În munca spirituală, există două tipuri de activitate: munca în minte (Moha) și munca în inimă (Liba), adică intenţia de a dărui și acțiunea în sine. Este foarte dificil să explici asta până când omul nu  începe să experimenteze asta personal. Ori de câte ori Baal HaSulam scrie despre „minte și inimă”, citiți-o, dar fiți conștienți de faptul că este foarte ușor să deveniți confuz.

Treptat, omul începe să simtă de unde și ce îi vine. Într-adevăr, atât munca minții, cât și munca inimii își au originea în inimă. Se spune: „Inima înțelege”. Inima are parcă, două părți: una care simte pur și simplu, fără analiză (Avhanot), și alta care deopotrivă simte și analizează. Prin această analiză, omul este într-o oarecare măsură capabil să se detașeze de simţire. Cu toate acestea, ambele aspecte sunt cuprinse în inimă.

Același principiu poate fi văzut într-un Parţuf spiritual. Creatorul a creat dorința, care apoi, după ce s-a simțit atât pe sine, cât și pe gazdă, precum și rușinea și scopul creației, construiește un Roş (cap), ca şi cum ar fi deasupra inimii, deasupra simţirii. Cu toate acestea, construiește acest Roş în funcție de simţire.

Este scris că în lumea infinitului, „Înainte ca emanațiile să fie emanate și creaturile să fie create, lumina superioară simplă umplea întreaga realitate”. În acel stadiu, nu exista nici Roş (capul), nici Sof (sfârșitul); era doar Toch, partea interioară a Kliului, plină de lumină.

Apoi, „când a apărut în voința Sa simplă de a crea lumi și de a emana ființele emanate”, după Ţimţum (restricție) și stabilire a Masach (ecranului), a luat ființă Roş. Roş calculează cât de mult poate să primească în Toch. Ca urmare, rămâne o porțiune din dorință care nu primește nimic. Această parte se numește Sof (capătul/sfârşitul).

Cu alte cuvinte, simţirea, sau mai exact, dorința de a primi care a fost creată de Creator, își construiește un Roş pe baza tuturor condițiilor existente. Prin intermediul acestui Roş, dorința plănuiește cum să-și facă acțiunile asemănătoare cu cele ale Creatorului. De aceea spunem: „Inima înțelege” și „inima decide”.

Poate exista o stare în care inima conține doar simţire, fără Masah și fără Ţimţum. Dar, la un anumit moment, omul dobândește o inimă înțelegătoare. Aceasta înseamnă că apar în dorința de a primi calitățile de Bina. Bina dă înțelegere (Havana).

Apoi, dorința de a primi, Malchut, împreună cu Bina, adică împreună cu calitatea dăruirii, construiește ceea ce se numește Roș al Parţufului. Numai atunci putem vorbi cu adevărat despre munca minții și munca inimii, despre cum să dobândim aceste două forme de muncă și să le unim într-una singură.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →