Întrebare: Dacă un om dorește să urce de la o treaptă la alta, el caută posibilitatea unei dăruiri mai mari, opusă primirii. Pe de altă parte, trebuie să-și creeze o imagine în care acolo există mari plăceri. Cum se îmbină acestea?

Răspuns: Cum poate omul, prin intermediul imaginii pe care și-o reprezintă în „linia dreaptă”, să reziste „liniei stângi”?

Prin urmare, nu stăm în fața Creatorului ca un singur om; dimpotrivă, avem un mediu care ne poate trage fie spre stânga, fie spre dreapta. Se spune că cel care alege constant mediul mai bun – adică unul care se află „pe partea dreaptă” – își scurtează calea prin propria alegere liberă.

Acum două săptămâni m-am întors din America de Nord. Dacă m-ați întreba dacă am fost acolo și ce am făcut, deja nu-mi mai amintesc. Atât de multe s-au întâmplat de atunci. Fiecare zi este atât de densă: înainte de sărbători, după sărbători… Vedeți ce comprimare a timpului are loc pentru noi?

Pentru un om din exterior, totul este complet diferit. Pentru el, câțiva ani trec aproape la fel. Însă pentru noi, comprimarea timpului nu este o simplă compresie mecanică, ci o comprimare a timpului spiritual, a timpului de dezvoltare.

Oamenii nu înțeleg acest lucru. Unii stau aici cinci ani și cred că nu au câștigat nimic din asta. Ei nu știu că, în acest timp s-ar putea să fi parcurs șapte sau opt cicluri. Vorbesc fără exagerare. Pur și simplu nu simțim ceea ce ni se întâmplă. De fapt, clarificarea corectă este cea care mă va ajuta să construiesc ceva ce mă va trage din linia stângă în linia dreaptă.

În realitate, mă aflu constant în linia stângă; trăiesc în pasiuni, dorințe și gânduri diverse. Totul aparține liniei stângi. Cum pot construi un astfel de magnet pe partea dreaptă, încât să fie mereu mai puternic decât atracția liniei stângi, și să primesc ceva și mai mare în linia stângă, astfel încât să oscilez constant între ele? Tocmai frecvența acestor tranziții determină progresul.

Există o poveste: un discipol îi spune învățătorului său că înainte de rugăciune, a avut o cădere. Iar învățătorul îi răspunde că, în decurs de zece minute, el a avut patru sute de astfel de căderi. Înțelegi oare în ce ritm lucrează un om? Prin câte stări trece și pe câte le analizează? Însă, pentru unii, acest lucru se întâmplă o dată la câteva generații sau o dată la câțiva ani. Există o astfel de oscilație lentă, o mișcare de du-te-vino.

Și chiar și noi trecem prin perioade în care, dintr-odată, simți că timp de două sau trei luni ești ca și mort; nimic nu se schimbă. E ca și cum ai călători undeva, dar pe parcurs nu se întâmplă nimic.

Când am ajuns la Rabaş, eram foarte agitat, comparativ cu starea mea de acum. Îi puneam întrebări asemănătoare cu ale tale, dar nu atât de blând. Atunci el mi-a spus: „Pe calea noastră este nevoie de o răbdare imensă și sper că vei reuși să reziști”.

M-am întrebat: „Cum voi rezista dacă e nevoie de și mai multă răbdare? Căci eu deja explodez, practic îmi ies aburi pe urechi”. Este imposibil de descris. Rațional, e imposibil să-ți imaginezi cum poate fi îndurat așa ceva. E nevoie de răbdare. Dar și aceasta vine de Sus.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre o perspectivă din interiorul Kliului (vasului) și o perspectivă din punctul de vedere al Creatorului?

Răspuns: Începi să te privești ca pe o ființă creată. Înainte de aceasta, nu poți face un asemenea lucru. Dobândești o anumită măsură de perfecțiune și eternitate, în raport cu ceea ce nu există în creație. Nu știu cum să exprim acest lucru. Nu există cuvinte.

Întrebare: Care este diferența în ceea ce privește abordările sau măsurătorile acestor categorii?

Răspuns: Diferența constă în faptul că atunci, primești un sistem de referință durabil, etern. Ieși din cadrul timpului. Nu mai resimți lipsuri în interiorul tău. Nu mai simți limitările de timp, spațiu sau împlinire. Toate limitările Kliului dispar. Este un mod diferit de a gândi, dincolo de granițele timpului, mișcării și spațiului. Rabaş explică acest lucru prin conceptele de „lume”, „an”, „suflet” – adică spațiu, timp, mișcare.

Dar ce vreau să spun? În ciuda faptului că, într-un fel, ieși și te privești din perspectiva Creatorului, totuși nu ieși din propriul tău Kli. Iar această simțire există în interiorul Kliului tău.

Așadar, ce înseamnă „să privești din perspectiva Creatorului”? Nu părăsești niciodată Kliul tău. Pur și simplu ai dobândit calitățile Sale în interiorul dorinței de a primi, și pornind de la aceste calități ale Sale, privești restul dorinței de a primi – partea care încă nu a fost corectată. Atunci, în interiorul Kliului tău, coexistă – într-un fel – o parte a Creatorului și o parte a creației. Însă noi nu ieșim niciodată în realitate, din Kli-ul nostru.

Cu alte cuvinte, totul se află în interiorul dorinței de a primi: atât simțirea Creatorului, cât și gândurile Creatorului, în măsura în care le percepem.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați dat exemplul unui profesor dintr-un grup extern care pare să existe într-o stare de perfecțiune și să vorbească de la înălțimea realizării spirituale. Drept urmare, grupul său a fost inspirat de el. Dacă începem să ne comportăm astfel, înseamnă oare că fiecare dintre noi ar trebui să se prezinte ca un cabalist care a ajuns, în esență, la sfârșitul corecției? Cum facem acest lucru?

Răspuns: Este minunat. Spui că, dacă ne comportăm astfel, vom părea unii în ochii altora drept cei mai mari înțelepți ai generației, ca și cum ne-am afla la sfârșitul corectării. Atunci voi vedea brusc ce oameni de seamă s-au adunat aici. Exact asta trebuie să vezi.

Întrebare: Dar cum realizăm acest lucru?

Răspuns: În mod artificial. În mod artificial, înțelegi? Te comporți ca și cum ai exprima dorința de a fi într-o astfel de stare. Dacă asta se cere, ești gata să o faci.

Dar ce înseamnă „să o faci”? Pot „să fac” ceva bazându-mă pe simţirile mele, pe intelectul meu, pe tot ceea ce am. Însă eu nu am nici sentimente, nici intelect; nu am nimic. Atunci, cum procedăm? De aceea spun: haideți să ne jucăm. Cum putem obliga omul să facă ceva? Să apelăm o clipă la psihologie. Cum mă poate forța cineva să fac ceva? La urma urmei, omul este forțat să facă ceva împotriva dorinței sale, împotriva impulsului său interior.

Întrebare: Cum avansăm către această stare? Căci, dacă fiecare își asumă un rol, s-ar putea să fie doar ceva plăcut.

Răspuns: Nu știu. Tu ești acel înțelept care „vede deja nou-născutul”. Dar eu nu sunt un înțelept, pentru că, într-o astfel de situație, pur și simplu nu știu cum să avansez. Mi s-a spus: „Fă asta”. Și atât. Poate că voi face lucrul respectiv și nu va ieși nimic din asta. Mă voi simți confuz, dezamăgit, voi ajunge să urăsc grupul și așa mai departe. Și poate că acesta va fi rezultatul dorit. De unde să știu?

Pur și simplu îmi smeresc intelectul și fac ceea ce îmi spun înțelepții. Asta e tot. Nu voi privi înainte, spre următoarea treaptă, ca să văd ce voi deveni. Următoarea treaptă se află deasupra intelectului meu și eu nu înțeleg ce se întâmplă acolo.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuție despre Treptele Scării, Partea 230

Cum ne putem accelera progresul?

Accelerarea progresului spiritual nu se realizează prin tot felul de eforturi. Ceea ce accelerează progresul este faptul de a ne aminti să revenim la contactul cu Creatorul. Trebuie să ne asigurăm că aceste contacte cu Creatorul sunt continue, lăsând cât mai puțin timp „gol” între ele. Ar trebui să stabilim diverse mijloace de reamintire și să găsim metode de a ne reculege – lucruri care să ne readucă brusc aminte, atunci când ne aflăm într-o stare de deconectare: „O, am uitat iarăși pentru câteva clipe”, „O, am uitat din nou”. Este firesc să ne deconectăm ocazional de la conexiunea cu Creatorul, însă ceea ce nu este în regulă este durata de timp necesară pentru a reveni la acea legătură – fie că e vorba de câteva ore sau de câteva zile. Iată aspectul asupra căruia trebuie să lucrăm.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: O mamă nu își percepe copilul drept cauza suferinței sale. Dar aici există o contradicție. În anumite Kelim (vase), ea resimte o suferință care vine de la El, în timp ce în altele resimte plăcere, care de asemenea vine de la El. Așadar, care este mai puternică?

Răspuns: Problema nu este care dintre ele este mai puternică. Tu spui că în lumea noastră există o contradicție între dorințe. În spiritualitate lucrurile stau altfel, deoarece, până când omul nu aplică o restricție asupra vaselor sale de primire, nu poate trece la munca de dragul dăruirii.

Ce înseamnă să aplici o restricție asupra dorinței de a primi? Nu poți aplica o restricție pur și simplu închizându-ți inima cu un lacăt uriaș, aruncând cheia și refuzând să mai primești vreodată.

Însă spiritualitatea ține de simțire. Dacă ai o dorință de a primi, trebuie să o corectezi astfel încât să rămână sub restricție și să nu dorească să primească, în ciuda faptului că de fapt, el își dorește acest lucru. Atunci se spune că ai aplicat o restricție.

Așadar, prin ce truc, prin ce mijloace ai reușit să o restricționezi? Ce i-ai oferit în schimb? Nu este ca în lumea corporală, unde vrei să înghiți ceva, dar te abții. În spiritualitate nu există o astfel de separare. Acolo, dacă vreau, înseamnă că primesc. Nu există un vas separat pentru acțiune și un altul pentru simțire, unde să fiu divizat între dorința mea și corpul care execută acțiuni cu mâinile și picioarele.

Atunci, cum pot găsi o soluție pentru dorința mea de a primi? Cu ce ​​o pot umple astfel încât să se poată spune că ea rămâne sub restricție? Trebuie să-i ofer o anumită împlinire, numită Hasadim. Iar dincolo de această împlinire, încep să dobândesc astfel de trepte ale dăruirii, încât pot ajunge chiar să primesc de dragul dăruirii – un lucru care pentru noi, este complet de neînțeles încă.

Construiesc, între vasele (Kelim) care sunt complet separate unele de altele, o asemenea conexiune încât eu pot chiar să primesc de dragul dăruirii. Aceasta este ceea ce sunt numite nivelurile iubirii.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 25/08/26, Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă privim puțin mai adânc și îi examinăm cu atenție pe cei care respectă Tora și Mițvot, dacă ei doresc să li se dea vase de dăruire și să ofere în schimb dorința de a primi, marea majoritate a lucrătorilor vor spune că ei transmit acest lucru. În schimb, ei vor să respecte Tora și Mițvot pentru a primi. Rezultă că ei nu au nevoie de vase de dăruire. Din acest motiv, cum pot ei spune că Tora și Mițvot pentru care lucrează ar trebui să le ofere o recompensă de care nu au nevoie? Dimpotrivă, ei se tem că vor pierde vasul de primire numit „iubire de sine”.(Rabaş, „Ce este darul pe care omul îl cere de la Creator?”).

Rabaş scrie că există oameni care respectă Tora și poruncile ca și cum ar fi „perfecți” și „drepți”. Cu toate acestea, respectarea lor practică nu spune nimic despre intenție, iar ei nu înțeleg deloc ce cere Creatorul de la ei.

Majoritatea oamenilor din lume respectă Tora și poruncile doar pentru a primi o recompensă în această lume sau în lumea viitoare. Excepția o constituie cei care doresc să dobândească intenția de a dărui – „ecranul” – lucru imposibil de realizat altfel decât prin înțelepciunea Cabala. Munca de dragul Creatorului este însăși esența înțelepciunii Cabala; ea înseamnă să devii asemenea Lui.

Nu resping în niciun fel respectarea Torei și a poruncilor de către cei care le practică în mod mecanic. Aceasta este numită treapta inițială, minimă – nivelul spiritual „mineral”; este stadiul în care oamenii au fost învățați să respecte poruncile în plan practic, dar nu au fost instruiți cu privire la intenție, deoarece nici învățătorii lor nu știu ce este aceasta.

Intenția reprezintă ecranul și lumina reflectată, elemente ce pot fi dobândite doar după mulți ani de efort intens, sub influența luminii înconjurătoare care ajunge la om prin studiul înțelepciunii Cabala.

Vorbim despre două niveluri: nivelul maselor – numit calea omului obișnuit – și calea Torei, calea influenței luminii înconjurătoare, prin care omul dobândește un ecran. Primul este un lucru, iar al doilea, un altul. Însă pentru mine, nu există nicio contradicție între ele și nici nu mă opun acestui lucru; nu resping nimic – există pur și simplu o Tora pentru cei care nu sunt încă dezvoltați spiritual și o Tora pentru cei care sunt deja dezvoltați spiritual.

Locuiam în Rehovot și am început să caut și să fac eforturi, ca și cum m-aș fi întors la religie. Căutam ceva lăuntric, dar am văzut că nu găseam nimic acolo. Am început să cer mai mult de la cei care mă aduseseră înapoi la religie și am continuat să caut.

Printre ei se număra rabinul Fischer din Olanda, care le-a spus celorlalți: „Lăsați-l în pace. Există oameni care au nevoie de ceva mai profund, mai lăuntric. Ajutați-l.” Așa am ajuns la rabinul Zilberman din Ierusalim. El a înțeles rapid că mă număram printre cei care aveau nevoie de ceva mai mult. Dar nici chiar ceea ce am primit la Ierusalim nu mi-a fost suficient, așa că am continuat să caut până l-am găsit pe Rabaş.

Există astfel de oameni și există și alții. Nu se poate spune mai mult de atât.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 10/08/26, Rabaș – Art.22, 1987-Ce este darul pe care omul îl cere de la Creator

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că gândul joacă un rol activ, nu acțiunea. Atunci cum îmi pot influența prietenii dacă atât ei, cât și eu știm că este o minciună?

Răspuns: Nu este așa. Mulți oameni participă la lecțiile pe care le susții, și în ochii lor, eşti un om complet drept, un mare cabalist care a atins trepte înalte, corectări, inspirație și dreptate. Așa te percep ei. De ce?

Comentariu: Nu încerc să par astfel.

Răspunsul meu: Nu contează. O faci în mod subconștient; altfel, pur și simplu nu te-ar asculta. La urma urmei, cine ești tu? Încă de la început, trebuie să te prezinți în fața lor ca o persoană perfectă. Ce înseamnă „perfect”? Înseamnă să fii în conexiune cu Creatorul, conștient de măreția Sa și de scopul Său.

Întrebare: Dar dacă simt acest lucru la nivel subconștient, atunci le transmit deja o inspirație care nu este falsă?

Răspuns: Uiți. Pur și simplu joci un rol, astfel încât ți se pare că totul este cu adevărat așa.

Și nu contează cum joci rolul. Nu vorbim despre punctul tău de plecare. Dacă te afli sau nu efectiv în acea stare, dacă ești conștient de ea sau nu – asta nu contează. Joacă rolul în raport cu grupul, iar ca răspuns vei primi ceva de la prieteni pe care îl vei percepe ca fiind adevăr. Faptul că auzi grupul vorbind despre măreția Creatorului îți va oferi combustibilul necesar pentru a avansa în aceeași direcție. Doar auzind asta. Toată lumea vorbește despre același lucru: nu există nimic mai important decât acesta.

Privește influența pe care o are mass-media asupra noastră. De ce nu ar funcționa și în cazul nostru? Încearcă. Acesta este singurul lucru pe care trebuie să-l dezvolți și să-l faci tu însuți. Și acesta este lucrul pe care trebuie să-l oferim lumii. Oare îi ofer lumii cunoștințe despre lumina AB-SAG? Le ofer măreția Creatorului. În lecțiile virtuale, vorbesc constant exact despre acest lucru.

Iar tot restul există doar pentru ca ei să aibă literele din care să poată forma cuvinte pe aceeași temă: tema măreției Creatorului. Nu există nimic în afară de asta. Tot restul — poveștile, urcările, coborârile, luminile AB-SAG, ecranele — vorbește doar despre cum să păstrăm conștientizarea importanței Creatorului. Asta este tot. Nu avem niciun alt subiect; pur și simplu niciunul. Ia articolul „Nu există nimeni în afară de El” și recitește-l.

Întrebare: Poate ar trebui să ne împărțim în subgrupe mai mici?

Răspuns: Nu contează dacă grupul este mare sau mic. Nu trebuie să divizez comunitatea noastră pentru asta. Trebuie pur și simplu să le ofer tuturor exact acest lucru. Asta este tot. Ce importanță are pentru mine dacă ne împărțim sau nu? Prin toate acțiunile mele, trebuie să arăt că ele sunt motivate de inspirația izvorâtă din conștientizarea măreției Creatorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 8/16/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre treptele scării, Partea 229

Cum putem împiedica un prieten să ajungă într-un pericol real?

Este recomandat să vă reuniți prieteni care au o conexiune, mai mare sau mai mică cu această chestiune și să conveniți între voi să verificați, la fiecare jumătate de oră, unde se află fiecare dintre prieteni. Dacă cineva întâmpină dificultăți și se îndepărtează, acesta trebuie readus imediat în proces. Doi sau trei prieteni, care au o capacitate specială în acest sens, ar trebui să discute cu prietenul care nu se află într-o stare prea bună, să-l trezească, să-l readucă în grup și să-l susțină.

Grupul are obligația de a se îngriji de fiecare detaliu din interiorul său. Prin urmare, este de dorit ca un grup mare să fie împărțit în subgrupuri de câte zece oameni, deoarece într-un grup mare este dificil de observat cine este prezent și cine nu. Un grup mic stă în jurul unei singure mese, iar astfel omul poate vedea cine este acolo. Trebuie să existe o astfel de înțelegere – una scrisă și serioasă –, astfel încât omul să simtă că aceasta este obligatorie pentru el. Acest lucru exercită o influență psihologică asupra individului.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este satisfacția?

Răspuns: Satisfacția este simțirea legată de Creator pe care o trăiește omul după atingerea scopului. „Kli-ul * (vasul) pe care îl dobândim este o dorință arzătoare după Creator, acea *Hisaron* (lipsă) originară, din care El ne-a creat. Cu alte cuvinte, este exact nevoia pe care o simte o vacă atunci când vrea să-și hrănească vițelul. Acesta este genul de „Hisaron* pe care îl dobândim.

Nu este dorința mea de a primi pentru a dărui. Ci este dorința Creatorului de a-mi dărui mie, o dorință pe care ajung să o dobândesc și după care ajung să trăiesc. Când împlinesc această dorință, simțirea mea în cadrul ei se numește satisfacție. De fapt, nu este dorința mea și nici simțirea mea. Nu mă simt pe mine însumi în ea. Trăiesc în El; Îl simt pe El.

„Eu” al meu dispare. Adică, revenim la starea numită „Yeş* (existență), în timp ce „Ein* (absență) dispare.

Această dorință nu este nici măcar de dragul dăruirii; ea se află mai presus de aceasta. Plăcerea care guvernează această dorință rezidă în Creator, așa cum este scris: „Căci în El se vor bucura inimile noastre”.

Acesta este un Kli cu totul diferit, fundamental diferit de Kli-ul creației.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 22/07/26, Rabaș – Art.34, 1990-Ce sunt în muncă Vasele unui laic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolul lui Rabaş, „Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli?”, acesta discută esența interdicției de a preda Tora celor care se închină idolilor. De fapt, așa cum spunem de obicei, conform legii, nu există nicio astfel de interdicție.

La urma urmei, noi ne aflăm sub toate treptele scării; fiecare treaptă reprezintă legi spirituale care au apărut ca urmare a primei restricţii (*Ţimţum Alef*) și au coborât printr-un lanț cauză-efect.

Toate aceste legi izvorăsc, în esență, dintr-un singur lucru: dorința de a primi, care există în „Malchut* a lumii „Ein Sof*, și decizia acesteia de a dobândi dorința de a dărui, asemenea Celui care a creat-o. Asta este tot: legea dorinței de a primi, pe care a creat-o Creatorul, și legea echivalenței de formă, pe care ființa creată și-a asumat-o de bunăvoie.

Aceste două legi sunt opuse una celeilalte. Legea dorinței de a primi presupune că această dorință acționează exclusiv în propriul beneficiu, pentru propria împlinire. Pe de altă parte, legea echivalenței de formă presupune că dorința de a primi trebuie să acționeze cu scopul de a-L împlini pe Creator, ceea ce se numește dăruire. Iar din ciocnirea dintre aceste două legi iau naștere toate celelalte condiții care în esență, constituie treptele spirituale.

Astfel, a luat ființă o scară: la cea mai înaltă treaptă a ei acționează legea echivalenței de formă, în timp ce la cea mai joasă treaptă acționează doar legea dorinței de a primi. Pe treptele intermediare, aceste două legi își împart influența asupra ființei create.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→