Cabala & Femeile

O perspectivă asupra căutării interioare și a dezvoltării spirituale a femeilor

Motivul pentru care există femei care regretă că au avut copii se datorează unui proces major de tranziție care are loc în epoca noastră. De asemenea, contra măsura pentru acest sentiment de regret este să înțelegem natura acestei tranziții și să învățăm cum să ne adaptăm optim la ea.

Regret că am avut copii. Este un subiect tabu, greu de deschis pentru majoritatea femeilor. Cu toate acestea, în ultimii ani, discuțiile pe internet, cărțile de succes și studiile sociologice au contribuit la plasarea acesteia în lumina reflectoarelor publicului.

De ce regretă unele femei că au avut copii? De asemenea, există ceva care ar putea fi făcut pentru a redirecționa acel sentiment de regret?

Motivul pentru care există femei care regretă că au avut copii se datorează unui proces major de tranziție care are loc în epoca noastră. De asemenea, contra măsura pentru acest sentiment de regret este să înțelegi natura acestei tranziții și să înveți cum să te adaptezi optim la ea.

Acolo unde am trăit cândva pentru a îndeplini dorințele de bază, instinctive, asemănătoare animalelor de a ține o casă stabilă și de a crește o familie, astăzi apare o nouă dorință care aparține în mod specific oamenilor. Această nouă dorință necesită un cu totul alt tip de împlinire: în loc să ne împlinim dorințele animale instinctive pentru hrană, sex, adăpost și familie și să câștigăm destui bani pentru a satisface acele nevoi, noua dorință de astăzi caută un sentiment de sens și realizare de sine.

Prin împletirea nașterii și a maternității în țesătura împlinirii dorinței de sens și de realizare de sine, sentimentele de regret ar fi înlocuite cu sentimente de motivație și scop. Aceasta pentru că împlinirea acestei noi dorințe duce la descoperirea unei realități superioare.

Femei care regretă că au avut copii

Deși este tabu, femeile care regretă că au avut copii a fost un fenomen care iese din ce în ce mai mult la suprafaţă. Discuții online precum „Ţi-ai dorit vreodată să nu ai copii? Dacă da, de ce? și „Cum este să regreţi că ai copii?” de pe Quora au sute de comentarii. Grupul de Facebook „Regret că am avut copii” a crescut la peste 7.000 de membri. Sociologul Orna Donath a analizat relatările a 23 de mame israeliene care au regretat că au avut copii, în analiza sa, Regretarea maternităţii: o analiză socio-politică  ce a câștigat rapid popularitate. De asemenea, au apărut două cărți de succes pe această temă, cartea lui Corinne Maier Fără copii: 40 de motive bune să nu fii mamă   și a lui Sarah Fischer Regrettarea maternităţii . Fischer a mai raportat că primește 80 de e-mailuri pe zi de la mame care îi mulțumesc pentru munca depusă.

Temele recurente ale regretului includ sentimente de restricție: mai puțin timp pentru sine, mai puțin timp pentru socializare, incapacitatea de a-și urmări o carieră și/sau ambiții de călătorie și comparația cu colegii care nu sunt părinți care par să facă mult mai mult cu viața lor. .

Criza de identitate apare pe măsură ce nașterea copilului dă „naștere” mamei. Ea își simte noua identitate ca pe o povară pe tot parcursul vieții. Mai mult, frumosul bebeluș devine rapid un mic manager comandant. Potențialul individual al femeii pare să fie umbrit și suprimat de rolul ei de mamă.

De ce apare acest regret pe primul loc?

Regretul apare din cauza apariției unei noi dorințe care iese la suprafață în tot mai mulți oameni. Este o dorință caracteristică în mod specific nouă ca oameni, care nu există nici la animale, nici în fazele noastre animale de dezvoltare trecute.

În trecut, dorințele noastre erau mai animale, adică erau mai aproape de noi, pur și simplu pentru supraviețuire. O femeie s-a simțit de obicei în control, conducându-și casa. Avea un soț care mergea la muncă și câștiga bani pentru familie. Ea știa că își va gestiona casa și își va crește copiii. În plus, societatea în general a susținut această structură de familie tradițională.

Astăzi, structura tradițională a familiei a scăzut în mare măsură. Dorința noastră a depășit capacitatea noastră de a fi împliniţi prin mijloacele sale tradiționale. Dorința de a avea sens și scop în viață este mult mai mare decât dorințele noastre instinctive din trecut (hrană, sex, familie, adăpost) și dorințele sociale (bani, onoare, control, cunoaștere).

În primul rând, noua noastră dorință își găsește expresia prin faptul că ne dorim ceva complet nou și diferit, desprins de cadrele și limitele noastre trecute. Ambițiile de carieră și de călătorie apar datorită faptului că societatea este angajată în această căutare, dar nu știe ce altceva să-și dorească decât să exploreze dincolo de limitele sale trecute. Totuși, ambițiile de carieră și de călătorie sunt ocoluri, care în curând se vor epuiza și ele. Asta pentru că împlinirea acestei noi dorințe nu poate fi găsită în niciunul dintre modurile în care ne împlinim noi înșine în prezent: după orice fel de împlinire vine o altă lipsă.

În schimb, această nouă dorință ne conduce la descoperirea a ceva cu totul diferit: o realitate superioară, echilibru și armonie cu forța creatoare care susține și dezvoltă viața. Cu alte cuvinte, noua dorință de astăzi cere contactul cu sensul vieții, care este în esență mai presus și dincolo de tot ce este în lumea noastră… inclusive de copiii noștri.

Cum să înlocuieşti regretul cu o nouă împlinire

Evadarea din structurile tradiționale de familie nu ne-a făcut cu nimic mai fericiți. Dimpotrivă, s-a demonstrat că declinul structurilor familiale tradiționale are efecte psihologice, fiziologice, relaționale și economice negative asupra copiilor, părinților și societății.

Structurile tradiționale ale familiei sunt întruchipări ale nivelului animal. La fel cum animalele trăiesc în mod natural în anumite limite, nici oamenii nu ar trebui să caute să se desprindă de cadrele lor tradiționale, ca mijloc de a deveni mai fericiți și mai de succes.

În schimb noi ca oameni, trebuie să ne ridicăm la nivelul unic pentru om. Acest lucru se realizează printr-o schimbare în relațiile noastre sociale: mai multă conexiune umană, creșterea atitudinilor noastre unul față de celălalt, astfel încât să devenim mai susținători, mai iubitori și mai atenți. Procedând astfel, am descoperi o nouă împlinire.

Femeia/mama care suferă simultan două procese – procesul ca mamă care are grijă de familia ei și procesul prin care se ridică deasupra nivelului animal pentru a obține sensul vieții – ar vedea acțiunile ei în timpul nașterii și al maternității ca parte a capacităţii ei de a-și atinge întregul potențial: de a deveni asemenea Creatorului.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Femeia, Spiritualitate | Add Comment →