Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit)– Partea 1, Paragraful 129: Si ei i-au aparut lui doar pentru cateva zile, din cauza iubirii lui pentru ea. Intreaga perioada de sapte ani a fost pentru el precum cei sapte ani pentru Bina, care sunt cei unificati ca unul, si nu sunt separati. Toti sunt unul, de vreme ce se conecteaza unul cu altul pentru iubirea cu care a iubit-o el pe ea, de vreme ce ea a fost pentru el precum unificarea superioara in Bina.

Cum definim infinitul ? Este atunci cand timpul dureaza la infinit sau cand nu exista timp si este egal cu 0? Cum poate fi asa, atunci cand eu o iubesc pe ea, imi petrec sapte ani muncind pentru ea, si in perceptia mea acesti ani se scurg? Nu ar trebui sa fie invers? Nu ar trebui ca acest timp sa dureze infinit de mult, dar atunci, daca eu acesti sapte ani ii consider infinit, inseamna ca, la infinit ajungem sa fim impreuna?

In realitate, infinitul este atunci cand timpul se reduce la zero. In lumea noastra, noi credem ca infinitatea este ceva infinit de departe pentru ca ne imaginam ca sfarsitul (moartea) este impinsa dincolo de infinit. Noi percepem infinitul in acest fel, pentru ca perceptia noastra este formata, mai degraba pe lipsa decat pe implinire.

Dar in spiritualitate, unde toate actiunile noastre sunt dictate de daruire, este altfel, exact invers. Infinitul este atunci cand totul este intr-un singur loc ca si cum ar fi comprimat la zero. Totul exista in acelasi moment, in acelasi timp, in acelasi loc, in aceeasi femeie.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Un scurt sumar din  fragmentului saptamanal al Torei Chukat, Partea 1: Poporul Israel continua sa umble prin desert si vine la Kadesh, care este situat in desertul Tzin, unde poporul incepe sa se planga despre lipsa de apa. Moise si Aron se intorc la Creator pentru sfat si El le spune sa ceara in fata intregii comunitati, stancii sa le dea apa. Totusi, in loc de a cere stancii, ei o lovesc. Aceasta infurie Creatorul, si El i-a condamnat sa moara in desert, si sa nu fie printre cei care vor duce poporul in Tzara Israel.

Intrebare: Daca, Creatorul, ne da punctul din inima si ne trece El insusi prin toate starile, atunci de ce se infurie?

Raspuns: In mod evident, Creatorul creeaza din start toate problemele noastre. El ne da obstacolele pe cale, nimeni altcineva. In aceasta cruda maniera, El este primul care produce raul, si apoi striga, ne pedepseste, si apoi ne da o sugestie: OK, daca faci altfel va fi bine pentru tine. Totusi, in timp ce suntem in acea stare de bine, El face iar lucrurile sa ia o intorsatura rea pentru noi si iar ne pedepseste.

De ce se infurie El? Aceasta furie este corectare. O persoana simte in sine comportamentul Creatorului; astfel suntem creati. Noi nu putem pune in corelatie acest sentiment cu Forta Superioara si cu ce se intampla in interior. La urma umelor, nu se intampla nimic in Creator, El exista in repaos absolut.

Totusi, de vreme ce nu existam in stare deplin corectata, realitatea noastra este separata in mine si in afara mea, eu, si lumea care ma inconjoara, eu, si lumea spirituala, si eu, si Creatorul. Totusi, tot ce pare exterior mie sunt eu in esenta; care deocamdata, pare sa existe in afara mea.

Asadar, comportamentul Creatorului, care imi este prezentat in diferite forme, este intr-adevar doar felul in care eu mi-l imaginez pe El prin propriile mele calitati. Daca ma corectez pe mine, vad acea iubire, nimic in afara de iubire, care vine de la Creator. Dar, in timp ce dorintele mele exterioare nu sunt corectate, aceste dorinte imi aduc fie senzatia unei lumi rele fie senzatia unui Creator rau.

Din Lectia de seara de Zohar 14.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Pragraful 59: Si iata, Domnul sta deasupra lui. Aici in scara, Iacob a vazut unirea credintei, Nukva, legand toate Sfirot ca unul. Statea deasupra ei asa cum este scris, Un pilon de sare, de vreme ce toate gradele sunt ca unul pe aceeasi scara, Nukva, unind totul intr-un singur nod pentru ca aceasta scara a fost data intre cele doua parti.

Este scris, Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Abraham, tatal tau, si Dumnezeul lui Isaac. Acestea sunt cele doua parti, dreapta si stanga – Abraham este dreapta si Isaac este stanga.

Malchut este o imagine, un tablou al Creatorului. Noi suntem in Malchut. In realitate, noi suntem Malchut si noi simtim in noi totul ca pe un tablou al acestei lumi. De fapt, noi intotdeauna simtim Creatorul si nimic altceva decat pe El. Problema este ca noi il simtim pe Creator, in concordanta cu proprietatile noastre si cu nivelul nostru de similaritate cu El.

Senzatiile vin intotdeauna din Lumina, dar dorinta (vasul perceptiilor sale) se simte ea insasi ca un obiect care depinde de opozitia sau similaritatea cu Lumina. De aceea cele mai inalte Sfirot sunt constituite din proprietati care sunt prezente in Malchut si includ atitudinea Creatorului catre incercarea lui Malchut de a deveni similar cu ele. Ele sunt numite Sifirot de vreme ce ele ilumineaza in interiorul Malchut care le face sa straluceasca pentru ca are dorinta corectata de a primi placere pentru daruire. De aceea  lumineaza.

Lumina Superioara nu ilumineaza in sine; este ascunsa. Doar in masura in care cel de jos avanseaza si incearca sa devina similar cu Cel de Sus proprietatile celui de jos se aprind si atunci le numim Sfirot.

Tot ce simtim incepe si sfarseste in Malchut. Tot ce ne putem imagina ca existand inaintea lui Malchut este o iluzie a perceptiei noastre. In mod similar, noi ne imaginam o anumita realitate in jurul nostru, dar de fapt nu este nimic; totul este in noi. Noi divizam pur si simplu toata realitatea in mine si ceva in afara mea.

La fel se intampla in spiritualitate. Noi divizam toata realitatea intr-un suflet care nu are inca senzatia sinelui si, ceva care este in afara lui. Dar cand corectia noastra este completa, totul se imbina si nu este diferenta intre intern si extern; totul se uneste intr-un singur punct.

Pe masura ce o individul avaseaza, incepe sa vada cum tabloul intreg din jurul lui devine mai larg, mai intens, si mai complicat, si in acelasi timp, el se concentreaza si se organizeaza in Zece Sfirot . Asta ne ingaduie noua sa ajungem la concluzia ca totul depinde de perceptia noastra, adica, de masura similaritatii noastre cu Lumina.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 14.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este unitatea? Este o senzatie interna sau revelarea unei forte?

Raspuns: Unitatea este o noua realitate despre care nu avem nici o idee. Este ceva nou, pe care nu l-am simtit pana acum si care are proprietatea lumii spirituale: proprietatile daruirii. Cand devenim parte a acestui sistem si traim in el, incepem  sa revelam o noua dimensiune diferita, ca si cum ne-am afla pe o alta planeta. Revelam aceasta dimensiune in interiorul proprietatilor acestui sistem: in daruire.

Astfel, unitatea nu inseamna numai conectare reciproca, relatii bune, sau incredere. Este revelarea unei noi proprietati care nu exista in lumea noastra. Cand obtinem aceasta proprietate si devenim similari cu Creatorul, noi revelam totul in mintea si in sentimentele noastre, in unitate cu El.

Nu avem de facut nimic altceva, decat sa atingem unitatea. Este in puterea noastra sa facem asta. In legatura cu aceasta este scris: Vom face si vom auzi. Asta inseamna ca putem intreprinde diferite actiuni, ca depunem efortul nostrum comun, si ca facem tot ce ne sta in putere. Putem studia impreuna si uniti asa cum recomanda Kabalistii si asa cum scrie RABASH in articolele sale.

Oricum, noi nu reusim sa facem asta. Trebuie sa atingem starea descrisa, ca fiind: Si ei au strigat ca vor sa faca asta. Este un strigat intern care spune ca trebuie sa ne unim, dar nu suntem capabili sa facem asta. Numai prin aceasta stare de strigat intern, acest lucru se va intampla. Trebuie sa fie o rugaciune adevarata, un planset adevarat.

Am construit deja intreaga fundatie. Acum trebuie doar sa atingem calitatea unitatii. Noul lucru care va deveni revelat ca o conectare cu altii – este lucrarea spirituala. Intr-o anumita masura avem deja un vas spiritual, care exista si inainte de spargere. In momentul in care noi revelam acest lucru – revelam existenta spiritual – Creatorul va fi revelat.

Prin urmare, de-a lungul zilei, fiecare dintre noi si toti impreuna trebuie sa incercam, cat mai mult posibil, sa ne preocupam numai de asta.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 13.06.10 , Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Pentru a percepe corect realitatea, noi trebuie sa strangem la un loc toate formele revelate noua. Exista doar lumea interioara a unei persoane. Infinitatea nu inseamna distante infinite; este unificare nemarginita! La un moment dat, apare o bariera in aceasta Lume a infinitatii, care stabileste cat de aproape poti fi tu de mine. Deci, in aceasta Infinitate, o dorinta egoista este revelata si aceasta creeaza o distanta intre diferitele parti.

Aceasta distanta intre dorinte, in ego, este imaginara. Si ca rezultat, lumile incep sa ne apara ca, coborand din Infinitate in jos, asta insemnand ca senzatia de distanta intre diferitele parti rezida din  acelasi loc. Aceasta se numeste descinderea lumilor sau intensificarea ascunderii intre noi.

In fond, aceasta distanta nu este fizica ci senzoriala. Noi trebuie sa facem trecerea catre o perceptie mult mai interna. Ar trebui sa realizam ca eu pot fi fizic aproape sau departe de anumiti oameni, in timp ce simt ca sunt aproape sau departe de mine; un factor este complet independent de celalalt. In spiritualitate, aceasta lume imaginara a distantelor nu exista, doar simtirea mea face asta. Noi masuram perceptia senzoriala in Sfirot, Partzufim, si in lumi, in concordanta cu echivalenta proprietatilor dintre obiectele spirituale sau dorinte.

Pe de o parte, exista in mod cert diferente intre dorinte, de vreme ce ele sunt fiecare diferite. Pe de alta parte, ele sunt similare una cu alta, de vreme ce ele se lupta sa fie impreuna, fara deosebire de diferentele natural, neschimbabile dintre ele. Doar aceasta distanta este masurata in spiritualitate, si, doar aceasta apropiere in intentia pe care aspiram sa o realizam.

In ciuda diferentelor dintre dorintele noastre intiale- care sunt atat de infinit de distantate una de alta, prin ecran si prin Lumina Reflectata (daruirea reciproca)- noi vom realiza aspiratia comuna  de a deveni apropiati. Noi vom atinge unificarea senzoriala care va fi infinita si va lipsita de orice granite. In dorintele noastre noi simtim infinitul, distanta fizica, ca sa zicem asa, in timp ce prin aspiratia senzoriala de a fi impreuna vom trece de aceaste granite si vom simti infinitul nostru, unificarea fara granite unde noi toti existam intr-un singur punct.

Aceste doua forme de masurare ar trebui sa existe impreuna si sa ne ofere intensitatea unificarii si adeziunii noastre. O forma este distanta infinita care separa dorintele noastre care sunt opuse una alteia, in timp ce, a doua forma este unificarea infinita, fara granite a tuturor, intr-un punct comun, o intentie comuna si aspiratie.

Din Discutia despre Noul Internet 04.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Tetzaveh (Porunca), Paragraful 132-133: Si ramurile copacului gros sunt trei, trei linii, HGT…Si salcii ale paraului sunt doua, NH, care nu au nici miros si nici gust, ca si coapsele oamenilor.

Lulav (ramura de palmier), Iesod, le ia si le include, precum maduva spinarii in corp…

Prin acest mod, care corespunde cu HGT NHTM, omul ar trebui sa fie vazut in fata Creatorului. Frunzele palmierului se refera la toate celelalte armate, care sunt unite in aceste denumiri prin care este numit Creatorul.

Cartea Zohar intentioneaza sa ne ajute sa realizam atingerea mai degraba decat sa intelegem. Dobandirea inseamna sa realizam dorinta corectata, sa incepem sa simtim  si sa vedem realitatea spirituala. Intelegerea vine dupa aceea. Asta pentru ca noi nu avem un Kli pentru intelegere, nu stapanim proprietatile pe care le descrie Zohar-ul.

Nu este vorba despre frunze de palmier sau alte plante pe care le stim in aceasta viata. Zohar-ul ne spune despre forte care iau special forma de ramuri in lumea noastra. Asta explica radacinile spirituale pe care nu le putem intelege, de vreme ce nu suntem constienti de locul in care se afla si cum arata.

De aceea ascultam Zohar-ul, fara cea mai mica intelegere. Realizam doar ca el descrie realitatea pe care nu o putem inca percepe. Eronat, noi vizualizam imagini ale acestei lumi, ceea ce este o abordare gresita.

Singura noastra sursa este sa ne gandim la unitatea noastra si cum sa revelam ce este scris in Cartea Zohar-ului privind legatura dintre noi. Este o poveste despre conectarile in sistemul Superior si revelarea Creatorului prin el.

De aceea Baal HaSulam a scris in Paragraful 155 in Introducere la Studiul celor Zece Sfirot ca, Kabalistii au scris cartile lor, nu numai pentru a impartasi cunoastiintele intre ei, ci, si pentru noi toti, ca unremediu miraculos (Sgula). Chiar daca nu intelegem ceea ce citim, dar mentinem intentia de atingere a realitatii Superioare despre care cartile Kabaliste vorbesc, noi atragem Lumina Inconjuratoare, care ne intoarce la Sursa, la Creator.

Lumina ne directioneaza si ne da intentia de a darui, in locul intentiei de a primi pentru placerea noastra. Atunci incepem sa simtim realitatea Superioara, care exista in calitatea de a darui. Astfel atingem lumea spirituala.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Kabbalah 04.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, capitolul Tetzaveh (Porunca), Paragraful 102:… Cand s-a spus, Adu doi tapi, unul pentru Mine si unul pentru acel informator, Sitra Achra, asa incat el va crede ca a mancat din propria Mea mancare si nu va sti de bucuria  celeilalte mancari a noastra. El va lua acea parte. GAR din stanga, care este trimis in desert, in locul ruinii, ca sa dea inapoi stapanirea, adica punctului din mijlocul lumii ruinate…

Citim in toate cartile de Kabbalah despre actiuni pe care trebuie sa le facem ca sa revelam adevarata lume, avand o viziune si o perceptie corecta. De exemplu, cand nu stiu unde sunt, incerc sa imi ascut simturile, imi sterg ochelarii pentru a risipi ceata din fata ochilor mei. Incerc diferite lucruri ca sa ma ajute sa ma orientez in locul strain din care nu pot iesi.

Kabalistii ne dau acelasi gen de recomandare: lucrurile pe care trebuie sa le facem pentru a ne curata canalele senzoriale: vederea, gustul, mirosul si pipaitul (cinci Sfirot), pentru a ne orienta in spatiul nou si ca sa fim capabili sa-l discernem. De aceea Zoharul ne spune ca, daca este vreo tulburare in perceptia noastra, este cea numita GAR din stanga, apoi trebuie sa incetam sa o mai folosim si sa o trimitem in desert.

Cu alte cuvinte, Zohar -ul descrie modul in care lucram cu simturile noastre si ce ne trebuie ca sa ne apropiem de orientarea corecta in spatiul in care existam. In mod esential, intreaga intelepciune a Kabalei vorbeste doar despre obtinerea perceptiei unei noi realitati, in locul perceperii acestei lumi iluzorii.

De altfel, noi nu plecam nicaieri, nu zburam si nici nu ne deplasam, ramanem in acelasi loc si in aceeasi stare. Noi, doar ne autoperfectionam, De aceea Kabbalah este numita stiinta receptiei, stiinta perceptiei (in ebraica, cuvantul Kabbalah vine din cuvantul Lekabel – a primi).

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah, 6.03.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Sufletul meu isi va aminti tot ce am invatat in aceasta viata? Voi continua sa invat Kabbalah si sa vin catre grup, in urmatoarea viata?

Raspuns: Singurul lucru pe care o persoana il ia cu ea din aceasta viata este calea spirituala pe care a mers, aceasta nu va dispare. De altfel, referitor la spiritualitate, noi suntem si continuam sa fim in aceeasi realitate, insa este usor ascunsa de noi.

Eu ma aflu tot timpul in interiorul sufletului meu, in ciuda faptului ca nu il simt, continui sa lucrez cu el si sa trec prin diferite stari. Toate astea se petrec  in sufletul meu etern. Faptul ca acum vad trupul fizic si aceasta lume in jurul meu este un miraj al starii mele spirituale.

Daca lucrez acum in interior, voi incepe, apoi, urmatoarea mea reincarnare de la un stadiu spiritual mai inalt si ma voi alatura unui grup de Kabbalah, mai repede, si voi avea mai mult succes in studiile mele. Intreaga mea cale anterioara va ramane cu mine in forma genelor spirituale (Reshimot), ea nu va dispare.  In lumea spiritala nimic nu dispare, lucrurile dispar doar in lumea noastra pentru ca aceasta intreaga lume va dispare, in cele din urma. Intre timp, nimic din ceea ce am obtinut prin dorinta mea egoista nu va ramane, caci dorinta insasi va dispare, doar vesmantul extern va ramane.

De fiecare data cand sufletul trece la o noua reincarnare, cladeste un mediu pentru sine, in concordanta cu abilitatea sa si cu necesitatea corectarii personale. De ce ma aflu in acest mediu si nu in altul? Pentru ca sufletul are nevoie de el. Nu se face niciun calcul care sa priveasca trupurile, ele exista in conexiunea dintre ele, in aceasta lume, in toate situatiile care sunt necesare  pentru  corectarea sufletului.

Intre timp, trupul nu este luat in calcul. De fapt, el nici nu exista, este o iluzie virtuala care ni se prezinta in aceasta forma. Acum, doar sufletul exista, insa noi suntem incapabili sa-l simtim. Si dezvoltarea sa determina, in mod clar, ce se intampla cu trupurile.

Astfel, la sfarsitul  cartii Prefata la Cartea Zohar, Baal HaSulam scrie ca doar corectia sufletelor  ne va ajuta sa ne corectam lumea si sa percepem aceasta viata corporala ca fiind mai buna. Toate relele care apar in aceasta lume sunt o consecinta a necesitatii sufletului de a fi corectat. In acelasi timp, nu exista nicio actiune sau corectie in aceasta lume, schimbarile sunt posibile doar prin suflet.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 2.06.10 Articolul Ce grad trebuie sa atinga cineva?

Filed under: Evolutie, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Tetzaveh (Porunca), paragraful 114: Exista cinci abtineri  in  ziua ispasirii – de a manca, de a bea, de a face baie,  ungerea, de a purta incaltaminte si a avea relatii intime – de a fi asistat de cele cinci parti superioare, HGTNH, care in ziua ispasirii, Bina, au iesit afara si care sunt portile ei.

Pentru ca trebuie sa tranzitam din perceptia realitatii in dorintele egoiste spre perceptia realitatii in dorintele altruiste, autorii Zohar-ului (ca si toti ceilalti Kabalisti), ne spun despre diferite corectii pe care trebuie sa le facem in dorintele noastre, ne mutam de pe o treapta pe alta, ca sa avansam cu fiecare dintre cele cinci simturi ale noastre spre spiritualitate. Toate cele cinci simturi sunt conectate intre ele si, din acest motiv, noi  avem mereu un Partzuf spiritual, adica o perceptie definitiva a realitatii cu limitari.

Pentru a trece din perceptia actuala a realitatii spre una mai avansata, trebuie sa ne imbunatatim dorintele si sa atragem Lumina care Reformeaza. In acest fel, vom construi urmatorul Partzuf, care suntem noi insine, la un nivel mai inalt. Facem asta prin deschiderea tot mai mult, a simturilor noastre, perceptia realitatii. Acesta este modul in care avansam.

Toate obstacolele pe care Zohar-ul le descrie, cum ar fi tapul ispasitor, cele cinci interdictii si asa mai departe, sunt doar limitari. Noi facem aceste limitari in concordanta cu recomandarile Kabalistilor si, ca rezultat, ne corectam mai repede. De altfel, ei ne spun dinainte ce merita sa facem la fiecare pas, ca sa ne directionam spre perceptia realitatii pe un nivel mai complex, mai interior si mai profund. Apoi, fara cadere, vom avansa cu viteza mai mare si mai sigur.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 3.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Exista un concept al intrarii in uniune, unde partile semneaza un angajament, sa se comporte bine unii cu altii in viitor, daca relatiile se deterioazeaza, problemele si neintelegerile se aduna, ura izbucneste sau lipsa de intelegere vine sa ia locul intelegerii. Oricum, chiar daca o sa cad intr-o asfel de stare, in care este evident pentru mine, ca partea cealalta devine inamicul meu, ma voi comporta, totusi, cu el ca si cu un frate in concordanta cu intelegerea pe care am semnat-o candva cu el. Asta inseamna puterea uniunii.

Cand se poate intra intr-o asemenea uniune? Daca suntem apropiati si calitatile noastre se aseamana, atunci intram in uniune. Nu avem nevoie de ea chiar acum, atata vreme cat exista intelegere intre noi si chiar iubire! Oricum, noi semnam aceasta intelegere in cazul in care voi incepe sa simt opunere si ura – atunci sunt obligat sa ma mentin intr-o asemenea relatie prin forta.

Cu alte cuvinte, pot cadea si sa ma vad pe mine si pe tine urandu-ne, insa am inca nevoie sa ma comport cu tine ca si inainte. Stiu ca totul depinde de mine si intreaga realitate din afara mea este unita si perfecta. De aici vine conceptul de uniune – realizez ca toate schimbarile se petrec doar in mine: cele bune si cele rele. Totul depinde de modul in care privesc eu lucrurile: Fiecare judeca in functie de propria sa deficienta.

Astfel, cand semnez un asemenea angajament pentru uniune, imi stabilesc si ma directionez catre faptul ca lumea este buna si perfecta si toate schimbarile se petrec in mine. Acesta este fundamentul pentru o uniune spirituala si aceste exista pentru eternitate. Patriarhii  nostri (Kabalistii din trecut) au intrat intr-o astfel de uniune corectandu-si partile lor din sufletul comun care este numit Meritul parintilor(Tatilor). Si noi putem folosi acest merit daca ne alaturam lor si ne intoarcem la starea acelei uniuni care exista intre ei.

Din partea a patra a Lectia zilnica de Kabbalah, 3.06.10, Articolul  Merit Ancestral

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→