Prin exil, ei [copiii lui Israel] vor simți nevoia de a fi doar într-o stare de dăruire, prin care vor fi răsplătiți cu Dvekut cu Creatorul. Astfel, suferința exilului îi va reforma (Rabaş, Articolul 27, 1986 „Creatorul şi Israel au plecat în exil”).

Am fost creați cu vase de primire, care sunt opuse Creatorului. Întrucât Creatorul dorește să ne aducă mai aproape de El conform legii echivalenței de formă, El ne este revelat doar în măsura în care noi devenim similari cu El. Prin urmare, omul este numit „Adam”, din cuvântul „Edomeh”, „Voi fi similar Creatorului”.

Atât timp cât dorințele unui om nu au fost corectate încă, deoarece el nu a atins starea de echivalență de formă, similaritatea calităților sale cu calitățile Creatorului, acele dorințe rămân opuse Creatorului. Totuși, chiar și cel care încă posedă calități opuse Creatorului, dar în același timp se străduiește să adere la El, este deja numit „Israel” („Yaşar-El”, direct către Creator).

Totuși, adevăratul „Israel” este gradul de echivalență de formă. Celui care îl atinge, Creatorul i Se revelează în mod corespunzător, iar aceasta semnifică faptul că amândoi au ieșit împreună din exil.

Așa cum omul iese din exil, adică din Kelim ale sale necorectate, tot așa și Creatorul iese din exil dezvăluindu-se acelui om în aceeași măsură. Dar, în măsura în care omul rămâne în exil în anumite dorințe sau chiar parțial în cadrul unora dintre ele, în aceeași măsură Creatorul îi rămâne ascuns.

Gradele de ascundere sau revelare a Creatorului față de noi sunt numite lumi (Olamot, din cuvântul „Alama”, ascundere). Creatorul este revelat doar în conformitate cu dorințele corectate ale omului. Aceasta determină unde se află omul pe scara spiritual, în raport cu Creatorul.

În total, omul posedă 620 de dorințe. Cu alte cuvinte, există 620 de acte de corectare care îl separă de Creator, 620 de corectări pe care trebuie să le împlinească pentru a-și corecta dorințele, a le împlini și prin urmare, a atinge adeziunea cu Creatorul. Prin urmare, omul iese din exil și – prin dobândirea dorinței de a ajunge în țara lui Israel (Ereţ Israel), așa cum este scris – intră în ea și locuiește acolo, adică în locul unde Creatorul locuiește întotdeauna.

În țara lui Israel trăiesc poporul numit „Yehudim” (evrei), care sunt în unitate (Yichud) cu Creatorul, un popor ale cărui dorințe sunt îndreptate exclusiv către Creator. În afara acelei țări locuiesc „națiunile lumii” ale căror dorințe sunt împrăștiate și dispersate printre tot felul de pofte și pasiuni pentru diverse plăceri.

Cu alte cuvinte, cele 620 de dorințe ale omului, care sunt îndreptate către sine însuși sunt numite „națiunile lumii”. În măsura în care el le corectează în dorințe de a dărui Creatorului, fiecare dintre ele îl transformă dintr-un neam (Goy) într-un Yehudi, adică devine un Ger (un convertit la iudaism). În acest fel, fiecare dorință corectată se ridică la gradul Creatorului.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26,, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În cartea Pri Haham, Rabaş numește caliatea mândriei, forța distrugerii. Ce pot face? Pe de o parte, trebuie să păstrez această forță; pe de altă parte, nu mă pot adresa Creatorului până când această forță nu este sub controlul meu deplin, deoarece numai după ce o depășesc Îi pot cere ceva.

Trebuie să mă suprim, să ajung la o stare de coborâre a „eului” meu și de exaltare a Creatorului, dar sunt incapabil să fac acest lucru. Prin urmare, inima de piatră nu poate fi corectată până la corectarea finală  (Gmar Tikun).

Poți corecta acest lucru cu forța suplimentară pe care o primești de la grup. În acest caz, forța grupului este ceva special, ca și cum ar fi în afara relației dintre om și Creator.

Aceasta este o forță suplimentară pe care o pot folosi ca ajutor extern. Nu aparține nici „existenței din absență”, nici „existenței din existență”, nici omului, nici Creatorului, ci ca și cum ar aparține unui al treilea lucru care există în natură.

Din moment ce mândria mă pune, ca pe Faraon, împotriva Creatorului, nu se mai poate face nimic în privința asta. Numai din exterior pot primi forță suplimentară, care îmi va oferi oportunitatea de a-mi suprima „Eul” și de a mă îndrepta către Creator. Altfel, Faraonul va striga: „Cine este Creatorul ca să-L ascult?” Indiferent câte plăgi mi se vor arunca, nimic nu va ajuta.

Prin urmare, Rabaş subliniază că doar forța grupului ne poate ajuta. Baal HaSulam scrie că viitorul nostru fericit depinde de acesta. Fără ajutorul grupului, stau ca un zid împotriva Creatorului, incapabil să fac nimic. Creatorul nu vrea să fie primul care mi se revelează, pentru că, procedând astfel, El mi-ar suprima „Eul” și eu pur și simplu m-aș anula în fața Lui.

Pot să-I cer Creatorului să mi Se reveleze astfel încât „Eul” meu să fie suprimat prin propriile mele eforturi, iar acțiunile Sale să fie un răspuns la acțiunile mele? Acest lucru se poate realiza doar prin obținerea de ajutor extern.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Despre muncă se poate discuta doar acolo unde există loc pentru muncă. La ce poate lucre omul? Singurul lucru care există în toată creația este dorința de a primi. Cum a creat Creatorul dorința? Prin faptul că S-a îndepărtat de ea, și ca rezultat a rămas un loc gol. Aceasta este dorința de a simți prezența Creatorului. Acesta este primul Kli.

Desigur, acest Kli încă nu are nicio independență, ci doar o nevoie (Hisaron) de prezența Creatorului. Creatorul este întreaga natură, iar Kli-ul este copia sa, Hisaron al acestei naturi. Și ce dacă? La urma urmei, încă nu există creație, deoarece creația este ceva independent, ceva care acționează în afara programului Creatorului, în afara dorinței Sale.

Ce înseamnă „în afara”? Opus Creatorului, opus Lui. Cum poate această dorință, creată datorită prezenței Creatorului și fiind amprenta Lui în care nu există absolut nicio independență și care nu simte nimic separat de Creator în sine, să dobândească o calitate care este complet independentă de El?

Întrebarea este: dacă de la bun început există o singură forță, o singură dorință, cum poate ieși din ea o alta, complet separată de ea? S-ar părea că trebuie să existe o oarecare conexiune, însoțită de control, observare și îndrumare. Dar în acest caz, cum putem numi o creație ceea ce la un anumit stadiu s-a separat de Creator, dacă inițial nu a existat?

În acest scop, Creatorul a creat o stare în care există simultan două calități: a Lui și calitatea opusă Lui. Din compararea acestor două calități, a apărut creația. Creația este rezultatul simțirii Creatorului și al absenței acestei simțiri. Atitudinea față de prezența Creatorului, bazată pe diferența dintre „a simți” și „a nu simți” Creatorul – aceasta este creația.

Creația se numește ecran, intenție și desigur, a fost formată din Hisaron. Dar aceasta  trebuie să fie specială: lipsa simțirii prezenței Creatorului se dezvoltă într-o nevoie de a simți Creatorul și ajunge la dorința de a stabili o relație cu Creatorul Însuși.

Aici, există trei parametri: Hisaron, plăcerea și ceea ce stabilește relația dintre ele. Toate acestea se numesc Kli, lumină și ecranul dintre ele. Putem vorbi despre existența creației doar atunci când avem acești trei parametri. Dar dacă unul dintre ei lipsește, atunci conceptul de „creație” nu poate exista.

Astfel, totul depinde de dorința îndreptată către prezența Creatorului, de relația dintre aceste două entități diametral opuse. Omul este un Kli pregătitor, mai precis, nici măcar nu este un Kli încă, ci ceea ce trebuie să devină un Kli, o creație. Și dacă dorința corectă nu începe să se formeze în om, adică dorința pentru prezența Creatorului, atunci el nu poate să înceapă în munca sa să determine intenția: în ce formă este pregătit și este de acord cu prezența Lui.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 22/07/26, Rabaș – Art.34, 1990-Ce sunt în muncă Vasele unui laic

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Calitatea este mult mai importantă decât cantitatea. Există un număr infinit de plante în lume, totuși o singură floare este echivalentă cu întreaga materie minerală din univers.

Un animal este echivalent cu toate plantele din lume. Un om este echivalent cu restul naturii. Așa se manifestă diferența dintre gradele separate de un abis.

Dacă toate pietrele din univers ar fi adunate la un loc, ar fi imposibil să crească măcar o singură floare din ele. Căci o floare conține viață, adică dezvoltare, care nu există în materia minerală.

Dezvoltarea unei ființe umane însă, este complet unică și de neînțeles pentru viziunea obișnuită. S-ar părea că fiecare om posedă doar o forță foarte mică, totuși este de o calitate extrem de înaltă.

Prin urmare, un eveniment precum un congres, conexiunea noastră, dă o forță extraordinară. Ce sunt toate stelele din univers în comparație cu un singur gând uman?

Astăzi, oamenii de știință descoperă că gândurile noastre influențează procesele fizice, comportamentul particulelor elementare în accelerator. De fapt, gândurile noastre guvernează toate stelele, întreaga natură vegetală și animală. Toate acestea sunt consecința atitudinii, gândurilor și dorințelor unui om.

Prin urmare, se spune că toate părțile naturii sunt incluse în ființa umană și că nu există nimic în natură pe care noi trebuie să-l corectăm în afară de gândurile noastre. Făcând acest lucru, corectăm întreaga lume.

Lumina intră în această lume prin sistemul numit „Adam” (Om), căci acesta este deasupra oricărui alt lucru, iar lumina se răspândește de sus în jos. În măsura în care acest sistem este conectat sau, dimpotrivă, este divizat, adică corectat sau corupt, în aceeași măsură lumina trece la toate celelalte părți: mineral, vegetal și animal, și determină modul în care noi percepem lumea.

Prin urmare, se spune că întreaga natură este inclusă în ființa umană și se ridică și coboară împreună cu ea. Dacă mă urc și ating o conexiune mai mare cu ceilalți, corectând astfel sufletul comun, atunci prin mine o lumină mai puternică trece la întreaga natură și aceasta devine de asemenea, conectată într-o armonie mai mare.

Eu sunt centrul întregii naturi, iar în jurul meu sunt nivelurile mineral, vegetal și animal, iar eu determin corectarea lor. Când îmi termin corectarea, ele dispar și mi se alătură, căci toate sunt părți ale mele – reflecția mea.

Din Lecția zilnică de Cabala 2/10/10, Baal HaSulam „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Prin ce își poate determina omul starea?

Răspuns: Omul nu poate atribui o definiție propriei stări. Nu este stăpânul stărilor sale. Este capabil doar să discernă starea în care se află, să o măsoare și să o evalueze.

Își poate evalua starea în funcție de gradul în care Creatorul îi este revelat. De exemplu, eu mă simt rău. Sunt cufundat în rău, complet absorbit de el. Nu am nimic în viața mea. Cine sunt eu? Ce sunt eu? Nu știu. Pur și simplu mă simt rău.

Apoi, dintr-o dată îmi amintesc că deși mă simt cu adevărat rău, această stare este necesară pentru că trec printr-un anumit proces și există un scop în a mă afla în ea.

După ce am trecut prin această stare rea, iau o lecție din ea, și prin aceasta, devin vrednic să cunosc binele. Tocmai în această stare rea, în acest rău, încep să înțeleg mai mult și să discern mai mult.

Apoi, când voi intra într-o stare bună, voi putea înțelege acel rău și voi vorbi despre el dintr-o perspectivă complet diferită. Cu cât contrastul dintre stările rele și cele bune este mai mare, cu atât ajung să cunosc mai multe. Cu cât confuzia este mai mare, cu atât înțelegerea și realizările care urmează sunt mai mari.

Așadar, ce determină starea în care mă aflu? Este determinată de măsura în care Creatorul mi se revelează în cadrul acelei stări. Dacă El mi se revelează puțin mai mult, atunci, în ciuda faptului că încă mă simt rău, deschid cartea Şamati și încep să înțeleg că aceasta nu este o stare atât de teribilă, până la urmă. Este pur și simplu o etapă pe calea prin care trebuie să trec. Atunci starea nu mai este atât de rea. Este neplăcută ca senzație, dar favorabilă pentru avansarea spirituală.

De exemplu, construiesc o casă. A sosit un transport de blocuri de beton și trebuie să le duc până la etajul doi. Pe ce te concentrezi, pe munca grea în sine, sau pe ce va rezulta în cele din urmă din ea? Dacă vezi scopul, atunci a căra blocurile nu este atât de dificil. Dar dacă te uiți doar la starea în care te afli acum, ca muncitor obișnuit, mai degrabă decât ca proprietar al viitoarei case, atunci în mod firesc, să cari blocurile se simte ca o muncă grea

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Ce se întâmplă dacă brusc, îți dai seama că te-ai înșelat? Și ți-ai pus deja toate cărțile în acest singur lucru. Ai găsit ceea ce părea a fi munca vieții tale, și dintr-o dată, se dovedește că te-ai înșelat.

Răspuns: Atunci trebuie să te investești dincolo de toate limitele în acel singur lucru care îți rămâne, în care acum simți și descoperi că te-ai înșelat, că nu este lucrul principal, și în afară de el, nu mai rămâne nimic altceva. Altfel, vei fi pierdut.

Întrebare: Tocmai aţi spus ceva ce nu este simplu. Aţi spus: „Înțelegi deja, acum simți că aceasta este o greșeală și totuși te investești complet în ea.” Peste rațiune?

Răspuns: Desigur. Dar asta doar dacă ești sigur că nu-ți mai rămâne nimic altceva, că ai dat acestei chestiuni totul, întreaga ta viață.

Întrebare: Și ce se va întâmpla atunci? Iată-mă, mergând în această gaură neagră.

Răspuns: Atunci Creatorul te va ajuta. Atunci trebuie să te ajute. În principiu, exact așa se întâmplă în Cabala.

Comentariu: Există tot felul de stări.

Răspunsul meu: Există multe stări, dar în final, cu toții ajungem la una singură.

Întrebare: Pentru ca Creatorul să te ajute?

Răspuns: Într-o stare de dezamăgire absolută față de tine însuți, față de Creator, față de chestiunea în sine, față de scop – față de tot!

Comentariu: După ce ți-ai investit întreaga viață în asta.

Răspunsul meu: Da, și când ajungi la o astfel de dezamăgire, atunci poți renunța la tot și vei vedea succesul.

Întrebare: Cabaliştii scriu că atunci când ai trecut prin toate porțile, rămâne o singură poartă: „Poarta Lacrimilor”. La asta faceţi referire?

Răspuns: Aceasta este dincolo de lacrimi.

Întrebare: Ai trecut deja de „Poarta Lacrimilor”? Deci, sfatul tău este să continui să lovești în acel punct până la sfârșit?

Răspuns: Dacă poți continua să lovești și să lovești, atunci acestea nu sunt încă porțile finale.

Întrebare: Deci această dezamăgire trebuie să fie acolo? Trebuie?

Răspuns: Absolut! Pentru că merge împotriva naturii umane însăși, împotriva modului în care Creatorul ne-a creat. Prin urmare, trebuie să fie o dezamăgire absolută.

Întrebare: Unde este mila superioară în toate acestea?

Răspuns: Este dincolo de acestea. Când Creatorul conduce omul prin toate aceste încercări, apoi dincolo de ele, omul dezvăluie mila superioară a Creatorului.

Comentariu: Ar trebui să fii un om foarte puternic.

Răspunsul meu: Nu. Cred că nimeni nu este puternic. Toată lumea este foarte slabă. Creatorul va face totul.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 01.07.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot agăța de „Nu există nimeni în afară de El” când sunt angajat în diverse lucruri care mă distrag și mă derutează, aducând fie plăcere, fie suferință?

Răspuns: În primul rând, trebuie să credem că toate aceste lucruri îmi sunt date astfel încât prin ele, să determin treptat că „Nu există nimeni în afară de El”. Acesta trebuie să fie scopul.

Ar trebui să-ți faci memento-uri, să creezi un sistem, cadre stricte, astfel încât toate acestea să te oblige la fiecare 15 sau 30 de minute să revii la aceeași stare. Totul ar trebui să-ți amintească mecanic de Creator. După aceea, vei putea deja să lucrezi independent.

Bineînțeles, la început nu există niciun gust în acest sens, dar în timp vine. Prin aceste acțiuni, care par să nu aibă „niciun beneficiu”, atragi lumina înconjurătoare, iar aceasta te influențează într-un mod general, astfel încât să-ți amintești și să rămâi constant în această conștientizare.

Treptat, ajungi la o stare în care simți că cel puțin, nu te mai afli într-o dublă ascundere, ci într-o simplă, unică ascundere, unde Creatorul este constant prezent în fundal, totuși simți că El este ascuns.

În cazul învățătorului meu, Rabaş, se putea simți că nu a fost niciodată deconectat de Creator, iar acest lucru a lăsat o impresie foarte puternică.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/07/26, Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce criteriu putem folosi pentru a verifica constant dacă ne aflăm în mediul potrivit?

Răspuns: Mediul potrivit este un mediu care ghidează gândurile și dorințele unui om pentru a se conecta cu Creatorul cu forță maximă.

Mediul potrivit reprezintă toate calitățile mele interioare raportate la punctul meu din inimă, care mă conectează cu Creatorul. Tot restul din mine trebuie să contribuie la acest punct de conexiune cu Creatorul.

Calitățile, dorințele și aspirațiile mele se numesc mediul meu. „Eul” meu, care este numit „Moise” în mine, adică punctul în care începe formarea sufletului, poate crește doar în mediul potrivit.

Rabaş scrie că trebuie să existe o stare inițială, etape de dezvoltare ale acestei stări, mediul și etape de dezvoltare ale acestui mediu. Dacă toate acestea funcționează împreună pentru conexiunea cu Creatorul, se creează condiții optime pentru dezvoltarea sufletului.

Trebuie să verific pe care dintre acești patru parametri îi pot influența și pe care nu. Este păcat să pierdem timpul, căci aceasta este munca noastră. Există mulți oameni care își irosesc respirația, incapabili să vadă că preocupările lor sunt zadarnice. Desigur, vor înțelege acest lucru în timp, dar este păcat să depună eforturi doar pentru a realiza greșeli.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este necesar să se pună presiune asupra grupului, astfel încât acesta să fie direcționat mai precis către scop? Ce înseamnă să pui presiune? Se pare că grupul se opune constant acestui lucru.

Răspuns: Nu, grupul este alcătuit pur și simplu din oameni exact ca tine. A pune presiune asupra lor face parte de asemenea, din libera ta alegere.

Punându-te sub influența prietenilor tăi, ca și cum ai sta sub un duș, astfel încât aceștia să te influențeze și să te curețe, trebuie să examinezi exact cum te influențează ei. Poate că sunt frivoli; poate că stai în „compania batjocoritorilor”.

Trebuie să ceri constant ca grupul să se îmbunătățească.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este grupul legat de „existența din absență” (Yeş mi Ayin)? De ce ar trebui să-mi ofere forțe cu care el nu are nicio legătură?

Răspuns: Grupul nu aparține lui Yeş mi Ayin, și prin urmare, îţi poate oferi putere suplimentară. Puterea grupului constă în conexiunea sa cu rădăcina noastră, unde toate sufletele sunt unite.

Prin urmare aici, în lumea noastră, prin acțiunile mele externe, pot trezi acele forțe superioare în care puterea „eului” meu nu este doar o forță individuală, așa cum este în lumea corporală, ci este inseparabil legată de alte 599.999 de astfel de forțe.

La rădăcina noastră, eu și toate celelalte suflete existăm la nivelul lui Adam HaRişon. Prin urmare, în timp ce trăiesc în lumea noastră, pot trage putere din rădăcina mea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→