În articolul „Ce înseamnă în muncă ˶Israel face voia Creatorului‘”, Rabaş explică faptul că drumul Torei este opus opiniei maselor, opiniei unui om obișnuit. Omul obișnuit este cel care își urmează natura direct, conform dorinței de a primi pe care Creatorul a creat-o în el. Un astfel de om lucrează într-un mod foarte simplu, conform principiului „recompensă și pedeapsă”, înțelegând că în măsura în care depune efort, va primi o recompensă.

Totuși, în acest fel, omul poate dezvălui doar plăceri foarte mici în cadrul dorinței de a primi, doar ceea ce poate fi primit în dorința „de a primi de dragul de a primi”. Acestea sunt plăceri limitate, numite plăceri corporale sau animalice.

Sunt numite „corporale” datorită intenției de a primi. Așa avansează întreaga lume, urmărește aceste plăceri și primește recompense în funcție de efortul depus.

Dar există oameni care încep adevărata muncă. Aceasta înseamnă că ei nu lucrează conform dorinței și plăcerii corespunzătoare acesteia. Mai degrabă, fac eforturi pentru a dobândi un ecran care separă dorința de a primi de plăcere. Ecranul funcționează conform principiului dăruirii prin dorința de a primi, adică, contrar naturii originale care există în realitate. Pe această cale, totul este diferit.

Omul care lucrează ca restul lumii investește effort, și cu cât depune mai mult efort, cu atât dobândește mai mult în cadrul dorinței sale de a primi. Dar omul care dezvoltă dorința de a dărui și dorește să primească recompensa în cadrul acesteia trebuie să evalueze ceea ce primește prin „ochii” dorinței de a dărui. Dacă începe să dezvolte Kli-ul (vasul) dorinței de a dărui, atunci trebuie să se examineze pe sine și progresul său conform principiilor dăruirii.

Problema este că noi suntem confuzi. Pe de o parte, mă aflu în mediul potrivit, studiez conform metodei corecte și sunt îndrumat să dezvolt Kli-ul numit dorința de a dărui. Totuși, cât de mult mă aștept să primesc în acel Kli, măsor în continuare conform naturii mele originale. Drept urmare, mi se pare că nu am nimic. Mai rău, cu cât studiez mai mult, cu atât mă simt mai gol.

Și într-adevăr așa este. Construim un Kli, dorința de a dărui, dar măsurăm împlinirea sa prin standardele unui alt Kli, al dorinței de a primi. Asta nu poate funcționa. Prin urmare, cel care avansează spre spiritualitate, adică spre intenția de a dărui, trebuie să o considere o oportunitate de a dărui și mai mult, mai degrabă decât un mijloc de a primi o plăcere mai mare.

Un astfel de om își dezvăluie propria natură ca fiind rea, se vede din ce în ce mai egoist și simte că se îndepărtează tot mai mult de dorința de a dărui. Totuși, trebuie să se raporteze la aceasta ca la o revelație din ce în ce mai mare a Kli-ului, recompensa sa, și să se bucure de ea.

Până când el nu a revelat pe deplin Kli-ul dorinței sale de a primi, până când nu regretă și nu este îndurerat că tot ceea ce face este cu intenția de primire pentru sine, până când nu se examinează și nu se convinge că este incapabil să se corecteze și începe să strige după ajutor, cerând să i se dea un ecran, spunând: „Vreau să devin diferit!”, până când această muncă nu a fost făcută asupra întregului Kli al dorinței de a primi, omul nu va intra în spiritualitate, nu va traversa Machsom-ul și nu va primi lumina.

Prin urmare, cu cât avansează mai mult, cu atât își descoperă mai mult propriul gol, cât de slab este și cât de opus este spiritualității. Totuși, omul ar trebui să se bucure de acest lucru, pentru că dacă se examinează prin noul Kli „de dragul dăruirii”, va vedea că el câștigă constant.

Nu ar trebui să se examineze prin Kli-ul „de dragul primirii”, deoarece avansarea spre spiritualitate și măsurarea sinelui în funcție de Kelim de primire nu pot avea loc simultan. Aici, munca constă în depunerea de eforturi pentru a dobândi Kelim de dăruire, examinând și măsurând în același timp totul corect, conform Kelim ale dăruirii.

Prin urmare, există munca minții și munca inimii. Există o fractură interioară, o dualitate interioară, unde omul încă există în Kli-ul dorinței de a primi, dar trebuie să privească totul ca și cum ar fi deja în Kli-ul dăruirii. În mod natural, o astfel de stare creează o contradicție interioară. Și aceasta continuă până când omul traversează Machsom (bariera).

După cum scrie Baal HaSulam în „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, doar eroii dintre cei a căror măsură de răbdare a îndurat, au învins cu adevărat gărzile care stăteau la intrare și au intrat în palatul regelui. Numai prin dezvăluirea cu răbdare a tot mai mult rău, simțind stări din ce în ce mai neplăcute, dar văzând în ele un rezultat bun, o adăugare la Kelim ale dăruirii, munca încetează să mai fie dificilă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă în muncă „Israel face voia Creatorului”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →