Cabala și relațiile

Sfaturi despre cum să construim relații de succes bazate pe principiile spirituale și pe înțelegerea naturii noastre

Ego-ul nostru este șarpele care ne împiedică să putem iubi pe altcineva.

Sensul din spatele poveștii lui Adam, a Evei și a șarpelui este de fapt foarte simplu. Șarpele reprezintă ego-ul care a devenit revelat între Adam și Eva, bărbat și femeie. Și asta este tot ce există cu adevărat în poveste.

De exemplu, să presupunem că un cuplu fericit și tânăr se îndrăgostește. Se îmbrățișează, se sărută și râd împreună, merg la film și la plajă. Apoi se căsătoresc și încep să trăiască împreună, și totul este minunat. Ei sunt în Grădina Edenului.

Și brusc — șarpele (ego-ul) sosește. Încep brusc să se certe. Apoi încep să profite unul de celălalt și să facă calcule private, cum ar fi „Cum pot face ca el sau ea să fie așa cum vreau eu să fie?” Acest lucru ni se întâmplă pentru că șarpele (ego-ul care este în interiorul nostru) ne împiedică să putem iubi pe altcineva și se asigură că iubirea noastră este egoistă de la început.

În aceste circumstanțe, cel mai aproape de iubire putem ajunge atunci când ne predăm ego-urile în viața de zi cu zi cât de mult putem. Cu toate acestea, acest lucru încă nu rezolvă problema de la bază și nu ne permite să experimentăm iubirea reală, necondiționată. Aici Cabala oferă o altă soluție: să ne corectăm sufletul de la rădăcină sau să corectăm șarpele care ne separă de partenerii noștri.

Pentru a face acest lucru, ambii parteneri trebuie să realizeze că există un scop în viața lor care este deasupra acestei lumi. Atunci ei își vor da seama și că îl pot atinge doar având un partener în viață, pe cineva care să parcurgă împreună cu ei calea spirituală. Acesta este sensul versetului, „Bărbat, femeie și Prezența Divină între ei”. Înseamnă că pentru a atinge prezența divină, spiritualitatea, trebuie să ne conectăm corect unii cu alții.

Apoi, în loc să profite unul de celălalt, Adam și Eva se vor completa reciproc. Iar șarpele în loc să-i alunge, va deveni forța motrice care îi va împinge să dezvăluie Forța Superioară – Prezența Divină sau Creatorul.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cabala despre educaţie

Cabala vine în salvarea crizei de astăzi a educației și a celei parentale

Gelozia fraților este o reacție naturală a egoismului.

După nașterea unui frate mai mic, fratele mai mare devine adesea nemulţumit. Urăște un nou copil, simte invidie față de el și chiar încearcă să-l rănească.

Aceasta este o reacție naturală a egoismului. Părinții pot încerca să explice unui copil mic cum ar dori să se comporte, dar este imposibil să-i ceară o reacție corectă. Este scris: „Educați un băiat după calea lui”. Aceasta înseamnă că părinții trebuie să-și compenseze copilul mai mare pentru noua poziție în familie, astfel încât să simtă că o atitudine bună față de nou-născut este avantajoasă pentru el.

Când se naște un copil mai mic, o mamă se simte entuziasmată că familia a devenit mai mare. Copilul mai mare ar trebui să simtă la fel. Cum? De exemplu, el poate primi un cadou „de la” un frate mai mic. Adică, ar trebui să vadă că un nou copil îi permite să obțină ceva pozitiv pentru egoismul său. În caz contrar, fratele mai mare îl va urî pe cel mai mic, deoarece simte că atenția mamei sale este îndreptată către cel mic, toată lumea are grijă de acesta, iar de el nu.

