Întrebare: Se spune că Avraam a primit o instrucțiune de la Creator pentru a îndeplini o poruncă. Dar nu era sigur de sine și s-a dus să se consulte cu alții. Nu are el încredere în Creator? La urma urmei, Avraam Îl simte deja.

Răspuns: Vorbim despre modul în care omul își evaluează propriile forțe. Omul trăiește ca un animal timp de mii de ani, de la o încarnare la alta, la fel ca restul lumii.

Am trăit prin multe cicluri de reîncarnare, în tot felul de forme și în diverse locuri. De-a lungul acestor cicluri ale sufletului, ne-am dezvoltat în funcție de dorințele și cerințele noastre. Vedem natura acestei dezvoltări: sufletul evoluează și cere din ce în ce mai mult.

De ce sufletul? Pentru că partea animalică din noi nu se dezvoltă. Corpul nostru rămâne același corp. Dacă nu ar fi partea spirituală la om, am fi exact ca un animal. Evoluează animalele și cer brusc televiziune, automobile, rachete sau muzică? Nimic de genul acesta. Un animal rămâne animal. Așa cum se naște, așa rămâne. Un animal are o singură lege: să aibă grijă de existența sa.

Prin urmare, ceea ce se dezvoltă în noi este aspectul spiritual, care evoluează în două etape. Prima etapă este materială, animalică sau un fel de fază animal-spirituală. Urmărim sexul, onoarea, banii și cunoașterea. Sufletul se dezvoltă în acest fel, dar această dezvoltare are loc prin căutarea plăcerilor găsite în această lume.

După ce s-a dezvoltat în acest mod de-a lungul multor încarnări, în el se dezvăluie o Hisaron, o lipsă sau o dorință de plăceri spirituale. Omul începe să simtă „punctul din inimă”; își dorește ceva ce este dincolo de această lume, dincolo de plăcerile pe care le poate primi în simțurile sale corporale.

Plăcerea spirituală care îi lipsește omului se numește Or (lumină), iar mediul prin care o poate primi și percepe se numește Neşama (suflet) – un vas spiritual sau Kli.

Când omul începe să dezvolte acest Kli chiar dacă treptat, prin acordarea acestei lipse (Hisaron) care apare în om după toată dezvoltarea animalică ce se întinde pe parcursul multor încarnări, el devine similar cu Avraam.

Ei încep să simtă o aspirație, o dorință de spiritualitate. Aceasta este similar cu Creatorul care le-ar spune: „Dezvoltă-te, ajunge la o stare nouă, specială, mai bună”. Și apoi omul începe să simtă diverse forțe, gânduri și impulsuri care sunt fie pentru acea stare, fie împotriva ei.

Rabaş explică faptul că aceasta este ca o piesă de teatru, în care fiecare actor portretizează o anumită calitate în interiorul omului. Astfel, Mamre este o calitate în interiorul omului, Sara este alta, întreaga gospodărie a lui Avraam cu toate vitele sale, câmpul său (pe scurt, toate capcanele unui stil de viață beduin) reprezintă forțele sufletului lor care sunt fie pentru dezvoltarea lor, fie împotriva ei.

De ce trebuie să fie așa? La urma urmei, Creatorul spune: „Lech Lecha!” „Ieși!” Drumul este trasat, mergi înainte! Deci, de ce ar trebui să existe îndoieli? De ce ar trebui să te opui?

Pentru că intenția este ca tu să devii o ființă umană, să te dezvolți într-o ființă umană și să nu rămâi un animal. Omul ar putea fi lăsat ca o marionetă și îmbunătățit, transformat în orice își dorește, fără propria conștientizare sau participare.

Dar în acest caz, ființa creată ar rămâne la nivel animal, în timp ce scopul este de a încânta ființele create prin ridicarea unui om la nivelul Creatorului, deoarece încântarea lor la un grad inferior nu este considerată încântare din perspectiva Creatorului. Dacă există ceva bun, acesta poate exista doar în forma sa cea mai deplină. Adică, a oferi ceva mai puțin decât „binele cel mai mare” nu înseamnă cu adevărat „a încânta”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →