Întrebare: Ce acțiuni putem întreprinde pentru un prieten, în spiritul dăruirii?

Răspuns: Să spunem că îmi plac florile – atunci adu-mi flori. Dacă nu mă pot ridica să merg la studiu, trezește-mă și ajută-mă să ajung aici. Dacă știi că m-aș bucura să aud ceva de la tine, sună-mă! Dacă este important pentru tine ca și eu să mă gândesc acum la scop – lucru care se va întoarce ulterior și către tine sub o anumită formă (chiar și una egoistă, ceea ce este în regulă) – atunci sună-mă. Amintește-mi de asta. Orice lucru benefic în contextul scopului este binevenit.

Comentariu: Vedem că egoismul este cel care motivează aceste acțiuni.

Răspunsul meu: Da, acum vreau să ating scopul prin intermediul egoismului meu; și ce dacă? Dacă nu-l folosesc, ce-mi rămâne? Nu am nimic altceva, doar egoismul, și nu ar trebui să-mi fie rușine de el; dimpotrivă, trebuie să-l folosesc la maximum și să-l direcționez corect, din câte înțeleg eu. Apoi, treptat, mi se vor dezvălui direcția și puterea ego-ului meu, precum și disponibilitatea sa (sau lipsa acesteia) de a merge înainte. Aceasta se numește Lo Lişma.

Lo Lişma înseamnă că scopul meu – acela de a dobândi intenţia de a dărui – este un scop spiritual. Însă realizez acest demers cu intenția de a primi; adică vreau să dobândesc intenția de a dărui folosindu-mă de intenția de a primi. Înțelegi cât de contradictoriu este acest lucru? Dar nu am de ales, așa că urmez această cale.

Despre asta a scris Rabaş. Îți dorești spiritualitate? Vrei să muncești în această lume și să obții ceva în ea. Mai târziu ajungi să regreți și să vezi că nu are niciun rost să muncești pentru acele lucruri în lumea noastră, iar atunci îți dezvolți un egoism și mai mare. Te uiți la ceilalți oameni și te întrebi: „Oare asta e viață? Pentru asta trăim?” De ce să-ți irosești și să-ți consumi întreaga viață? Pentru ce? Chiar dacă faci milioane, ce rămâne la final? Îți vor ridica o statuie din aur? Urmărești să dobândești ceva mai măreț. Cu alte cuvinte, egoul crește; devine tot mai mare. Asta e bine.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă în muncă „Israel face voia Creatorului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 243

Ce înseamnă să construim un sistem interior și unul exterior?

Trebuie construit un sistem interior și unul exterior, astfel încât cel mai înalt gând al nostru să fie acela că suntem conectați cu Creatorul în fiecare acțiune, gând și dorință din noi. Cum se realizează acest lucru? Printr-un gând, o dorință, o acțiune sau o activitate, la orice nivel.

Cum putem menține această stare în permanență? Este foarte dificil, dar posibil doar după ce Creatorul ne luminează în această privință. Totuși, putem aspira să rămânem constant în această stare; aceasta înseamnă să depunem măsura efortului cerută de Creator pentru a ne deschide ochii, astfel încât să-L putem vedea. Cum pot fi practicate aceste exerciții cât mai des posibil? Cum putem reveni la conexiune chiar în momentul în care aceasta dispare, fără a pierde timpul? În acest scop, este necesară atât o pregătire interioară, cât și una exterioară.

Pregătirea interioară constă în reflecția constantă asupra acestui lucru, în măsura capacității noastre. Pregătirea interioară este un fel de exercițiu lăuntric. Pregătirea exterioară presupune existența unor semne în jurul nostru care să ne reamintească ori de câte ori conexiunea a fost întreruptă. La fiecare câteva minute, ar trebui să existe un fel de „gong”, ceva care să ne trezească și să ne zguduie, amintindu-ne de acest lucru. Problema este că suntem astfel construiți încât, dacă auzim un gong la fiecare câteva minute, începem să-l ignorăm, și în cele din urmă, nu-l mai auzim. Uităm ce trebuia să ne reamintească acel gong.

Este exact ca atunci când citim un articol cu ​​nerăbdare, dorind să trecem mai departe. Motivul pentru care citim articolul este uitat. Trebuie să ne creăm constant semne, să căutăm puncte de sprijin (ceea ce se numește depunerea măsurii efortului) care să ne readucă la punctul de conexiune cu Creatorul prin intermediul unui semn exterior.

Practica interioară și cea exterioară ne permit să atingem măsura efortului necesară. Prin aceste intrări repetate în conexiunea cu Creatorul, prin revenirea mereu și mereu la acel punct – în tot felul de gânduri, acțiuni și dorințe, în tot felul de moduri – noi exercităm o presiune continuă asupra acelui punct. La pagina 70 a cărții Pri Hacham – Scrisori, acest lucru este descris ca o dorință pentru aceeași femeie, în același loc și în același timp, până când timpul însuși îi aduce omului Kdușa (sfințenia). Adică, până când i se deschide calea și pătrunde în spiritualitate.

Mesajul pe care Baal HaSulam îl transmite acolo este că ar trebui să ne concentrăm asupra acestui punct întreaga zi și întreaga noapte. El scrie acolo că omul trebuie să dorească legătura cu Creatorul așa cum un bărbat cuprins de dorință poftește doar acea iubire, rămânând orb la orice altceva. Toate exemplele lui Baal HaSulam sunt preluate din viața fizică, instinctuală, deoarece acestea ne instruiesc pornind de la planul în care existăm în prezent.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Trepte - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îți permite teama de viitor să adaugi ceva în plus, adică să privești această teamă din exterior?

Răspuns: Îmi pot privi teama din exterior doar dacă dobândesc o anumită calitate a Creatorului. Nu vorbim despre temeri de ordin animalic, deși o anumită reflectare a acestora există și acolo. Am nevoie de Kelim (vase) diferite pentru a-mi vedea și determina starea.

Dacă nu ar fi avut loc spargerea vaselor (Kelim) și dacă în suflet, în dorința de a primi, nu ar fi pătruns noi calități străine, nu am fi fost niciodată capabili să reacționăm, să gândim sau să ne privim pe noi înșine într-o manieră cât de cât obiectivă. Însă acum, omul se poate vedea puțin, ca și cum s-ar privi din exterior.

Aceasta este o consecință a spargerii vaselor. Animalele nu au această capacitate, dar oamenii o au. Cu cât oamenii sunt mai evoluați (mă refer la nivelul animalic), cu atât se pot privi mai mult din exterior și se pot analiza. Psihologia și alte științe se bazează pe acest lucru. Nu este nevoie să studiezi Cabala pentru a face asta.

Dar de unde provine această capacitate? Ca urmare a spargerii din noi, vasele noastre animalice au dobândit calități care ne fac oameni, și nu animale.

Percepem trecutul și viitorul din prezent și ne putem privi, ne putem examina – ca și cum am fi obiectivi, din exterior – exact așa cum fac psihologii. De exemplu, Freud a scris despre sine ca și cum s-ar fi observat din exterior, explorându-și propriul comportament din copilărie și până în momentul în care a devenit psiholog.

Această abordare poate fi dezvoltată pentru întreaga creație și pentru întreaga omenire dintr-o perspectivă spirituală, din perspectiva Creatorului. Atunci când omul traversează Machsom (bariera spirituală) și dobândește un vas spiritual (Kli) în care se separă de propriile dorințe, de grija față de sine și de tendința de a atribui totul propriului „Eu”, acceptând în schimb perspectiva Creatorului asupra sa, aceasta reprezintă cea mai obiectivă formă posibilă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 242

Ce putem face pentru a prefera în orice moment, conexiunea cu Creatorul?

Trebuie să înțelegem permanent că dincolo de conexiunea cu Creatorul, tot restul — sentimentele bune și rele, evenimentele bune și rele, tot ceea ce se întâmplă — are scopul de a ne întări conexiunea cu El. La treapta superioară, trebuie să rămânem mereu conștienți și să ne aflăm în centrul căutării conexiunii cu Creatorul, păstrând ferm acel punct. Trebuie să știm că tot ceea ce se întâmplă are menirea de a spori această conexiune cu El. Pentru a menține acest lucru, trebuie să construim atât un sistem interior, cât și unul exterior.

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este condiția pentru a adopta perspectiva Creatorului?

Răspuns: Condiția este o corectare pe care omul o primește de Sus, atunci când Kli (vasul) al dorinței de a primi – în care lipsește împlinirea – primește plăcere, chiar dacă nu este vorba despre împlinirea naturală pe care Kli-ul o dorește. Kli-ul vrea să primească lumina de Hochma dar în schimb primește lumina de Hasadim și se liniștește.

Aceasta este o acțiune specială. Vreau să simt plăcere. Kli-ul meu percepe doar prezența sau absența plăcerii dorite. Deodată, în loc să primesc plăcerea pe care o dorea Kli-ul, în loc de lumina Hochma, Îl simt pe Dăruitorul plăcerii în interiorul acesteia. Și acest lucru mă umple. Nu am nevoie de nimic altceva.

Acest lucru poate fi comparat cu trecerea de la prima etapă la a doua, în care vasul nu mai dorește nimic altceva. Dacă, în cadrul dorinței mele de a primi, Îl simt pe Creator în locul împlinirii pe care o doream anterior (în locul plăcerilor animalice, al banilor, onoarei sau cunoașterii), dacă percep simțirea Creatorului prin toate simțurile mele, atunci asta este tot! Nu am nevoie de nimic altceva.

Nu primesc plăcerea în sine, ci Îl simt pe Dăruitorul plăcerii. Și acest lucru îmi este suficient. De ce? Un animal ar considera acest lucru insuficient, dar o ființă umană, dezvoltată conform celor patru etape ale dorinței, se poate mulțumi cu Hasadim – simțirea Creatorului.

Și acum, când sunt umplut nu de plăcerea mea naturală, ci de un alt fel de împlinire – una care îmi permite să mă eliberez de sub dominația unei Hisaron (simțirea unei lipse) – dobândesc posibilitatea de a deveni independent. Acum pot examina, măsura și determina ce fel de împlinire doresc: o împlinire conformă cu natura mea sau o împlinire pe care I-o ofer Lui, conform unei alte naturi.

Există multe nuanțe aici, dar aceasta este trecerea. Întrebi: „Cum se poate trece dintr-o parte în alta?” Avem tot ce ne trebuie pentru asta, cu excepția simțirii Creatorului. Aceasta este corectarea Kliului. Căci există doar doi parametri: fie plăcerea care mă cuprinde când simt ceea ce se află în fața mea pe masă, fie simțirea prezenței gazdei care stă lângă masă. Există doar aceste două posibilități.

Nu am multe opțiuni. Este fie una, fie cealaltă. S-ar putea spune că mă aflu mereu sub influența și stăpânirea uneia sau a celeilalte. Însă în afara acestor două lucruri nu există nimic.

Sunt un Kli (vas) în fața a două posibilități. Prin suferință – neoferindu-mi o împlinire directă de la masă – Creatorul mă învață că trebuie să mă gândesc la o altă împlinire: aceea de a mă umple cu simțirea prezenței Sale; iar acest lucru îmi va conferi ceea ce este cunoscut drept „independență”.

Ulterior, primesc aceeași împlinire de la masă, dar sub o formă diferită. Îmi folosesc Kli-ul ca mijloc, nu ca scop. Scopul nu mai este umplerea Kliului, ci prin umplerea acestuia, atingerea a ceva ce transcende acest proces. Conceptul este foarte simplu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să ne întoarcem din stadiul de „sfârşitul corectării” și să începem totul de la capăt?

Răspuns: Dacă am corectat totul, transformând totul în intenția de a dărui, dacă am dobândit toate discernămintele interioare, ne putem umple de prezența Creatorului și am devenit asemenea Lui în calități, atunci de ce am mai avea nevoie de o altă încarnare?

Întregul parcurs pe care îl străbatem este necesar doar pentru a ne putea uni discernămintele interioare și pentru a construi un Kli (vas) din diversele tipuri de impresii.

După ce am simțit totul, am clarificat totul, am decis totul și am conectat totul în mod corect, ajung să posed un Kli (vas) autentic. În acest Kli primesc acum revelația Creatorului în deplinătatea ei, întrucât acesta este pe deplin asemenea Creatorului; adică, intenția Kliului coincide cu intențiile Creatorului.

Totul se supune legii cauzei și efectului. Ce motiv ar putea exista ulterior, care să mă oblige să trec prin spargere și cădere, pentru ca apoi să mă corectez din nou?

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se va întâmpla atunci când întreaga lume va ajunge la sfârşitul corectării (Gmar Tikun)?

Răspuns: Sfârșitul corectării înseamnă că toate sufletele își vor atinge corectarea finală și vor deveni egale în calitățile lor cu Lumina infinitului, așa cum erau la început.

Ele nu devin Lumina Infinitului, ci prin acțiunile lor, devin echivalente cu Lumina, care este numită Creatorul.

După aceea, totul abia începe, deoarece până în acest punct nu făceai decât să-ți corectezi Kelim (vasele), în timp ce ulterior dispui deja de toate definițiile interioare necesare pentru a continua munca.

Acum poți fi numit adult, egal cu Creatorul. Devii echivalent cu El în calitățile tale, iar El te acceptă ca partener absolut egal pentru ceva despre care nu știm nimic în prezent. Acestea sunt deja tainele Torei.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie mai întâi să comit un păcat pentru a construi un Kli?

Răspuns: În a doua parte a lucrării „Studiul celor Zece Sfirot”, la capitolul „Observația interioară”, studiem conceptele de „posibil” și „intenție”; din acestea rezultă patru combinații: „posibil și cu intenție”, „imposibil și fără intenție”, „imposibil și cu intenție” și „posibil și fără intenție”.

Pe scurt, acestea sunt patru posibilități. Prin urmare, vedem că nu totul, nu întotdeauna și nu imediat este interpretat ca un păcat. De fapt, un păcat apare atunci când te-ai putea abține să te bucuri, dar totuși intenționezi să o faci. Dintre toate cele patru trepte, acest lucru se întâmplă doar în Malchut.

Toate acestea nu sunt atât de simple. Însă nu trebuie să ne gândim la asta sau să analizăm dacă am avut sau nu o intenție. Acest lucru nu este pentru noi, cei aflați sub Machsom. Cu siguranță, aceasta nu este munca noastră.

Pur și simplu, trebuie să încercăm să înțelegem ceva din ceea ce ni se oferă și să punem acel lucru în practică. Esențial este să nu fugim de pe „câmpul de luptă”. Ceea ce contează este procesul de studiu, munca în grup, susținerea lecțiilor și alte activități similare pe care le desfășurăm. Tot restul a ceea ce ni se întâmplă este complet lipsit de importanță.

Cel mai important lucru este să nu încalci nimic din ceea ce ar trebui să facă parte din programul tău zilnic. Dacă ai un program zilnic, atunci toate celelalte se vor așeza de la sine și nu va trebui să le acorzi atenție. Există lucruri la care pur și simplu trebuie să închizi ochii. Lasă-le să se întâmple și atât.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Sentimentul că Creatorul mă ajută pare să-mi anuleze simţirea propriului „Eu”.

Răspunsul meu: Nu, acest lucru este incorect. Astăzi crezi că ești un bărbat „macho”: „Ce Creator? De ce am nevoie de El? Ar trebui să-I cer ceva?” Un copil mic gândește astfel. Cu toții suntem copii mici, nu doar tu.

Bărbații tind să aibă această atitudine. Un bărbat gândește: „Cum se poate ca cineva să fie mai puternic decât mine? Trebuie să descopăr o forță mai mare decât mine, una care decide totul, face totul cu mine și pune totul în mine?!” Femeile sunt diferite. Ele au o disponibilitate pentru acest lucru, și prin urmare, o femeie nu este obligată să îndeplinească poruncile sau să treacă prin corectări atât de directe precum bărbatul.

Pentru bărbați, totul pornește de la ideea: „Eu voi conduce”. Aceasta este întreaga forță a spargerii, întreaga esență a dorinței de a primi.

Din aceasta, putem înțelege ce trebuie să atingem. Trebuie să ajung la o acțiune comună cu ceilalți pe calea spre smerenie, pe calea spre iubire. Dar acest lucru se întâmplă treptat: mai întâi, omul se anulează pe sine și apoi intră în conexiune cu Creatorul. Nu în sensul că intru imediat în contact cu El, spunând: „Hai să ne unim și să fim parteneri”, ci în sensul că prin procesul de dezvoltare, omul simte cum își anulează propriul „Eu” în fața Creatorului.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaş – Art.355-Cel care nu are fii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul lui Rabaş, „Klipa [coaja] care precede fructul”, el vorbește despre dobândirea de Kelim (vase), în timp ce munca noastră cea mai importantă ar trebui să se desfășoare în sfera dăruirii. Cum ar trebui să înțelegem acest lucru?

Răspuns: Articolul lui Rabaş tratează modul în care ne putem spori vasele de primire (Kelim) și modul în care acestea ne sunt oferite de Sus. La urma urmei, inițial, vasele noastre de primire sunt insuficiente chiar și pentru a primi plăceri în lumea corporală, darămite în lumea spirituală.

Un om obișnuit nici măcar nu are dorințe dezvoltate pentru plăceri corporale. Sunt dorințele sale bogate și intense? Își dorește el cu adevărat să câștige mai mulți bani, să devină important și celebru, să se bucure de mâncare și sex, să trăiască într-un palat? Câți astfel de oameni există?

De ce de regulă, omul se mulțumește cu puțin? Dorința de a primi nu vrea să îndure suferință, și prin urmare, în funcție de capacitățile individului, nu îi permite acestuia să-și dorească mai mult decât poate obține.

Dacă am continua în acest fel, am coborî constant tot mai jos, deoarece dorința de a primi funcționează, în general, astfel încât caut liniște și tihnă. Creatorul dorește să conducă întreaga omenire către scopul final, iar pentru aceasta avem nevoie de vase (Kelim) cu o capacitate infinită. Însă, dacă nu ar exista o dezvoltare venită de Sus, nu ne-am dezvolta deloc.

Am intra tot mai mult într-o stare de latență și stagnare, până la o inactivitate totală. Doar pentru că avem Reşimot (înregistrări informaționale) din întregul parcurs pe care sufletul l-a făcut de Sus în jos – iar aceste Reşimot se află în noi și se trezesc constant pentru a fi realizate – îmi doresc de fiecare dată lucruri noi și diferite: un lucru, altul, un al treilea – „Vreau, vreau, vreau…”

Prin urmare, dacă este vorba despre un om obișnuit, iar lumina înconjurătoare nu îl influențează în mod deosebit deoarece el nu face nimic pentru a o atrage, atunci, până când începe lumina să acționeze asupra sa, omul se dezvoltă pur și simplu „de la sine”. Cu toate acestea, privește diferența dintre evoluția umanității de dinaintea secolului al XX-lea și cea din timpul secolului al XX-lea. Ce diferență în toate privințele! Noi tehnologii, un nou mod de viață, revoluții, tot ce-ți poți imagina. Au avut loc două războaie mondiale. Stai să vezi ce se va mai întâmpla acum, în secolul al XXI-lea. Ar fi mai bine să nu fim nevoiți să asistăm la asta.

Și toate acestea se întâmplă din cauza Reşimot (însemnări/amintiri spirituale) care îl îndeamnă și îl împing pe om înainte. Însă, pentru cel care a pășit pe calea noastră și a început să atragă spre sine Lumina Înconjurătoare cu o forță sporită, Reşimot se realizează foarte rapid – nu în decurs de 20-30 de ani, ci într-o zi sau două, sau chiar mai puțin! Nouă ni se pare că așa ceva nu e posibil, dar tocmai așa stau lucrurile. Este un fapt.

Privește ce înseamnă 2.000 de ani în comparație cu un singur secol, cel al XX-lea! Nu înseamnă nimic. Același lucru este valabil și pentru o singură zi din viața noastră comparativ cu 30 de ani din viața altui om. Ce face de obicei, un om obișnuit de-a lungul vieții sale? Practic, nimic. Dar noi? Câte nuanțe prelucrezi în mod conștient în percepția ta asupra spiritualităţii?! Nu-ți dai seama. Un minut din viața ta (sau chiar mai puțin!) poate echivala cu întreaga viață a altcuiva.

Iar acum, întrebarea este cum să accelerăm și mai mult acest proces. Nu înțelegem în ce măsură spiritualitatea este incomparabilă cu corporalitatea. Dacă, timp de 30 de ani, muncești intens astfel încât o secundă să devină echivalentă cu o mie de ani, atunci există posibilitatea să-ți închei această viață cu succes. Înțelegi acum cât de mult depășește spiritualul planul corporal? De un număr infinit de ori.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→