Comentariu: Am un prieten. El este cu 40 de ani mai tânăr decât mine, dar este un prieten foarte apropiat de-al meu. În prezent luptă în Gaza — este parașutist. Din când în când ne ascultă emisiunile. Mi-a lăsat un mesaj pe WhatsApp și m-a rugat să vă pun o întrebare. În general, simţirea lui este apropiată de simţirea tuturor celor care sunt în război.

Iată ce spune el: „Am devenit diferiți, a existat o schimbare în gândire. Suntem 300.000 dintre noi care am luptat și luptăm și nu doar vorbim despre unitatea națională, ne-o dorim cu adevărat.

Cine nu a experimentat cum este unitatea, nu va înțelege. Este atunci când frații tăi sunt lângă tine și poți să-ți dai cu calm viața pentru ei. Cu toții suntem diferiți și suntem frați.

Apoi ne întoarcem la viața civilă și nimic nu s-a schimbat acolo. Nimic! Același fals patriotism în Knesset, la televiziune, aceleași strigăte în stradă, în ambuteiaje. Și se dovedește că ne întoarcem în aceeași țară care era înainte de 7 octombrie, înainte de război.

Suntem mulți, un milion cu familiile noastre, cei care ne dorim cu adevărat unitate. Suntem o forță! Acest lucru se întâmplă pentru prima dată. Acest lucru nu poate fi ratat! Ce să fac?”

Aceștia sunt într-adevăr un milion de oameni care sunt complet implicați în asta. Este ca un apel la o mișcare.

Răspunsul meu: Aceasta ar trebui să fie o mișcare socio-politică specifică celor care au luptat.

Întrebare: Mai exact cei care au simțit cum este unitatea?

Răspuns: Da, de obicei astfel de oameni sunt cei care creează mișcări noi.

Întrebare: Ce sfaturi aveţi despre unde să începem? Ceva pas cu pas. Au această dorință, toți sunt pasionați de ea. Războiul continuă încă. Încă nu se știe cât va dura. Și nu vor să vadă această tulburare, instabilitatea care este aici. Vor să simtă unitate. Au simțit cum este și vor să trăiască așa!

Răspuns: Ei vor să trăiască așa pentru că lipsește o idee în viața noastră.

Comentariu: Exact! Au fost captivați de această idee de unitate. Se simte frați! El știe ce este garanția reciprocă din suflet, nu doar prin cuvinte.

Răspunsul meu: Las mâinile jos când mă uit la ceea ce se întâmplă și când mă gândesc la ei.

Comentariu: Aceasta este rezerva de aur a țării. Probabil cel mai de preț lucru care a fost creat de-a lungul întregii existențe a Statului Israel! Cum să nu risipim acest lucru prețios? Dacă aţi putea auzi cum vorbește! Spune asta sufocându-se. A lăsat un mesaj vocal pe WhatsApp.

Răspunsul meu: Cred că singurul lucru pe care îl avem este să creăm un nou Israel din acești oameni. Asta este tot. Tocmai de la ei.

Întrebare: Deci trebuie să existe o voință din partea politicienilor de a-i întâlni pe băieți așa? Sau ar trebui să existe voința oamenilor ca acești oameni să înlocuiască toți bătrânii, să înlocuiască toți politicienii?

Răspuns: Cred că am găsi toate acestea printre tipii ăștia.

Întrebare: Am găsi printre ei atât politicieni, cât și pe toți ceilalți?

Răspuns: Da, nu trebuie să aducem pe nimeni din vechea gardă, din afară. Nu trebuie! Uite ce bâiguie ei la televizor!

Întrebare: Da, de aceea există această indignare printre oamenii ăștia – că te întorci acasă și parcă te-ai întoarce la vremurile de dinainte de război cu demonstrații și tot. Deci trebuie să construim o țară nouă din ei?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cine îi va lăsa să intre în această structură? Sau ar trebui ei înșiși să creeze o astfel de mișcare; ce credeţi?

