Există o contradicție între dorința de a primi și dorința de a dărui, și prin urmare, suntem mereu într-o stare de incertitudine și lipsă de înțelegere. Baal HaSulam scrie că fiecare stare spirituală conține două opuse în ea; adică contradicția este inerentă însăși naturii sale.

El explică problema reală care este de fapt în noi. Atât timp cât existăm pur și simplu în dorința minerală, vegetală sau animalică de a primi, care este natura noastră, nu există nicio problemă și totul este în ordine.

Există cele patru faze ale expansiunii luminii directe: faza rădăcină (Şoreş), prima fază (Alef), a doua fază (Bet) și a treia fază (Gimel). Dar de îndată ce începe cea de-a patra fază (Bhina Dalet), imediat apar probleme și are loc restricția (Ţimţum).

Înainte de a patra fază, nu există nicio restricție pentru că totul este guvernat de Sus. Eu nu am dorințe proprii. Creatorul îmi dă gânduri, impulsuri, dorințe, temeri, anxietăți și hormoni. Iar eu, ca o marionetă, fac doar tot ce îmi dă El. Nu există probleme sau contradicții aici. Eu sunt dorința de a primi, Creatorul mă guvernează de Sus și asta este tot.

Dar când punctul din inimă se trezește în dorința de a primi, este deja un mesager din acea lume, de dincolo de Machsom, din dorința de a dărui. Atunci are loc o ruptură în interiorul omului și apare o problemă: două naturi opuse coexistă în interiorul lui – natura spirituală și natura corporală. Tensiunea interioară din interiorul omului crește și începe să simtă că explodează sau își pierde mințile. Ele nu pot coexista împreună. Acesta este motivul pentru care suntem atât de nefericiți.

Trebuie să înțelegeți că nu există altă cale de ales. La un moment dat, Creatorul a implantat atât dorința de a primi, cât și dorința de a dărui în noi, precum și în întreaga umanitate. Vom rămâne în această diviziune interioară până când le „unim” pe cele două împreună – adică până când dorința de a primi dobândește intenția de a dărui ca a doua natură spirituală.

Suntem obligați să ajungem la spiritualitate. Pur și simplu nu suntem întrebați dacă vrem. Vom rămâne în această fractură interioară până când ne transformăm dorința de a primi într-o dorință de a dărui. Atunci aceste două forme ale naturii – cea spirituală și cea corporală – vor deveni din nou ca una. Abia atunci vom obține o senzație de pace.

Până la sfârșitul corectării (Gmar Tikun) însă, această contradicție va continua să existe în noi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →