Întrebare: Dorința pentru Creator poate să apară în mine doar în timpul studiului?

Răspuns: În starea noastră actuală, acest lucru se întâmplă doar în timpul studiului și prin săvârșirea faptelor bune. Aceasta se numește „Tora și faptele bune”.

Ce înseamnă progresul prin Tora și fapte bune? Prin Tora, tu studiezi, iar în timpul studiului trezești Lumina Înconjurătoare. Faptele bune sunt diverse acțiuni pe care le întreprinzi și care de asemenea, te conduc către Lumina Înconjurătoare.

„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, iubirea față de cei din jur și unitatea grupului – toate acestea sunt acțiuni pe care le realizezi și care în acel moment, trezesc Lumina Înconjurătoare, deoarece acționezi cu scopul de a te conecta cu alte suflete pentru a avansa către Creator. Aceasta se numește împlinirea poruncilor.

Toate mijloacele despre care au vorbit înțelepții se rezumă la studiu și la acțiunile noastre în grup. Dacă întrebi ce este mai important – acțiunile în grup sau studiul – activitatea în grup este mai importantă, deoarece te îndeamnă spre studiu și te pregătește pentru intențiile corecte. Însă, dacă doar stai și studiezi, se poate întâmpla ca rezultatul muncii tale să fie negativ.

Totul depinde de intenție, de ceea ce soliciți prin intermediul studiului. Cerințele tale iau naștere prin săvârșirea acțiunilor care însoțesc studiul. Prin urmare, munca în grup este mai importantă decât orice altceva.

Chiar dacă nu studiezi, ci te ocupi doar de diseminare, traduceri și alte activități pentru grup, din acestea vor apărea în tine dorințe corecte și bune față de Creator; acest lucru va fi suficient pentru a primi un răspuns. Desigur, nu este vorba doar despre atât, dar munca pregătitoare este extrem de importantă.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să acționeze omul în timpul conștientizării acute a propriului rău?

Răspuns: Atunci când conștientizez răul, există stări în care pur și simplu nu mă pot mișca, de parcă aș fi mort – „liber printre morți”. Nu pot face nimic. Este ca și cum aș fi eliberat de porunci, de orice acțiune pe care sunt incapabil să o îndeplinesc. Nici măcar nu discutăm despre astfel de stări atunci când omul se află în cel mai de jos punct al coborârii sale.

De asemenea, atunci când omul urcă la o treaptă superioară, își poate pierde și el capul. Acest lucru este evident.

Însă în toate celelalte stări, omul se poate controla într-o oarecare măsură; există o conexiune între simţire și rațiune. Doar în aceste două stări predomină simţirea, iar omul își poate pierde rațiunea, capacitatea de judecată. Totuși, dacă poți funcționa măcar într-o oarecare măsură, dacă dispui de cele două forțe – simţirea și rațiunea –, atunci, cumva, poți totuși să începi munca.

Ce îmi lipsește în aceste două momente: la culmea ascensiunii și în abisul disperării? Atunci când simţirea este la maximum, iar rațiunea este la zero, trebuie să adaug rațiune. De unde voi lua această rațiune? Din grup. Astfel, îmi voi extinde vasul și nu mă voi lăsa cuprins de confuzie.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil să dobândești capacitatea de a-ți „iubi aproapele”?

Răspuns: Este imposibil să dobândești iubirea față de semeni fără a ieși din tine însuți. Dorința este un singur lucru. Ea poate fi orientată fie către mine însumi, fie către ceea ce se află în afara mea. Iar în afara mea se află Creatorul. Însă, pentru a nu mă amăgi crezând că Îl doresc pe Creator, trebuie – în loc să mă gândesc la Creator – să mă gândesc la mediul meu, la prietenii mei.

Dacă reușesc să mă raportez la ei cu iubire, acesta este un semn că mă raportez la fel și la Creator. La urma urmei, ceea ce se află în afara corpului unui om – fie că este vorba despre Creator, despre prieteni sau despre cineva străin care nu aduce niciun beneficiu imediat – nu există de fapt, pentru acel om. „Nu există” înseamnă că el nu se gândește la acel lucru.

Când încep să-mi pese de cineva? Atunci când văd că într-o anumită situație, stare sau conexiune, depind de acel om. Iar dacă nu aș depinde de el, nici nu mi-ar trece prin minte să-mi pese de el.