În generațiile anterioare, gelozia fraților probabil nu era atât de acută, deoarece oamenii trăiau în condiții mai modeste sau copiii mai mari aveau mai mulți prieteni cu care se puteau juca și astfel, acordau mai puțină atenție fraților lor mai mici. Dar astăzi, părinții trebuie să îndeplinească dorințele copiilor mai mari, arătându-le că primesc ceva bun datorită unui nou-născut în familie.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Simboluri ale tradiției devenind simboluri ale nesupunerii”

Sărbătorile tradiționale și religioase din Israel sunt de obicei perioade de unitate națională. În aceste zile, Israelul sărbătorește Hanukkah, o sărbătoare a cărei esență este triumful spiritului evreiesc de unitate asupra spiritului elenistic de exaltare a sinelui. Cu toate acestea, tocmai acum, elemente proeminente din societatea israeliană, inclusiv prim-ministrul (încă în exercițiu), fac apel la nesupunere civilă pentru a protesta împotriva politicii guvernului nou ales înainte ca acesta să fi depus jurământul și o fac prin afișarea de simboluri creștine, în loc de sau mai vizibil decât Menorah de Hanukkah. În ciuda faptului că este o inițiativă în primul rând politică, această răzvrătire simbolizează nivelul de diviziune care se răspândește în națiune, iar un Israel divizat este un Israel de scurtă durată.

Nu numai politicienii și liderii de opinie fac presiuni pentru afişarea simbolurilor creștine față de simbolurile Hanukkah în Israel. Moș Crăciun, spiriduși, căprioare și bineînțeles bradul de Crăciun pot fi văzute în unele centre comerciale din Israel și nicio urmă de Menora. Universitățile amplasează de asemenea, brazi mari de Crăciun la intrarea în unele dintre clădiri, fie cu o mică Menorah lângă, fie fără niciuna. Până și municipalitatea din Tel-Aviv a întrebat vizitatorii paginii sale de Facebook, care sărbătoare le place mai mult, Crăciunul sau Hanukkah.

A avea agende politice diferite și menținerea diversității de opinii sunt esența democrației. Este o condiție prealabilă pentru progresul și dezvoltarea societății. Țările care mențin opinii diverse prosperă, în timp ce țările care permit dominaţia doar a unei singure narațiuni, fie de dreapta, fie de stânga, degenerează și se scufundă.

În cazul Israelului, diversitatea nu este doar o chestiune de evoluție sau involuție. Pentru Israel, sufocarea diversității reprezintă o amenințare existențială.

Esența națiunii israeliene este unitatea deasupra diversității. Vechii israeliți proveneau din multe națiuni, aveau idei diferite despre orice și erau oameni foarte fermi. Când au dat peste învățăturile lui Avraam (sau pe cele ale descendenților săi Isaac și Iacov), au învățat că dacă nu suprimă părerile altor oameni, ci se unesc cu ei în ciuda diferențelor, formează o conexiune care îi face mai puternici și mai înțelepți decât orice naţiune biologică. În momentul în care destui oameni au adoptat acel principiu de unire fără a suprima disputele și dezacordurile, ei au devenit o națiune, națiunea Israel.

Când au fost uniți, diferențele lor i-au completat unul pe altul, creând o tapiserie de vederi care nu exista în nicio altă națiune. Unitatea pe care trebuiau să o formeze pentru a menține națiunea deasupra unei astfel de diversităţi trebuia să fie cu atât mai puternică decât orice altă națiune.

Natura de asemenea, constă din contrarii complementare; aceasta este ceea ce face creația armonioasă și evolutivă. Când poporul Israel a fost unit, ei erau la fel ca restul naturii, armonios și în evoluție, iar acesta era secretul succesului vechii națiuni israeliene.

Dar când poporul lui Israel nu a fost unit, s-au împărțit imediat înapoi în multele națiuni din care au provenit. Acesta este motivul pentru care atunci când Israelul este divizat, ei se străduiesc să se asimileze între națiuni și să nu rămână israelieni sau nici chiar evrei.

Cu toate acestea Israelul nu își poate permite să piardă unitatea și să dispară cu totul. Întregul scop al existenței națiunii israeliene este să demonstreze că unitatea mai presus de diviziune este posibilă și că ea creează o societate înfloritoare. Dacă oamenii nu realizează că diversitatea trebuie hrănită și îmbrățișată, ei vor fi implicați în conflicte eterne, iar umanitatea se va autodistruge.

Dacă Israelul nu practică unitatea mai presus de diviziune, se dezintegrează. În acel moment, lumea îi urăște pe evrei pentru că au avansat conflictul în locul păcii. Cu toate acestea, lumea nu ne învinuiește că punem țările unele împotriva altora, ci pentru faptul că nu prezentăm o alternativă pentru conflict iar asta obligă lumea să se angajeze în singura soluție pe care o vede: războiul etern. Și lumea dă vina pe Israel pentru asta.

Numai când israelienii vor afla că adversarii lor din interior nu sunt dușmanii lor ci partenerii lor în sarcina de a da un exemplu, ei vor putea să se unească deasupra contradicțiilor lor. Până atunci Israelul și lumea nu se pot aștepta decât la continuarea creşterii certurilor și conflictelor.*

*Pentru mai multe despre acest subiect, citiți cărțile mele Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, şi Ca un mănunchi de trestii.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Cum să învingi frica – Sfatul unui cabalist ”

Lasă frica să plece. Nu te gândi la ce se va întâmpla în clipa următoare.

Nu știm nimic despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în viața noastră. Prin urmare, cel mai bine este să o lăsăm să curgă. Avem un astfel de potențial în noi. Renunțarea la frici necesită ceva antrenament dar avem nevoie de ea.

Frica vine din dorința noastră de a controla situațiile în care ne aflăm și când nu le putem controla. Când renunțăm la frică, atunci aparent controlăm situațiile dintr-un alt capăt. De exemplu, luați una dintre cele mai comune temeri: frica de moarte. Moartea noastră este inevitabilă. Acceptând faptul că vom muri cu siguranță, ne putem imagina cum va continua lumea să se dezvolte după ce vom pleca, să fim de acord cu acea imagine și să renunțăm la orice frică actuală pe care o avem.

Cu toate acestea, nu există pași stabiliți pentru a renunța la frică. Este diferit pentru fiecare persoană. Unii oameni încep să se gândească în sensul „Ce se va întâmpla cu lumea după ce voi fi plecat?” „Cum își vor continua viața cei dragi și rudele mele?” „Ce se va întâmpla cu moștenirea mea?” și „Cum se va desfășura moștenirea mea?” În fața acestor întrebări, trebuie să facem o altă corectare – a atitudinii noastre față de viață și moarte care se află în spatele fiecărei noastre frici.

Ar trebui să ne transformăm fricile într-o predare absolută în fața voinței naturii – voința care ne-a creat și care ne susține – care ne cere să facem un anumit fel de efort. S-ar putea să mai trebuiască să trecem prin multe momente înspăimântătoare până ajungem la capătul drumului nostru pământesc, așa că ar trebui să încercăm să ne liniștim.

Legile naturii care ne-au creat și care ne susțin și pe care în cele din urmă suntem conduși să le descoperim, se află într-o stare de calm și odihnă absolută. Prin urmare, ar trebui să urmărim să emulăm calmul naturii.

Suntem calmi atunci când nu suntem îngrijorați de ceea ce se va întâmpla în clipa următoare. Este un punct greu de exprimat pentru că nu este vorba doar despre curgerea curenților vieții. Dimpotrivă, trebuie să ne bazăm pe legile naturii care operează asupra noastră în fiecare moment, care controlează totul și pe toți.

Din moment ce trăim în cadrul unor legi fixe și determinate ale naturii care dețin control total asupra vieții noastre, atunci nu avem de ce să ne îngrijorăm. Vrem să interferăm cu legile care conduc pe toată lumea și totul prin corecții? Bineînțeles că nu. Atunci am putea la fel de bine să ne liniștim și să mergem mai departe cu viața noastră.

Această stare de calm indică acordul. Înseamnă că suntem de acord cu legile naturii, ceea ce este destul de dificil, pentru că vrem mereu să ne reținem, să verificăm ce se întâmplă în planurile naturii și să argumentăm că poate lucrurile ar trebui să se desfășoare puțin diferit.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Banii contează”

Textul de mai jos este un rezumat al cuvintelor Dr. Laitman din emisiunea El Mundo (Lumea).

Se spune că banii nu sunt totul în viață. Poate fi adevărat, dar pot cumpăra aproape orice. Dorințele noastre sunt în general împărțite în șase categorii: hrană, sex, familie, bani, putere, cunoaștere. Banii, a patra categorie, pot dobândi toate celelalte cinci. Cu alte cuvinte banii sunt putere; este un echivalent cu care poate fi tranzacționat orice ne dorim sau avem nevoie. Acesta este motivul pentru care în ebraică, cuvântul kesef (bani) înseamnă două lucruri: kisuf (a dori/a tânji) și kisui (acoperire). Cu alte cuvinte, banii pot acoperi (satisface) toate dorințele noastre.

Cu cât civilizația se dezvoltă mai mult, cu atât își dezvoltă mai mult sistemele monetare. Am devenit complet dependenți de ele, deoarece nu putem face schimb de produse așa cum au făcut strămoșii noștri, așa că trebuie să folosim ceva care este echivalent ca valoare cu produsele pe care vrem să le schimbăm, ceva care este portabil, uşor de colectat și apreciat în mod egal în întreaga lume. Lucrul care îndeplinește toate aceste cerințe sunt banii.

Singurul lucru care poate înlocui banii este iubirea, deoarece ea ne determină să dăruim și să primim corect și drept. Din păcate iubirea nu există în societatea umană, decât între părinți și copii, deși astăzi nici asta nu este un dat. În orice caz, ca factor în societatea actuală care se bazează pe neîncredere, singurul mijloc practic de schimb sunt banii.

Cu toate acestea, pentru un număr din ce în ce mai mare de oameni, există ceva care valorează mai mult decât banii, în ciuda a tot ceea ce pot cumpăra. Acești oameni caută ceva ce banii cu adevărat nu pot cumpăra. Banii pot cumpăra orice în viață, dar nu pot explica sensul vieții în sine, semnificaţia vieții!

De obicei, când suntem mai tineri, ne concentrăm mai mult pe a face bani, gândindu-ne că asta ne va face fericiți și ne vom simți în siguranță. Pe măsură ce ne maturizăm și ajungem la sfârșitul anilor 30 sau 40, ne dăm seama că este posibil să fi făcut suficienți bani pentru a ne asigura existența, mai mult sau mai puțin, dar nu știm deloc de ce trăim. „Bine, deci m-am născut, am trăit până acum și am copii care vor trăi după mine. Dar acum mă uit la alte câteva decenii de viață, în care voi trece prin mișcări fără să înțeleg pentru ce este totul.”

Gândiţi-vă la tot ce facem în viață; știm mereu ce vrem să obținem din asta. Deci cum putem continua cu viața însăși fără să știm de ce suntem aici? Nicio sumă de bani nu poate răspunde la această întrebare, motiv pentru care majoritatea oamenilor chiar se tem să recunoască faţă de ei înșiși că o pun.

Părerea mea – ca cineva care se ocupă mult mai mult de sensul vieții decât de finanțarea satisfacțiilor efemere – este că banii ar trebui să ne acopere nevoile de bază. Ar trebui să avem suficient pentru a ne asigura sănătatea, locuința, educația și hrana pentru noi și familiile noastre. Dincolo de aceste nevoi de bază, nu am nicio plăcere să adun numerar. Prefer să-mi petrec timpul dezvoltând tărâmurile superioare ale vieții, cele care se ocupă de scopul vieții, și nu cu asigurarea existenței mele fizice.

