este posibil să explorăm realitatea superioară prin simțurile noastre,  este ca şi cum acum vom studia realitatea acestei lumi. Dobândim o abordare sistemică, pentru că învăţăm cum putem, cu organele noastre de simț,  să ne construim unul cu respect la celălalt. Ne-au fost date toate instrumentele necesare, un program pentru a învăța și pentru a ne muta într-o nouă percepție a realității, o percepţie în forma sa adevărată. Dar, în același timp, toată realitatea este imprimată în noi, nu undeva în exteriorul nostru. Toate percepția noastră  încă se aplică oamenilor care observă realitatea.

Întrebare: Ce motivație avem pentru a ieși din senzaţiile de astăzi ?

Răspuns: Motivul este foarte simplu. Trăim în senzațiile noastre. În cazul în care organele noastre de simț se opresc din lucru pentru un motiv oarecare, acesta este numit moarte. Astfel vom muri și vom înceta să percepem realitatea. În loc să vă apropiaţi de moarte, veţi dezvolta organele de simț, veţi deveni nemuritori, pentru că este în exteriorul vostru. Astfel, vă veţi  transforma într-o persoană care trăiește pentru totdeauna, fără restricții, într-un spațiu infinit, numit paradis. Această percepție este mai presus de dorințele voastre egoiste.

Din emisiunea KabTV “Întâlnirea lumilor” 6/20/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce lectie pot invata din faptul ca realitatea este relativa, pentru munca mea?

Raspuns: Realitatea este relativa in raport cu cineva care o obtine. Acum, dezvalui o anumita realitate, care imi apare in dorinta si se numeste “lumea mea”.

In lumea mea exista ascundere “de sus in jos”, pe care o dezvalui si realizare “ de jos in sus”. Aceasta impartire ma forteaza sa ajung la o stare in care miscarea mea “de sus in jos” se amesteca cu miscarea “de jos in sus”, intr-un singur intreg, la cea mai mare adancime posibila.

Cu alte cuvinte, trebuie sa aspir sa-mi fabric atitudinea mea fata de Creator  de jos, ca sa fie echivalenta cu atitudinea Creatorului fata de mine, de Sus. Asta este descris in exemplul cu musafirul si gazda. Daca facem egalitate totala, asta inseamna ca am obtinut cel mai profund tip de conexiune.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, din 27.06.2011, “ Shamati” art.166

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Cabala este o stiinta despre realitate. Omul este o creatura care aspira sa inteleaga de ce si pentru ce scop exista si cum poate ajunge la adevar. El tanjeste sa dezvaluie intelesul unor notiuni precum: “ adevar,” “ fapte,” “scop,” sau “ atingerea scopului.” Este construit sa ceara acest fel de satisfactie.

Nevoia cea mai mare a omului este sa stie cine este, asa cum este spus: “ Din carnea mea IL voi vedea pe Creator.” Intr-adevar, ca sa invat cine sunt, trebuie sa stiu cine este Creatorul. Aceasta necesitate ma obliga sa caut.

Intreaga intelepciune a Cabala este dedicata studiului omului deoarece in afara de el nu exista nimic. Intreaga realitate este in interiorul omului, si totul se petrece doar in el. Nu vad nimic in lumea asta cu exceptia mea. Tot ce se petrece in jurul meu sunt eu, imagini din interiorul meu. Nu am nici cea mai vaga idee despre ce se petrece in afara mea.

Asta inseamna ca Cabala este studiul sinelui, auto-atingerii, auto-constientei. Toate celelalte carti descriu un fel de iluzii, de parca ar fi o realitate externa in jurul nostru. De aceea, totul in afara de aceste carti sacre, este o minciuna totala inventata de om; sunt fructul imaginatiei sale.

Noi nu realizam cat de unice sunt aceste carti; pe deasupra, in ceea ce priveste adevarul, nu avem nimic de care sa ne tinem. Fara aceste carti, noi am fi existat in lumea aceasta ca niste mici insecte care traiesc doar atat cat timpul alocat lor le permite. Doar cu ajutorul acestor carti ne putem noi dezvolta gradual si sa incepem sa examinam, masuram si invatam “ cine si ce suntem.”

De aceea noi aflam ca noi continem toate lumile, Partufim, Sefirot, si numeroase parti care par straine noua, care in final se dovedesc sa fie parti ale propriului tau suflet. Aceasta este dorinta ta, impartita intre nemiscat, vegetativ, natura animata si oameni la fel de bine. Si la sfarsit, la al patrulea grad, noi trebuie sa colectam toate aceste parti impreuna pentru a ajunge la intentia “ sa daruiesti” care este obligatorie pentru acest  final, al patrulea stadiu al creatiei.

Cand dobandesc aceasta intentie sa daruiesc pentru toate partile creatiei, in final voi afla cine sunt; ma voi cunoaste pe mine. Si nu este altceva de studiat in realitate.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/2/2011 Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Am auzit ca ati spus de nenumarate ori ca tot ce imi aduce greutati, ma jigneste sau ma raneste imi este necesar. Cum incep sa simt si sa inteleg asta ?

Raspuns: Cand o realitate adevarata incepe sa imi fie revelata, realizez ca percep totul in interior, si ca nu exista nimic in afara. Notiunea de “in afara mea” nu exista deloc, deoarece totul se intampla in senzatiile mele, in perceptia mea. Si o realitate aparenta pe care o observ frecvent: spatiozitatea acestei lumi, Universul fara sfarsit, Pamantul si numeroasele sale detalii, toate le percep in interior. Totusi, pe masura ce imi corectez dorinta egoista, intregul tablou se schimba.

De aceea, nu simtim asta in lumea noastra pentru ca noi percepem realitatea in dorinta care nu se schimba calitativ ea doar devine mai mare sau mai mica. Totusi, daca transformam principala sa calitate, absorbtia in sine, in daruire, am putea simti perceptiile anterioare din exterior si am putea judeca in mod corect ceea ce se intampla.

Nu este simplu. Este greu sa o apuci si imposibil de simtit. Schimbarea se intampla dintr-o data, si doar datorita Luminii Superioare care picatura cu picatura actioneaza asupra noastra.

In completare la calitatile lui sau ale ei (Kelim), persoana obtine unele noi. Aceasta lume nu dispare, dar in afara de asta, se percepe o realitate suplimentara, cealalta parte a ei. Doar atunci intelege unde anume se situeaza si intelege cu adevarat si ca lumea noastra este doar iluzie.

Din lectia Introductiva din Netanya 12/12/2010

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Realiatea in care existam nu are timp. Toate schimbarile de timp, spatiu, actiuni si tot ce ni se intampla, inclusiv transformarile noastre, totul  este bazat pe senzatiile noastre schimbatoare, in timp ce nimic nu se schimba in afara noastra. Nu am simti nici o schimbare fara schimbarea in dorintele si intentiile noastre.

In realitate nu exista nimic decat dorinta cu intentie si opusul ei, Lumina Superioara care ramane in repaus absolut.  Pe masura ce dorinta se schimba, experimenteaza diferite forme si aspecte. In prezent experimentam senzatia personala si asta este de asemenea dorinta care se  percepe in acest fel.

Aceasta dorinta trece prin diverse stadii, unul dupa altul, cauza si efect, de la inceputul dezvoltarii sale pana la sfarsit. Aceasta intreaga dezvoltare este realizata doar in relatie cu dorinta, nu exista schimbari in afara ei.

Asadar, intreaga intelepciune a Cabalei vorbeste doar despre felul in care dorinta percepe realitatea: locatia acestei dorinte, de ce afla acolo si cu cine este conectata. Aceasta este intreaga ei viata. Intelepciunea Cabalei ne dezvaluie toate evenimentele care i se intampla dorintei, explica intregul proces si in mod special ultimul stadiu al dezvoltarii dorintei.

Acest ultim stadiu este un pas  constient, cand dorinta se dezvolta impreuna cu intentia sa si ating starea in care pot percepe propria realitate. O anumita forta creste in ele, o deosebita proprietate a receptiei, care ingaduie dorintei sa se ridice peste si sa se vada singura dintr-un punct de vedere extern si obiectiv.

Apoi dorinta dovedeste ca de fapt exista, se schimba si se misca inspre ceva, exista in conexiune  cu cineva necunoscut acum si ca exista un scop al dezvoltarii ei. Incepe sa se gandeasca la viitorul stadiu pe care deoacamdata nu il vede.

Toate acestea se intampla pentru ca asa-numitul “punct din inima” se dezvolta in dorinta in ultimul stadiu al dezvoltarii ei. Din acest moment, dorinta incepe sa se identifice din ce in ce mai mult cu acest punct, se conceteaza cu el, il pretuieste si se misca in afara sa mai mult.

Cu alte cuvinte in loc sa sa fim atenti la lucruri pe care dorinta le are sau nu, pana la gradul in care este goala sau implinita, incepe sa vada implinirea sau absenta sa, ca si scopul de a se identifica mai mult cu punctul peste dorinta la care se raporteaza ca la un ecran sau intentie, Creator sau unitate. In felul acesta se dezvolta dorinta.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Starile pe calea spirituala sunt descrise, dar cum trece o pesoana de la o stare la alta? Care este metoda de tranzitie?
Raspuns: Metoda este foarte simpla: in realitate nu se schimba nimic. Exista o singura realitate neschimbata si pe masura ce atitudinea mea fata de aceasta se schimba, realitatea se schimba in senzatiile mele.

Cel care Daruieste este neschimbat, natura este neschimbata. Toate schimbarile au loc prin schimbarea atitudinii omului fata de lume. Chiar si psihologii ne sfatuiesc sa nu asteptam sa se schimbe lumea, ci sa ne schimbam noi.

Lumina Superioara va poate da o atitudine noua fata de realitate si veti vedea ca totul depinde de voi. Insa sa nu priviti aceasta situatie ca pe una indezirabila si ca pe o munca dificila, ci dimpotriva, sa o priviti ca pe o sansa de a va controla viata. In fond, daca totul depinde de voi, si aveti la dispozitie forta prin care puteti implementa schimbarile, atunci este minunat! Bineinteles ca sunt asteptate anumite eforturi din partea voastra, insa prin ele deveniti centrul universului!

O persoana obisnuita, care crede ca depinde de natura si de ceilalti, incepe ea insasi sa se schimbe si isi schimba felul in care percepe realitatea. Totul este in mana sa.

Din partea 3  Lectia zilnica de Cabala 20.09.2010, Maretia unei persoane depinde de credinta sa in viitor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand citim Zohar-ul, eu imi imaginez constant, lucruri din aceasta lume. Ce ar trebui sa fac?

Raspuns: Asta nu conteaza. Daca doresti sa-L vezi pe Creator in spatele acestor imagini corporale, atunci este un lucru bun. Gradual, imaginile corporale, cum ar fi casa, Abraham, plante si animale, se vor transforma intr-o imagine de trasaturi si calitati. Toate cuvintele vor incepe sa-ti dea o impresie senzoriala, pentru ca totul este, de fapt, descris in senzatiile noastre.

Daca tu vezi numai imagini corporale si ti le imaginezi acum, este pentru ca, deocamdata tu traiesti in aceasta imagine a lumii, cu care esti obisnuit. Totusi, Lumina te va face, gradual, sa simti calitati, caracteristici si forte. In loc de cuvinte care descriu oameni, minerale, plante, animale, vei incepe sa simti calitatile fiecaruia dintre ele si vei face corelatii intre ele. Apoi vei incepe sa le asamblezi impreuna intr-o imagine, din impresiile si senzatiile interioare. Aceasta imagine iti va aparea din toate calitatile si detaliile naratiunii.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 20.09.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

In realitate, toate lumile exista in interiorul aproapelui. Aproapele (sau grupul) este Malchut de Infinit. Eu exist doar in afara sa.

La inceput, dorinta pamanteana de a primi se dezvolta in mine de-a lungul generatiilor. Atunci, in vremurile noastre (reincarnarea prezenta a sufletului), un punct, o dorinta spirituala, incepe sa se dezvolte in mine. Cand fac incercari sa ma apropii de grup, incep sa imi simt natura proprie ca egoism si rau; adica, devin constient de inclinatia mea rea.

Cand studiez Cabala in grup, atunci, in masura in care realizez egoismul meu ca fiind rau, cer corectia, Lumina care Corecteaza, si care ma face similar cu Creatorul. Toate acestea se intampla in timp ce inca nu sunt conectat cu celalalt (aproapele).

Atunci cand ajung la concluzia ca sunt obligat sa ajung la conectare cu ceilalti, este ca si cum vin in contact din exterior cu grupul. Incep atunci sa ma conectez cu grupul cu ajutorul Luminii care Corecteaza (Or Makif, Lumina care Inconjoara), care ma lumineaza din interior, din centrul Malchut de Infinit.

Toate aceste stadii ale conectarii mele cu grupul si masura conectarii dintre noi sunt cele 125 de grade spirituale sau cele cinci lumi: Assya(A), Yetzira(Y), Beria(B), Atzilut(A), si Adam Kadmon(AK). Cand conectarea mea cu ceilalti este cu adevarat apropiata si foarte stransa de situarea mea in centrul acestui  altul si completa imbinare cu el, aceasta stare este numita Lumea Infinitatii.

Din partea 2 Lectia zilnica de Cabala, 17.09.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→