Întrebare: Așa este întreaga umanitate. Zâmbim pentru a obține o poziție și așa mai departe. Devenim prieteni pentru a câștiga ceva din asta. Corect? Aceasta este natura umană, în general?

Răspuns: Da, desigur. Nu dorim cu adevărat nimănui fericire, bunătate sau altceva.

Întrebare: Doar să le dorim binele. Dar nu este vina noastră, nu-i așa?

Răspuns: Du-te la cel care te-a creat și spune-I: „Uită-te cum m-ai creat! Ce pot face? Nu fac nimic altceva decât să împrăștii semințe de ură în jurul meu. Și Tu m-ai creat așa.”

Întrebare: Și El așteaptă să venim la El așa?

Răspuns: Da, El așteaptă să-i dezvăluim acest lucru și să-I spunem, iar apoi El va corecta.

Întrebare: Deci, trebuie să simt că vreau să fac răul și să urăsc?

Răspuns: Da! Absolut! Și mă simt prost pentru că descopăr asta în mine. Și Îl rog pe Creator să înlocuiască această calitate în mine.

Întrebare: Vom ajunge vreodată la asta?

Răspuns: Cu siguranță!

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, aceasta este concluzia?

Răspuns: Da.

Comentariu: Adică, dacă aș putea cumva să mă iau de mână acum și să simt că eu…

Răspunsul meu: Nu, nu vei simți asta.

Întrebare: Nu voi simți asta. Când va veni momentul când voi simți asta? Spuneți că suntem conduși într-acolo.

Răspunsul meu: Aceasta este ceea ce se numește cu adevărat „ultima generație”. Suntem la începutul ei; doar la începutul ei.

Întrebare: Ce este ultima generație?

Răspuns: Este momentul în care omenirea își dezvăluie natura malefică, opusă Creatorului, și începe să dorească cu tot sufletul să se schimbe.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 05.07.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 196

Este frica îndreptată către Creator?

Frica este o corectare aplicată vasului dorinței de a primi, astfel încât acesta să fie îndreptat spre a dărui. Frica este o atitudine față de Dăruitor. Există o atitudine față de Dăruitor care exprimă îngrijorare: poate că El nu-mi va da. De asemenea, există o atitudine care exprimă îngrijorare: poate că eu nu-I voi da.

Prima este frica egoistă, corporală, care aparține nivelului acestei lumi; este frica că Creatorul s-ar putea să nu-mi ofere în această viață ceea ce am nevoie. După aceea, ajungem la adevărata frică, la o atitudine autentică față de Creator, nu îngrijorarea că Creatorul nu-mi va da, ci îngrijorarea că s-ar putea ca eu să nu-I pot da.

Frica este corectarea vasului, iar bucuria este umplerea vasului.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Conexiunea cu Creatorul se numește credință. Măsura în care eu sunt capabil să mă conectez cu El este măsura din mine care se numește măsura credinței.

Ce înseamnă asta? Conexiunea mea cu Creatorul poate exista doar cu condiția să doresc să-I dăruiesc. Altfel, o astfel de conexiune este imposibilă; nu există alt tip de conexiune. Trebuie să fie în aceeași direcție în care El se raportează la mine.

Voi putea să-I dăruiesc doar dacă încep să-L simt, adică dacă percep lumina Lui, care vine la mine și mă corectează. Iată ce scrie Rabaş: atunci când, în timpul studiului, mă hotărăsc să ating Lişma, adică atunci când doresc să ating dăruirea, forța superioară vine la mine și mă schimbă, transformându-mă într-o ființă umană.

Ce înseamnă să fii o ființă umană? Măsura dăruirii pe care o ating în mod specific în relație cu Creatorul, și nu în relație cu umanitatea, se numește „om”. Omul este ființa creată, forța pe care o aduce la suprafață și o direcționează spre stabilirea conexiunii sale cu Creatorul. Numai pentru cel care traversează Machsom, gradul spiritual pe care îl atinge devine măsura omului din el.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pe baza înțelegerii naturii noastre animalice, începem să ne dăm seama că nimeni nu se poate uni vreodată cu altul. Fiecare om rămâne separat.

Astăzi vedem că familia, așa cum exista odinioară, dispare. Fostele relații dintre părinți și copii nu mai sunt aceleași. Motivul este că, pe măsură ce umanitatea se dezvoltă, ego-ul și dorința sa de a primi continuă să crească. Drept urmare, fiecare om devine din ce în ce mai distantat de toți ceilalți, iar toate legăturile care existau odinioară în cadrul familiei, al familiei extinse, al națiunii și al societății se destramă. Egoismul distruge orice cadru și îl lasă pe individ izolat.

După ce face discernămintele necesare, omul poate ajunge la concluzia că o conexiune între oameni este posibilă doar prin Creator. Dacă dorim să împlinim legea „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, aceasta nu poate fi realizată prin forță, așa cum s-a încercat în Rusia Sovietică. Numai prin conexiunea noastră cu Creatorul vom începe să ne unim unii cu alții.

Chiar și cel mai mic grup poate exista doar în această condiție, și cu atât mai mult, întreaga lume, atunci când începe să împlinească legea „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Asta pentru că fiecare conexiune adevărată poate exista doar la nivelul uman. Prin „uman” se înțelege o conexiune cu Creatorul.

Tot ce facem, în afară de stabilirea unei conexiuni cu Creatorul, aparține nivelului animalic. Aceste lucruri nu necesită nicio corectare și nu ar trebui să le acordăm atenție, deoarece este o pierdere de timp și efort.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate calitățile care există într-un om și care se extind din cele patru calități FVAP [Foc, Vânt, Apă și Praf] nu au nicio legătură cu înclinația rea ​​(Rabaş, „Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calităţi rele?).

Nu contează cu ce fel de caracter se naște omul, fie el iritabil, prostesc, leneș sau mândru. Din propria mea experiență, știu că nu este necesar ca doar una dintre aceste calități să existe în mine. Simt că le am pe toate și una nu o exclude pe cealaltă. Cu alte cuvinte, toate cele patru fundamente pot exista împreună în fiecare om.

Spunem că dacă omul încearcă să rupă sau să elimine toate aceste tendințe din el, atunci este angajat în psihologie și nimic nu va ieși din asta, deoarece aceste calități nu sunt supuse schimbării.

Omul poate fi un mare cabalist și totuși să păstreze toate aceste calități fără a le acorda atenție. În abordarea noastră, acesta nu este nici măcar alfabetul, ci doar primele litere ale alfabetului: să nu ne angajăm în corectarea calităților animalice din noi înșine, ci doar să lucrăm la relația noastră cu Creatorul.

„Umanul” din noi începe să crească doar în raport cu Creatorul. Și numai în raport cu El putem cântări înclinația bună împotriva înclinației rele, adică putem determina tot ceea ce trebuie dezvăluit și cultivat, sau dimpotrivă, dezrădăcinat. Dar toate acestea se fac doar în legătură cu Creatorul și nu în raport cu „sinele” meu, caracterul meu natural.

Ar trebui să-l privesc pe prieten exact în același mod. Problema însă, este că atunci când lucrăm împreună, natura mea animalică și natura lui animalică pot întâmpina dificultăți în a coexista.

Dar aceasta devine a doua etapă a muncii noastre comune, după ce am ajuns să ne cunoaștem bine propriul caracter: fie el iritabil, risipitor, leneș, dornic de putere și așa mai departe. Odată ce ne cunoaștem caracterul, începem să vedem cum putem lucra împreună, combinând aceste calități pentru a înțelege ceea ce există mai Sus: caracterul unic al fiecărui om în relație cu Creatorul. Și aici, poate, adevărata unitate devine posibilă.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum știu dacă acum fac pașii corecți sau nu?

Răspuns: Cabaliştii explică faptul că atunci când ajungi undeva pentru a studia Cabala, la început nu știi nimic. Nici măcar nu știi unde te afli, deoarece ai putea fi în alte locuri și nu doar aici. Există o mulțime de oameni care stau acum în alte locuri, angajați în alte metode și încearcă de asemenea, să învețe și să găsească ceva pentru ei înșiși. Există o diferență de loc, o diferență de metodă.

Sunt ei în locul potrivit? Nu există un răspuns la asta. Practic, nu ți s-au dat Kelim (vase/instrumente) pentru a face o alegere acum. Ți s-a permis să faci asta pe baza a ceea ce simți subconștient. Dacă simți că ai îndoieli, mergi în alt loc și verifică. Verifică unde te simți mai bine – aici sau acolo. Poate, în funcție de dezvoltarea sufletului tău, trebuie să fii în alt loc. Vino la Bnei Baruch peste aproximativ 30 de ani. Fiecare trece prin propriile cicluri.

Există o lege generală a realității numită legea echivalenței de formă. Este ca un câmp magnetic: dacă pui o bucată de fier în el, aceasta este atrasă de magnet. În același mod, totul este atras spre centrul său de echilibru. Sufletul funcționează în același mod. Dacă simți un impuls, sufletul tău este atras spre centrul său de echilibru, acolo unde se simte confortabil și în repaus.

Astfel, omul care caută găsește în cele din urmă ceea ce caută tocmai datorită acestui lucru. Sufletul îți pune mâinile și picioarele în mișcare și ajungi undeva. În cele din urmă, cu toții ne mișcăm în acest fel și ajungem la locul potrivit în funcție de nivelul nostru de dezvoltare.

Există oameni al căror nivel de dezvoltare necesită studiul yoga sau de exemplu, al Ikebana. Acest lucru nu poate fi înțeles de intelect; aici cunoașterea este o simțire interioară. Abia atunci se deschid ochii și vezi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 193

Operează această lege pentru toate sufletele, indiferent de grup?

Această lege operează pentru toate sufletele, indiferent dacă fac parte dintr-un grup sau nu, dar o persoană care aparține unui grup atrage lumina înconjurătoare de la sfârșitul corectării, deoarece este conectată cu prietenii săi de aici, așa cum este conectată cu ei acolo. Conform acelei stări în care aleg să se conecteze cu ei aici, aceiași stare o atrag spre ei înșiși, ca și cum ar atrage fizic acea stare de acolo către ei înșiși, pentru că doresc să o realizeze aici și acum în această lume. Se consideră că lumea superioară coboară în această lume și așa va fi într-adevăr la sfârșitul corectării.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 188

Nu este oare mai logic să ajungem la iubirea pentru oameni din iubirea pentru Creator?

Conform înțelepciunii Cabala, iubirea Creator este gradul final al dezvoltării dorinței; este corectarea dorinței. Dorința există în dublă ascundere, ascundere simplă, recompensă și pedeapsă și iubire. Iubirea este împărțită acolo în mai multe părți, iar iubirea eternă este cea mai mare și ultima.

Adică, trebuie să ajungem la sfârșitul corectării și abia de acolo să înțelegem că trebuie să ne relaționăm bine cu prietenul cu care studiem aici. Altfel, de ce a creat Creatorul această lume întreagă și prietenii, și ne-a adunat laolaltă? Scopul existenței acestei lumi, care împovărează sufletul și îl apasă, este de a încerca să ajungem la sfârșitul corectării, în ciuda tulburărilor pe care Creatorul ni le dă în prezent. Aceasta este în esență, întreaga chestiune a ascensiunii în grad. Suntem deja la sfârșitul corectării chiar acum, dar nu o simțim pentru că inima noastră este învăluită în 125 de învelișuri. Aceste straturi de ascundere trebuie neutralizate pentru a simți sfârșitul corectării. Cum devin neutralizate aceste învelișuri? Prin diverse mijloace care ne stau la dispoziție.

Chiar și marii drepți care se află la sfârșitul corectării coboară în această lume atunci când trebuie să ajute sufletele din această lume și încep din nou aceeași cale, ating sfârșitul corectării în viața lor, scriu cărți pentru noi, ne ajută, au grijă de noi și ne învață, toate din gradul acestei lumi. Ei sunt conectați încă la sfârșitul corectării din ei înșiși, dar sunt aici cu noi. Cu alte cuvinte, toate învelișurile care ne-au fost date pentru ca noi să nu simțim sfârșitul corectării sunt menite să ne conducă să le depășim, astfel încât să ne raportăm la ele și să le folosim. Cu cât tulburarea este mai mare, cu atât mai mare va deveni iluminarea care va veni ulterior.

Legile naturii din această lume ne dovedesc acest lucru: acțiunea rezistenței în electricitate, conexiunea dintre celulele din corp și conexiunea dintre toate lucrurile. Forța rezistenței este o forță pozitivă dacă este folosită într-un scop. Numai prin ea omul poate simți ceva și se poate produce beneficiu. Când electricitatea trece printr-un fir fără rezistență, aceasta nu este simțită. Dacă se aplică rezistență, aceasta poate produce beneficii: încălzire, răcire și funcționarea diferitelor dispozitive.

Așa este și cu povara cauzată de dorința de a primi. Fără ea, nu am simți lumina. Cu zero grosime, nimic nu este simțit. Dacă există grosime în marea de lumină, în funcție de grosime, vom putea simți lumina trecând prin ea, cu condiția să o lăsăm să treacă. Prin urmare, forța ecranului se numește „forța rezistenței”. Funcționează exact ca un rezistor care produce rezistență electrică.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este măreția Creatorului?

Răspuns: Măreția Creatorului este atunci când scopul  este mai important pentru mine decât mine însumi, când Creatorul este mai important pentru mine decât ceea ce mi se întâmplă în acest moment sau ceea ce vine la mine din adâncul ființei mele. Creatorul și scopul – esența este una și aceeași.

Trebuie să ajung la un echilibru interior, astfel încât măreția scopului, măreția Creatorului, pe care am primit-o acum, să-mi dea putere suplimentară în comparație cu forțele pe care le posed și le folosesc pentru a avansa în viața materială.

În acest fel, voi putea să mă ridic puțin mai mult, să mă întorc către Creator și să ajung dependent de El.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate omul să identifice discernământul intern înainte de a traversa Machsom?

Răspuns: Omul care nu a traversat încă Machsom primește iluminări de Sus, care oferă o anumită simțire și înțelegere care îi permit să identifice diverse stări în interiorul lui și să avanseze.

Vedem că această cale poate dura, de exemplu, zece ani. Pe măsură ce o parcurge, omul își dă seama că devine mai înțelept și începe să înțeleagă mai bine diverse stări, se familiarizează cu ele și ajunge să le cunoască.

Aceste definiții, aceste diferențe revelate între tot felul de stări, vor fi necesare în viitor, iar anii petrecuți în acest sens nu sunt o distracție goală, ei nu trec în zadar. Această perioadă, care într-adevăr se întinde pe mai mulți ani, este necesară, deoarece omul va trebui să lucreze cu toate variațiile acestor stări mai târziu, când va dezvălui fața Creatorului.

Prin adunarea tuturor acestor Hisronot [dorinţe], numite fărădelegi și greșeli, el va continua să lucreze cu ele ulterior și apoi va vedea în ce stare se afla anterior. Între timp, omul nu vede nicio diferență între ele. Abia după ce va traversa Machsom va putea să le distingă, pentru că acum este ca un copil al cărui grad de conștientizare este prea mic.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→