Aici există un alt aspect: oamenii care urmăresc bani și alte plăceri corporale nu sunt niciodată mulțumiți cu adevărat. Dacă se mulțumesc cu ceea ce au, este doar pentru că sunt prea obosiți sau timizi pentru a se strădui pentru mai mult, dar nu este ca și cum nu și-ar dori mai mult. Astfel de oameni nu pot fi niciodată satisfăcuți, deoarece însăși satisfacerea dorințelor lor îi face să crească. Pentru că senzația de vitalitate vine din satisfacerea dorințelor noastre, odată ce acestea sunt satisfăcute, nu ne mai simțim vii pentru că nu există dorințe de satisfăcut. Drept urmare, în noi apar dorințe noi și mai intense.

Pe de altă parte, o persoană care se străduiește să cunoască scopul vieții este întotdeauna mulțumită pentru că nu are nevoie să realizeze ceva pentru a se simți fericit. Căutarea în sine îl face să se simtă viu și energic. Și el va dori să învețe mai multe odată ce a învățat ceva, dar cunoașterea nu este scopul lui ci învățatul în sine, făcându-l constant mulțumit și deficitar în același timp.

Pentru astfel de oameni, banii nu contează. Tot ceea ce contează este să învăţ și să explorez lumea în care trăiesc, cum funcționează, de ce funcționează și cum o pot face să funcționeze mai bine.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Turcia în creştere ”

Mutlu Meydan este un student de-al meu de mult timp. Deși s-a născut în Turcia, a descoperit înțelepciunea Cabala și a început să studieze cu mine în timp ce locuia la Sydney, Australia. Asta a fost acum mai bine de douăzeci de ani. Urmându-și inima, s-a mutat în Israel pentru a fi cu grupul de studiu pe care îl conduc în Israel și pe când era aici a început să predea Cabala oamenilor din Turcia. În urmă cu câțiva ani, s-a mutat acasă și de atunci și-a dedicat fiecare minut liber studenților săi.

Am petrecut tot weekendul trecut cu studenții cărora Mutlu le-a prezentat Cabala și am fost încântat. Întrebările lor, înțelegerea principiilor înțelepciunii și dorința lor de a se conecta unul cu celălalt de la inimă la inimă pentru a dezvălui ceea ce învață Cabala mi-au umplut inima de bucurie. Sunt recunoscător lui Mutlu și mai mult decât atât, încântat să descopăr că în sens spiritual Turcia este o țară în plină ascensiune.

Națiunea turcă este una veche, cu un trecut glorios și un prezent unic. Este un centru de culturi și credințe, iar populația sa este diversă. Pe de o parte este membră a NATO și pe de altă parte este o țară musulmană, ceea ce îi conferă o poziție esențială în politica internațională.

Studenții turci în Cabala sunt unici printre studenții mei din întreaga lume prin faptul că sunt tineri, majoritatea sub treizeci de ani. De obicei, oamenii descoperă înțelepciunea Cabala nu înainte de sfârșitul anilor 30 sau începutul anilor 40, când încep să se întrebe despre sensul vieții. Însă în Turcia persoanele cu vârsta de 18 ani sau puțin mai mari își pun deja aceste întrebări serioase și sunt dispuși să depună eforturi pentru a găsi răspunsurile.

În weekend am petrecut ore întregi împreună, conversând și învățând, iar oamenii au fost pe deplin implicați, atenți și au răspuns inteligent la răspunsurile mele date întrebările lor. Dar cel mai important, au fost afectuoși unul față de celălalt, ceea ce indică faptul că au înțeles cu adevărat esența înțelepciunii: conexiunea și iubirea față de ceilalți.

Înțelepciunea Cabala învață cum să conectăm inimile oamenilor deasupra prăpastiei culturii, credinței și etniei. Evident, această idee se potrivește cu oamenii minunați pe care i-am întâlnit în Turcia și mi se pare că vor urma mulți alții. Având în vedere poziția centrală a Turciei în lume, cred că dacă mai mulți oameni îmbrățișează principiile unității mai presus de diferențe, țara va avea un efect semnificativ și pozitiv asupra întregii lumi.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Construind o rețea de simțiri ”

Una dintre proprietățile esențiale ale civilizației este tehnologia. De fapt, unele măsurători pot folosi progresul tehnologiei ca un indicator pentru a măsura progresul civilizației. De la epoca de piatră până la epoca digitală, tehnologia ne-a marcat progresul.