Răspuns: Ar trebui să creeze ei înșiși o astfel de mișcare, socială și politică. Toți trebuie să se unească și să contureze un plan clar de acțiune.

Întrebare: Au ei mintea pentru asta?

Răspuns: Nu știu, este foarte greu. Pentru că trebuie să facă față politicienilor noștri „înțelepți”.

Întrebare: Da, și sunt foarte înțelepți să ia și să joace totul așa, sub covor cum se spune.

Deci, toată această înțelepciune a unui politician și înțelepciunea unui economist sunt în mare măsură inutile? Înțelepciunea unui membru al Knesset…

Răspuns: Nu, este nevoie doar de conexiune reciprocă.

Întrebare: Și atunci va veni înțelepciunea?

Răspuns: Atunci totul va veni.

Întrebare: Așadar, dacă ei poartă acest steag al unității din ce în ce mai departe, atunci aici se vor naște specialiști în economie, diplomație și politică, nu? Din mișcarea lor, vor putea aduce în față astfel de oameni?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și profesionalismul, anii, experiența nu contează aici?

Răspuns: Nimic.

Întrebare: Pur și simplu acordați o asemenea importanță acestei stări de unitate, care stă la baza tuturor? Se poate construi țara pe această fundație?

Răspuns: Da.

Întrebare: Încă o întrebare. Întotdeauna vorbim despre puterea superioară, despre Creator. Unde este Creatorul în toate acestea?

Răspuns: Creatorul este în oameni.

Întrebare: Deci această dorință de unitate…

Răspuns: Acesta este Creatorul din ei.

Întrebare: Atunci se va întâmpla ca necazurile să se retragă, mai devreme sau mai târziu vor veni vremuri de pace etc. Credeţi că vor putea menține această stare?

Răspuns: Nimeni nu știe. Nimeni nu știe dacă vor realiza ceva, cu atât mai puțin să o mențină.

Întrebare: Este această unitate împotriva unui inamic? Este această unitate împotriva cuiva?

Răspuns: Da.

Întrebare: Vorbiţi mereu despre unitate, care este deasupra egoismului, deasupra tuturor. Nu doar împotriva cuiva, ci unitate pentru unitatea țării, pentru pace. Poate această unitate din luptă să evolueze în unitatea despre care vorbiți?

Răspuns: Nu, nu cred. Nu vor avea fundația pentru asta.

Întrebare: Ce fundație ar trebui să existe?

Răspuns: Fundamentul ar trebui să fie faptul că ei se străduiesc în unitatea lor să se ridice la un nivel spiritual. Altfel, ei nu vor putea susține această unitate.

Întrebare: Vine aceasta cu voința Creatorului?

Răspuns: Aceasta este voința Creatorului, dar pentru aceasta, ei trebuie să fie capabili să o înțeleagă, să i se alăture și să o accepte. Este posibil! Și este cu noi, undeva în apropiere, în acești oameni. Dar putem să realizăm asta?

Întrebare: Ar trebui această frică să fie constantă? Chiar acum, în timp ce vorbiţi simt un tremur, sperând că li se va întâmpla asta, că pot!

Răspuns: Nu știu. Avem nevoie de lideri, lideri serioși, care să-i poată ridica.

Întrebare: Cei care știu că vor exista conflicte și cum să se ridice deasupra lor și așa mai departe?

Răspuns: Da, este nevoie de lideri înțelepți pentru asta, lideri care vor veni și vor lucra cu acești bărbaţi.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 19/2/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă pământul Israelului pentru întregul grup mondial?

Răspuns: Desigur, nu vorbim despre pământul fizic al Israelului. Ne referim la locul din lumea Aţilut de la care primim lumina superioară.

Întrebare: Ce înseamnă „puritatea” în munca spirituală?

Răspuns: Înseamnă să nu incluzi nicio dorință egoistă în cererea ta către Creator.

Întrebare: Ați menționat necesitatea de a fi precaut, pentru a nu face greșeli. Ce înseamnă asta și ce greșeli putem face?

Răspuns: Când simțiți Creatorul sau vă întoarceți către El, trebuie să vă îndreptați în mod clar către dorința de a fi doar în calitatea dăruirii.

Întrebare: Care este deficiența comună a grupului de zece și cum o putem trezi?

Răspuns: Deficiența obișnuită este atunci când prietenii țintesc împreună cu tot grupul de zece spre calitatea dăruirii, spre Creator.

Întrebare: „Moștenirea pământului” o primesc doar cei care au acumulat experiență spirituală din reîncarnările anterioare sau este un privilegiu al Creatorului să îi răsplătească pe unii și pe alții nu?

Răspuns: În domeniul spiritual nu există privilegii, favoruri sau conexiuni. Totul se bazează exclusiv pe merit.

Întrebare: De unde vine nevoia de a lupta pentru adevăr? Este din punctul din inimă sau din mediul care lucrează la ea?

Răspuns: Cel mai probabil vine din punctul din inimă. Cu toate acestea, uneori punctul din inimă se dezvoltă sub influența mediului.

Din Lecția zilnică de Cabala, 31.3.24, Rabaş – Art.641-“Moștenirea pământului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De-a lungul anilor de lucru în spiritualitate, am acumulat teancuri de caiete în care notăm lecţiile și lăsăm note în margine. Când iei notițe, simți în ele un gust deosebit și în același timp un efort. Care este valoarea luării de notițe în timpul lecțiilor?

Răspuns: Odată nu aveam voie să luăm notițe; trebuia să ne amintim totul. Și acest lucru a fost binevenit. Astăzi totul este înregistrat; nu are sfârșit.

Inițial, am luat și eu notițe. Am scris multe, dar până la urmă m-am oprit.

În primul rând, cel mai bine este să acordați atenție inimii. De aceea scrie să notezi în inimă; asta este foarte important.

Chiar dacă mai târziu inima ți se schimbă și ceea ce ai vrut să-ți amintești pleacă, totuși rămâne faptul că ți-ai apropiat inima de ceea ce ai citit, auzit și ai vrut să rămână în tine, deși nu o poți folosi întotdeauna. Dar când ai nevoie, îți vei aminti totul.

Din Lecția zilnică de Cabala 29/03/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.235 – “Privind iarăși în Carte”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce dezvăluie o persoană în sine în a treia zi a creației, când verdeața începe să înflorească și copacii să crească? Ce fel de dorințe sunt acestea în raport cu Creatorul?

Răspuns: A treia zi este o zi bună a creației, când o anumită asemănare cu Creatorul începe să se manifeste în natură, care a fost creată de Creator.

În a treia zi apare linia de mijloc între linia stângă, egoistă și cea dreaptă, altruistă.

Se poate spune că a treia zi este deja o oportunitate pentru o persoană de a lucra cu două linii, să fie oarecum asemănătoare cu Creatorul în calitatea de Tiferet.

Într-o persoană care progresează de jos în sus, toate acestea sunt inerente în potențial. Omul poate ajunge la atingerea spirituală în zece ani sau poate în zece reîncarnări. Dar când atinge acest lucru și poate combina corect ambele linii în sine, se numește „a treia zi a creației”.

Din KabTV „Stări spirituale”, 21/03/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Învățătorul dvs. Rabaş a scris în articolul „Despre dăruire”, că atunci când o persoană servește pe cineva important în ochii lumii întregi, el nu cere recompensă pentru această acțiune.

Aceasta este o formulă unică sau, să spunem capacitatea unei persoane. Doar o ființă umană este capabilă de o astfel de acțiune în care poate face ceva de dragul unui lucru măreț și nu poate cere recompensă pentru asta, deoarece acțiunea în sine este deja o recompensă. Același lucru este valabil și pentru Creator.

Dar cum poate fi asta? La urma urmei, suntem egoiști. De unde este această capacitate?

Răspuns: Faptul este că atunci când ai de-a face cu cineva mai înalt decât tine, însuși faptul că ești asociat cu o astfel de persoană îți oferă un motiv să te simți împlinit. Vedem asta în multe cazuri în viață.

Întrebare: Dar totuși, omul este un egoist. De ce nu ar trebui să primească și o recompensă suplimentară pe lângă faptul că primește plăcere?

Răspuns: Nu, dacă o persoană cere, solicită sau pur și simplu primește niște bani sau o altă recompensă pentru atitudinea sa specială față de altul care îl va ridica deasupra celorlalți, atunci în acest caz totul va veni pe cheltuiala lui.

Trebuie să existe o singură plată: fie primește bani, fie recompensă în forma în care însăși acțiunea de dragul unei persoane măreţe îi aduce plăcere.

Din KabTV „Cabala practică”, 28.3.24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La început Dumnezeu a creat cerul și pământul. Și Dumnezeu a împărțit între lumină și întuneric.

Aceasta înseamnă că atunci când lumina a apărut în lumea noastră, a devenit clar că întregul univers este format din două stări opuse: lumină și întuneric, zi și noapte.

Lumina și întunericul din interiorul unei persoane sunt revelate raportat la conexiunea omului cu Creatorul.

O persoană care se ridică puțin deasupra sa, deasupra naturii sale animalice, începe să simtă că există lumină – lumina dăruirii, conexiunii, iubirii și unității. În primul rând, el simte lumină și întuneric asupra lui însuși, în interiorul său, unde lumina este toată bună, stările bune de conexiune între toţi, iar întunericul este opusul.

Același lucru este valabil și pentru cer și pământ, unde cerul simbolizează dorința de a dărui, iar pământul simbolizează dorința de a primi.

Toate acestea sugerează că există două forțe în univers: prima este forța Creatorului, iar a doua este forța creației. Ele în esență, dezvoltă și separă gândurile unei persoane. Întunericul se referă la gândurile sale egoiste, iar lumina se referă la gândurile îndreptate către Creator.

Iar înainte de asta, Pământul era gol și în haos, adică nu exista ordine, nicio separare a unuia de celălalt.

Din KabTV „Stări Spirituale”, 21/03/24

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce v-a ghidat inițial în viață?

Răspuns: Ca toți ceilalți, am fost mânat de dorinţa de a înțelege sensul vieţii, misterele ei, pentru că am văzut că totul trebuie să aibă o formă de control. Nici o singură celulă, organism sau întregul univers, dacă este un sistem interconectat, nu poate exista fără a fi controlat, conform ştiinţelor noastre.

Dar ele dezvăluie doar o mică parte din natura care ne înconjoară. Îndepărtăm niște bucăți de praf și îi spunem „mestecând granitul științei”. Într-adevăr, în fața noastră se află un zid enorm de granit și unde putem tăia o bucată, aceasta este știința noastră, iar orice altceva este necunoscutul.

Așa m-am simțit clar stând în fața acestui „perete de granit”, pe care l-am putut răzui ușor pentru a-l aduna un pic, la fel ca toți ceilalți.

Newton avea o altă analogie. El este citat că se aseamănă cu un „școlar care strânge pietricele pe malul mării, numită cunoaștere”. Și doar strânge pietricele, nici măcar încă din mare, ci de pe mal.

Când am simțit asta, știința a încetat să mă mai atragă. Mi s-a părut atât de meschină și de neînsemnată, încât nu a meritat să-mi dedic întreaga viață, să-i fiu devotat, de dragul unor mici cunoștințe izolate. Cu toate acestea, asta nu înseamnă că am ignorant-o. Deloc! Încă o iubesc, citesc despre ea și rămân interesat, în toți acești ani.

Cu toate acestea, am fost puternic respins de asta. Ce rost are să zgâriem „granitul” ca toți ceilalți pentru a ridica câteva firimituri, a înțelege puțin mai multe și a ști un pic mai multe? Dacă ar fi să mă angajez doar în biocibernetica mea, nici nu aș înțelege-o sau recunoaște.

Și ce spui de biologie, zoologie, botanică, geologie, mineralogie, știința pământului și cosmologie? O gamă largă de alte științe vorbesc în principiu despre întreaga natură, despre tot acest „granit”. Dar fiecare răzuiește și adună diferite „bucăţi” din locuri diferite și de aici rezultă geologia, zoologia, mineralogia și așa mai departe. Ce aș câștiga dacă mă implic în ele?

Când m-am uitat la asta, am simțit un gol imens în mine: nu există nimic pentru care să merite să trăiești. Am rămas cu o singură întrebare: Cum pot găsi sensul vieții? Ceea ce m-a interesat nu au fost cunoștințele triviale ale științelor parțiale, împrăștiate, deconectate, fiecare dintre ele adunând ceva pentru sine, ci înțelegerea generală – proiectarea Universului.

Acesta este ceea ce se numește „sensul vieții”, deoarece viața umană așa cum observăm, este cea mai înaltă formă de existență. Care este scopul naturii, Forța superioară (numiți-o Creatorul, Emanatorul sau Făcătorul, nu contează) să creeze toate acestea?

Acest lucru m-a nedumerit foarte mult. Toată viața mea până când am găsit Cabala s-a transformat într-un fel de gol. Am lucrat, am servit, mi-am deschis propria afacere destul de cu succes, dar toate acestea au fost cumva pe fundal. Înăuntru am simțit un gol absolut și nesemnificația existenței. Așa a fost.

Cred că astăzi milioane, poate chiar miliarde, de oameni din lume simt la fel. Acest sentiment precede căutarea unei persoane și o ajută să simtă sistemul în care existăm. Practic, mă întrebam: „Ce este asta? De ce sunt toate astea în jurul meu, inclusiv eu însumi?”

Când te uiți la cerul înstelat și vezi acest infinit, te gândești și te întrebi cum să înțelegi și să cuprinzi toate acestea?

Pentru ce? De ce? Ce? Există o astfel de întrebare care vine din Universul însuși când te uiți la el într-o noapte întunecată. Dacă această întrebare chinuie cu adevărat o persoană, ea ajunge să studieze Cabala.

Pentru acei oameni care pur și simplu simt o criză într-un fel, trebuie să înțeleagă sistemul în care se află. La urma urmei, dacă omul nu se echilibrează cu acest sistem al naturii, nu ajunge la homeostazie, la armonie, atunci natura îl va zdrobi prin catastrofele sale: tsunami, cutremure, schimbări ale plăcilor tectonice și chiar război nuclear.

Apoi, există doar două opțiuni: fie ei încep să caute sensul vieții din frică animalică, fie se sting ca dinozaurii care au dispărut pentru că nu se potriveau cu sistemul schimbător al naturii.

Dar dinozaurii nu aveau altă soluție. Noi avem o soluție foarte simplă: ori ne schimbăm, ori pierim. Va rămâne o mică parte care va ajunge în continuare să se echilibreze cu natura. Conform înțelepciunii Cabala, se poate întâmpla așa.

Mai mult, vor rămâne doar cei care pot participa la integrare, care vor crea echilibru. Toţi ceilalţi vor fi în acest sistem, dar nu în forma pământească, deoarece egoismul lor animalic actual nu le va permite să participe la integrare.

Totuși există o cale ușoară, când oamenii prin educație și muncă explicativă, fiecare și toți împreună ajutându-se reciproc, ajung la integrare între ei, devin asemănători cu natura, intră în echilibru și armonie cu ea și simt toată perfecțiunea ei.

Chiar sper la un astfel de rezultat.

Din KabTV “Am primit un apel. Sensul vieții lui Laitman” 4/1/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→