Când te gândești la modul în care catastrofa din 7 octombrie, acest pogrom, s-a putut întâmpla poporului Israel, îți dai seama că se pare că noi înșine am permis să se întâmple. La urma urmei, nu există unitate între noi ca o singură națiune, nu ne străduim spre unitate, ne neglijăm unii pe alții și nu ne apropiem de la an la an. Nu îndeplinim cerințele necesare pentru a fi numiți poporul lui Israel.

Dacă am vorbi despre o altă națiune, atunci poate că aceasta ar fi o stare normală de lucruri. Dar Israelul a devenit o națiune numai după ce s-a unit. Și dacă nu există unitate, atunci nu există națiune – aceasta este unicitatea poporului Israel.

Cu mii de ani în urmă am convenit să devenim poporul ales în condiții speciale. Nu trebuie să uităm de ele, deoarece ele determină existența poporului nostru, care este obligat să fie ca un singur om cu o singură inimă și ca „toţi din Israel sunt prieteni”. Trebuie să ne străduim să devenim mai uniți cu fiecare an care trece. Dar se întâmplă contrariul; an de an sunt doar din ce în ce mai multe proteste de stradă, de parcă întreaga țară ar fi angrenată într-o luptă ca între fanii de fotbal după un meci.

Prin urmare nu este surprinzător că dezastrul ni se întâmplă. Înainte să se întâmple, o dispută politică masivă a izbucnit în țară și a stârnit multe emoții și agresivitate. Acesta a fost punctul critic al diviziunii interne.

Trebuie să ne ridicăm deasupra tuturor disputelor. Chiar dacă părerile noastre diferă, menținem relații bune. Dezacordul nu împiedică relațiile noastre bune pentru că ne simțim apropiați și înrudiți, ca o familie în care există iubire. Altfel, nu putem fi considerați o singură națiune.

De sus, există dorința de a ne arăta că nimic nu ne va ajuta dacă nu există relații sincere între noi, poporul Israel, adică atunci când eu sunt aproape de tine și tu ești aproape de mine și așa suntem cu toții unii cu alţii.

Din KabTV “O privire interioară” 15/10/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate | Add Comment →