Întrebare: Dorinţa mea de lumină, și nevoia de ea pentru corectare sunt același lucru?

Răspuns: Dorinţa de a se bucura de lumină și aspirația pentru lumină de dragul corectării în sine nu sunt exact aceleși lucru, dar sunt etapele unei singure căi. La început, vreau pur și simplu să mă bucur.

Apoi încep să discern din ce în ce mai clar spre ce fel de plăcere mă străduiesc, până ajung într-o stare în care corectarea în sine devine o plăcere pentru mine. În cele din urmă, rezultatul corectării devine plăcerea mea. Iar rezultatul corectării este deja dăruire către Creator.

Faptul este că avem un singur mijloc prin care să atragem asupra noastră lumina înconjurătoare care ne va schimba, si mijlocul sunt cărțile. Trebuie să construim o intenție în timpul studiului.

O intenție este o deficiență, o nevoie (Hisaron) în inima mea. Această Hisaron este artificială. Adică, în timpul studiului, cred că aș dori ca lumina să vină și să mă corecteze. Dacă aș avea cu adevărat o astfel de dorință, atunci nu aș avea nevoie să depun efort și muncă.

Mi se spune: „Trebuie să faci un efort”. Ce înseamnă asta? Dacă îmi doresc deja ceva, atunci trebuie să depun eforturi pentru a ajunge într-o asemenea stare încât în ​​timpul studiului dorința de a absorbi lumina înconjurătoare, să fie corectată și schimbată de ea, iar asta determină totul.

Faptul că studiez și reflectez asupra materialului studiat este doar un mijloc. Faptul că voi ști cum, unde și ce este scris, numerele, cum se petrece totul, Galgalta, AB, SAG — toate acestea sunt doar pentru a mă familiariza cu subiectul, pentru a mă lega de el, ca să mă regăsesc în acest film, și în centrul evenimentelor, să aleg pentru mine ceea ce este esențial, ce vreau de la acest film.

Deschid cartea și încep să studiez. Mi se spune despre diverse lucruri care se presupune că au loc în lumea spirituală, se presupune că au loc în mine. Dar până la urmă ce îmi trebuie din toate astea? Ce vreau să obțin din asta? Trebuie să fii pregătit pentru astfel de solicitări și în cea mai corectă formă posibilă.

Astfel, efortul și munca persistentă trebuie să aibă loc atât înaintea lecției, cât și în timpul lecției.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În munca spirituală, există două tipuri de activitate: munca în minte (Moha) și munca în inimă (Liba), adică intenţia de a dărui și acțiunea în sine. Este foarte dificil să explici asta până când omul nu  începe să experimenteze asta personal. Ori de câte ori Baal HaSulam scrie despre „minte și inimă”, citiți-o, dar fiți conștienți de faptul că este foarte ușor să deveniți confuz.

Treptat, omul începe să simtă de unde și ce îi vine. Într-adevăr, atât munca minții, cât și munca inimii își au originea în inimă. Se spune: „Inima înțelege”. Inima are parcă, două părți: una care simte pur și simplu, fără analiză (Avhanot), și alta care deopotrivă simte și analizează. Prin această analiză, omul este într-o oarecare măsură capabil să se detașeze de simţire. Cu toate acestea, ambele aspecte sunt cuprinse în inimă.

Același principiu poate fi văzut într-un Parţuf spiritual. Creatorul a creat dorința, care apoi, după ce s-a simțit atât pe sine, cât și pe gazdă, precum și rușinea și scopul creației, construiește un Roş (cap), ca şi cum ar fi deasupra inimii, deasupra simţirii. Cu toate acestea, construiește acest Roş în funcție de simţire.

Este scris că în lumea infinitului, „Înainte ca emanațiile să fie emanate și creaturile să fie create, lumina superioară simplă umplea întreaga realitate”. În acel stadiu, nu exista nici Roş (capul), nici Sof (sfârșitul); era doar Toch, partea interioară a Kliului, plină de lumină.

