La început Dumnezeu a creat cerul și pământul. Și Dumnezeu a împărțit între lumină și întuneric.

Aceasta înseamnă că atunci când lumina a apărut în lumea noastră, a devenit clar că întregul univers este format din două stări opuse: lumină și întuneric, zi și noapte.

Lumina și întunericul din interiorul unei persoane sunt revelate raportat la conexiunea omului cu Creatorul.

O persoană care se ridică puțin deasupra sa, deasupra naturii sale animalice, începe să simtă că există lumină – lumina dăruirii, conexiunii, iubirii și unității. În primul rând, el simte lumină și întuneric asupra lui însuși, în interiorul său, unde lumina este toată bună, stările bune de conexiune între toţi, iar întunericul este opusul.

Același lucru este valabil și pentru cer și pământ, unde cerul simbolizează dorința de a dărui, iar pământul simbolizează dorința de a primi.

Toate acestea sugerează că există două forțe în univers: prima este forța Creatorului, iar a doua este forța creației. Ele în esență, dezvoltă și separă gândurile unei persoane. Întunericul se referă la gândurile sale egoiste, iar lumina se referă la gândurile îndreptate către Creator.

Iar înainte de asta, Pământul era gol și în haos, adică nu exista ordine, nicio separare a unuia de celălalt.

Din KabTV „Stări Spirituale”, 21/03/24

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →