Cabala & Femeile

O perspectivă asupra căutării interioare și a dezvoltării spirituale a femeilor

Motivul pentru care există femei care regretă că au avut copii se datorează unui proces major de tranziție care are loc în epoca noastră. De asemenea, contra măsura pentru acest sentiment de regret este să înțelegem natura acestei tranziții și să învățăm cum să ne adaptăm optim la ea.

Regret că am avut copii. Este un subiect tabu, greu de deschis pentru majoritatea femeilor. Cu toate acestea, în ultimii ani, discuțiile pe internet, cărțile de succes și studiile sociologice au contribuit la plasarea acesteia în lumina reflectoarelor publicului.

De ce regretă unele femei că au avut copii? De asemenea, există ceva care ar putea fi făcut pentru a redirecționa acel sentiment de regret?

Motivul pentru care există femei care regretă că au avut copii se datorează unui proces major de tranziție care are loc în epoca noastră. De asemenea, contra măsura pentru acest sentiment de regret este să înțelegi natura acestei tranziții și să înveți cum să te adaptezi optim la ea.

Acolo unde am trăit cândva pentru a îndeplini dorințele de bază, instinctive, asemănătoare animalelor de a ține o casă stabilă și de a crește o familie, astăzi apare o nouă dorință care aparține în mod specific oamenilor. Această nouă dorință necesită un cu totul alt tip de împlinire: în loc să ne împlinim dorințele animale instinctive pentru hrană, sex, adăpost și familie și să câștigăm destui bani pentru a satisface acele nevoi, noua dorință de astăzi caută un sentiment de sens și realizare de sine.

Prin împletirea nașterii și a maternității în țesătura împlinirii dorinței de sens și de realizare de sine, sentimentele de regret ar fi înlocuite cu sentimente de motivație și scop. Aceasta pentru că împlinirea acestei noi dorințe duce la descoperirea unei realități superioare.

Femei care regretă că au avut copii

Deși este tabu, femeile care regretă că au avut copii a fost un fenomen care iese din ce în ce mai mult la suprafaţă. Discuții online precum „Ţi-ai dorit vreodată să nu ai copii? Dacă da, de ce? și „Cum este să regreţi că ai copii?” de pe Quora au sute de comentarii. Grupul de Facebook „Regret că am avut copii” a crescut la peste 7.000 de membri. Sociologul Orna Donath a analizat relatările a 23 de mame israeliene care au regretat că au avut copii, în analiza sa, Regretarea maternităţii: o analiză socio-politică  ce a câștigat rapid popularitate. De asemenea, au apărut două cărți de succes pe această temă, cartea lui Corinne Maier Fără copii: 40 de motive bune să nu fii mamă   și a lui Sarah Fischer Regrettarea maternităţii . Fischer a mai raportat că primește 80 de e-mailuri pe zi de la mame care îi mulțumesc pentru munca depusă.

Temele recurente ale regretului includ sentimente de restricție: mai puțin timp pentru sine, mai puțin timp pentru socializare, incapacitatea de a-și urmări o carieră și/sau ambiții de călătorie și comparația cu colegii care nu sunt părinți care par să facă mult mai mult cu viața lor. .

Criza de identitate apare pe măsură ce nașterea copilului dă „naștere” mamei. Ea își simte noua identitate ca pe o povară pe tot parcursul vieții. Mai mult, frumosul bebeluș devine rapid un mic manager comandant. Potențialul individual al femeii pare să fie umbrit și suprimat de rolul ei de mamă.

De ce apare acest regret pe primul loc?

Regretul apare din cauza apariției unei noi dorințe care iese la suprafață în tot mai mulți oameni. Este o dorință caracteristică în mod specific nouă ca oameni, care nu există nici la animale, nici în fazele noastre animale de dezvoltare trecute.

În trecut, dorințele noastre erau mai animale, adică erau mai aproape de noi, pur și simplu pentru supraviețuire. O femeie s-a simțit de obicei în control, conducându-și casa. Avea un soț care mergea la muncă și câștiga bani pentru familie. Ea știa că își va gestiona casa și își va crește copiii. În plus, societatea în general a susținut această structură de familie tradițională.

Astăzi, structura tradițională a familiei a scăzut în mare măsură. Dorința noastră a depășit capacitatea noastră de a fi împliniţi prin mijloacele sale tradiționale. Dorința de a avea sens și scop în viață este mult mai mare decât dorințele noastre instinctive din trecut (hrană, sex, familie, adăpost) și dorințele sociale (bani, onoare, control, cunoaștere).

În primul rând, noua noastră dorință își găsește expresia prin faptul că ne dorim ceva complet nou și diferit, desprins de cadrele și limitele noastre trecute. Ambițiile de carieră și de călătorie apar datorită faptului că societatea este angajată în această căutare, dar nu știe ce altceva să-și dorească decât să exploreze dincolo de limitele sale trecute. Totuși, ambițiile de carieră și de călătorie sunt ocoluri, care în curând se vor epuiza și ele. Asta pentru că împlinirea acestei noi dorințe nu poate fi găsită în niciunul dintre modurile în care ne împlinim noi înșine în prezent: după orice fel de împlinire vine o altă lipsă.

În schimb, această nouă dorință ne conduce la descoperirea a ceva cu totul diferit: o realitate superioară, echilibru și armonie cu forța creatoare care susține și dezvoltă viața. Cu alte cuvinte, noua dorință de astăzi cere contactul cu sensul vieții, care este în esență mai presus și dincolo de tot ce este în lumea noastră… inclusive de copiii noștri.

Cum să înlocuieşti regretul cu o nouă împlinire

Evadarea din structurile tradiționale de familie nu ne-a făcut cu nimic mai fericiți. Dimpotrivă, s-a demonstrat că declinul structurilor familiale tradiționale are efecte psihologice, fiziologice, relaționale și economice negative asupra copiilor, părinților și societății.

Structurile tradiționale ale familiei sunt întruchipări ale nivelului animal. La fel cum animalele trăiesc în mod natural în anumite limite, nici oamenii nu ar trebui să caute să se desprindă de cadrele lor tradiționale, ca mijloc de a deveni mai fericiți și mai de succes.

În schimb noi ca oameni, trebuie să ne ridicăm la nivelul unic pentru om. Acest lucru se realizează printr-o schimbare în relațiile noastre sociale: mai multă conexiune umană, creșterea atitudinilor noastre unul față de celălalt, astfel încât să devenim mai susținători, mai iubitori și mai atenți. Procedând astfel, am descoperi o nouă împlinire.

Femeia/mama care suferă simultan două procese – procesul ca mamă care are grijă de familia ei și procesul prin care se ridică deasupra nivelului animal pentru a obține sensul vieții – ar vedea acțiunile ei în timpul nașterii și al maternității ca parte a capacităţii ei de a-și atinge întregul potențial: de a deveni asemenea Creatorului.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Femeia, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum diferă sistemele digitale și cele analogice?“

Sistemele analogice sunt superioare celor digitale deoarece conţin o posibilitate infinită de rezoluție și acuratețe. Luați, de exemplu, înregistrările convenționale pe vinil, spre deosebire de înregistrările digitale. Oamenii mai cunoscători în sunet apreciază tocmai astfel de înregistrări pentru că transmit subtilitatea sunetului cu toate armonicele.

În numere totuși, astfel de informații trebuie digitizate sau cu alte cuvinte plasate în impulsuri corespunzătoare, Indiferent câte instrumente ar fi, fiecare trebuie să-și găsească pulsul și sunt limitate. Adică există un transfer incomplet de informații în sistemele digitale. Indiferent cât de multă rezoluție este folosită pentru a crea curbe din impulsuri, curbele vor fi întotdeauna aproximative și vor fi făcute din impulsuri.

Este clar că sistemele digitale sunt mai profitabile. Datorită lor, putem transmite o cantitate mare de informații pe o singură frecvență. Dar senzualitatea, subtilitatea și armoniile pe care niciun computer nu le poate capta, care sunt necesare în mod special pentru auzul și simțirea noastră, sunt transmise mai bine de înregistrări sau de vechile noastre receptoare și transmițătoare non-digitale.

La nivelul gândurilor și sentimentelor noastre, gândirea digitală se face cu intelectul, care este limitat, în timp ce gândirea analogică este cu sentimente și este nelimitată. Inima percepe într-o manieră analogică, adică informație netedă, unde, iar creierul percepe informațiile pulsului, operând pe biți.

Suntem pe o cale de dezvoltare care ne duce în cele din urmă către o stare analogică, adică. la o stare în care ne interconectăm în gânduri și sentimente și simțim pe toți și natura ca un întreg. Când intrăm într-o stare atât de analogă și integrală, vom experimenta un nou set de grade clar definite. Pe de o parte, acele grade sunt digitalizate, unde conștientizarea, percepția și senzația au loc în noi în fiecare moment. Dar pe de altă parte, senzația în sine se transformă direct în sentimente, care nu sunt digitale, ci analogice.

Bazat pe clipul din KabTV „Am primit un apel. Diferența dintre sistemele analogice și cele digitale” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 12 octombrie 2013.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Victoria scrie: „Azi mi-e atât de des rușine de mine! Se întâmplă astfel de lucruri în jur, atâtea tragedii, necazuri, atâtea vieți sunt distruse și pentru mine totul este durerea altcuiva, nu a mea. Toți cei pe care îi cunosc simt la fel. Înțeleg că aceasta este cauza tuturor necazurilor. Cum poți face ca nenorocirea altcuiva să devină a ta? Sunt sigur că asta ar schimba lumea. Ce ne lipsește tuturor?”

Răspuns: Să-l simți pe aproape ca pe tine însuți.

Întrebare: Cum o facem?

Răspuns: Există o metodă pentru aceasta – știința Cabala. Altfel, un străin va rămâne întotdeauna un străin, iar oamenii nu se vor înțelege, iar lumea va fi separată. Drept urmare, un astfel de haos global, calm, liniștit, prelungit, dacă nu un fel de război mondial, global va împinge totuși omenirea în colțuri. Cred că vom vedea în timpul nostru câți oameni vor deveni izolați.

Întrebare: Spuneţi-mi, de ce oamenii chiar caută moduri diferite, dar nu se unesc pentru o durere comună?

Răspuns: Este împotriva naturii noastre.

Întrebare: Vom alerga în colțuri diferite tot timpul?

Răspuns: Da, și încă cum!

Întrebare: Nu vom converge spre centru?

Răspuns: Nu. Acum va veni perioada în care oamenii se vor separa cât mai mult unii de alții! Egoismul ne va forța să facem asta. În liniște, calm, ne va împrăștia prin colțuri ca să ne dăm seama. Realizarea rezultatelor acestui egoism ne va conduce la negarea lui.

Întrebare: Ceea ce înseamnă că în principiu, ca urmare devine propriul gropar. Ce interes are să se ruineze?

Răspuns: Împlinirea sensului secret al dezvoltării este ca noi să realizăm că trebuie să fim deasupra naturii noastre până la urmă.

Întrebare: Când spuneţi „Sens secret” spuneţi asta pentru că nimeni nu o înțelege cu adevărat?

Răspuns:: Nimeni nu știe, nu vede sau simte. Desigur.

Întrebare: Acum pare o fantezie ca omenirea să devină una. Pe plan intern, poate toată lumea își dorește asta. Acum este clar care este cauza tuturor necazurilor. Este clar că nu există coaliție, nu există conexiuni, totul se rezolvă cu ajutorul forței, războaielor, armelor și banilor.

Și este clar că dacă toate acestea ar fi brusc anulate și ne-am îndrepta către un fel de conexiune, ar fi bine pentru noi. Este evident, nu?

Răspuns: S-a vorbit despre asta de milioane de ani.

Întrebare: Da, oamenii de știință, scriitorii și filozofii cu atât mai mult o susțin – toate aceste orașe utopice, sisteme utopice. Singura întrebare este: de ce este din ce în ce mai rău, cu o mai mare conștientizare că trebuie să ne unim?

Răspuns: Guvernul sovietic ne-a dat un exemplu foarte prost. Cât de fals este – comunismul, comuna – a dus de fapt la probleme enorme, la suferință.

Întrebare: Dar nu a fost făcut doar de sus, nu-i așa? Forța superioară a făcut-o astfel încât să vedem că este imposibil să construiești comunismul într-o singură țară.

Răspuns: Imposibil, după înțelegerea noastră! Și dacă luăm planul naturii și corectarea corectă a egoismului – orice este scris în știința Cabala – atunci va trebui să apelezi la știința antică și să o implementezi. Altfel, nimic altceva nu va funcționa! Aici va trebui să rezolvi multe probleme în același timp.

Întrebare: Deci mintea noastră nu joacă absolut niciun rol aici, ci dimpotrivă doar ruinează totul?

Răspuns: În general, da.

Întrebare: În ce sens trebuie să fie implicată mintea, din moment ce ne este dăruită până la urmă? Ne este dată pentru ceva.

Răspuns: Ne-a fost dat să înțelegem că cu capul, cu conceptele noastre nu vom putea realiza nimic.

Întrebare: Pentru a nu crea progres și așa mai departe?

Răspuns: Nu. A merge dimpotrivă, împotriva ei, în căutarea unei soluții inverse.

Întrebare: Și drept urmare, spuneți dumneavoastră, vom ajunge la concluzia că va fi rezonabil dacă înțelegem că…?

Răspuns: Natura ne va învăța cu lovituri brutale. Nu vom putea face altfel. Fie vom lua aceste lovituri în interior și le vom corecta în interiorul nostru, fie natura ne va corecta cu lovituri exterioare – războaie, exterminări, foamete și așa mai departe.

Întrebare: Deci întreaga cale acum este să experimentăm toate acestea în interior?

Răspuns: Da. În loc să înghețăm și să murim de foame.

Întrebare: Vreți să spuneți acum că tot ceea ce vedem în exterior – războaie, posibil îngheț, înfometare – este pentru că nu am experimentat acest lucru în interior?

Răspuns: Da, nu vrem asta.

Întrebare: Deci, pentru a opri toate aceste amenințări externe care ne amenință în viitor, trebuie să experimentăm în interior?

Răspuns: Să realizăm că trebuie să ne schimbăm pe noi înșine, natura noastră. Este posibil dacă oamenii o doresc. Adică dacă își dau seama. Conștientizarea poate fi fie prin mare suferință, fie prin iluminare. Nu pot spune altceva aici.

Întrebare: După cum spuneți, natura noastră este egoistă și trebuie transformată în altruism? Asta e?

Răspuns: Asta este. Și din nou ajungem la final. Această conexiune este o legătură voluntară, conștientă, corectă a tuturor de dragul tuturor. Nu după tiparele egoismului!

Întrebare: Este asta ori de câte ori ne unim împotriva cuiva?

Răspuns: Chiar dacă nu este aşa. Tocmai când egoismul inventează tot felul de metode pentru noi. Când noi, presupus deștepți, ne întâlnim și începem să decidem ce să facem. Nu așa se face.

Întrebare: Dar cum?

Răspuns: Făcându-i pe oameni conștienți că există o tehnică și este aici, în adâncul înțelepciunii antice, Cabala. Altfel, va fi sfârșitul nostru!

În principiu, aceasta este înțelepciunea naturală, care este situată în natură și este împotriva naturii egoiste a omului, iar o persoană va trebui să descopere această natură antiegoistă, să studieze, să aplice și să pună în aplicare pentru sine.

Nu mai este nevoie de nimic altceva! Aceasta este singura înțelepciune pe care umanitatea trebuie să o stăpânească.

Întrebare: Și totul se va schimba?

Răspuns: Tocmai atunci o va face.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 113.10.2022

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care a fost rezultatul lovirii unui asteroid de către NASA?“

Într-adevăr, NASA a reușit să lovească un asteroid gigant și să-l devieze de pe orbita sa, iar directorul NASA a declarat că NASA încearcă să fie pregătită pentru orice ne-ar putea distruge universul.

Cred că este o evoluție pozitivă, dar pentru început.cred și că universul nu ne aruncă niciun asteroid.

Dacă vom căuta un sentiment adevărat de securitate pe planeta noastră, atunci trebuie să recunoaștem existența unei forțe superioare în univers, care ne este ascunsă. Este o forță care cuprinde și gestionează totul și pe toți, iar prin această forță, putem gestiona universul.

Ne conectăm la această forță în dorința noastră, atunci când vrem să ne apropiem de ea: să facem din dorința noastră dorința ei. Care este dorința ei? Dorința sa este ca noi să operăm în beneficiul tuturor și ca totul să se conecteze ca un singur sistem. Cu alte cuvinte, forța generală a universului așteaptă ca noi – ființele umane – să o activăm într-un mod care este bun și binevoitor față de toată lumea. Când realizăm dorința forței superioare față de noi în acest fel, atunci atenuăm și loviturile pe care le primim din univers și  în schimb, vom simți o îmbrățișare maximă, ca și cum ne-ar îmbrățișa – o senzație de eternitate și perfecțiune.

Prin urmare, dacă ne ajustăm forța interioară – o mică dorință din noi – pentru a ne adapta naturii, putem apoi gestiona universul și ne putem simți în siguranță fără a fi nevoie să creăm dispozitive care să lovească asteroizii.

În înțelepciunea Cabala, există o zicală: „Fă-ți dorința ca dorința Lui”, iar apoi El – forța superioară – va face ca dorința Lui să fie ca a ta. Forța superioară, sau forța generală a naturii, în Cabala este numită și „Creatorul”. Dacă dorim să ne apropiem de Creator cu o intenție pozitivă, atunci El va face același lucru cu noi.

În practică, a te apropia de forța superioară a naturii înseamnă a exercita o influență pozitivă asupra tuturor oamenilor. Dacă facem acest lucru, atunci vom începe să simțim că putem organiza armonios forțele din jurul nostru în natură, pe planeta noastră și în spațiul cosmic.

Bazat pe videoclipul „NASA lovește un asteroid – Răspunsul unui cabalist” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există două moduri în dezvoltarea umanității. O cale este cumplită și plină de suferință. Există o creștere constantă a egoismului fără ceva care să i se opună, când suferința ne bate treptat până la moarte, clipă după clipă, generație după generație, ne împinge la război, foamete, boli, tot felul de dezastre climatice, în tot felul de necazuri!

Aici pot apărea orice probleme! Dintr-o dată, un dezastru se poate răspândi pe tot globul, încât jumătate din populație va muri din cauza unei anume infecții. Avem în față o mulțime de tot felul de probleme infecțioase și genetice. Prin urmare, ni se dă înțelepciunea Cabalei astfel încât să nu trecem prin toate acestea și să ne testăm treptat egoismul, care ne-ar împinge înainte.

La urma urmei, trebuie să descoperim egoismul de la cel mai mic nivel egoist al lumii noastre până la marele egoism al celui mai înalt grad spiritual. Dacă trecem de la starea noastră actuală, cea mai joasă de pe această scară, atunci până vom ajunge la gradul 125, va trebui să trăim o suferință enormă, incredibilă. În același timp, oamenii nu vor putea muri, pentru că moartea pentru ei este o mântuire, nici măcar nu se vor putea ajuta prin sinucidere.

Vedem cât de ușor se transformă lumea noastră în oameni care se devorează unii pe alții. Nu avem idee cum forțele superioare se joacă cu noi, cât de șovăitoare este civilizația noastră.

Trebuie să arătăm lumii cum putem avansa într-un mod bun și să ne stabilim treptat interacțiunile cu ajutorul forței superioare. Oamenii nu cred că acest lucru este posibil, deoarece în arsenalul lor nu există nicio modalitate de a atrage forța superioară. Numai noi avem. Stabilim acest contact pentru că studiem Cabala, care trece prin noi, prin mine.

Grupul primește și va primi prin mine, chiar dacă nu sunt fizic acolo. Această conexiune nu dispare nicăieri, rămâne orice ar fi. În același mod, toți ceilalți cabaliști sunt verigile de legătură, lanțul, cu lumina superioară.

Prin urmare, trebuie să oferim această oportunitate oamenilor. Este ca și cum i-am spune cuiva: „Ia-o! Uite, am un tub prin care coboară forța superioară, lumina superioară. Poți să o iei, să te corectezi și să te comporți în cel mai bun mod în această viață, în această lume. Acest lucru vă va oferi energie spirituală, un sentiment despre locul în care trăiți, de ce, cum și pentru ce. Veți putea să vă adaptați corect viața.

Acum, din acest moment, vă veți dezvolta în lumea noastră fără suferință, pentru a obține plăcerile eterne ale lumii superioare. Veți obține întregul univers, Creatorul, niveluri și dimensiuni pe care nici nu vi le puteți imagina. Acesta nu este Hollywood cu pozele sale fantastice. Vei fi un om care stă în mijlocul universului, în mijlocul tuturor lumilor.”

KabTV „Am primit un apel. Două moduri de dezvoltare a umanității” 19.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Plânsul este un mod de a exprima sentimentele. Care este diferența dintre lacrimile spirituale și cele egoiste?

Răspuns: Lacrimile spirituale apar din faptul că omul nu poate îmbrăca atitudinea Creatorului față de el în mod corect. În cazul nostru, plânge pentru că nu are posibilitatea de a-și îmbrăca emoțiile în mod corect.

Putem spune că în lumea spirituală omul plânge pentru alții, pentru faptul că nu poate iubi și dărui, iar în lumea noastră pentru faptul că nimeni nu-l iubește, că nu este împlinit.

KabTV „Stări spirituale” 06.11.2022

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să dăm un exemplu întregii lumii prin ceea ce ce realizăm dacă folosim cunoștințele Cabalei pentru a uni, nici măcar masele, ci câteva zeci de mii de oameni.

Cât de bine, aerisiți și spirituali vor începe să se simtă. Ce interacțiuni bune se vor dezvolta între ei. Pe măsură ce va crește siguranța și curățenia în zonele în care locuiesc, vor exista mai puține boli și mai puține probleme cu copiii. Chiar și banii pe care îi au vor fi deodată suficienți pentru toate. Omul, fără a schimba nimic, nu va mai avea probleme.

Lumina superioară care se manifestă între noi va începe cumva să medieze totul și să liniștească. Și oamenii vor fi de acord cu asta și vor fi mulțumiți. Vor înceta să fie bolnavi, vor începe să zâmbească. Așa descrie Baal HaSulam viitoarea societate în articolul său „Ascunderea și dezvăluirea feței Creatorului”. Putem ajunge la asta.

Putem face oamenii fericiți? Aș da tot ce știu și înțeleg pentru asta.

Astăzi, pentru majoritatea țărilor, aceasta ar fi o metodă de salvare. Și mâine va fi la fel pentru întreaga lume.

KabTV „Am primit un apel. Două moduri de dezvoltare a umanității” 19.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Stânga a dispărut”

Dacă priveşti la liderii care au întemeiat Statul Israel, vei descoperi că cei mai mulți dintre ei au fost socialiști, sioniști care s-au străduit să implementeze ideologia socialistă a stângii în statul evreu incipient. David Ben-Gurion, Chaim Weizmann, Berl Katznelson și alți lideri și gânditori de seamă erau toți socialiști. Mai mult, majoritatea olim (imigranților în Israel) care au venit înainte de fondarea oficială a Statului Israel în 1945 au fost socialiști sau chiar comuniști. În consecință, socialismul a fost ideologia predominantă în primii ani ai Israelului.

În cele din urmă, poporul israelian își va da seama că o singură ideologie poate domina poporul Israel: unitatea mai presus de toate diferențele. Aceasta a fost ideea care i-a determinat pe strămoșii noștri să fondeze națiunea, iar aceasta este rădăcina noastră, miezul națiunii noastre. Când ne vom întoarce la ea vom găsi unitate, pace și recunoaștere din partea lumii.

Alegerile generale care au avut loc la 1 noiembrie au demonstrat cât de departe s-a transformat Israelul față de acei primi ani. La aceste alegeri, Partidul Laburist a câștigat doar 4 din 120 de locuri în Parlamentul israelian, Knesset. Partidul său frate, Meretz, care este considerat puțin mai de stânga decât Partidul Laburist, nu a reușit să treacă pragul electoral și a fost șters de pe harta politică. Cele două partide care pretind să reprezinte centrul stânga, Yesh Atid și Partidul Unității Naționale, nu promovează socialismul sau vreuna dintre valorile stângii clasice, lăsând socialismul fără susținători proeminenți. Stânga, se pare că a dispărut.

Într-adevăr, nu există Stânga în Israel. Nimeni nu luptă pentru drepturile sau bunăstarea muncitorilor, a proletariatului; nimeni nu luptă pentru educație gratuită, pentru îngrijire medicală gratuită și decentă sau pentru locuințe echitabile; și nimeni nu luptă nici măcar pentru securitatea alimentară pentru cei defavorizați. Israelul a devenit un stat capitalist, iar cei care pretind că vorbesc pentru stânga și pentru muncitori sunt chiar mai capitaliști decât cei care se prezintă deschis ca fiind capitaliști. Din Stânga nu mai rămân decât sloganuri goale pe care nimeni nu le crede. Acesta este motivul pentru care atât de puțini au votat partidele care pretind că îi reprezintă.

Stânga merită credit pentru rolul său semnificativ, chiar esențial în înființarea Statului Israel. Deși instituțiile la nivel național pe care Partidul Laburist le-a fondat – sindicatul, serviciile de sănătate, cooperativa de consumatori, firma de construcții de locuințe, firma de inginerie civilă – erau monopoluri care controlau tot ce se întâmpla aici, ele au construit cu adevărat statul evreu. Cu toate acestea, ei și-au asigurat și dominația politică a Partidului Laburist timp de decenii. Îmi amintesc că Shimon Peres a spus odată că atât timp cât Partidul Laburist are Kupat Holim(compania de asistență medicală) ei vor rămâne la putere.

Problema a fost că, în cele din urmă ideologia a devenit un instrument pentru ceea ce își doreau cu adevărat Laburiştii: putere și control. Așa cum se întâmplă în fiecare țară în care stânga este la putere, și în Israel ideologia a căzut pradă foamei de putere. Natura umană este mai puternică decât orice ideologie și în absența unei puteri de echilibrare, o idee care își propune să îmbunătățească viața oamenilor devine un instrument pentru tiranie. Aroganța stângii și iluzia de invincibilitate i-au cauzat în cele din urmă decăderea și dispariția finală.

În același timp, dispariția Stângii a făcut și Dreapta să dispară. În absența unei contra-ideologii, nu era nevoie să se mențină și să se perfecționeze ideologia dreptei și de asemenea, a devenit amorfă și dizolvată. Ceea ce rămâne din cele două viziuni asupra lumii sunt doar abordări tactice ale conflictului israeliano-palestinian.

Cred că nu va exista o renaștere a acestor ideologii, cel puțin nu în Israel. Declinul va continua până când ne vom da seama că nu ar trebui să divizăm deloc societatea, pentru că societatea este indivizibilă, iar orice încercare de a face asta provoacă doar ură.

În cele din urmă, poporul israelian își va da seama că o singură ideologie poate domina poporul Israel: unitatea mai presus de toate diferențele. Aceasta a fost ideea care i-a determinat pe strămoșii noștri să fondeze națiunea, iar aceasta este rădăcina noastră, miezul națiunii noastre. Când ne vom întoarce la ea, vom găsi unitate, pace și recunoaștere din partea lumii.

Israelul nu ar trebui să fie împărțit în partide. Orice lucru care conține cuvântul „parte” este în mod inerent greșit pentru poporul Israel. Cuvântul dominant pentru noi trebuie să fie „unitate”, iar orice efort de a promova unitatea și solidaritatea la nivel național va îmbunătăți situația noastră și va primi sprijinul lumii. Acesta ar trebui să fie singurul nostru obiectiv.

Filed under: Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că o persoană are tendința de a fura. Ce măsuri ar trebui luate împotriva lui?

Răspuns: Corectarea. Toată lumea fură. Toată lumea! Nici tu, nici eu nu putem garanta pentru noi înșine. Depinde de unde, cum, ce, conștient, inconștient, sau poate a fost etichetat cumva.

Nu poți permite cuiva să fie în preajma unor astfel de lucruri pe care le poate fura. Trebuie să-l protejăm de astfel de acțiuni. Totul depinde de nivelul de educaţie a lui.

Desigur, dacă am o tendință naturală de a fura, atunci nu mi se permite pur și simplu să fac anumite lucruri. Trebuie să învățăm să măsurăm gradul de corectare al omului, iar pentru aceasta trebuie să-l vedem și să-l includem în noi. Nu este simplu. Nimeni nu a reușit încă să facă asta. De aceea toată lumea fură.

Întrebare: Cum putem face asta într-o societate cabalistă?

Răspuns: Totul se bazează pe principii complet diferite într-o societate cabalistă. După cum scrie Baal HaSulam în cartea Scrierile ultimei generații, fiecare primește atât cât are dreptul, în funcție de măsura pe care societatea o stabilește în funcție de nevoile personale și familiale ale unei persoane. Prin urmare, nu trebuie să furi. Nu există de unde să furi și nu este nevoie să faci asta.

Omul este în mod constant într-o stare de a fi influențat de mediul corect și urmează în mod sistematic o pregătire, perfecționându-se pe cont propriu și participând la cursuri de perfecționare.

Dacă începem să reducem treptat economia, să închidem întreprinderi nu prin directivă, ci conform educației noastre și să trimitem oamenii la cursuri, atunci criza s-ar calma și nu ar fi supraproducție. Mai întâi trebuie să investești totul în educație.

KabTV “Am primit un apel.Pedeapsa idealăt” 05.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ONU poate declara, dar numai noi determinăm ”

Pe 11 noiembrie, Comitetul Politic Special și de Decolonizare al Națiunilor Unite (Comisia a patra) a aprobat șase proiecte de rezoluţie, dintre care unul va „solicita un aviz consultativ de la Curtea Internațională de Justiție cu privire la Israel și Teritoriul Palestinian Ocupat”.

Ceea ce cred că ar trebui să facem cu adevărat în legătură cu această decizie este nimic. Ar trebui să-l ignorăm ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată, sau nu am auzit despre asta.

Potrivit rezoluției, Adunarea trebuie să „ceară Israelului să înceteze toate măsurile care încalcă drepturile omului ale poporului palestinian”, precum și „să decidă Adunarea să solicite Curții Internaționale de Justiție să emită de urgență un aviz consultativ cu privire la consecințele juridice care decurg din încălcarea continuă de către Israel a dreptului poporului palestinian la autodeterminare, din ocuparea prelungită, așezarea și anexarea teritoriului palestinian ocupat din 1967.”

Comunicatul de presă al ONU a menționat de asemenea, că „reprezentantul Israelului… a spus că apelarea la implicarea Curții va distruge orice șansă de reconciliere între Israel și palestinieni”. Reprezentantul a mai spus că „astfel de rezoluții demonizează Israelul și îi scutesc pe palestinieni de orice responsabilitate pentru situația lor actuală”.

Înțeleg de ce delegatul israelian i-a îndemnat pe delegații statelor membre să nu aprobe rezoluția, deși știa că este un efort fără speranță. El doar își face treaba.

Cu toate acestea, ceea ce cred că ar trebui să facem cu adevărat în legătură cu această decizie este nimic. Ar trebui să o ignorăm ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată, sau nu am auzit despre asta.

Organizația Națiunilor Unite a fost împotriva statului Israel încă din prima zi. Această rezoluție, care intenționează să condamne încălcările drepturilor omului de către Israel în zonele ocupate în timpul războiului din 1967, nu este altceva decât un pretext pentru a extermina sistematic statul evreu. Acesta este motivul pentru care în 1955, cu mult înainte de războiul din 1967, când prim-ministrului David Ben-Gurion i s-a spus că ONU se va opune unei campanii militare sugerate în Gaza, el a răspuns: UM shmum (lit. ONU [este] nimic).

Dacă pe de altă parte, Israelul va răspunde până la urmă, trebuie să precizeze fără echivoc faptele:

1. Singura cartă pe care toate cele trei credințe avraamice o recunosc, Biblia, scrie că Țara Israel este țara poporului lui Israel.
2. Fiecare dovadă istorică găsită vreodată susține că țara lui Israel a fost țara istorică a părinților noștri, inclusiv desigur, Muntele Templului.
3. Nu există nici un text care să menționeze un popor palestinian în această țară (filistinii nu sunt palestinieni și cu siguranță nu au nicio legătură cu Ierusalim sau Iudeea și Samaria).
4. Numele Palestina a apărut foarte târziu în istorie: a fost dat Iudeii în secolul al II-lea e.n. de către romani după ce au zdrobit revolta evreiască de la Bar Kokhba. Procedând astfel, ei au încercat să șteargă toate urmele prezenței evreiești în țară, astfel încât evreii să nu încerce să se întoarcă la el. Cu toate acestea, conform Prof. de Istorie Louis Feldman, rabinul Akiva a mărturisit în secolul al II-lea că evreii din diaspora se refereau încă la pământ ca Eretz Israel [Țara Israelului].
5. Dacă vor fi făcute cereri teritoriale, atunci, conform celor scrise în Biblie și a ceea ce a fost găsit de arheologi, Israelul ar trebui să se întindă de la Nil în Egipt până la Eufrat în Irak.

Nu am nicio reținere să cred că lumea va fi de acord cu astfel de cereri, dar cred că ar trebui să încetăm să ne cerem scuze. În schimb, ar trebui să insistăm asupra drepturilor noastre și – și mai important – să facem ceea ce am venit aici să facem: să ne unim între noi și să devenim o națiune model, o națiune a solidarității, a responsabilității reciproce și a iubirii față de ceilalți ca faţă de noi înșine, tocmai moștenirea poporului nostru.

Prezența noastră în această țară nu depinde de o rezoluție ONU sau de alta, de teroarea arabilor sau de armele noastre sofisticate. Prezența noastră aici depinde de ceea ce tocmai am spus – de unitatea noastră internă. Prin conexiunea noastră, vom determina nu numai soarta noastră, ci și soarta lumii.

Aceasta nu este ideea mea, ci ceea ce au scris înțelepții noștri de la înființarea națiunii noastre. Este ceva pe care fiecare evreu simte, chiar dacă subconștient, și pe care orice antisemit simte, de asemenea, chiar dacă nu recunoaşte. Acesta este motivul pentru care poporul evreu a conceput termenul de Tikkun Olam(corectarea lumii) și a făcut din acesta cel mai înalt obiectiv moral al unei persoane evreiești. De fapt, unii evrei definesc nivelul de evreime prin angajamentul față de Tikkun Olam, deși disputele cu privire la semnificația termenului sunt adesea atât de profunde încât prelungesc corectarea lumii, deoarece împiedică unitatea evreiască.

Și antisemiții consideră că evreii trebuie să corecteze lumea. S-ar putea ca ei să nu o exprime în acest fel, deși unii precum Henry Ford chiar au făcut-o, dar faptul că antisemiții dau vina pe evrei pentru nenorocirile lumii implică faptul că ei cred că evreii sunt responsabili pentru ceea ce se întâmplă în lume – pentru mai bine sau mai rau.

În concluzie, nu cred că Israelul ar trebui să ignore cu totul ultima etapă de antisemitism ONU. Cred că ar trebui să-l folosim ca o reamintire a urgenței de a ne uni. Nu trebuie să răspundem la rezoluția reală, ci pur și simplu să facem ceea ce trebuie să facem: să ne unim între noi și astfel să punem capăt problemelor noastre interne, necazurilor noastre cu vecinii și toată ura din întreaga lume, deoarece lumea va urma națiunea model, așa cum au sperat Ford, Shulgin și alți antisemiți să vadă de la poporul evreu.

*Pentru mai multe despre cum ar trebui să se raporteze Israelul la prejudecata anti-Israel, citiți cea mai recentă publicație a mea, Noul Antisemitism: Mutaţia unei uri de lungă durată.‎

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→