De ce anume depinde intenția?
Înțelepții noștri (Raşi, Tavo 3 (Deuteronomul 26:16), în Yitro 13:10) au spus despre versetul: „În ziua aceasta, Domnul, Dumnezeul tău, îți poruncește să împlinești aceste legi și rânduieli; să ai grijă să le împlinești din toată inima și din tot sufletul tău”: „În fiecare zi, ele vor fi ca noi în ochii tăi, ca și cum le-ai fi primit astăzi de la Muntele Sinai, ca și cum chiar în această zi ți-ar fi fost poruncite” (Rabaş “Ce înseamnă în muncă ‘În fiecare zi vor fi ca noi, în ochii tăi?”).
Ce înseamnă că, în fiecare zi, ele vor fi ca noi în ochii tăi? Dorința de a primi nu este nouă. Ea a existat sub aceeași formă de la începutul creației și va exista veșnic. Mai degrabă, faptul că ele vor fi ca noi în ochii tăi înseamnă că înnoirea se referă doar la intenţia de a dărui.
În ceea ce privește intenția, omul se află mereu fie într-o stare de ascensiune, fie într-una de declin și realizează constant clarificări. Tocmai prin prisma intenției evaluăm omul.
Inițial, omul nu are nicio intenție. El pur și simplu se obișnuiește să execute acțiuni pe care le-a învățat prin educația primită, fie ea religioasă sau laică. Aceasta se numește executarea unor acțiuni învățate sau comportamentul unui om educat prin deprindere.
Evident, aici nu există nicio intenție. Obiceiul devine pur și simplu o a doua natură, atât pentru cei care au primit o educație religioasă, cât și pentru cei care au primit una laică. Acest lucru nu are nicio legătură cu ceea ce numim intenție, deoarece aici nu există încă nimic din ceea ce numim „om”.
Oricine poate fi crescut într-un anumit fel și așa va rămâne. Aici nu există încă un om. Omul este cel care, prin liberul arbitru, își formează în sine chipul lui Adam, cel care este asemenea Creatorului. În acest proces, există mai întâi intenția în interes propriu (Lo Lişma) și, ulterior, intenția de dragul Creatorului (Lişma).
Lo Lişma cuprinde toate eforturile omului din momentul în care începe să lucreze cu „punctul din inimă” și primește o anumită trezire spre apropierea de Creator. Deși acest proces poate dura mulți ani – zece sau cincisprezece, în funcție de cantitatea, și mai ales de calitatea eforturilor sale – și chiar dacă a lucrat de-a lungul acestor ani trecând prin coborâri și urcări, îndepărtându-se și apropiindu-se alternativ și traversând diverse stări, atunci când este răsplătit cu intenția corectă „de dragul Creatorului”, toate eforturile sale din toate reîncarnările (întrucât s-ar putea să nu reușească să finalizeze totul într-o singură viață) ajung să fie incluse în intenția de a dărui pe care a dobândit-o și devin parte integrantă a muncii sale pentru totdeauna.
Tot restul a ceea ce a primit prin educația sa nu aparține treptei de „om” și nu este luat în considerare. Astfel, el înaintează în ceea ce privește intenția, îmbogățind-o continuu pe măsură ce trece prin coborâri și urcări.
Din Lecţia zilnică de Cabala 08/09/26, Rabaș – Art.40, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘În fiecare zi vor fi ca noi, în ochii tăi’
RSS Feeder Subscription
E-mail Subscription
Discuții | Share Feedback | Ask a question