Întrebare: Cum pot să nu fac rău prin acțiunile mele, dacă nu am intenția corectă de dăruire și operez cu o intenție greșită?

Răspuns: Principalul lucru este că faci un efort pentru a ajunge la intenția corectă. Să presupunem că un copil mic vrea să își mulțumească mama și o servește cu o farfruie, dar o sparge pe drum. Intenția lui a fost bună, corect? Asta înseamnă că a făcut o faptă bună, cu toate că farfruia s-a spart! Nimeni nu se uită la farfruie, toată lumea se uită la intenția lui. Cum am putea știi de ce s-a spart și ce ar trebui să învățăm din asta?

Ne uităm la dorințele noastră și ne gândim că Creatorul ne judecă în funcție de acestea. Nu este deloc așa. El ne judecă după intențiile noastre. A fost predeterminat ca tu să spargi farfruia. Asta nu este o problemă pentru că era clar de la început că nu puteai să îndeplinești acțiunea în mod corect. Principalul lucru este că lucrezi la intenția ta.

Numai intențiile trec prin filtrul spiritual, în timp ce acțiunile, ceea ce înseamnă schimbare în dorințe și în împlinirea lor, rămând de cealaltă parte a Masach (ecranului). Numai intenția contează! Am făcut atâtea eforturi; Am făcut o mie de acțiuni diferite, dar numai intențiile mele au trecut prin filtru. Pe partea pe care sunt, nu contează că am lucrat ca un nebun. Numai intențiile mele se vor proiecta asupra Masach-ului.

De aceea, nu înțelegem ce se întâmplă. Am făcut atât de mult lucruri și unde sunt rezultatele? Dar trebuie să verificăm dacă aceste acțiuni au fost sau nu acompaniate de intenția corectă. Se poate să nu fi avut o intenție, ceea ce înseamnă că nu ai făcut nimic.

Asta rămâne după ce se termină viața omului. Sunt șapte miliarde de oameni în lume, dar câte intenții corecte trec prin filtru și sunt incluse în contul spiritual? Zero. De aceea este spus, ”Am venit și aici nu este nimeni.” O imagine curată, frumoasă este formată, ca și cum nimic nu se întâmplă în lumea aceasta.

Nu contează dacă nu știi cum să ajungi la intenția corectă pe moment. Principalul lucru este efortul pe care îl faci, că ai încercat să te ții de ea, în condițiile în care acest lucru nu depinde de tine. Toate cererile sunt legate de intenție, de acțiunile conform cu intențiile și de conexiune; totul este făcut în intenții. Totul este măsurat numai prin intenții, de cât de puternice și pure sunt acestea sau cât de mult noroi conțin. Intenția este rezultatul acțiunii, de la cel mai mic nivel al ei sau de la rezultatul ei și nu există nimic în acțiunea însăși.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 9/12/12, “Un discurs pentru completarea Zohar-ului”

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce stare ar trebui să obținem la un atelier de lucru pentru a avea succes: conștientizarea a ceea ce ne dorim, dar nu suntem în măsură să ne unim sau că noi toți avem același sentiment? Și dacă simțim, este o iluzie? Pentru că nu ne putem uni și suntem conștienți de acest lucru în fiecare zi.

Răspuns: Nu, ne îndreptăm spre unitate; ne unim. Dacă nu am fi fost uniți, nu am fi simțit noi impresii și noi înțelegeri.Unitatea pe care am obținut-o aici nu a atins pragul spiritual, dar este unitate.

Aveți acum aceeași înțelegere, sentimentele și gânduri; ați simțit toate astea împreună. Ați gustat din aceeași sursă, aceleași întrebări, răspunsuri identice, similare, deși au existat multe altele diferite, nu contează!
Ați experimentat unitatea!

Din Convenția de la Harkov „Unindu-ne pentru a ne ridica” 19/08/12, Lectia 7

Filed under: Congrese, Intentie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul ultimului congres din Nord, grupul nostru s-a împărţit în două părţi: prima parte, 10 oameni, s-au izolat de lume la primul etaj al centrului şi au simulat complet condiţiile prietenilor noştri care se aflau la congresul din Israel, iar cea de-a două parte, 20-30 de oameni, care datorită unor motive diferite nu au putut participa decât anumite perioade de timp, au fost în altă cameră.