Îți pasă cu adevărat de viața din Australia? De ce se întâmplă acolo? De cine va fi prim-ministru acolo? Îți amintești de asta, poate, o dată pe an. De ce? Pentru că nu depinzi de ea. Dar dacă noi, în Israel, am putea primi – să zicem – apă doar din Australia, imaginează-ți despre ce ar vorbi știrile și la ce ne-am gândi tot timpul? Doar la Australia: dacă totul este în regulă acolo și cum putem rezolva totul în relația cu ea.

Cu alte cuvinte, ceea ce nu are legătură cu mine nu se află deloc în câmpul meu vizual. La fel stau lucrurile și în cazul prietenilor mei: ei se află în afara câmpului meu vizual, iar acesta este un semn sigur, care demonstrează 100% că și Creatorul se află în aceeași ipostază față de mine.

Îl pot imagina ca fiind „Cel bun care face bine, care Îmi dăruiește” și așa mai departe. Toate acestea sunt adevărate; așa este El în relația cu mine. Însă modul în care mă raportez eu la El îl pot verifica doar prin modul în care mă raportez la prieteni. Acesta este adevăratul test. Baal HaSulam spune că, pe măsură ce omul crește, la început îi pasă puțin de grup, apoi de societate, apoi de țară, și în cele din urmă, de întreaga lume. Pe baza acestui lucru, poți vedea cum te raportezi la Creator, deoarece El este ceea ce se află în afara ta. Aceasta este o verificare foarte simplă și rapidă.

Din  Lectia zilnica de Cabala 24/08/26, Rabaş – Art.37, 1985-Cine depune mărturie pentru o persoană

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 228

Și în timpul lecției, când suntem preocupați de noi înșine, cum ne putem gândi la prietenul care stă lângă noi?

În primul rând, dacă nu suntem capabili să ne gândim la mai multe lucruri simultan, nu ar trebui să credem că acest lucru ne-ar aduce mai puțin succes decât celui cu o minte ageră. Nu există nicio legătură între acestea și nici vreo modalitate de a măsura, compara sau evalua cine va avea mai mult succes, cine va fi mai rapid sau cine va găsi metode mai potrivite. Nu așa se măsoară aceste lucruri. Stăm la lecţie și știm că trebuie să ne gândim la studiu. În „Studiul celor Zece Sfirot*, învățăm ceva nou pentru noi, ceva dificil și complex. Trebuie să corelăm mai multe aspecte și să ni le reamintim. Totodată, trebuie să ne gândim la Creator – eu, Creatorul și acțiunile pe care le întreprind sau ceea ce studiez, precum și la dorința mea arzătoare de a atinge scopul, care este lipirea de Creator la treapta cea mai înaltă, numită „corectarea finală”.

Cum ne putem gândi la toate acestea în timp ce ne concentrăm și asupra studiului? Mai mult, trebuie să ne gândim și la multe alte lucruri. Pentru a reuși acest lucru, trebuie să-i includem în gândurile noastre și pe prieteni, să știm care este poziția lor față de noi și să ne preocupăm ca ei să primească mai mult decât noi, deoarece studiem de dragul lor. Este de înțeles că aceste gânduri suplimentare despre iubirea față de prieteni și despre calea către unitate – lucruri străine naturii noastre – ne vor distrage de la implicarea în studiu și în înțelepciune. Ni se cere atât de mult, încât pur și simplu nu știm ce să facem. Dacă ni se spune doar să studiem, vom studia. Dacă ni se spune: „Nu studia. Deschide cartea și gândește-te la Creator”, vom face și asta. Însă nu reușim să unim toate aceste fire.

Soluția este, pur și simplu, să nu încercăm să le unim. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință în paralel cu studiul. Esențial este să studiem, și în timpul studiului, să cerem ca toate acestea să fie prezente în noi. Tot restul există deja în interior, sub formă de pregătire.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 210

Care este diferența dintre un cabalist care a ajuns la sfârșitul corectării și Creator?

Ce este sfârşitul corectării? Este atunci când pentru fiecare influență a luminii există o dorință care se potrivește exact cu aceasta. Dacă fiecare astfel de dorință este corectată pentru a dărui, aceasta funcționează exact ca lumina care dorește să o umple. Adică, vasul devine similar luminii tocmai în acțiune și în rezultat, iar conform acestui rezultat nu există nicio diferență între ființa creată și Creator.

Totuși, există Creatorul și există ființa creată. Este adevărat că substanța ființei create, dorința de a primi, rămâne, dar își asumă forma Creatorului. Prin urmare, aceasta se numește „echivalență de formă”. Între ele rămâne o diferență, dar numai în punctul inițial: Creatorul este existență din existență, iar ființa creată este existență din absență. Dar în afară de acest punct, că Creatorul a creat ființa creată, tot restul ființei create este propria sa autoconstrucție prin propriile sale puteri, după asemănarea Creatorului.

Prin urmare, acest punct inițial nu este luat în considerare; ceea ce este, este tot ceea ce ființa creată a construit deasupra ei. Prin urmare, se spune că ființa creată este în adeziune cu Creatorul și nu există nicio diferență între ei. Adică, ființa creată atinge statutul de Creator, tot ceea ce există în cel superior. Nu este vorba că primim toate acestea de la Creator, ci atingem gândurile, dorințele și totul. Acesta nu este doar un grad deasupra omului; este un grad deasupra ființei create.

Acele grade în care suntem în procesul de atingere a Creatorului sunt numite „secretele Torei”. Nicăieri nu este scris nimic despre ele și este imposibil să scriem despre ele. Ceea ce atinge ființa creată atunci când atinge echivalența cu Creatorul sunt secretele Torei, chiar gândurile Creatorului, pe care fiecare om  trebuie să le ascundă cât mai mult posibil și să se distanțeze de dezvăluire. Prin urmare, nicăieri nu este scris nimic despre asta.

Din acest motiv, nu este nevoie să ne temem să citim cărți de Cabala. Toate cărțile de înțelepciune a Cabala tratează modul în care să ajungem la starea de sfârșit al corectării, care este numită „gusturile Torei”; pe acestea este permis și chiar necesar să le citim pentru a ne corecta.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De unde provin Reşimot?

Răspuns: Reşimot (înregistrările informaționale spirituale) care există în noi sunt Reşimot din spargerea lui Adam HaRişon.

Odată, am existat în cea mai bună stare posibilă, dar am căzut și am pierdut totul: ecranele, intenția de a dărui, adeziunea cu Creatorul și senzația de împlinire. Acum mă găsesc în starea mea actuală.

Cu toate acestea, toate stările intermediare prin care am trecut în timpul coborârii mele rămân în mine și acum, prin propria mea alegere liberă, trebuie să le ating pe fiecare în ordine inversă. Trebuie să ajung la aceleași grade pe care am coborât.

Reşimot se trezesc în mine și nu am niciun control asupra lor. Mai întâi, se trezesc Reşimot ale dezvoltării animalice. Nici măcar nu sunt întrebat despre asta; pur și simplu mă dezvolt la nivel animalic timp de să zicem, un milion de ani.

Apoi, acum 5.000 de ani, sufletul meu a început să se dezvolte, și de la Avraam încolo, a început o nouă etapă graduală a dezvoltării sale. Această dezvoltare are loc în cadrul aceleiași dorințe de a primi, dar tot nu mi se cere nimic, pur și simplu realizez Reşimot care există în mine, și în acest sens, nu am nicio opțiune.

Reşimot au căzut în lumea animalică. Sufletul a coborât de la nivelul sfârșitului corectării până la Machsom (barieră) și apoi a căzut sub Machsom, în starea cea mai joasă. Acum, de la cel mai jos grad animalic, corporal, se ridică spre Machsom. Chiar înainte de Machsom, începe să simtă Achoraim (partea posterioară) a primului, cel mai jos grad spiritual, să zicem, AHP de Malchut al lumii Asia.

În inima mea, în dorințele mele, simt punctul din inimă, un punct al Achoraim de Malchut al lumii Asia și apoi intru într-o nouă etapă de dezvoltare, specială, unică. Simt o anumită dualitate: există două forțe, două stări, două lumi, doi factori care acționează asupra mea și sunt sub influența fie a uneia, fie a celeilalte, sau a ambelor împreună. Toate stările noastre provin din aceasta, și cu cât devin mai divizat între cele două, cu atât aceste stări devin mai insuportabile. După cum spune Rabaş, este bine să trăiești fie în lumea aceasta, fie în lumea viitoare, dar nu este nimic mai rău decât să atârni între cer și pământ.

Cu toate acestea, unii reușesc să obțină plăcere din ambele lumi: uitați-vă la oamenii religioși. În schimb, cei drepți ridică această lume la lumea superioară, și în mod similar, gustă plăcerea ambelor.

Din   Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că opusă simțirii măreției Creatorului se află simțirea propriei măreții a unui om, atunci când își atribuie diverse lucruri?

Răspuns: Nu aș spune că aceasta este o simțire a măreției unui om. Poate că există astfel de stări intermediare, dar într-o stare mai avansată, omul pur și simplu știe că el însuși nu este capabil de nimic, că dacă Creatorul nu face ceva, el nu va putea să se miște. Totuși, el nu are puterea să-L invoce pe Creator. Este foarte simplu: ai posibilitatea de a fi salvat de la moarte, dar nu poți cere acest lucru.

În cele din urmă, omul este condus către o stare de lipsă din ce în ce mai corectă, din ce în ce mai acută (Hisaron, o dorință neîmplinită). Prin toate aceste simțiri intermediare de lipsă de cunoaștere, spiritualitate și așa mai departe, ești adus din ce în ce mai aproape în mod specific de simțirea unei Hisaron cauzată de absența conexiunii cu El.

Concentrarea asupra Creatorului, îndreptarea atenției către El, este lucrul final și este foarte dificil.

Cuvintele „Și copiii lui Israel au suspinat din cauza muncii” se referă tocmai la o astfel de stare în care ei nu pot găsi o conexiune cu El, astfel încât El să-i ajute. Aceasta nu înseamnă că El nu vrea să ajute sau că ei se înșală; ei stau în fața Lui și nu sunt capabili să ceară.

Întrebare: Este oare pentru că El nu este suficient de mare în ochii lor?

Răspuns: Se poate spune și asta. Măreția Lui este cu siguranță revelată acolo, dar omul nu este capabil să ceară. Simte că este incapabil de asta; nici nu o vede, nici nu o simte.

Am dat odată următorul exemplu: un om se află în centrul unei sfere, în timp ce Creatorul este în jurul ei. Din interior, o singură linie subțire duce la Creator și trebuie să scanez întreaga sferă în mod repetat înainte de a reuși în sfârșit să intru în acest „tub” îngust și să urc prin el către Creator.

Trebuie să găsesc definiția interioară precisă, discernământul a ceea ce sunt și ce este acest „tub”. În spiritualitate, nu există astfel de tuburi; Trebuie să înțelegem ce este această dorință, ce fel de conexiune se poate stabili cu El și cine este Cel care răspunde apelului meu. Pentru a reuni acești trei factori – Eu, conexiunea mea cu El și El – se poate spune că omul scanează întreaga sferă de mai multe ori până când simte această linie subțire.

Nu trebuie să uităm că senzația de greutate este o chemare constantă pentru noi, fără de care nu am face eforturi. Cu toate acestea, nu trebuie să devină un scop care aduce bucurie.

Ieșirea dintr-o stare de greutate indică faptul că am realizat-o deja, am examinat-o și am clarificat că nu există nicio legătură cu Creatorul în ea. Apoi trecem la următoarea stare, unde întâlnim din nou aceeași simțire și așa mai departe, până ajungem la analiza corectă. Toate aceste stări sunt menite tocmai să ne aducă la punctul de contact dintre trei factori: Eu, El și condiția de conexiune dintre noi.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Includerea unii în alții este singura acțiune pe care o îndeplinim în mod constant, fie că vrem, fie că nu.

Totul în lumea noastră se bazează pe includerea reciprocă: procesele de absorbție și asimilare, procesele de excreție care au loc în corp, diverse tipuri de reacții chimice, atracția sau repulsia corpurilor, comportamentul lor într-un câmp magnetic sau electric și așa mai departe. Toate acestea sunt exemple de includere reciprocă, care se bazează pe acțiunile vasului spiritual și ale luminii.

Când căutăm o modalitate de a măsura calitatea acțiunilor noastre, trebuie să evaluăm întotdeauna gradul de includere a noastră în ceilalți; cu alte cuvinte în ce măsură mă pot include în cât mai multe suflete posibil – nu în copii, nu în adulți, nu în acțiunile naturii minerale, vegetale, animale sau umane – ci în suflete.

Sufletele sunt puncte în inimă. Prin urmare, când ajung la un Congres atât de mare, unde se adună mii de puncte din inimă în care intenționez să mă includ, aceasta este cea mai eficientă acțiune pentru avansarea mea spirituală. Este cea mai puternică acțiune care poate avea loc în realitate, în toate lumile. [25349]
Din KabTV “Cabala pentru începători”, 27/10/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolele sale, Rabaş spune că trebuie omul să-şi schimbe continuu mediul, grupul, deoarece acesta este singurul factor capabil să accelereze dezvoltarea. Dar accelerarea singură nu schimbă nimic! Reşimot sunt deja în tine; trebuie să treci prin toate stările planificate. Întrebarea este cât de repede treci prin ele și care este atitudinea ta față de ele.

Dacă treci printr-o anumită stare și te raportezi la ea pozitiv, adică îți dai seama că este legată de dezvoltare, atunci simți întotdeauna ceea ce se întâmplă ca fiind bun și pozitiv. Dar dacă nu vrei să treci prin ceva și ești forțat să faci asta prin suferință, atunci experimentezi ceea ce se întâmplă negativ. Simțirea ta interioară, personală, se schimbă în funcție de atitudinea ta față de ceea ce se întâmplă.

Omul poate da exemplul unei operații. Aveam dificultăți de respirație și am așteptat două săptămâni pentru operație. Dar dacă nu aș fi suferit și mi s-ar fi spus pur și simplu: „Trebuie să te întinzi și te vom tăia”, atunci care ar fi diferența dintre asta și asta?

A fost cu adevărat un miracol. Îmi amintesc că am ajuns pentru operație. Nu mai puteam aștepta. M-am întins pe masa de operație și am așteptat doar anestezia, ca să mă trezesc un alt om. Exact asta s-a întâmplat! A fost o senzație fascinantă. Ce bucurie am simțit când m-am întins pe masa aceea! Nu am simțit nicio frică. Doar dorința ca această stare să se termine.

Acest lucru accelerează timpul, și în același timp, omul experimentează plăcere în loc de suferință.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: De fiecare dată când dezvălui cât de rău sunt, mă simt prost din cauza asta.

Răspunsul meu: Cu adevărat nu știm ce înseamnă să dăruiești sau spre ce avansăm. Totuși, conform a ceea ce mi se dezvăluie pe parcurs, pot vedea că avansez în direcția dăruirii, spre ceva opus naturii mele. Există semne care mă ajută să înțeleg acest lucru.

Nu știu cum avansez. De asemenea, nu știu cum acționează lumina înconjurătoare asupra mea. Nu știu de ce se schimbă ceva și vine la mine sau prin ce eforturi particulare se întâmplă acest lucru. Dar tu vezi că se întâmplă.

Da, în prezent nu știi cine sau ce lucrează asupra ta sau cum se face. Poate că ți se spune pur și simplu să depui eforturi pentru a te menține ocupat, în timp ce între timp se lucrează asupra ta. Nimic din toate acestea nu este important. Ceea ce este important este să vezi semnele care apar pe cale: revelația răului, atunci când percepi dorința de a primi ca fiind răul, suferi din cauza lui și îți este rușine de el. Și deși după aceea te descurci cu asta și continui să trăiești, totuși există momente când îl simți ca fiind rău.

Cu mintea ta, înțelegi că așa avansezi. De obicei, după revelarea răului și a unor astfel de stări, simți o reînnoire atât în ​​dorința de a dărui, cât și în dorința de a primi. Noi discernăminte interioare (Avchanot) vin la tine una opusă celeilalte. Experimentezi sclipiri – o nouă înțelegere, o nouă percepție, o nouă abordare. Acestea sunt exact semnele.

Firește, în etapa următoare, din nou nu știi încotro te îndrepți. Din nou devii confuz și tot intelectul și înțelepciunea ta anterioară nu te ajută și nu-ți oferă nimic. Dar dacă privești ceea ce ți se întâmplă ca semne, ca și cum ți-ar fi scris într-un manual de instrucțiuni că așa trebuie să fie, atunci te poți bucura de asta.

Nu ar trebui să te bucuri pentru că ești confuz, disperat sau epuizat, ci pentru că adevărul îți este revelat. Dacă te bucuri de starea în sine, atunci nu vei mai dori să avansezi mai departe și vei sta cu mâinile împreunate, consumându-te din interior. Nici măcar nu vei dori să te miști din locul tău. Asta nu e bine.

Nu este vorba de a fi nemulțumit de starea ta actuală, ci mai degrabă de a fi recunoscător că această stare a venit la tine, pentru că din ea poți continua să avansezi. Acesta este un semn că ești pe calea cea bună. Mai târziu, acestea vor deveni suferințele iubirii.

Adică, trebuie să lucrezi cu mintea, clarificând și analizând. Și deși ești încă sub stăpânirea dorinței tale de a primi, începi totuși să înțelegi care este dorința de a dărui în raport cu dorința de a primi.

Dacă începi să vezi asta, într-un anumit sens suferi din cauza dorinței tale de a primi; înseamnă că în acel loc lumina ți-a fost revelată. Atunci diferența dintre calitățile luminii și propriile tale calități trezește în tine un sentiment de rușine și suferință.

Prin urmare, este important să ne bucurăm de semnele care ne sunt revelate și să le ascultăm.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă „Israel face voia Creatorului”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→