Întrebare: La ce ar trebui să ne așteptăm de la poruncile Torei?

Răspuns: O „poruncă a Torei” constă în extragerea conceptului de „Tora vieții” din Tora, dobândind însăși viața. Baal HaSulam scrie despre acest lucru în TES (Studiul celor Zece Sfirot). El nu se referă la studiu în sine, ci la rezultatul acestuia.

Întrebare: Să presupunem că oun om mătură podeaua în clădirea noastră sau lucrează în bucătărie. Se consideră acest lucru că studiază Tora?

Răspuns: Dacă fac ceva în bucătăria noastră și intenționez prin aceasta să obțin ceva în viața mea, atunci dorința care a apărut în mine în acel moment, înmulțită cu lucrul bun, benefic pe care l-am adus contribuţie grupului, adică înmulțită cu dorința colectivă a grupului de a atinge spiritualitatea, devine propria mea dorință.

Slujindu-mi prietenii, le dobândesc dorințele, mă includ în ele și apoi acele dorințe mă influențează și îmi direcționează propria dorință pe cursul corect.

Prin urmare, în timpul lecției intenționez să atrag lumina Torei care reformează din ceea ce studiez, nu să devin un mare înțelept sau altceva.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că fiecare are propria cale.

Răspunsul meu: Desigur!

Întrebare: De ce depinde?

Răspuns: În natura globală a umanității, suntem atât de diferiți încât, tocmai prin conexiunea noastră viitoare, vom crea o structură universală numită „Om” (Adam).

Întrebare: Va avea fiecare propriul loc?

Răspuns: Da.

Întrebare: Fiecare națiune?

Răspuns: Desigur! S-ar putea să mă învârt cu o viteză extraordinară, alții mai încet, iar alții chiar mai încet, este la fel cum în corpul nostru există sisteme care funcționează cu o viteză și o intensitate extraordinare, în timp ce altele funcționează mult mai lent. Puteți compara unghiile de la mâini și de la picioare. Unghiile de la mâini cresc cu aproximativ un milimetru pe săptămână, în timp ce unghiile de la picioare cresc cu aproximativ un milimetru pe lună. Fiecare are propriul ritm, chiar dacă este aparent același țesut.

Comentariu: Totuși, este un singur organism.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Ați menționat scopul. Este scopul același pentru toată lumea sau nu?

Răspuns: Scopul este același pentru toată lumea. Dar cine știe de fapt ce este? Dacă am ști că toți avem un singur scop, am fi de acord unii cu alții. Am începe să căutăm împreună cum să atingem acel scop.

Dar în schimb, simțim că fiecare are propriul său scop. Egoismul ne sfâșie și nu ne permite să simțim că trebuie să ne îndreptăm cu toții împreună către un singur scop.

Întrebare: Putem totuși ajunge la asta? Vom fi aduși spre acest scop unic sau nu?

Răspuns: Cred că trebuie clarificat din interior.

Întrebare: Care este acel scop?

Răspuns: Scopul este foarte simplu: să atingem sensul vieţii.

Întrebare: Și care este acesta?

Răspuns: Sensul vieții? Este să-i atingem sensul.

Întrebări: Deci se pune întrebarea și trebuie să o fac?

Răspuns: Când ating sensul vieții, mă simt absolut împlinit! Știu de ce exist. Știu cine mă guvernează, către cine mă îndrept, ce fac în fiecare moment al existenței mele și unde mă îndrept. Orizonturi mereu noi se deschid în fața mea. Mă simt ca un copil care a intrat în Disneyland. Și totul este incredibil! Totul este un basm! Așa ar trebui să se simtă omul atunci când dezvăluie planul Creatorului.

Întrebare: Are fiecare propriul sens al vieții sau nu?

Răspuns: Fiecare se va bucura de el în mod individual, pentru că așa suntem creați. Dar fiecare se va bucura de el din faptul că se conectează constant cu ceilalți. Revelația acestui „Disneyland” spiritual vine din faptul că dezvăluim din ce în ce mai mult conexiunile integrale dintre noi. Și acestea vor fi dezvăluite tocmai ca atingerea lumii superioare. Este o aventură serioasă.

Întrebare: Deci acum ați ajuns la concluzia că scopul unui om este să atingă lumea superioară?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este acesta scopul omului?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și ce este lumea superioară? Vorbim cu oameni care nu studiază Cabala. Simplu spus, ce înseamnă să atingi lumea superioară?

Răspuns: Înseamnă să atingi armonia interacțiunii tuturor forțelor complet diferite ale naturii. Și să simți acea armonie atunci când vezi cum toate problemele, acțiunile, gândurile, aspirațiile – totul, din toate timpurile – se unesc și totul se dovedește a fi armonios interconectat, atât de necesar unul pentru celălalt, încât revelarea acestei armonii este revelarea gândului Creației, planul Creatorului.

Întrebare: Și vorbiţi constant despre dezvăluirea relațiilor armonioase dintre oameni. Este și aceasta inclusă aici?

Răspuns: Desigur! Firește. Acesta este cel mai înalt grad al întregii acestei armonii.

Întrebare: Cel mai înalt grad? Că suntem cu toții conectați armonios?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și acesta este scopul vieții unui om – să descopere această armonie?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 8.07.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Poziția dumneavoastră este să mergeți pe calea suferinței. Spuneți că atunci când vom fi încolțiți, vom vedea că dreptate au cabaliștii. Există o altă cale? Ne puteți convinge fără să ne speriați?

Răspuns: Dacă poziția mea ar fi „să mergem pe calea suferinței”, nu aș spune nimic și nu aș face nicio prezentare publică. Dar îmi doresc cu adevărat ca omenirea să se dezvolte într-un mod bun.

Sunt împotriva căii suferinței. Sunt în favoarea soluţiei ca această cale să fie iluminată de lumina superioara și să ne conducă înainte. Vă rog să nu luați evaluările mele drept tactici de intimidare.

Pur și simplu privesc cu sobrietate perspectivele umanității, „condiția sa de pornire” și văd că suntem în cădere liberă. Egoismul crește în noi, dar nu compensăm pentru această creștere și nu ne corectăm traiectoria.

Sper cu adevărat că ne putem aduna și nu ne putem scufunda în suferință înainte de a începe ascensiunea noastră. Cel mai bun lucru care i se poate întâmpla umanității este recunoașterea la timp a egoismului și realizarea proprie corectă care se ridică deasupra lui.

Din KabTV emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 19.05.2023

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 190

Cum ne putem imagina ce este dăruirea?

Când suntem într-un grup, ni se spune că iubirea pentru prieteni duce la iubirea pentru Creator și că dăruirea către prieteni duce la dăruirea către Creator. De ce? Pentru că încercăm să stabilim aceeași conduită între noi ca și cum am fi cu adevărat printre sufletele de la sfârșitul corectării. Din acea lume superioară, unde toate sufletele sunt incluse și conectate împreună, noi atragem lumina înconjurătoare (Or Makif).

Dacă încercăm să stabilim aceeași lege, aceeași stare, în această lume, printre corpuri, printr-o idee, printr-o atitudine, prin conexiune și scopul comun de a avansa împreună, chiar și într-un grup mic, creăm efectiv o asemănare cu starea în care există sufletele la sfârșitul corectării, la nivel spiritual în cadrul acelui grup. În măsura în care depunem acest efort, noi atragem lumina înconjurătoare, care vine și corectează vasele.

Prin urmare, conexiunea dintre prietenii dintr-un grup afectează direct progresul lor spiritual. Prin această reflecție pe care o creăm în această lume, începem treptat să simțim ce este conexiunea spirituală. Desigur, nu putem niciodată cunoaște cu adevărat forma superioară în avans. Dacă ne aflăm la un anumit nivel, cum pot percepe nivelul superior lui? Chiar și în viața obișnuită, în starea noastră actuală, următoarea stare este întotdeauna necunoscută și este revelată brusc, ca ceva nou.

Așadar, cum putem tânji după ceva superior nouă? Nivelul superior (Parţuf-ul superior) ne arată un mic exemplu de dăruire așa cum există la un grad superior. O face în două etape.

În prima etapă, nivelul superior ne arată puțin din lumina din interiorul său, plăcerea pe care o conține. Apoi, o dorim, tânjim după ea și ne simțim înălțați. Cabaliștii numesc aceasta „ascensiune”, deși nu este o adevărată ascensiune, deoarece nu ne ridicăm de fapt. În schimb, nivelul superior ne oferă puțină vitalitate de la un grad superior. Această iluminare este lumină la nivelul superior, dar doar o strălucire slabă pentru noi, deoarece nu putem primi mai mult în vasele noastre actuale.

În a doua etapă, după ce ne iluminează, nivelul superior ne oferă o coborâre. Ne permite să ne simțim propriile vase. Ce sunt aceste vase? Sunt vase ale dăruirii prin care simțim întunericul. Cu alte cuvinte, ne simțim calculând: „Cum este posibil să dăruim fără să ne gândim deloc la propriul nostru beneficiu?”

Astfel, prin aceste două impresii de la nivelul superior, experimentăm două extreme: ce este lumina (chiar dacă este percepută doar parțial) și ce este vasul dăruirii. Apoi, vedem cât de mult iubim lumina și cât de mult suntem opuşi vasului. Din acești doi poli, prin studiu, efort și muncă persistentă, ajungem treptat la nivelul superior.

Când îl atingem și realizăm acea stare, un nivel și mai înalt dezvăluie din nou atât împlinirea, cât și vasul din el. Aceste două stări ne dau încă o dată un sentiment al extremelor din cadrul nivelului superior, și din nou, ne străduim să le atingem, pas cu pas, urcând mai departe.

Prin urmare, calea noastră este construită din ascensiuni și coborâri:

1. Ascensiuni – sentimentul de împlinire care există la nivelul superior.
2. Coborâri – simțirea vaselor (natura dăruirii) ale nivelului superior.

Efortul dintre ele este dorința noastră constantă de a dobândi aceste calități, fie mai mult, fie mai puțin, până când le atingem pe deplin.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Frica este o emoție foarte bună care ne protejează; altfel, am fi nebuni. Trebuie doar să învățăm cum să o folosim corect. Apoi, în loc să ne temem de ea, o vom binecuvânta.

Întrebare: Care este scopul fricii? De ce apare?

Răspuns: Scopul fricii este să ne ghideze corect către adevărata cale a dezvoltării, să găsim forța superioară a dăruirii, iubirii și conexiunii în relațiile noastre unii cu alții. Atunci nu va mai fi nimic de temut.

Întrebare: Se aplică acest lucru omului, oricărui om obișnuit?

Răspuns: Astăzi, acest lucru se aplică și oamenilor obișnuiți. Vedem acest lucru prin starea lumii în care trăim.

Comentariu: O stare de frică.

Răspunsul meu: Întreaga lume este într-o stare de frică. Doar cineva care nu are nicio idee unde se află ar putea pretinde cu bravadă că nu se teme de nimic. Acest tip de atitudine nu arată prea multă înțelepciune. De aceea ar trebui să binecuvântăm de fapt frica; ea ne ghidează corect către scopul corect.

Întrebare: Unul față de celălalt, atunci?

Răspuns: Da, trebuie să înțelegem că frica ne este dată dintr-un motiv. Este o calitate foarte pozitivă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 09.07.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum voi avea încrederea că mă pot deconecta de Creator și pot acționa pe cont propriu dacă El face totul?

Răspuns: Adevărul este că te deconectezi de Creator doar acționând ca și cum tu ai fi cel care face ceva, în loc de El. Dacă tu, asemenea unui cal sub un călăreț, nu faci nicio mișcare, nu vei ști niciodată cum te deosebești de El (călărețul). Așa că trebuie să spui: „Acționez!”

Când acționezi, începi să simți diferența dintre dorința ta și dorința Lui și astfel începi să te cunoști pe tine însuți și pe El.

După ce te-ai cunoscut pe tine însuți, L-ai atins, ai fost într-o luptă, ai fost acuzat, te-ai îndoit și totuși ai descoperit că acest lucru este bine și ai făcut corectări, ajungi într-o stare în care, pe baza a ceea ce ai făcut și experimentat, spui: „Nu există nimeni în afară de El!” Dar nu înainte de a nu fi făcut încă nimic, ci doar ai început să verifici.

Acum, după toate verificările, spui: „Nu există nimeni în afară de El”. Aceasta înseamnă că ai adoptat și copiat toate acțiunile Sale în tine însuți. Cu siguranță faci o mișcare ca El, nu pentru că El o face cumva în tine, ci pentru că accepți această mișcare de bunăvoie, ca și cum ai face-o împreună cu El. Aceasta se numește dorința celui care este îmbrăcat și dorința celui care se îmbracă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/07/26, Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul nu poate ridica o rugăciune interioară autentică către Creator; poate face acest lucru doar prin atragerea de putere din grup, deoarece importanța conexiunii cu Creatorul, pe care o absoarbe din grup, depășește puterea propriei mândrii.

Într-o stare obișnuită, omul cu un anumit grad de mândrie nu poate realiza independent importanța conexiunii cu Creatorul, deoarece mândria acționează ca Faraonul în interiorul lui și este imposibil să scape de ea.

Numai atunci când, așa cum este scris, copiii lui Israel au suspinat din cauza muncii (adică atunci când omul își adună toată puterea și primește ajutor de la grup), poate ridica nivelul importanței conexiunii cu Creatorul, care va deveni mai mare decât nivelul propriei mândrii.

Apoi ei își supun mândria și se îndreaptă către Creator cu o cerere ca acesta să Se reveleze și să le dea puterea de a-și ține cu adevărat mândria sub control.

Nu există altă modalitate de a scăpa de ea decât prin a cere cu adevărat Creatorului puterea de a face acest lucru. Doar grupul ajută la generarea unei cereri autentice.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Așa este întreaga umanitate. Zâmbim pentru a obține o poziție și așa mai departe. Devenim prieteni pentru a câștiga ceva din asta. Corect? Aceasta este natura umană, în general?

Răspuns: Da, desigur. Nu dorim cu adevărat nimănui fericire, bunătate sau altceva.

Întrebare: Doar să le dorim binele. Dar nu este vina noastră, nu-i așa?

Răspuns: Du-te la cel care te-a creat și spune-I: „Uită-te cum m-ai creat! Ce pot face? Nu fac nimic altceva decât să împrăștii semințe de ură în jurul meu. Și Tu m-ai creat așa.”

Întrebare: Și El așteaptă să venim la El așa?

Răspuns: Da, El așteaptă să-i dezvăluim acest lucru și să-I spunem, iar apoi El va corecta.

Întrebare: Deci, trebuie să simt că vreau să fac răul și să urăsc?

Răspuns: Da! Absolut! Și mă simt prost pentru că descopăr asta în mine. Și Îl rog pe Creator să înlocuiască această calitate în mine.

Întrebare: Vom ajunge vreodată la asta?

Răspuns: Cu siguranță!

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, aceasta este concluzia?

Răspuns: Da.

Comentariu: Adică, dacă aș putea cumva să mă iau de mână acum și să simt că eu…

Răspunsul meu: Nu, nu vei simți asta.

Întrebare: Nu voi simți asta. Când va veni momentul când voi simți asta? Spuneți că suntem conduși într-acolo.

Răspunsul meu: Aceasta este ceea ce se numește cu adevărat „ultima generație”. Suntem la începutul ei; doar la începutul ei.

Întrebare: Ce este ultima generație?

Răspuns: Este momentul în care omenirea își dezvăluie natura malefică, opusă Creatorului, și începe să dorească cu tot sufletul să se schimbe.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 05.07.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 196

Este frica îndreptată către Creator?

Frica este o corectare aplicată vasului dorinței de a primi, astfel încât acesta să fie îndreptat spre a dărui. Frica este o atitudine față de Dăruitor. Există o atitudine față de Dăruitor care exprimă îngrijorare: poate că El nu-mi va da. De asemenea, există o atitudine care exprimă îngrijorare: poate că eu nu-I voi da.

Prima este frica egoistă, corporală, care aparține nivelului acestei lumi; este frica că Creatorul s-ar putea să nu-mi ofere în această viață ceea ce am nevoie. După aceea, ajungem la adevărata frică, la o atitudine autentică față de Creator, nu îngrijorarea că Creatorul nu-mi va da, ci îngrijorarea că s-ar putea ca eu să nu-I pot da.

Frica este corectarea vasului, iar bucuria este umplerea vasului.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Ați spus că omul atinge numele Creatorului în măsura corectării sale.

Răspunsul meu: De obicei, dau următorul exemplu: pentru a capta o undă radio, trebuie să creezi aceeași frecvență în interiorul receptorului radio. Acesta se numește efect de rezonanță. Altfel, nu poți capta undele externe. Există milioane de unde în toate intervalele posibile în afara receptorului. Cum captezi ceva specific?

Fiecare receptor acționează ca un emițător într-un fel; nu doar recepționează. În primul rând, trebuie să genereze unda pe care dorești să o captezi din exterior, adică aceeași frecvență de oscilație. Apoi, din ceea ce este în exterior, conform legii asemănării de formă – în acest caz, frecvența de potrivire – tu captezi unda externă corespunzătoare și o percepi ca sunet. Astfel, trebuie să-ţi potrivești calitățile cu ceea ce dorești să experimentezi.

Ochii și urechile noastre sunt concepute pentru a detecta o anumită gamă de influențe externe, deoarece în interiorul nostru există un mecanism capabil să producă aceleași frecvențe care sunt în exterior.

Acest mecanism constă din fibre nervoase, la capetele cărora există receptori, senzori, specifici fiecărui tip de frecvență. Căldura, frigul și presiunea sunt în general, frecvențe diferite ale vibrațiilor undelor pe care le percep în funcție de asemănarea formei din vasul meu cu ceea ce este în exterior.

Cum pot pretinde că Creatorul este drept și milostiv dacă eu nu dobândesc mai întâi calitatea prin care pot afla ce înseamnă „drept” și „milostiv”? Adică, în primul rând, trebuie să fac o corectare, și în conformitate cu aceasta, voi putea simți că Creatorul este într-adevăr așa.

Uneori spunem că omul nu are inimă. Doar că sentimentele sale sunt atât de nedezvoltate încât atunci când vede pe cineva plângând și suferind, nu se simte rău și nici măcar nu înțelege.

De exemplu, un bebeluș, chiar dacă cineva plânge lângă el, nu are nicio idee ce înseamnă asta. Percepția sa senzorială nu este încă suficient de dezvoltată pentru a înțelege că i s-a întâmplat ceva foarte grav unui adult, ceea ce l-a dus la o suferință atât de intensă.

Mai târziu, când copilul crește și își dezvoltă vasele interioare capabile să simtă tristețe sau bucurie, va putea percepe ceea ce se întâmplă în lumea din jurul său.

Asta se întâmplă cu orice. Percepem totul doar în funcție de asemănarea de formă.

Din   Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→