Intrebare: Cum pot sa ma anulez in fata mediului, daca nu am nicio dorinta ca sa fac asta?

Raspuns: Intelegi ca nu este alta alternativa, te izbesti de un zid. Exista un grup, anuleaza-te in fata lui si vei primi de la acesta importanta scopului. Este ca si cand faci plinul la benzinarie. Te realimentezi de la mediu si asa, poti sa mai coduci cateva mile. Daca, din nou, te realimentezi, poti conduce ceva mai mult, si tot asa. Spui, Nu vreau niciun combustibil, este greu pentru mine sa conduc pana la benzinarie, ce ar trebui sa fac? Nu ai de ales, aici actioneaza legi stricte.

Cere-le prietenilor sa te ajute, asa cum este spus, Ajuta un tovaras. Insa, dupa ce lamuresti toate conditiile, nu mai ramane nimic de intrebat. Trebuie sa actionezi. Nu te astepta sa gasesti o usa prin spate spre spiritualitate, caci nu exista asa ceva!

Exista doar singur principiu, Ne aflam sub influenta mediului pe care l-am ales. Creatorul a creat asta, in acest mod, pentru ca noi suntem parti ale unui singur suflet si toti depindem unul de altul. Aceasta dependenta ramane, chiar si dupa spargerea vaselor. Este, fie o influenta buna, fie o influenta rea dar, in orice caz, o persoana este dependenta complet de mediu.

Ti s-a oferit oportunitatea de a intra intr-o societate care aspira spre spiritualitate. Oricum, acum tu decizi cum te integrezi in ea. Creatorul iti pune in brate noroc si spune Ia-l! Acum totul depinde de tine, daca il iei sau nu. El nu te poate ajuta cu nimic altceva, caci, altfel, ti-ar rapi libera alegere. Daca face El munca in locul tau, individualitatea va inceta sa existe.

Dar, daca o persoana vrea sa ramana pe vechile carari, adica sa se comporte in concordanta cu natura sa, cum face animalul din el, asta este alegerea sa. Cum poate sa devina uman? Trebuie sa se ridice deasupra animalului din sine si sa inteleaga ca ar trebui sa se autodepaseasca si sa se anuleze inaintea grupului. Chiar din primul moment, orice act consta doar prin simtirea importantei celorlalti si unirea cu ei. Nu vei fi in stare sa faci nimic singur.

Doar impreuna ne putem transforma si putem obtine ceva. Daca nu suntem impreuna, tot ceea ce faci va fi degeaba. Nu te vei transforma intr-o fiinta umana si vei ramane un animal. Uman este cel ce s-a nascut, prin anularea sinelui, in fata unui mediu special. Suna paradoxal, dar asa este.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 30.05.10, Articolul “In legatura cu ce este explicat privind Iubeste-ti prietenul”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce scrie Baal HaSulam ca tranzitia la daruire nu este decat o problema psihologica? Atunci ce este atat de dificil?

Raspunsul meu: Problema psihologica consta in a incepe sa ne relationam fata de tot ceea ce se intampla, ca la o influenta externa, care vine cu buna intentie asupra noastra. Dupa aceea, toate lumile se vor lega impreuna pentru noi. Totusi, aceasta ne pune o problema psihologica, deocamdata.

Trebuie sa incercam intr-o oarecare masura sa ne detasam de noi insine, facand o evaluare de sine, ca privita din afara (in stare de betie, cateodata, oamenii au senzatie asemanatoare, de dedublare.). Trebuie sa ne analizam in mod permanent si sa spunem ca tot ce se intampla in inima, mintea si in viata noastra in general este Creatorul, care ne implineste, ne controleaza si se joaca cu noi. Eu nu e eu, ci jocul Lui, iar eu observ asta.

Nici nu am alta alegere. Sunt complet pus in miscare de implinirea interioara, pe care El mi-o da. Totusi, El mi-a mai dat un punct de unde ma pot privi pe mine si spune: Tot ce gandesti si tot ce simti vine de la El.

Continuarea intrebarii: Cum se ridica persoana deasupra acestei stari?

Raspunsul meu: Trebuie sa-I ceri sa-ti schimbe natura. Creatorul iti da tot timpul circumstante externe speciale, iar tu trebuie sa-I ceri sa-ti schimbe circumstantele interioare (calitatile tale) si sa ti le aduca in concordanta cu cele externe (calitatile Creatorului).

Intrarea intr-un loc cu anumite conditii externe insuportabile presupune ca, in mod obisnuit, in asemenea caz, vom dori sa schimbam mediul, in asa fel ca sa ne convina noua. O schimbare psihologica, totusi, este intelegerea faptului ca, in loc de a schimba conditiile externe, trebuie sa ne schimbam pe noi insine, pentru a ne potrivi pe noi, acestora, intrucat exteriorul nu poate fi schimbat. Ne putem transforma devenind asemanatori noului mediu, dupa care, ne vom simti bine in el. Aceasta este schimbarea psihologica, o privire noua asupra modificarilor prin care trece omenirea acum.

Ca si in trecut, acum noi vrem sa schimbam natura care ne inconjoara si sa aranjam lumea dupa intelegerea noastra. Tousi, am inceput un program diferit, iar aceasta lume (Creatorul, care le aranjeaza pe toate), cere acum sa incepem sa ne shimbam, in directia Lui.

Rasar circumstante noi, in jurul meu: Intunericul, vine peste lume, totul se contracta, devine din ce in mai neclar, infricosator, de neinteles. Insa, mai degraba decat sa cer schimbarea lumii din jurul meu, trebuie sa cer schimbarea mea.

Din Part. 1 Lectia zilnica de Kabbalah 28.05.10, Shamati, Art. 16

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna ca Cel de Sus ma aprovizioneaza cu Lumina Hasadim, proprietatile daruirii?

Raspuns: Inseamna ca in loc de probleme, suferinta, ignoranta si rautate, incep sa percep bunatate, lumina, abundenta, iubire, bunavointa si mila. De ce aceasta schimbare? Din cauza ca perceptia mea si dorintele mele au inceput sa se schimbe. Dorintele mele sunt corectate si deodata vad aceeasi rautate ca fiind bunatate. Inteleg ca daruirea este ceva bun. Nu este ceva rau, ci chiar contrariul. Este o viata noua pe care nu o cunosteam inainte. O percepeam ca pe moarte, dar se dovedeste a fi taramul vietii reale.

Acest lucru are loc la o persoana care se uneste cu ceilalti si care doreste sa se conecteze cu ei, care face tot ce ii sta in putinta, dar cu toate acestea descopera ca nu depinde de ea. Asadar, ea ii cere Creatorului sa lucreze cu ea si sa o ajute sa anuleze separarea sa de grup. Astfel, Creatorul devine partenerul sau si cele trei aspecte se unesc: persoana, Creatorul si grupul. O persoana nu poate intra in societate fara Creator. Ea trebuie sa Il invite pe Creator sa participe.

Cand imi pregatesc dorintele in acest mod, simt imediat ca daruirea nu este intuneric ci viata. Lumina lucreaza asupra mea, astfel incat subconstient incep sa evit receptia si sa apreciez daruirea. Atitudinea mea fata de ceilalti se schimba instantaneu.

Mi se pare ca aceasta schimbare intrinseca apare in mine in mod firesc. Inca nu inteleg cum a efectuat Lumina aceasta modificare in mine. Mai intai, incep sa apreciez si sa respect aceasta calitate a daruirii de la distanta, ca si cum era acolo. Cu toate acestea, in curand, o doresc si tanjesc dupa ea atat de mult incat implor dupa ea, iar Lumina imi indeplineste cererea  si ma transforma.

Din a 2-a parte a Lectiei zilnice de Kabala 26.05.10, “Prefata la Comentariul Sulam”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Un prieten nu este o persoana oarecare; este un companion care sta in fata mea. Eu dobandesc treptat iubirea pentru el, pentru a ajunge la iubirea Creatorului. Aceasta formula este fixa si nu se schimba. Mai intai fac apel la Creator, si apoi pentru a ma conecta cu El, trebuie sa fiu impreuna cu prietenii mei.

Lucrez la iubirea de prieteni, pentru ca este conditia necesara pentru a ajunge la iubirea de Creator. Un prieten si Creatorul sunt interconectati deoarece, datorita dorintei mele de a primi placere, ei sunt egali. Creatorul si prietenul meu sunt la egala distanta fata de mine, si ma raportez la ei in acelasi mod.

Creatorul este daruire pura. Imi urasc prietenul la fel cum urasc si daruirea, si prin urmare ii resping pe amandoi. Daca nu ating aceasta atitudine in care sa imi vad prietenul si Creatorul in acelasi fel, atunci nu pot functiona corect. Este similar cu ochirea unei tinte. Daca ochirea mea este orientata mai mult catre Creator sau mai mult catre prietenul meu, atunci ea nu mai este precisa. Trebuie sa ochesc precis tinta, astfel incat cel care aspira catre Creator (Isra-El – direct spre Creator) si Creatorul (Lumina de corectie) se contopesc intr-un tot unitar.

Un grup kabalist este un vas spiritual, un sistem de suflete, in timp ce Creatorul este Cel care il umple. Vasul devine la fel ca Lumina. Apoi imi dau seama ca sunt acelasi lucru din moment ce nu poate exista Lumina fara vas (Kli).

Totul se contopeste in unul. Grupul devine modelul Creatorului pentru mine. In atitudinea mea catre ei, invat cum sa ma raportez la El, sa Il iubesc sau sa Il urasc. Desigur, singura cale de a relationa cu Creatorul este prin daruire. Deci, eu sunt prezentat cu grupul pentru a mi se testa capacitatea de daruire. Egoul meu creeaza distanta, diferenta de forma dintre Creator si grup. Daca nu ar fi ego-ul, atunci nu ar mai fi nici o diferenta intre ele.

Deci, de ce simt o diferenta acum? Este doar datorita faptului ca primesc placere de la Creator si nimic de la grup. Aceasta este singura diferenta.

Din partea a 4-a a  Lectiei zilnice de Kabbalah, 26.05.10, Articolul “Ce face ca importanta pentru noi Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti?”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Atunci cand apare o cadere spirituala, pot intelege imediat, ca prin asta trec si ca eu insumi ma cufund in ea?

Raspunsul meu: Doar cand tu doresti starea de corectare, si numai atunci – vei cadea. In caz contrar, daca, cel mai mult, incerci sa atingi starea ta cea buna, nu vei putea descoperi caderea ta egoista.

O cadere nu este o eroare pe cale, ci descoperirea in sinele nostru, a unui egoism suplimentar. Este ca si cum vrei sa ridici o bara cu greutati; iti aduni toata puterea ca s-o ridici; ai ridicat 200 de livre, si brusc a cazut! Ce s-a intamplat? Iti dai seama dintr-odata ca, la bara ta adaugasesi o greutate de 10 livre, pe fiecare parte. Te-ai supraestimat si a cazut; ai simtit greutatea lor.

Acum, cunoscand greutatea suplimentara, stii de cata forta mai ai nevoie pentru a reusi. Aceasta analogie, in spiritualitate se traduce prin cunoasterea a ce mai ai nevoie ca sa te ridici mai sus, stiind ce forta de corectare sa ceri. Ai cazut din cauza greutatii suplimentare adaugate dorintei tale (20 de livre). Ai simtit greutatea, iar nevoia de aceasta dorinta suplimentara ti-a fost relevata ca fiind opusa vointei tale. Acum, ai aceste noi Kelim (vase spirituale, instrumente). Daca ceri acum, o forta suplimentara pentru acestea, vei fi capabil sa ridici… 240 de livre.

Aceasta inseamna ca nu vei fi capabil sa primesti impovararea a inimii pana cand nu invingi greutatea anterioara! Numai atunci cand vei reusi, poti primi o dorinta suplimentara egoista si desigur vei cadea.  Dar aceasta cadere este totusi un semn al succesului tau! Acum, ai reusit sa primesti puterea suplimentara pentru corectare.

Te poti intreba: Deci, cand reusesc, daca de fiecare data cand ma ridic sunt imediat aruncat inapoi? De ce nu sunt lasat sa petrec un pic de timp bucurandu-ma de realizarile mele? De ce nu primesc o medalie de merit? Apoi, pot continua. Acest lucru nu este posibil. Acest lucru se face pentru scop, astfel incat sa inveti sa te bucuri de munca in sine si sa vezi recompensa in faptul ca ti-a fost data sansa de a da un pic mai mult.

Din Lectia Zohar, de seara 26.05.10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Din articolul lui Rabash, Iubirea Prietenilor: Si un om l-a gasit, si iata, el ratacea prin tara. Si omul l-a intrebat, zicand: Ce cauti? Si el a zis: Caut pe fratii mei. Spune-mi te rog unde isi pasc turma (Geneza, 37).

O persoana care si-a pierdut calea in domeniul vietii nu poate trai astfel mult timp. El cauta sfaturi si oameni care sunt asemenea lui, fratii sai. El simte ca trebuie sa gaseasca alt drum, dar nu in dimensiunea corporala, unde se afla, ca un animal: mai degraba, acest drum ar trebui sa il ajute in viata sa si sa devina uman.

De aceea el ii cauta pe aceia care isi pasc turma, adica isi controleaza animalul din ei. El vrea sa se alature lor si sa le devina frate, astfel incat ei sa il invete cum sa devina un pastor si cum sa se ridice deasupra animalului din el.

El simte ca si-a pierdut drumul prin tara, ca el este acel animal, magarul ratacitor (magar-Hamor, in ebraica, este derivat din cuvantul Homer-materie). O persoana vrea sa ridice umanul din el prin eliberarea sa de regula animalului. Pentru aceasta el cauta oameni care controleaza animalul din ei, care il pot ajuta sa se intareasca pe calea sa. Ei sunt fratii sai, si el ii cauta!

Un barbat ratacind prin tara (Tara-Eretz; radacina lui Eretz vine din Ratzon-dorinta) se refera la un loc in care rodul pamantului (rezultatele vietii) … va rasari. Animalele(oameni fara un scop inalt) ratacesc prin tara pentru a se mentine aici si acum. Dar cum gasesc calea care ma transforma pe mine in uman si sa obtin…rodul (puterea spirituala si cunoasterea) domeniului care sa sustina lumea (sa aduca viata spirituala)?

Si muncile campului sunt aratul, semanatul si secerisul. Aceasta este munca unui om prin care el se simte implinit. Se spune despre asta: Ei, care, in lacrimi au semanat, vor culege in bucurie… Este evident ca pentru munca grea pe care o facem cu lacrimi in ochi, primim rezultate bune numai la sfarsit. Trebuie sa avansam, in ciuda lacrimilor si a tuturor greutatilor, si deci avem nevoie de sprijinul puternic al mediului…si acesta poarta denumirea de Tara pe care Domnul a binecuvantat-o.

O persoana deplange animalul din el, de care trebuie sa scape pentru a se ridica la nivel spiritual. Pentru aceasta are nevoie de sprijin puternic care sa ii permita sa se pastreze, mai curand in spiritualitate, decat in lumea materiala care il trage in jos. Aceasta este binecuvantarea Creatorului de la care capatam puterea de a avansa.

Persoana care rataceste prin tara este o persoana care a pierdut directionarea spre scop. El nu stie ce sa faca mai departe. El simte in mod clar, ca nu vrea sa traiasca dupa criteriul animal al binelui si raului, de vreme ce o asemenea viata nu este insufletita, intre granitele aceleiasi tari-dorinta.

Cu toate acestea, cum ma pot ridica de la nivelul de magar (materie) la cel de om? Nu am cunostinta de calea reala care ma duce acolo. Trebuie sa gasesc o forta exterioara care ma va impinge in afara nivelului insufletit, la fel ca o samanta care are nevoie de un sol fertil ca sa germineze. Sunt incapabil sa fac asta singur. Sunt sub controlul total al animalului din mine si oricum nu am sansa sa ma eliberez de viata mea de animal. Daca o forta externa nu ma trage din asta, in sus, catre o noua dimensiune, imi voi termina zilele ca un animal.

De aceea imi voi exercita liberul arbitru si voi intra intr-un grup de Kabbalah definit prin iubirea fata de prieteni. Eu inteleg ca fara ei, nu pot avansa. Iubirea se manifesta atunci cand fiecare simte ca grupul este mai important pentru el decat magarul sau. Grupul este nivelul sau uman. Cu ajutorul lui el va atinge adeziunea cu Creatorul si va deveni similar cu El. Totusi, aceasta este conditionata de implicarea persoanei in grup, pentru a primi forta de la el si de a se ridica deasupra magarului din el, la nivelul de om.

Lumina care vine prin grup creeaza in mine omul. Grupul se dizolva in corpul meu, in timp ce Lumina care il umple devine Lumina vietii mele. Singura cale pentru a atinge aceasta stare este iubirea pentru prieteni, prin care ii iubesc mai mult decat pe mine. Ei sunt parti ale sufletului meu, in timp ce eu sunt doar magarul meu, materia. Prin suportul mutual reciproc, ne putem ajuta sa devenim umani.

Fortele care va impiedica sa va conectati cu prietenii sunt numite exil. Noi simtim exilul atunci cand ne arde dorinta de a ne conecta cu grupul, si nu putem. Faraonul sta in noi si conduce neamul Israel din mine.

Totusi, aspirand la iubirea prietenilor, noi devenim demni de a iesi din exilul Egiptean si de a primi Torah, forta care ne uneste. Povestea neamului Israel in Egipt si ratacirea lui in desert este povestea corectarii unui prim punct spiritual pentru a atinge pamantul, Tara Israel, dorinta numita Israel (Iashar-El- direct la Creator).

Din Part. 4 Lectia Zilnica de Kabalah 24.05.10, Articolul Iubirea Prietenilor

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum sa ma descurc pentru a intelege ce este scris in Zohar? Poti impartasi secretul tau?

Raspunsul meu: Vad, mai degraba decat sa inteleg. Pur si simplu vad. Sa presupunem ca tu si eu stam impreuna, eu am un binoclu, in timp ce tu nu ai, si poate ca, vederea ta, chiar nu e buna. Ma intrebi, Ce e aici? Ce e acolo. Eu vad prin ochii mei, dar daca asta nu-mi este de ajuns, imi pun ochelari, ma uit prin binoclu, telescop, sau microscop.

Cu alte cuvinte, am mijloce de a vedea, si-ti spun tie ceea ce vad. Intre timp, tu nu vezi. Este ceva complet nou pentru tine – ceva ciudat, care poate sau nu poate exista. Totul ti-este neclar, confuz si nefamiliar.

Prin urmare, trebuie sa dobandesti aceste dispozitive: binocluri, telescoape, si microscoape. Si, in scopul de a le achizitiona, ai nevoie de Lumina Superioara. Aceste dispozitive sunt ecranul, care te ajuta sa vezi o lume noua, Lumea Superioara. Trebuie doar sa atragem Lumina Superioara asupra noastra, si mijloacele cele mai eficiente pentru aceasta sunt studiul impreuna, intr-un grup, folosind sursele de Kabbalah.

Din Part. 1 Lectia zilnica de Kabbalah 23.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Pentru cine cer Lumina care Reformeaza? Este pentru prietenii mei corectati, asa fiind, sau pentru mine?

Raspunsul meu: Cererea unei persoane vine din adanca lui nevoie interioara, dorinta lui. Dorinta trebuie sa fie pentru societate. Intr-adevar, daca vorbim despre atingerea spiritualitatii, nu exista nicio masurare individuala, cu cineva acolo.

Nu este un caz prin care Eu exist in lumea spirituala. Eu este colectiv de suflete care ma include. Prin urmare, nimeni nu poate sa ramana acolo singur in separare de ceilalti. Deci, care este cerinta puternica a vietii? Forta de viata este pentru corpul comun de suflete unificate. Prin urmare, individul are puterea de a solicita, in scopul de a da acestui organism. Intreaga viata este definita prin cat de mult el da sistemului comun.

Prin urmare, chiar daca o rugaciune este motivata de dorinta de a primi forta, este o rugaciune pentru a avea forta de a da corpului comun al sufletului. Acesta este motivul pentru care, daca el cere pentru toata lumea sau pentru el insusi, este aceeasi rugaciune.

Cand spunem ca exista o rugaciune pentru individ si o rugaciune pentru multime, inca este vorba de o rugaciune necorectata. Nu exista alte rugaciuni, dar rugaciunea multimii este rugaciunea pentru societate. Cu toate acestea, atata timp cat o persoana nu se afla in stare complet corectata, solicita in parte pentru el insusi si partial pentru societate. Conform acesteia, el se schimba si devine corectat in scopul sau, astfel ca el incepe sa simta unde este mai bine si unde este mai rau. In acest fel, el este condus catre rugaciunea corecta.

Din Part. 1 Lectia zilnica de Kabbalah 24.05.10. Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum sa lupt cu tendinta de a deveni doar o obisnuinta lectia zilnica de Kabbalah?

Raspuns: Aceasta este o problema. Rutina plictiseste,strica gustul si naste o atitudine de frivolitate, distrugand astfel totul. Noi ar trebui sa luptam impreuna impotriva aceastei tendinte. Altfel nu vom putea accelera dezvoltarea noastra si va trebui sa asteptam ani de zile progresul spiritual.

Este imposibil sa schimbam acest sistem pentru ca el exista deja. Esti deja conectat la el, acum trebuie doar sa participi activ in el. In functie de gradul de implicare, vei vedea ca toti prietenii pe care ii considerai anterior, necorectati, de fapt, constituie un sistem corectat, iar tu esti singura parte necorectata.

Nu vrei sa te conectezi la acest sistem, si astfel ti-i imaginezi pe ceilalti ca existand aparent in jurul tau, fiecare cu poftele lui. Dar ei nu exista cu adevarat. Vei simti brusc ca existi in cadrul unui sistem fix, in care tu ai doar libertatea de a alege: trezire sau nu, catre spiritualitate, astfel incat sa ii trezesti pe ei, iar ei, la randul lor, sa te trezeasca pe tine. Acestea sunt legile acestui sistem, iar tu esti cel singur, cu liber arbitru.

Cu toate acestea, atat timp cat tu inca nu esti dispus sa te conectezi la acesta, s-a pus in scena o piesa de teatru, special pentru tine: prietenii, multimea de oameni, o intreaga lume in jurul tau, toata aceasta mizerie din viata… Ti s-a dat posibilitatea de a organiza aceste forte din jurul tau, astfel incat acestea sa vrea sa te trezeasca la spiritualitate, prin influenta externa. Incepe sa folosesti raul tau inerent, invidia, ura si ambitia; invidiaza-i, iubeste-i  si uraste-i, trezeste-te pe tine cu toate mijloacele si toate calitatile care ti-au fost date.

Acesta este motivul pentru care sistemul de sus, Malchut al Infinitului iti apare, ca lumea pe care o vezi in prezent in jurul tau. Ce, crezi ca exista undeva, sus in cer? Nu e undeva, acolo, ci chiar in fata ta,  numai ca viziunea, perceptia ta defecta o distorsioneaza in acest sens.

Din part. 4 Lectia zilnica de Kabbalah 23.05.10, Articolul Importanta Iubirii Prietenilor

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Daca tu nu vezi o dorinta puternica pentru spiritualitate in prietenii tai, daca nu esti impresionat de mediul inconjurator sau inspirat sa daruiesti, inseamna ca tu nu investesti in acest mediu. Incepe sa investesti in prietenii tai si vei vedea cum te influenteaza in schimb.

Formula este foarte simpla: Ma conectez cu un grup si impreuna cu toti dobandim starea in care incepem sa ne influentam fiecare. Cercul nostru se transforma intr-un vas spiritual (Kli). Toate dorintele noastre pentru spiritualitate, punctele noastre din inima, se unesc in el si, deasupra lui, noi construim un ecran anti-egoist, daruirea noastra reciproca.

Acum ca ne influentam fiecare, trebuie sa examinam daca o facem sau nu, de dragul daruirii catre Creator. Daca da, atunci avem un ecran si o Lumina Reflectata. Forta Superioara ne devine imediat relevata, conform echivalentei de forma. Formula este foarte simpla: Eu –> Grupul –> Sufletul!

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.05.10, Articolul Importanta Iubirii Prietenilor

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→