Cel mai important lucru este să nu-L uităm pe Creator nici măcar pentru o clipă. Cum putem dobândi această stare? Depunând eforturi tot mai intense, cu o vigoare și o putere sporite. Astfel, suntem răsplătiți cu calitatea de a „ne aminti” (Rabaş, „Rugaciunea de Roş HaŞana”).

Eforturile depuse pentru atingerea unui scop ne fac să-i conștientizăm importanța. Dacă mă implic în ceva, acel lucru devine important pentru mine; iar dacă este important, nu-l uit.

Orice lucru căruia vreau să-i confer importanță în ochii mei trebuie pur și simplu, să-l am mereu în gând. Efortul în sine generează conștientizarea importanței, iar importanța mă determină să-i acord în continuare atenție și să nu-l uit.

Întrebare: Așadar, sfatul este să nu uităm, ci să ne amintim în permanență?

Răspuns: O mamă nu-și uită copilul; e ceva firesc. Odată ce l-a născut, lucrul este cert. Se spune că, din momentul în care rămâne însărcinată, toate gândurile îi sunt îndreptate către el: mai întâi către făt, apoi către copil. Aceasta este natura; el este cel mai important lucru pentru ea.

Cum pot face ca spiritualul – Creatorul – să capete aceeași importanță pe care o regăsim în natura animalică? Cum Îl pot menține permanent în centrul atenției mele, astfel încât să-L văd mereu drept cauza a tot ceea ce mi se întâmplă și drept scopul pe care doresc să-l ating?

Ce altceva am în afară de aceasta? Toate forțele, dorințele și acțiunile mele izvorăsc de acolo, iar eu sunt rezultatul lor. Trebuie doar să adaug conștientizarea importanței și propria mea atenție. Atunci, dacă adaug ceea ce se cuvine și mă raportez astfel la El, înseamnă că Îl „fac pe Creator să domnească” asupra mea. Iar dacă Îl înalț cu adevărat mai presus de mine, nimic nu mă împiedică să lucrez cu propriile mele forțe de dragul Lui.

Există etape ale evoluției în acest proces. La început, pur și simplu Îl aleg pe El și mă gândesc la El pentru că îmi este benefic și are sens pentru mine. Apoi urmează alte etape, în care acest lucru nu-mi aduce beneficii și nu servește ego-ului meu – de care deja mă distanțez, recunoscând că eu și el nu suntem una și aceeași. Totuși, ceea ce devine prețios pentru mine este faptul că acest lucru este important, că este spiritual. Acest lucru continuă până când dobândesc un asemenea grad de conștientizare a acestei importanțe și forțe, încât nu mai acord atenție propriei persoane, ci doar binelui Său. Încă nu înțelegem ce înseamnă acest lucru. Este ceva ce transcende calitățile lui Bina.

Astfel, totul depinde de atenția acordată Creatorului. Cum se poate ajunge la aceasta? Deocamdată, prin efort.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/09/26, Rabaș – Art.884-Rugăciunea de Roș HaŞana

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →