În lumea noastră există oameni care se angajează doar în acțiuni externe. Nicio iluminare de Sus nu ajunge la ei și ei nu efectuează nicio acțiune interioară. Deci, care este diferența dintre cei care se angajează în acțiuni interioare și cei care se angajează în acțiuni externe? Diferența este foarte simplă; este corespondența lor cu  Avraam.

Întrebare: Dar unde puteți găsi un punct de legătură între acțiunile noastre externe și interioare, astfel încât să existe o anumită logică?

Răspuns: Dacă faci acțiuni cu corpul tău fără nicio legătură cu corectările spirituale, ca un evreu bun care face ceea ce a fost învățat, atunci stabilești corespondență la nivelul tău: Domem de Kduşa (nivelul mineral al sfințeniei). Voi efectuați corectări, dar din moment ce este nivelul mineral de Kduşa, nu vă oferă posibilitatea de a crește. Cu toate acestea, sunt corectări.

Lumina a venit de sus, s-a îmbrăcat în materie, iar în această materie s-a replicat spiritualul. Astfel, în această lume există încă niveluri vegetale, animale și vorbitoare, iar la nivel vorbitor există oameni care sunt descendenți ai lui Avraam sau Gerim (convertiți), despre care vom discuta mai târziu.

Cei care sunt la nivelul mineral posedă scântei ale lui Avraam pe care nu le dezvoltă; de exemplu, iluminarea de Sus care trezește pe om la spiritualitate nu a venit încă la ei, și astfel, ei efectuează corectarea la nivelul mineral de sfințenie.

Este tot o corectare; nu poți nega. Dar nici nu poți trăi după ea, adică nu poți adăuga nimic la ea, pentru că nivelul mineral este caracterizat de absența vieții spirituale.

Dacă îți dorești ceva mai mult, atunci trebuie să începi să-ți adaugi propriul efort: iei deficiențele ca și cum ar fi din exteriorul tău, adaugă propria ta contribuție prin singurul punct de liberă alegere disponibil pentru tine, și prin urmare, trezeşti o iluminare suplimentară de Sus sau absorbi mai mult din iluminarea care vine la tine. Apoi începi să împlinești poruncile spirituale, să lucrezi pentru Creator.

Trebuie să distingeți între aceste două aspecte, deoarece Cabala este în esență, o muncă pentru Creator. În caz contrar, respectați poruncile pur și simplu ca un om care a fost învățat să facă acest lucru. Una nu o contrazice pe cealaltă; ambele abordări sunt necesare.

Cu toate acestea, pentru omul care există la nivelul mineral al sfințeniei, lui i se pare că neagă acel nivel, pentru că pentru el contează doar primul aspect; dacă altceva este considerat important, atunci primul își pierde semnificația.

Observăm că cei care încep cu adevărat să studieze partea interioară, încep să neglijeze partea exterioară – până la punctul în care omul care a respectat meticulos toate poruncile, la începutul studiului Cabala, ei uită brusc că au ceva ce trebuie să facă. Omul face încă anumite lucruri din obișnuință, dar gândurile îi plutesc în nori, deasupra. Vedem cât de mult slăbește omul acțiunea materială — în muncă, în familie, în orice. Omul care este complet atașat de spiritualitate, neglijează foarte mult materialul.

Cei care spun că cel care studiază Cabala nu respectă poruncile în practică cu meticulozitatea cerută în această lume, se pare că au dreptate. Noi înșine vedem că așa este; să nu ascundem ceea ce, până la urmă, se întâmplă de fapt.

Este necesar să lămurim motivele acestui fenomen: fie Doamne ferește, studiem ceva incorect; sau ne înșelăm și nu studiem așa cum ar trebui; sau acesta este fireasc și poate că va reveni mai târziu sub altă formă, pe alt grad, într-o altă existență – împreună, atât în ​​spiritual, cât și în material.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul unei ascensiuni, interiorul se îmbracă ușor într-un om. În timpul unei coborâri, nu există lumină interioară. În schimb, lumina înconjurătoare este prezentă în Kli-ul extern?

Răspuns: Întrebarea este, în ce Kli (vas) se îmbracă lumina? Dacă vorbim despre perioada de pregătire, avem omul care are dorința de a primi de dragul lui și care trebuie să analizeze, să atingă și să distingă treptat diferite straturi, nuanțe și umbre în cadrul acesteia. Printre toate dorințele lor, există una în care lumina să se poată îmbrăca?

Întrebare: Am o dorință de a primi care nu are ecran, și de Sus, prin Machsom, lumina înconjurătoare strălucește asupra mea. Când dobândesc un ecran, această lumină se va îmbrăca în mine și atunci toată munca mea ar trebui să fie asupra ecranului, astfel încât lumina reflectată să se îmbrace în mine?

Răspuns: Nu este cazul. Desigur, mă gândesc să vreau să-L ating și tânjesc după El, dar corectarea nu are loc în conformitate cu aceasta. Desigur, aspir la lumină ca să mă umple; totuși, corectarea are loc atunci când această lumină este absentă, când se îndepărtează. Mă umplu, în locul ei, cu lumina credinței?

Lumina credinței strălucește nu doar din lumina înconjurătoare, ci din faptul că atitudinea mea față de Creator este legată nu de cât de mult primesc de la El, ci de care este atitudinea mea față de El, de măsura în care aspir la El.

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Și un om l-a găsit și iată că rătăcea pe câmp. Și omul l-a întrebat, zicând: „Ce cauți?” Și el a zis: „Îi caut pe frații mei. Spune-mi, te rog, unde pasc ei turma?”

Un om „rătăcind pe câmp” se referă la un loc din care ar trebui să izvorască recolta câmpului pentru a susține lumea (Rabaş, „Iubirea pentru prieteni – 1 “).

Tora este învățătura, metoda care explică întregul proces prin care trebuie să trecem, de aici până la sfârșitul corectării. Deci, de unde începem să construim vasul spiritual și să intrăm în lumea spirituală?

Aici vorbește despre Iosif, care adună (Osef) toate calitățile anterioare ale fraților săi, și prin aceasta descoperă că se află în Egipt, adică în înclinația rea.

Simt că sunt opus lumii spirituale și că sunt nedemn de ea. Mai mult, nu am nicio dorință să intru în ea, asta îmi „spun” calitățile mele interioare. Această realizare trebuie să vină. Dar pe de altă parte, știm deja că dacă dărâmăm barierele dintre noi și ne unim, atunci în unitatea noastră vom începe imediat să simțim lumea spirituală.

Astfel, Tora ne explică procesul de dezvoltare a vasului nostru comun, care în această etapă se numește Iosif. El „rătăcește pe câmp”, neștiind cum să ajungă la spiritualitate. În fața lui se află o întindere goală și el nu știe pe ce drum să meargă.

Iar muncile câmpului sunt arat, semănat și secerat. Se spune despre asta: „Cei care seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie”, iar acesta se numește „câmp pe care Domnul l-a binecuvântat”.

Omul trebuie să fie pregătit pentru arat, semănat și secerat, adică pentru a lucra cu dorința sa. Căci dorința (Raţon) este pământul (Ereţ), sau chiar acel câmp, care trebuie arat și semănat cu semințele dăruirii, Bina, pentru ca Bina să intre în Malchut. Acolo începe să crească prin dorința lui Malchut, producând muguri, recolta pe care o vom culege mai târziu.

Astfel, omul numit Israel, care este îndreptat direct către Creator, intră în Egipt și descoperă în sine o mare dorință egoistă. Tocmai atunci, când vede că această dorință stăpânește asupra lui, el se străduiește spre unitate, și prin rugăciune și un strigăt de ajutor, el scapă de Faraon.

De ce este necesară această coborâre în egoism? O să putem ieși din el. Așa cum punem semințele în pământ, pentru ca prin pământ, să încolțească și să înflorească. Datorită pământului, adică dorinței egoiste, începe să crească micuța sămânță a dăruirii, dorința altruistă. Ea iese tocmai de pe pământ.

Când scânteia dăruirii, punctul din inimă, se trezește în noi, ne aduce la înțelepciunea Cabala. Începem să studiem, ne alăturăm unui grup și deodată descoperim cât de rău este totul, câte obstacole apar pe parcurs. Răul devine din ce în ce mai puternic până când suntem complet scufundați în el. Apoi, cu ultimul nostru dram de putere, ne luptăm să îl depășim și să scăpăm. Și fugim, luând cu noi marea dorință de a primi, pe care am dobândit-o în Egipt.

Așa răsare sămânța dăruirii: noi ne ridicăm deasupra pământului, luând cu noi dorințele stricate și apoi începem să le corectăm.

Acest proces este însoțit de bucurie și tristețe, de împietrirea inimii, eșecuri și dificultăți. Cu toate acestea, tocmai prin disperare ne apropiem de exod. Și acel exod se găsește în unitate. Nimeni nu iese singur, ci numai împreună.

Din Congresul Internațional de Cabala din 24.02.12, „Arava”, Lecția 3

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există o contradicție între dorința de a primi și dorința de a dărui, și prin urmare, suntem mereu într-o stare de incertitudine și lipsă de înțelegere. Baal HaSulam scrie că fiecare stare spirituală conține două opuse în ea; adică contradicția este inerentă însăși naturii sale.

El explică problema reală care este de fapt în noi. Atât timp cât existăm pur și simplu în dorința minerală, vegetală sau animalică de a primi, care este natura noastră, nu există nicio problemă și totul este în ordine.

Există cele patru faze ale expansiunii luminii directe: faza rădăcină (Şoreş), prima fază (Alef), a doua fază (Bet) și a treia fază (Gimel). Dar de îndată ce începe cea de-a patra fază (Bhina Dalet), imediat apar probleme și are loc restricția (Ţimţum).

Înainte de a patra fază, nu există nicio restricție pentru că totul este guvernat de Sus. Eu nu am dorințe proprii. Creatorul îmi dă gânduri, impulsuri, dorințe, temeri, anxietăți și hormoni. Iar eu, ca o marionetă, fac doar tot ce îmi dă El. Nu există probleme sau contradicții aici. Eu sunt dorința de a primi, Creatorul mă guvernează de Sus și asta este tot.

Dar când punctul din inimă se trezește în dorința de a primi, este deja un mesager din acea lume, de dincolo de Machsom, din dorința de a dărui. Atunci are loc o ruptură în interiorul omului și apare o problemă: două naturi opuse coexistă în interiorul lui – natura spirituală și natura corporală. Tensiunea interioară din interiorul omului crește și începe să simtă că explodează sau își pierde mințile. Ele nu pot coexista împreună. Acesta este motivul pentru care suntem atât de nefericiți.

Trebuie să înțelegeți că nu există altă cale de ales. La un moment dat, Creatorul a implantat atât dorința de a primi, cât și dorința de a dărui în noi, precum și în întreaga umanitate. Vom rămâne în această diviziune interioară până când le „unim” pe cele două împreună – adică până când dorința de a primi dobândește intenția de a dărui ca a doua natură spirituală.

Suntem obligați să ajungem la spiritualitate. Pur și simplu nu suntem întrebați dacă vrem. Vom rămâne în această fractură interioară până când ne transformăm dorința de a primi într-o dorință de a dărui. Atunci aceste două forme ale naturii – cea spirituală și cea corporală – vor deveni din nou ca una. Abia atunci vom obține o senzație de pace.

Până la sfârșitul corectării (Gmar Tikun) însă, această contradicție va continua să existe în noi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, Partea 170

Întreaga spiritualitate crește din mica scânteie?

Toată spiritualitatea crește din acest calcul, din acea mică scânteie. Prin studiu, scânteia primește harul de Kduşa și apoi o dezvoltăm și o cultivăm. La început, cu siguranță nu înțelegem ce este spiritualitatea și nu avem nicio dorință reală de spiritualitate. Mai degrabă, din ceea ce intră în noi prin harul sfințeniei – numit Lişma– începem să dorim să fim pentru a dărui. Această atitudine începe să se formeze în noi, ceea ce este cu adevărat ceva miraculos: în dorința de a primi, încep să apară scântei de dăruire.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce suntem de acord că unii oameni se angajează în acțiuni interioare, în timp ce alții se angajează doar în acțiuni externe?

Răspuns: De ce ar trebui să fim de acord sau dezacord cu asta? În spiritualitate, nu există un astfel de concept precum acordul sau dezacordul. În spiritualitate, există doar definiția stării în care exist.

Dacă o anumită lumină vine la mine și mă susține într-o anumită măsură, atunci sunt un „hoț”. Dacă o lumină mai mare vine la mine, devin un „tâlhar”. Și dacă vine o lumină și mai mare, devin un „om drept”. Totul depinde de măsura luminii care coboară asupra mea.

S-ar putea să te plângi: „Oh, eu sunt un tâlhar!”, nu te va ajuta deloc, pentru că o stare este o stare. Tu îi poți da doar un nume; nu o poti schimba. Dacă vrei să te înșeli, pune pe ea eticheta „drept”. Nu te va ajuta, deși poate te va face să te simți diferit.

„De ce nu ne opunem acestui lucru? De ce suntem de acord cu asta?” Vorbesc despre starea în sine, nu despre cum ar trebui să reacționez la ea. Indiferent dacă vreau sau nu, fie că sunt de acord sau nu, aceasta este starea mea. Iată cum se întâmplă: omul care începe să se angajeze în partea interioară neglijează aproape complet partea exterioară.

În schimb, există oameni care au studiat Cabala în mod correct, și ca urmare, ei au neglijat poruncile practice. Mai târziu, după ce au uitat ce este adevăratul studiu și s-au întors la un pseudo-sistem, ei încep să respecte poruncile și devin buni evrei ortodocși. Văd toate aceste schimbări, întregul spectru de posibilități.

Astfel, eu descriu un fenomen fără a judeca dacă este bun sau rău. Nu poți spune că atunci când un leu își devorează prada, face ceva greșit. Aceasta este natura sa, care îi dictează acțiunile. La fel este și cu noi: fiecare pas pe care îl facem în fiecare moment dat este dictat de natura noastră.

Acest lucru este cunoscut de multe generații. Există multe povești care datează de trei sau patru sute de ani. De exemplu, cineva s-a uitat printr-o fereastră și a văzut un cabalist aprinzând o lumânare într-un moment în care era interzis. Nu cred că aceste povești sunt false sau că au fost inventate de oponenții Cabala. Spun serios că astfel de fenomene sunt bine cunoscute. Le-am văzut și le-am experimentat chiar eu.

De ce este așa? Vom vorbi despre asta mai târziu. Există un motiv pentru asta și o intenție de Sus. În primul rând, tot ce se întâmplă se face de Sus. Cât despre cum ar trebui să ne raportăm la asta, cum ar trebui să ne comportăm, fie adaptându-ne sau depășind starea, vom discuta despre asta separat. Dar fenomenul în sine există. Aceasta nu este armată în care poți spune pur și simplu: „Nu, este imposibil!” Ea există, și în primul rând, trebuie să definim starea și să recunoaștem adevărul.

Pentru a te studia pe tine, trebuie să te vezi prin ochii altcuiva.

Din Lecţia zilnică de cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când un om vede că este capabil să facă față unei situații pe cont propriu, fără ajutor din exterior, înseamnă că nu a examinat acea situație suficient de profund?

Răspuns: Dacă omul crede că poate face față singur unei situații, înseamnă că nu a examinat-o suficient de profund. Cu alte cuvinte, nu a pătruns la nivelul ei mai profund.

Să luăm de exemplu, situația din țara noastră. Cu toții suntem martori că suntem sub amenințarea distrugerii. Oamenii au devenit disperați; ei nu văd o cale de ieșire din situația actuală și nimeni nu are o soluție miraculoasă pentru această problemă. Oamenii nu știu cum să continue să trăiască. Unii se gândesc să plece din țară, dar nici măcar nu știu unde ar putea merge. Putem simți cât de disperați au devenit oamenii când se gândesc să se mute într-un loc mai liniștit.

Dar dacă examinăm această situație mai profund, vom vedea o imagine complet diferită. Trebuie să înțelegem că noi ca națiune fără o aspirație spirituală, nu avem niciun drept asupra acestui pământ. Nu suntem conectați la el și nu îi aparținem. Locul nostru este în exil, în afara Țării lui Israel.

Am fost aduși aici pentru înălțare spirituală, astfel încât să dobândim calitățile spirituale ale rădăcinii acestui pământ – Ereţ Israel („Ereţ” înseamnă dorință, iar „Israel” vine de la Yaşar-El, adică direct către Creator). Astfel, Ereţ Israel înseamnă dorința îndreptată către Creator.

Dacă nu putem dobândi aceste calități spirituale, atunci locul nostru nu este aici. Acest pământ pur și simplu ne respinge și o face ca faţă de un corp străin.

Cine a creat această situație pentru noi și de ce? Poate ar trebui să căutăm un alt loc confortabil în care să trăim? Poate Uganda, Madagascar sau, dacă nimic altceva, Birobidzhan. Dar Creatorul spune: „Nu! Locul tău este aici, pe acest pământ, dar numai cu condiția să devii Israel – omul care aspiră la Creator. În caz contrar, te vor aștepta stări foarte dificile, chiar mai rele decât cele experimentate de națiunile lumii.”

Galgalta ve Eynaim (Kelim de dăruire) trebuie să-și îndeplinească rolul cu privire la toate AHP (Kelim de primire). Nu îndeplinim rolul care ne-a fost încredințat, și prin urmare, AHP ne domină. Dar dacă, examinând această situație pătrundem puțin mai adânc, vom vedea adevăratele cauze — ce se întâmplă cu adevărat și ce se poate face.

Vom vedea că pur și simplu nu există loc unde să fugim. Există o singură soluție absolută: ridicarea spirituală. Aceasta este diferența dintre o înțelegere superficială a realității și înțelegerea cauzelor sale subiacente. Și această situație nu se va schimba până când nu ne uităm la nivelul de la care adevărata cauză devine vizibilă. Abia atunci situația va începe să se schimbe în bine.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Îmi amintesc clar cum în copilărie, eram profund atașat de părinții mei. Am depins foarte mult de ei și le-am ascultat părerile. Pentru un copil, ceea ce spun tatăl, mama sau bunicii lui este extrem de important. Dar apoi vine o etapă când, indiferent cum a fost crescut, copilul se desprinde de părinți și se schimbă.

Răspunsul meu: Este mediul! El ajunge sub influența unui mediu diferit.

Dar în comunitatea noastră, este diferit. Aici, un copil și părinții lui împărtășesc aceeași viziune, același scop în viață, aceleași valori și același simț al importanței. Prin urmare, nu există conflict. Copilul trece prin toate aceste etape foarte lin. Vede că nu există nicio contradicție: ceea ce trăiește acasă, la școală și cu ceilalți copii afară este la fel.

Lasă-l să vadă lumea! Nimic nu-i este ascuns. El va vedea că viziunea noastră asupra lumii este sobră și adevărată.

Ne educăm copiii astfel încât până la vârsta de optsprezece ani să fi terminat atât școala, cât și universitatea.

Comentariu: Să presupunem că terminologia pe care o folosim sună neobișnuit atunci când vine din gura lor. Oamenii din afară ar putea reacționa diferit la acești copii.

Răspunsul meu: Nu cred. Ce ar putea fi neobișnuit la ei? Că nu folosesc limbajul grosolan auzit pe străzi? Deci, pur și simplu vor vorbi diferit. Lumea de astăzi este foarte amestecată.

Comentariu: Dar vor fi în continuare diferiți de ceilalți copii.

Răspunsul meu: Vor diferi prin faptul că sunt mai echilibrați, mai calmi, nu sunt ușor influențați de presiunile din exterior și știu de ce și cum să trăiască. Vor deveni foarte benefici pentru toată lumea. Va fi o generație complet nouă, formată corespunzător.

Toate acestea sunt posibile pentru că avem atât metoda, cât și forța, lumina, care vor acționa asupra lor. Dar nu putem pur și simplu să predăm asta unor străini și să spunem: „Ia-o și folosește-o”. Ei nu posedă această simţire interioară.

Prin urmare, copiii care au crescut în cadrul metodei noastre educaționale și ajung la vârsta adultă la optsprezece sau douăzeci de ani devin un adevărat atu pentru umanitate. Ei vor forma stratul de instructori care îi lipsește omenirii. Vă puteți imagina cât de mult va fi nevoie de ei?

Comentariu: Dar vor avea de asemenea un ego grozav. Nu puteau încă să cadă în toate ispitele acestei lumi?

Răspunsul meu: Nu! Asta nu se va întâmpla sub nicio formă! Vedem asta la tinerii noștri. Cei care au fost crescuți în acest fel, lumina face totul; nu noi.

Cei care pot cădea în ispitele acestei lumi sunt oameni care vin la noi din afară. Au existat indivizi care au încercat să-și construiască propriile afaceri pe baza Cabalei. Câţi au fost de-a lungul deceniilor existenței noastre? Doar câţiva. Pur și simplu nu se întâmplă.

Nu interesează omul. El nu se poate gândi: „Cine mă va respecta acolo? Ce voi câștiga? Ce îmi vor da?” pentru că are în el un cu totul alt sistem de valori. Puteți vedea singuri cum trăim.

Comentariu: Adică, uneori, oamenii recidivează din cauza predispozițiilor personale, unii față de alcool, alții față de altceva.

Răspunsul meu: Dacă vorbim despre cineva care a venit din afară și a avut probleme de lungă durată cu drogurile, alcoolismul sau ceva asemănător, atunci da. Dar vorbesc despre oameni care au fost crescuți printre noi încă de la naștere. Pur și simplu nu au acele tendințe.

Puteți vedea asta la copiii noștri. Ei nu sunt atraşi în altă parte. Ei spun: „Vrem să petrecem timp cu propriile noastre tinere, să construim familii între noi, să organizăm un club pentru noi. Nu vrem să întâlnim oameni din afară. Nici măcar nu avem despre ce să vorbim cu ei” și așa mai departe.

Avem deja copii care au crescut aici, și-au întemeiat propriile familii și acum au copii ai lor. Așa începe să apară următoarea generație – generația care a ieșit din Egipt, generația care dă deja roade.

Întrebare: Puneți mari speranțe în copii?

Răspuns: Da! Cred că acesta este cel mai important lucru. Cel mai important!

Vedem ce a făcut Moise cu poporul care a ieşit din Egipt. Generația aceea pe care a condus-o din Egipt a trebuit să moară în pustie. Doar cei născuți în pustie au intrat în Țara lui Israel. Același principiu se aplică aici.

Cred doar în creșterea unui om de la bun început și în a-i oferi direcția corectă în viață; asta este tot. Va rămâne cu asta toată viața. Nu o va părăsi, pentru că viața însăși îi va arăta continuu că a fost format corect.

În acest fel, acești copii vor primi o educație și o creștere, vor deveni profesioniști în diverse domenii și vor putea să se integreze în sistemul nostru și să lucreze cu noi. Și dacă nu, se vor putea angaja în orice altă profesie pe care o vor alege.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Cabala pentru adolescenţi” 10/12/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Discuţii despre Treptele Scării, Partea 169

Cum putem să nu vrem să primim ceva, dacă în primul rând nu l-am primit niciodată?

Din moment ce spiritualitatea este ascunsă, se pare că o dorim, dar în realitate vrem mai ales să scăpăm de suferința noastră. Ni se oferă diferite tipuri de suferință în starea noastră în această lume și trebuie să scăpăm de suferință. Atunci ni se pare că suntem atrași de spiritualitate pentru că ne dorim cu adevărat. Cu toate acestea, în adevăr nu ne putem dori ceva înainte de a fi văzut și simțit aceel ceva. Nici măcar farmecul necunoscutului pe care ni-l imaginăm pentru noi înșine nu este spiritualitate. Spiritualitatea este pentru a dărui, nu ceea ce noi ne imaginăm că este. Din când în când, un caracter și o imagine diferită a spiritualității ne devin clare, dar pe măsură ce progresăm, forma spiritualității se schimbă constant pentru noi.

Prin urmare, nu ne putem dori spiritualitate așa cum este ea cu adevărat, deoarece este opusă nouă. Suntem împinși către spiritualitate pentru că se pare că ne va rezolva problemele. Apoi mica dorinta de a primi pentru spiritualitate pe care o avem, care este in esenţă simplă curiozitate, o dezvoltăm treptat prin studiu, auzind din mediul înconjurător, din societate: „Merită”, „Este important”, „Este grozav”. Acest lucru ne atrage și ne obligăm să studiem, să muncim și să facem acțiuni care ne vor ajuta. Acest studiu și aceste acțiuni ne ajută să atragem lumina înconjurătoare.

Când atragem lumina înconjurătoare, primim un har de Kduşa pe care nu l-am avut niciodată înainte. Chiar dacă părea că ne dorim atât de mult spiritualitatea, harul de Kduşa pe care îl primim este cu totul diferit. Harul de Kduşa înseamnă că începem să fim de acord cu faptul că trebuie să ajungem la starea de „pentru a dărui”. Acesta este un fenomen foarte ciudat și nenatural, în care în generalul Lo Lişma  („nu de dragul Ei”) începe să apară o mică Lişma („de dragul Ei”). Cu alte cuvinte, vrem să facem munca astfel încât atât noi, cât și Creatorul să avem ceva. Desigur, dacă nu s-ar câștiga nimic pentru noi înșine, nu am face treaba, dar deja apare o anumită intenție că va fi și pentru Creator.

Această stare se numește „Lo Lişma care duce la Lişma”. Tranziția apare deja acolo, asemănătoare cu spargerea vaselor, unde în vas, în Malchut, există o scânteie de Bina, prin care Malchut poate primi mai târziu corectarea.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că Avraam a primit o instrucțiune de la Creator pentru a îndeplini o poruncă. Dar nu era sigur de sine și s-a dus să se consulte cu alții. Nu are el încredere în Creator? La urma urmei, Avraam Îl simte deja.

Răspuns: Vorbim despre modul în care omul își evaluează propriile forțe. Omul trăiește ca un animal timp de mii de ani, de la o încarnare la alta, la fel ca restul lumii.

Am trăit prin multe cicluri de reîncarnare, în tot felul de forme și în diverse locuri. De-a lungul acestor cicluri ale sufletului, ne-am dezvoltat în funcție de dorințele și cerințele noastre. Vedem natura acestei dezvoltări: sufletul evoluează și cere din ce în ce mai mult.

De ce sufletul? Pentru că partea animalică din noi nu se dezvoltă. Corpul nostru rămâne același corp. Dacă nu ar fi partea spirituală la om, am fi exact ca un animal. Evoluează animalele și cer brusc televiziune, automobile, rachete sau muzică? Nimic de genul acesta. Un animal rămâne animal. Așa cum se naște, așa rămâne. Un animal are o singură lege: să aibă grijă de existența sa.

Prin urmare, ceea ce se dezvoltă în noi este aspectul spiritual, care evoluează în două etape. Prima etapă este materială, animalică sau un fel de fază animal-spirituală. Urmărim sexul, onoarea, banii și cunoașterea. Sufletul se dezvoltă în acest fel, dar această dezvoltare are loc prin căutarea plăcerilor găsite în această lume.

După ce s-a dezvoltat în acest mod de-a lungul multor încarnări, în el se dezvăluie o Hisaron, o lipsă sau o dorință de plăceri spirituale. Omul începe să simtă „punctul din inimă”; își dorește ceva ce este dincolo de această lume, dincolo de plăcerile pe care le poate primi în simțurile sale corporale.

Plăcerea spirituală care îi lipsește omului se numește Or (lumină), iar mediul prin care o poate primi și percepe se numește Neşama (suflet) – un vas spiritual sau Kli.

Când omul începe să dezvolte acest Kli chiar dacă treptat, prin acordarea acestei lipse (Hisaron) care apare în om după toată dezvoltarea animalică ce se întinde pe parcursul multor încarnări, el devine similar cu Avraam.

Ei încep să simtă o aspirație, o dorință de spiritualitate. Aceasta este similar cu Creatorul care le-ar spune: „Dezvoltă-te, ajunge la o stare nouă, specială, mai bună”. Și apoi omul începe să simtă diverse forțe, gânduri și impulsuri care sunt fie pentru acea stare, fie împotriva ei.

Rabaş explică faptul că aceasta este ca o piesă de teatru, în care fiecare actor portretizează o anumită calitate în interiorul omului. Astfel, Mamre este o calitate în interiorul omului, Sara este alta, întreaga gospodărie a lui Avraam cu toate vitele sale, câmpul său (pe scurt, toate capcanele unui stil de viață beduin) reprezintă forțele sufletului lor care sunt fie pentru dezvoltarea lor, fie împotriva ei.

De ce trebuie să fie așa? La urma urmei, Creatorul spune: „Lech Lecha!” „Ieși!” Drumul este trasat, mergi înainte! Deci, de ce ar trebui să existe îndoieli? De ce ar trebui să te opui?

Pentru că intenția este ca tu să devii o ființă umană, să te dezvolți într-o ființă umană și să nu rămâi un animal. Omul ar putea fi lăsat ca o marionetă și îmbunătățit, transformat în orice își dorește, fără propria conștientizare sau participare.

Dar în acest caz, ființa creată ar rămâne la nivel animal, în timp ce scopul este de a încânta ființele create prin ridicarea unui om la nivelul Creatorului, deoarece încântarea lor la un grad inferior nu este considerată încântare din perspectiva Creatorului. Dacă există ceva bun, acesta poate exista doar în forma sa cea mai deplină. Adică, a oferi ceva mai puțin decât „binele cel mai mare” nu înseamnă cu adevărat „a încânta”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→