Cu toate acestea, în ultimele decenii se pare că tehnologia s-a schimbat de la a ne face viața mai ușoară la a o domina cu totul. În zilele noastre, computerele nu numai că procesează date, dar aproape că gândesc de la sine. Apariția Inteligenței Artificiale a introdus mașini care pot chiar să picteze opere de artă expresive, să scrie felicitări de ziua de naștere pline de căldură sau să redacteze scrisori de dragoste emoționante. Noi, pe de altă parte, se pare că ne mișcăm în direcția opusă: știm mai puțin, gândim mai puțin și înțelegem mai puțin decât o făceam Se pare că am fost îndobitociţi de propria noastră creație.

Cu toate acestea, există vești bune în viitorul aparent sumbru al umanității. În timp ce abilitățile noastre intelectuale se micșorează, se deschid noi sfere senzoriale.

Prin senzorial, nu mă refer la simțurile noastre fizice, ci la ceva mult mai profund decât atât. Organele noastre senzoriale sunt pur fizice, dar vorbesc despre capacitatea de a ne simți unul pe celălalt atât de profund încât vom fi capabili să simțim sentimentele și gândurile celuilalt ca și cum am fi o singură persoană.

În mod clar, acest proces nu este un efort conștient de a ne îmbina psihicul. Cu toate acestea, se întâmplă totuși. Dacă te uiți la lumea din jurul tău, vei vedea cât de uniformă a devenit. Oamenii poartă aceleași haine peste tot, majoritatea lumii vorbește engleză, industria este foarte asemănătoare în întreaga lume sau își cumpără produsele de la aceiași câțiva producători și am devenit atât de dependenți unul de celălalt încât, dacă o singură țară trebuie să oprească temporar transporturile de grâu, trimite lumea într-o spirală de creșteri de prețuri.

Intrăm în următoarea fază a includerii noastre: includerea simțirilor. Omenirea devine un sistem de simțiri în care miliarde de oameni vor împărtăși aceleași idei, gânduri și sentimente.

Cu cât acest sistem se manifestă mai mult, cu atât vom deveni mai convinși că, dacă vrem să ne conducem viața în siguranță trebuie să studiem acest sistem comun, să-i înțelegem proprietățile, cerințele sale și cum putem deveni nu numai instrumente sau pioni ai lui, ci chiar maeștri.

Pentru a realiza acest lucru, va trebui să dobândim calitățile sistemului, să le implementăm în noi înșine. Deoarece acel sistem este un sistem de conexiuni, și noi va trebui să devenim indivizi conectați. Va trebui să-i simțim pe ceilalți și să fim conștienți de gândurile și sentimentele lor, așa cum astăzi le cunoaștem pe ale noastre. Deoarece astăzi nu ne putem simți unul pe altul așa cum ne simțim pe noi înșine pentru că suntem deconectați unul de celălalt, va trebui să renunțăm la ceea ce ne separă unul de celălalt: ego-urile noastre.

Cu cât ne agățăm mai mult de egocentrism, cu atât mai acut ne vom simți separarea și dezorientarea în viață. Dar de îndată ce renunțăm la acel element din noi, totul va deveni limpede. La fel ca și astăzi, știm când ne este foame pentru că ne este foame, vom ști ce să facem, când să facem asta și cum să o facem pentru că pur și simplu vom simți.

Nu vom avea nevoie de tehnologie, iar cele mai avansate inovații de astăzi vor deveni de prisos și ulterior depășite. Tot ce vom avea nevoie este să simțim rețeaua de senzații în care trăim, iar ele ne vor ghida în siguranță și fără probleme prin viață, care nu va mai fi grea și dureroasă.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Comentariu: În principiu, lumea noastră este construită pe conexiune. Oricum, oamenii se adună ca într-un fel de afacere în jurul unei idei, de exemplu  fotbal etc.

Răspunsul meu: Ei se conectează printr-un scop egoist – să beneficieze de conexiune în loc să-l lase pe celălalt să câștige. Ca mafia sau vreo organizație care trebuie să fie puternică pentru a-i învinge pe alții.

Dacă legătura nu este direcționată de dragul binelui, al păcii, al iubirii sau al revelației stării superioare, atunci este contraindicată. În orice caz, va duce la un rezultat prost, așa cum am văzut în exemplul Uniunii Sovietice, unde ideea de unitate, fraternitate, egalitate și solidaritate a fost deformată. La început, ei chiar chemau pe toată lumea pentru asta, toţi erau consideraţi frați, egali, toată lumea era unită, era un îndemn și nu conta că toată lumea câștiga o sută douăzeci de ruble (foarte puțin).

Acest lucru a atras oamenii, iar în Occident nu puteau sugera ceva egal cu asta, deși primeau de multe ori mai mulți bani. Dar unul a primit de cinci sute de ori mai mult, iar celălalt doar cinci, iar această diferență strică totul pentru o persoană. Dar când toată lumea câștigă o sută douăzeci, atunci este mai bine. Dacă ar fi promovată această idee!.

Dar acest  lucru necesită un fundal spiritual. Prin urmare, lipsa unei educații adecvate, când nimeni nu a înțeles cum să facă acest lucru și-a arătat rezultatul.

KabTV “Am primit un apel. Mintea mulţimii” 23.11.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariu: O pildă binecunoscută explică natura noastră în cel mai colorat mod. A fost odată un om sărac care avea un vecin bogat. Și el s-a rugat Creatorului: „Vreau să fiu la fel de bogat ca vecinul meu”.

Creatorul i-a spus: „Te rog. Îți voi da totul. Îți voi da ție și îi voi da lui de două ori mai mult. Vei fi bogat iar el va fi de două ori mai bogat. Vei avea o casă, el va avea două case.”

Atunci bietul om a spus: „Atunci scoate-mi unul dintre ochi, ca vecinul să piardă doi”. Și există un alt final: „Atunci, bate-mă până aproape de moarte”. Există o mulțime de opțiuni diferite aici.

Răspunsul meu: Da. Vedem asta și astăzi în lupte, în războaie.

Întrebare: Mai există așa ceva: „Nu este atât de înfricoșător că vaca mea a murit pe cât este că cea a vecinului meu este în viață.” Omenirea a venit cu o mulțime de citate atât de frumoase.

Spune-mi, de ce nu ne putem concentra pe fericirea noastră?

Răspuns: Nu poți experimenta fericirea izolat de ceilalți. Doar prin comparație.

Comentariu: Dar mi s-a dat o casă, am o casă caldă, am toată bogăția. De ce trebuie să observ mereu că are două case și să sufăr din cauza asta?

Răspunsul meu: Pentru asta, este necesar să corectăm natura omului. Nu există nicio altă cale!

Întrebare: Voi suferi întotdeauna dacă el are mai mult decât mine?

Răspuns: Da. Acesta este egoismul. Nu pot să mă uit la ce am, mă uit la ce are celălalt. Și poate am de câteva ori mai mult decât el, dar are și el. Și atâta timp cât el există și are ceva, asta îmi doresc.

Priviți la copii în timp ce își iau jucării unul de la celălalt. Îi convingi: „Nu ai nevoie, uite, ai asta”, nu, nu contează. Își ascunde jucăria la spate și cere ce are celălalt. Asta este natura.

Comentariu: Dar eu, ca părinte, îl instruiesc și îi spun lucrurile potrivite. Eu spun: „Dă-l pe celălalt…”

Răspunsul meu: Dar el nu vrea să asculte.

Comentariu: El nu vrea să asculte, dar eu vreau să o facă.

Răspunsul meu: Nu contează, Creatorul o dorește.

Întrebare: Prin mine?

Răspuns: Da, sortează. Te comporți ca un Creator aici. Și nu ajută.

Întrebare: Deci iau această formulă când sunt părinte, totuși?

Răspuns: Da, desigur.

Comentariu: Îmi place această formulă.

Răspuns: Pentru că nu mai ești copil.

Comentariu: Da, dar îi spun: „Împărtășește-i, dă-i-o.”

Răspunsul meu: Nu, o va ține și o va mângâia.

Comentariu: asta e sigur. Dar duc la faptul că eu însumi continui să fiu la fel ca un copil. Mă uit: e mai bine acolo și sunt deja nervos.

Răspunsul meu: Este absolut corect.

Întrebare: Așa ne mâncăm. Pur și simplu devorăm tot ce este în interiorul nostru. Din cauza asta murim?

Răspuns: Aparent.

Întrebare: Și ce ar trebui să facem cu toate acestea?

Răspuns: Continuă.

Intrebare: pana cand?

Răspuns: În timp ce trăim. 🙂

Încă trebuie să ne răspândim ideea, planul Creatorului și va funcționa.

Întrebare: Care este planul Creatorului?

Răspuns: Să ne ridicăm deasupra naturii noastre egoiste. Și va funcționa.

Întrebare: Și atunci cum mă voi uita la aproapele meu dacă mă ridic deasupra naturii?

Răspuns: Ca partener în implementarea unui plan comun.

Întrebare: Că și el se îndreaptă spre ridicarea deasupra egoismului?

Răspuns: Da. Trebuie doar să educăm pe toată lumea!

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 13.10.2022

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cabala & Relaţiile

Sfaturi despre cum să construim relații de succes bazate pe principiile spirituale și pe înțelegerea naturii noastre

Lăudându-și bărbatul, o femeie îl ajută să se dezvolte și să întărească relația dintre ei.

Astăzi rata divorțurilor este uluitoare și majoritatea relațiilor sunt de scurtă durată. Din acest motiv, este foarte important ca oamenii să afle cum pot menține o căsnicie de succes.

Pentru ca o femeie să înțeleagă cum să-și îndeplinească cel mai bine partea ei din relație, ea trebuie să înțeleagă natura unui bărbat. Atunci ea va fi înțeleaptă și capabilă să creeze o relație de durată și iubitoare.

Dar cum poate o femeie să înțeleagă natura unui bărbat? La urma urmei, bărbații și femeile sunt atât de diferiți. De fapt înțelegerea corectă poate veni din acțiunile corecte. O femeie ar trebui să-și exprime aprecierea față de bărbatul ei, făcându-l să știe că el este special pentru ea, că este grozav – și făcând asta des! Atunci ea își va da seama de ce are nevoie de la ea și de ce fel de conexiune ar trebui să existe între ei.

Ea va vedea că un bărbat are nevoie de îngrijire maternă, laudă și admirație. În ciuda faptului că este masculin, mare și „macho”, un bărbat are de fapt o mare nevoie de simpatie. Și dacă o femeie îi dă asta, el nu o va putea părăsi.

De fapt, este similar cu modul în care o femeie se comportă cu un copil. Ea îi spune: „Ești minunat, ai făcut o treabă atât de grozavă, ești mare, poți s-o faci, ești special, ești cea mai specială persoană din lume – tu, tu, tu… ” Și asta îl face pe bărbat să rămână cu ea.

Dar cel mai important, ar trebui să facă asta cu iubire. Un bărbat dorește să audă asta tot timpul, pentru că bărbații sunt într-adevăr precum copiii și adesea văd o femeie ca pe o mamă. Și chiar dacă acest tip de relație poate părea „dezechilibrat”, va deveni echilibrat pentru că îl va face pe bărbat să vrea să „se ridice”, pentru a arăta cât de grozav este. Îi va trezi dorința de a deveni mai mare într-un mod pozitiv, mai degrabă decât într-un mod dominant, negativ.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→