Dorința care duce la scop
Întrebare: Dacă omul se simte inspirat de cărți și de grup în timp ce studiază, nu este aceasta o formă de plăcere?
Răspuns: Totul depinde de cauza fundamentală. Există mulți oameni care vin pe această cale pentru că se simt rău. Ei caută un loc unde se vor simți bine. În general, există o mie și unu de motive, dar în cele din urmă totul se reduce la lipsa unui simț al viitorului. Au nevoie de încredere. Iar încrederea este un rezultat al atingerii credinței.
Da, este adevărat că acest lucru ne pune în mișcare și acționăm pornind de la faptul că ne simțim rău acum și ne vom simți bine mai târziu. Dar adevărata întrebare este: „Îmi schimb eu valorile pe parcurs? Rămân în aceeași dorință de a mă simți bine în aceleași vase ca înainte? Sau vasele mele se îmbunătățesc continuu? Încep să tind spre ceva dincolo de materie? Încep să mă apropii de farmecul sfințeniei?”
Dacă da, atunci nu mai interpretez „bine”, așa cum am făcut la început, ca însemnând a mă umple cu diverse plăceri trupești. Pentru noi, „plăcerile animalice” sunt în esență onoare, putere și cunoaștere. Încep să văd că puterea și cunoașterea nu mă conduc spre scop și simt cât de gol sunt în mine însumi.
Dacă acest proces are loc, omul se dezvoltă. Dacă nu, rămâne așa cum era și apoi părăsește grupul. Omul care nu își schimbă valorile nu poate rămâne aici. Va simți ca și cum grupul îl expulzează, îl împinge spre exterior. Și așa continuă până când singura plăcere care îmi rămâne este atingerea conexiunii cu Creatorul. Încă nu Îl cunosc, nu Îl cunosc cu precizie, dar este ca un fel de „nebunie”. Nimeni nu-L vede și nici eu, dar este ceva spre care sunt atras.
Acesta este rezultatul influenței luminii înconjurătoare care strălucește de departe și construiește în mine o dorință pentru ea, până când, după cum spunea Yehuda Aşlag (Baal HaSulam), „nu mă lasă să dorm”. Aceasta se numește perseverență, statornicie.
Din Lecţia zilnică de Cabala 19/03/26, Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]
Discuții | Share Feedback | Ask a question