Spiritualitatea are doar forma pe care o construiești singur prin dorințele tale. De sus, ni se dă doar o înregistrare informațională (Reşimo), iar noi trebuie să construim singuri forma. De sus, din gradul superior, ni se dau și putere și minte pentru realizare, dar conform cererii noastre.

Nouă ni se pare că o lume gata făcută va cădea brusc peste noi de sus. Nu este nimic de așteptat. O construiesc eu însumi prin eforturile mele. Eu însumi imaginez această lume pe fundalul luminii.

Desenez imaginea celui superior, și în măsura eforturilor mele, imaginea devine din ce în ce mai adevărată. Fac tot ce sunt capabil. Desenez tot felul de forme. Uneori iese mai bine, alteori mai rău, iar alteori greșesc. Le creez și le șterg până când reușesc.

Și în procesul muncii mele, văd brusc că cel superior începe să mă ajute! El mă îmbracă ca o mână într-o mănușă și lucrează. Mă ajută ca o mamă care se joacă împreună cu un copil și îl ajută să construiască o casă din blocuri. Când încerc să fac ceva și nu funcționează, simt brusc că El este cel care mă ajută să înțeleg că nu ar trebui să fie așa, ci invers.

Dar toate acestea se datorează eforturilor mele, pentru că am încercat să construiesc ceva. Iar El trezește de asemenea, începutul acestui efort în mine, dar trebuie să-l continui eu însumi, să-i găsesc vlăstarul și să încep să lucrez pornind de la el. Aceasta se numește: „Eu, Creatorul, sunt primul și ultimul.”

Noi înșine trebuie să construim conexiunea dintre noi, această „casă”, locul unde Creatorul va fi revelat, „imaginea Creatorului” folosind propriul nostru material. Fără aceasta, El nu are nicio imagine. Îl proiectez asupra mea, asupra dorințelor mele, asupra acelei părți pe care o pot face similară cu El.

Și pe această dorință, ca pe o fundație, ca pe un ecran (și în spiritualitate se numește într-adevăr ecran), încep să văd imaginea Lui. Ea începe să apară pe acest ecran ca o fotografie pusă într-o soluție de developare. Această imagine care se manifestă pe ecranul meu se numește lumină reflectată. Și astfel primesc două forțe spirituale: ecranul și lumina reflectată.

Toate acestea trebuie să vină de la mine însumi. De aceea este nevoie de timpul necesar de pregătire pentru intrarea în lumea spirituală – „de la trei la cinci ani”. Timpul de ascundere este timpul încercărilor mele de a construi această imagine. Și după aceea, lumea spirituală este dezvăluită; iar ceea ce se dovedește a fi realitate, pentru noi este greu chiar şi să ne-o imaginăm.

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Resimot, Spiritualitate | Add Comment →