Apoi, „când a apărut în voința Sa simplă de a crea lumi și de a emana ființele emanate”, după Ţimţum (restricție) și stabilire a Masach (ecranului), a luat ființă Roş. Roş calculează cât de mult poate să primească în Toch. Ca urmare, rămâne o porțiune din dorință care nu primește nimic. Această parte se numește Sof (capătul/sfârşitul).

Cu alte cuvinte, simţirea, sau mai exact, dorința de a primi care a fost creată de Creator, își construiește un Roş pe baza tuturor condițiilor existente. Prin intermediul acestui Roş, dorința plănuiește cum să-și facă acțiunile asemănătoare cu cele ale Creatorului. De aceea spunem: „Inima înțelege” și „inima decide”.

Poate exista o stare în care inima conține doar simţire, fără Masah și fără Ţimţum. Dar, la un anumit moment, omul dobândește o inimă înțelegătoare. Aceasta înseamnă că apar în dorința de a primi calitățile de Bina. Bina dă înțelegere (Havana).

Apoi, dorința de a primi, Malchut, împreună cu Bina, adică împreună cu calitatea dăruirii, construiește ceea ce se numește Roș al Parţufului. Numai atunci putem vorbi cu adevărat despre munca minții și munca inimii, despre cum să dobândim aceste două forme de muncă și să le unim într-una singură.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, Partea 184

Calomnia față de un prieten dintr-un grup angajat în Cabala este aceeași cu cea față de Creator?

O societate angajată în munca spirituală aspiră să acționeze conform legilor spirituale. Întregul beneficiu al societății este că din rădăcină, din sufletul lui Adam HaRişon, din locul în care toată lumea există la cel mai înalt grad spiritual, unde toate sufletele sunt conectate împreună, putem atrage putere și lumina înconjurătoare. Trebuie să încercăm să acționăm dintr-o stare în care ne aflăm sub acel grad spiritual cel mai înalt, de parcă am fi deja în acea stare, cea mai înaltă, de parcă am fi deja în ea. Aceasta înseamnă că tânjim după asta și asta se numește „efort”. Efortul înseamnă a see asemăna cu o stare superioară.

Dacă fiecare membru al grupului încearcă să-și construiască relațiile cu prietenii ca și cum ar fi deja la sfârșitul corectării, acest lucru se numește „a depune efort”. În măsura în care tânjim cu toții ca starea corectată a sfârșitului corectării să existe între noi, așa cum ni se pare în acest moment, atunci din acea stare perfectă vom invita asupra noastră o lumină înconjurătoare care va avea grijă de noi și ne va corecta, și într-adevăr, ne va atrage la starea de sfârșit al corectării. Prin urmare, trebuie să ne comportăm în mediul nostru conform „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” cât mai mult posibil.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să construiești un sistem intern?

Răspuns: Trebuie să construiești atât sisteme interne, cât și externe, astfel încât gândul interior să fie întotdeauna concentrat pe conexiunea cu Creatorul.

Prin fiecare acțiune, fiecare gând și fiecare dorință din mine acum, suntem conectați prin gândul, dorința sau acțiunea pe care o îndeplinesc în prezent.

Este posibil să rămân în asta tot timpul? Este foarte dificil. Devine posibil doar după ce Creatorul își strălucește cu adevărat lumina asupra ta. Încearcă să rămâi în asta tot timpul, adică să depui efortul necesar, astfel încât El să ți Se reveleze chiar și puțin, iar apoi Îl vei vedea și vei rămâne în asta tot timpul.

Cum poți efectua aceste exerciții constant și cu o frecvență ridicată, având în vedere că sentimentul dispare într-o clipă și trebuie să te întorci la el din nou? Se spune că trebuie să faci pregătiri interne și externe pentru asta.

Pregătirea internă constă în a te gândi constant la asta ori de câte ori ești capabil să gândești. În forma externă, ar trebui să existe tot felul de semne în jurul tău care să-ți amintească de nevoia de a te conecta cu El. Inventezi constant ceva pentru tine, căutând tot felul de ajutoare care te pot aduce înapoi în acest punct – punctul de conexiune cu Creatorul cu ajutorul unui semn extern.

Antrenamentul intern și extern oferă cu adevărat unui om oportunitatea de a acumula suma eforturilor în căutarea conexiunii cu Creatorul. Intrarea constantă în tot felul de gânduri, acțiuni, dorințe, învârtindu-se în jurul unui punct zi și noapte, așa cum caută un căutător dornic. „Vreau o conexiune cu Tine.”

Întrebare: Poate deveni asta un obicei?

Răspuns: Nu. Există un element de obicei aici, dar obiceiul rămâne la gradul anterior. De fiecare dată ți se va oferi un punct de conexiune cu Creatorul la un grad superior, iar obiceiul nu există acolo.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Și ei s-au întors și s-au urca la munte și au ajuns în valea Eșcol și au spionat-o. Au luat în mâini o parte din roadele țării și ni le-au adus, ne-au adus vești și ne-au spus: „Țara pe care Domnul, Dumnezeul nostru ne-o dă, este bună.” Dar voi n-ați vrut să mergeţi sus și v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru. (Tora, Deuteronomul, 1:24-1:26).

A intra în țară înseamnă cş omul îşi schimbă intenţia.. Tot ce este în afara țării lui Israel reprezintă o dorință cu care lucrezi pentru tine însuți, în timp ce stai în afara granițelor ei. Tot ce este în țara lui Israel reprezintă o dorință cu care lucrezi nu pentru tine însuți, ci pentru alții.

Ați murmurat în corturile voastre și ați spus: „Pentru că Domnul ne urăște, ne-a scos din țara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriților ca să ne extermine.” Unde să ne urcăm? (Tora, Deuteronomul, 1:27-1:28).

Când studiem Cabala, simțim că trebuie să ne ridicăm la calitatea dăruirii  acum, să ieșim din noi înșine, să ne lepădăm de pielea noastră egoistă și să aparținem spațiului înconjurător, lumii.

Dar ce trebuie să facem cu noi înșine pentru a simți o astfel de stare?! Noi nu o înțelegem! Aceasta este problema! Copiii lui Israel, cei care doresc să atingă gradul spiritual, trebuie să treacă tocmai prin această etapă.

Mai mult, ei sunt pregătiți pentru asta, deoarece au atins nivelul de Bina, iar acum trebuie să se ridice de la acesta la Keter, și să înceapă să-și transforme egoismul în „primire de dragul dăruirii”.

Ei au dobândit nivelul „dăruirii de dragul dăruirii” în timpul celor patruzeci de ani de rătăcire în deșert, iar acum trebuie să intre în starea numită „țara lui Israel”, „primire de dragul dăruirii”, adică să-și schimbe complet atitudinea față de ei înșiși și față de lumea înconjurătoare.

Ce este de făcut? Aici apare o problemă. Prin urmare, oamenii se ridică și se plâng. Cu alte cuvinte, toate calitățile din interiorul unui om i se opun, deoarece ei nu știu cum să urce la gradul care le stă în faţă.

Starea de „dăruire de dragul dăruirii” este diferită. De fapt, eu nu dăruiesc nimic nimănui și nici nu lucrez împotriva naturii mele. Pur și simplu ies din ea și mă ridic deasupra nivelurilor mele egoiste.

Sunt împins spre aceasta de suferința pe care o experimentez pe parcurs, deoarece cu cât suferința este mai mare, cu atât sunt mai puține dorințe. Dacă sufăr de ceva, mă îndepărtez de acel lucru și nu mă mai confrunt cu el. Egoismul meu mă ajută să scap de el; el însuși mă împinge spre calitatea de Bina: „Ce te costă să renunți la dorințele tale? Cu cât îți dorești mai puțin, cu atât ai mai puține probleme.”

Mă anulez complet, nu mă mai folosesc de dorința mea, Malchut, și mă ridic deasupra ei în toate privințele. Aceasta este calitatea de Bina, când practic nu vreau nimic și mă ridic de la Malchut la Bina.

Dar când mă apropii de pământul lui Israel, are loc o inversiune. Trebuie să percep tot ce mă înconjoară într-un mod complet diferit.

Acum, din calitatea de Bina, trebuie să cobor din nou în Malchut, în dorințele mele egoiste, și cu ajutorul lor, să iau tot ce este posibil din lume pentru a-l transmite altora, transformând aceste dorințe în bine pentru ei.

Am această abilitate, m-am născut așa și depun toate eforturile pentru a îndeplini această acțiune. Folosesc un egoism imens și îmi angajez toată priceperea pentru a „sparge banca” și a o da altora.

Cum îmi pot activa egoismul, dorințele și capacitățile mele enorme, pentru a dărui altora, când, de fapt, aș vrea ca eu să le iau totul? Aici am de-a face cu utilizarea inversă a răului meu și îl convertesc în bine, în timp ce eu nu înțeleg și nu simt deloc nici recompensa, nici probabilitatea succesului, nici rezultatul acțiunii.

Întregul „popor” sunt dorințele unui om care urcă la un nou grad. Prin urmare, este natural ca toate dorințele omului să se răzvrătească pe măsură ce el se află înainte de a intra în acel grad.

Într-o stare egoistă, ei tânjeau să ajungă în tărâmul făgăduit pentru că li se părea bine. La urma urmei, când lucrez cu egoismul meu, îmi este clar ce trebuie făcut.

Dar aici trec prin etape de detașare completă de egoismul meu, iar acum trebuie să-l aduc înapoi pentru a lucra pentru alții. Dar pentru cine? Pentru cei mai respingători, cei mai urați oameni (dorințe), adică, aparent în detrimentul meu.

Totuși, până nu ating nivelul de Bina, este imposibil să înțeleg acest lucru. Exact asta îi învață spionii pe oameni.

Din KabTV, emisiunea „Secretele Cărții Eterne”.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că Ari a fost Mesia fiul lui Iosif. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Forța corectoare numită „Mesia fiul lui Iosif” realizează pregătirea dinaintea „venirii” (revelației) forței corectoare „Mesia fiul lui Iosif”. Iosif indică spre Sfira Yesod, iar David spre Malchut. Yesod își pregătește influența asupra lui Malchut, pentru a o corecta.

Mesia nu este o persoană, nu este Ari însuși, nu este corpul său fizic, ci învățătura sa, metoda sa, forța sa. Este un suflet care a operat în sistemul comun al sufletelor în așa fel încât să deschidă o cale pentru lumină și să ilumineze toate sufletele cu ea.

El stă pe calea luminii de sus în jos, conectează sufletele superioare corectate ale Cabaliștilor din trecut cu acele suflete care sunt încă necorectate, primește lumina în veșmântul ei superior și o îmbracă într-o formă potrivită pentru sufletele noastre, o distribuie treptat și aduce lumina mai aproape de sufletele noastre.

Prin urmare, începând de la Ari și mai departe, sufletele au început o corectare în masă, ca în vremurile lui Baal Şem Tov, odată cu apariția hasidismului. În acest fel, omenirea a început să avanseze spiritual.

Dacă nu ar fi fost Ari cu metoda sa, nu ar fi existat Baal Şem Tov cu mișcarea sa hasidică (care a dat naștere la numeroase grupuri cabaliste în rândul oamenilor). Și fără Baal Şem Tov nu ar exista Baal HaSulam, iar fără Baal HaSulam nu ar exista niciunul dintre noi care să studieze astăzi Cabala.

Aceste etape sunt numite „treptele lui Mesia”. Cu alte cuvinte, este dezvoltarea metodei și practicii corectării către împlinirea sa finală. Suntem primii care implementăm etapa finală a corectării, deoarece folosim forța lui Mesia fiul lui Iosif pentru a atinge revelația forței Mesia fiul lui David și pentru a corecta pe însăși Malchut, adunarea generală a tuturor sufletelor cu un ecran comun.

Întrebare: Va apărea în lumea noastră un om cu un suflet special care implementează metoda corectării și care va fi numit Mesia fiul David?

Răspuns: Este posibil ca Mesia fiul David să fie dorința noastră comună, care în cele din urmă va realiza această acțiune, și nu un anumit individ. Nu suntem interesați de oamenii care au trăit în această lume – Ari, Baal HaSulam sau chiar Raşbi – ci de influența lor în cadrul sistemului de suflete. Vorbim despre un suflet care ne dezvăluie lumina corectării.

Și noi acționăm în același mod. Împreună creăm un sistem de suflete pentru a atrage lumina de sus și a o transmite tuturor sufletelor necorectate. Efectuăm o acțiune care aparține deja lui Malchut de David.

Din Lecția zilnică de Cabala 22.02.2011, Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 177

Este mai rău să vorbești calomnii despre Creator decât să-L condamni?

Fără îndoială. Îl condamnăm pe Creator atunci când așa simțim, din cauza lipsei noastre de corectare, și este reacția noastră naturală. Dacă suntem nemulțumiți de viața noastră, se consideră că Îl condamnăm pe Creator, dar nu ar trebui să discutăm despre asta. Cu cât ne simțim mai rău, cu atât spunem mai mult că Creatorul este rău. Cu toate acestea, spunem acest lucru din suferința noastră, iar apoi treptat, corectăm acest sentiment, vedem că răul  a venit la noi cu un anumit scop și dobândim atitudinea corectă față de El.

Totuși, dacă auzim calomnii despre Creator din exterior, ne adăugăm negativitate din exterior. Scopul grupului este de a se uni și de a aduna o atitudine bună față de Creator, o atracție față de El, o dorință pentru El, unii de la alții, astfel încât să ne sporim dorința. Să sperăm că nu vom auzi niciodată calomnii despre Creator sau despre scop din partea prietenilor noștri. A face acest lucru înseamnă a primi o influență negativă din exterior. Un singur zvon rău poate strica multă muncă deja făcută. Prin urmare, aceasta este o chestiune foarte importantă.

Din acest motiv, există chiar îngrijorare în a vedea un om care a devenit mai slab și arată dispreț într-un grup. Aceasta nu se referă la cineva care a devenit mai slab din cauza oboselii cauzate de efortul intens depus în muncă. Un astfel de om doarme mult și este evident că este epuizat pentru că este într-un efort constant zi și noapte și nu are timp sau energie și se prăbușește din cauza epuizării. Un astfel de caz trezeşte respect, deoarece este clar că lucrează cu adevărat cu toată puterea. Cu toate acestea, dacă pur și simplu începem să arătăm dispreț față de grup, am putea fi capabili să depunem efort, dar nu vrem și nici măcar nu ne justificăm. Atunci, devine dificil pentru societate să ne tolereze. Am putea fi un om decent și inteligent, dar comportamentul nostru interferează foarte mult. Devine un exemplu rău chiar și fără a fi rostit un singur cuvânt.

Calomnia nu este neapărat vorbire în sine. Este orice lucru care stârnește dispreț față de obiectivul propus la un alt om și îl slăbește. Vorbirea înseamnă de asemenea, ceva ce citim sau vedem, nu doar ceva ce auzim.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ari este un fenomen unic în Cabala. Au existat mulți mari Cabaliști, dar Ari a intrat în istoria Cabalei ca un punct central care a schimbat întreaga direcție a dezvoltării.

Adică odată cu el, coborârea de sus în jos din lumea infinitului tuturor luminilor și a Kelim (vaselor) în lumile spirituale și apoi în lumea materială a luat sfârșit, procesul de dezvoltare care a avansat și mai mult în jos prin revelarea răului. Chiar și primirea Torei și crearea Cărţii  Zohar au fost doar pregătiri și încă nu implementarea metodei de corectare.

Deși Cabaliștii fuseseră activi timp de multe generații înainte de Ari, ei și-au corectat sufletele în sistemul comun al sufletului lui Adam. Ei au atras lumina prin ei înșiși către sufletele mai slabe, dar cu toate acestea, încă nu exista nicio metodă de corectare care să conecteze lumina, dorințele, ecranele, Parţufim, Sfirot. Toate acestea au fost revelate de Ari: Ţimţum Alef, Ţimţum Bet, lumea lui Nekudim, lumile pure și impure ale lui ABYA, Adam HaRişon. El a pus în ordine întregul sistem și a cuprins într-o sferă comună întreaga realitate spirituală, toate formele de relații dintre creație și Creator, creând o imagine generală a universului: Creatorul, creația și tot ceea ce se întâmplă între ele.

În plus, el a făcut astfel încât să putem intra în toate aceste forme de relații dintre Creator și creație și să le construim noi înșine. Adică, toată răspândirea de sus în jos a continuat până la Ari, iar de la el încolo a început corectarea. În timpul său, în sufletul său, a fost realizat cel mai de jos punct de coborâre, iar direcția s-a schimbat: ascensiunea de la el în sus, adică a îndreptat întreaga lume, toate sufletele, spre corectare.

Toate sufletele care au acționat înaintea lui Ari au lucrat „de sus în jos” și au servit ca pregătire pentru timpul nostru. Și toți cei care au ieșit după Ari sunt deja suflete care trec prin corectarea de jos în sus prin intermediul învățăturii sale, metoda pe care a revelat-o.

Este imposibil chiar şi să evaluăm și să înțelegem un suflet atât de special care a schimbat întreaga opoziție dintre creație și Creator și i-a oferit creației metoda de corectare. Datorită corectărilor pe care Ari le-a efectuat în sufletul său, reconstruind în el întregul sistem al lui Adam HaRişon, acum, după el, pot ieși suflete care vor folosi metoda sa și vor avansa procesul de corectare generală.

Din Lecția zilnică de Cabala 28.02.2011, Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă când omul începe să studieze Cabala și pornește pe calea apropierii de Creator?

Răspuns: Primii ani, aproximativ după primele șase luni de expunere la înțelepciune, sunt ani de confuzie. Omul rămâne confuză până când încep să apară diverse clarificări și definiții care o ajută să facă față la ceea ce se întâmplă și să aducă ordine și să pună lucrurile la locul lor. Acest lucru necesită timp și poate continua ani de zile (primii trei până la cinci ani). Nu există nicio modalitate de a sări peste această etapă.

Dobândirea unui Kli spiritual nu este ușoară. Este o natură complet diferită. Uitați-vă cât de mult suferă oamenii și cât de mult efort investesc doar pentru a obține ceva în această lume prin Kelim ale lor directe, adică prin dorința de a primi. Luați în considerare cât de dezvoltate trebuie să devină percepțiile, calitățile și dorințele lor și cât de mult trebuie să muncească. Și voi doriți să dobândiți un Kli care nu aparține acestei lumi!

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Eu percep fiecare stare care vine la mine așa cum este și vreau să o examinez, indiferent dacă mă simt bine sau rău. După cum se spune: „Tot ceea ce face Creatorul este spre binele nostru”.

Consider aceste stări ca având dreptul să existe și ca venind pentru a mă corecta într-o asemenea măsură încât „Chiar dacă o sabie ascuțită este apăsată pe gâtul omului, să nu disperăm de milă”. Cu alte cuvinte, fiecare lucru este o corectare.

Este clar că acest lucru este ușor de spus, dar noi nu suntem capabili să îl facem în mod constant. La început, ești gata să reziști și să distrugi totul.

La o a doua gândire, începi să te raportezi la situație, să zicem, în mod corect.

Dacă îți amintești că acest lucru a venit la tine pentru corectarea ta, atunci trebuie să te îndrepți către a treia perspectivă: că nu există nimeni în afară de Creator. Și apoi, în acea stare, prin suferință și durere, vei începe să-L revelezi și vei ajunge imediat la simtirea dulceței.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→