Eu am fost printre cei 10 izolaţi şi nu am putut să mă concentrez la nimic altceva decât la un singur gând: „Cum s-a putut ca să ne împărţim în două?” Dar nu am avut curajul să ridic această problemă celorlalţi 9 oameni. Această întrebare mă bântuie; ce ar trebui să fac? Să o ridic pentru a fi discutată în grup sau ar fi împotriva unităţii grupului, chiar şi în această decizie de a ne împărţi în două grupuri în timpul congresului? Eu cred că directoriatul spiritual ar trebui să insiste ca grupul să stea împreună, oricare ar fi condiţiile.

Răspuns: Contradicţiile există peste tot, până la corectarea finală şi mai ales în Cabala, dar în spiritualitate, lucrurile opuse sunt unite în intenţia comună; ele co-există, cu toate că sunt separate prin legea echivalenţei de formă. Deci, trebuie să începem să ne obişnuim cu faptul că putem fi diferiţi dar împreună; mai mult, nu ar trebui să ne străduim să punem pe toată lumea şi totul la acelaşi nivel. Egal nu înseamnă la fel ci egal în intenţie şi la nivele diferite.

Suntem toţi diferiţi şi nimeni nu ne forţează să fim la fel, ci doar să aspirăm la acelaşi scop. De asemenea, fiecare se străduie pentru atingerea scopului în diferite feluri. Suntem diferiţi, ca celulele unui singur corp; în intenţia noastră către Creatorul comun, Creatorul ne uneşte.

Fiţi ca un exemplu de urmat, iar aceia care nu pot, datorită unor motive obiective, nu sunt mai prejos decât voi, dar vor fi la congres în alte sub-grupuri; similar, corpul are organe care sunt diferite în importanţa lor, dar toate aparţin aceluiaşi corp.

Egalitatea prietenilor nu înseamnă asemănarea perfectă!

Cere, vom găsi.

Filed under: Congrese, Intentie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Rugaciune - Niciun comentariu→

Rugăcinea celor mulți înseamnă rugăcinea pentru alții. Vei ieși din întuneric numai dacă îți faci griji față de alții. Aceasta este singura noastră muncă. Vedeți doar prin ce a trebuit să trecem în această lume, în evoluția noastră, prin diferite lovituri și pregătiri, până când am obținut asta. Și pentru ce toate acestea, știința, tehnologia, toate crizele, problemele economice, totul? Din negativul a tot ceea ce ne înconjoară vom ajunge la înțelegerea că nu există nicio altă șansă decăt să ne conectăm.

Nu putem obține conexiunea în mod direct. Numai atunci când o persoană își examinează comportările și vede că sunt inutile, numai atunci este gata să intre în lumea spirituală. Chiar și atunci nu este gata, dar ajunge la grup și i se dă putere acolo, atât în mod pozitiv cât  și negativ și este gata pentru conexiune.

Desigur, se face prin lovituri. Plăgile din Egipt sunt pentru conexiune. Experimentăm dezamăgirea ca grup și individual, iar asta pentru a realiza propria neputință și a înțelege că nu există altă cale de avansare decât conexiunea. Numai atunci vom fi gata să ieșim din Egipt. Prin toate suferințele, toate plăgile din Egipt despre care am citit, toată munca grea și atunci când au vrut să construiască orașe frumoase, prin muncă grea, descoperă brusc că nu obțin nimic din toate acestea. Toți anii de foamente prin care au trecut, toate plăgile sunt egoul lor care nu îi lasă să se conecteze.

Câte plăgi trebuie să experimenteze până când vor înțelege că nu este o altă șansă decăt să evadeze – în întuneric, nu contează une și cum – numai să scape? Dar această muncă se poate face ușor. Suntem la un nivel diferit de dezvoltare față de cel de care vorbește Tora. Nu trebuie să experimentăm toate acestea fizic. Ei au trecut prin toate astea deja. Fiecare acțiune spirituală trebuie să aibă o copie în corporalitate, iar această acțiune a avut loc deja în istorie, deci acum poate avea loc numai în spiritualitate.

Deci calea noastră este cu adevărat mai scurtă. A rămas doar efortul spiritual fără suferință în granițele materiale, rătăcirea în deșert și fără să trecem prin toate acele faze. A rămas doar să facem un efort spiritual și să ne conectăm!

Din Lecția 3 a Congresului Arava Arvut 2/24/12

Filed under: Congrese, Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „ Introducere in Studiul Celor Zece Sfere”, Paragraful 97: De aceea, inteleptii ne-au avertizat de multe ori cu privire la conditia practicarii Torei, in mod special Lishma, ca persoana va fi recompensata prin ea cu viata, pentru ca este Tora vietii, si de aceea ne-a fost daruita, dupa cum este scris, „prin urmare, alege viata”.

Aceasta este o conditie importanta si as spune de temut. Exista o avertizare foarte serioasa acolo prin care este interzisa folosirea Torei, adica metoda Cabalei, in mod nepotrivit. In fond, Lumina exista in toate cartile de Cabala, si daca o persoana le foloseste in mod nepotrivit, primeste potiunea mortii in loc de cea a vietii. Este o arma foarte puternica asemanatoare radiatiei care poate fi folosita benefic in diferite domenii tehnologice si in medicina, altfel poate ucide. Focul de asemenea poate fi distrctiv pe de o parte si pe de alta parte ne poate ajuta si incalzi.

Puterea Luminii este cea mai mare putere din natura. Trebuie sa stim cum sa o folosim. Prin urmare inteleptii au interzis la inceput invatarea de catre oricine a intelepciunii Cabalei, cu exceptia acelora care avea intentii altruiste Lishma (daruirea).

Insa cum se poate comuta cineva catre aceasta intentie? Exista cateva conditii preliminare.

La nivel general uman, oamenii nu au nevoie sa studieze metoda Cabalei. Apare insa cateodata intebarea:  „Care este sensul vietii mele?” dupa care se intorc spre Cabala. Apoi apare alta intrebare: „Pentru ce studiez, este bine ca ma simt bine sau astfel ajung la Lishma?

La inceput persoana vrea sa stie care este sensul vietii. Inca nu stie prea multe despre intentii. Baal HaSulam spune ca doar intentia Lishma, de a darui, este conditia care ingaduie cuiva sa invete o persoana metoda Cabalei. In acest caz, studiem corect fara indoiala. Desi nimeni nu porneste de la acest nivel, ar trebui sa ajuga la el!

Prin urmare o persoana ar trebui sa se alature unui grup atunci cand gaseste un profesor si carti. Daca toti acesti factori se unesc in mod corect, atunci desi persoana inca nu merita, ii poate fi ingaduit sa se conecteze cu metoda Cabalei, care o poate aduce apoi la intentia Lishma.

Asa ca trebuie sa existe un cadru foarte clar: prieteni, un profesor, si studiul. Atunci persoana nu va fi confuza si nu va devia. Altfel, ‚elixirul vietii” va deveni pentru persoana  „potiunea mortii”.

In ceea ce priveste restul umanitatii, ei nu simt deloc aceasta nevoie. In timpul sau Abraham a dat „cadouri” fiilor concubinelor, adica practicile Estice care se potriveau nivelului lor de dezvoltare. Apoi i-a trimis spre Est sa faca acele lucruri pe care noi le numim acum ‚New Age”.

De aici ar trebui sa intelegem cum se dezvolta lucrurile. Ca urmare a tulburarii, Tora a fost diseminata printre oameni si a ramas cu poporul lui Israel. Insa ce fel de Tora este aceasta? Cum poate metoda Cabalei sa fie studiata in exil, in intentia egoista?

In final, deoarece am plecat in exil, nu am avut adevarata Tora, ci „modelul sau”. Noi continuam sa numim carti Cabaliste „cartile sfinte”, insa nu exista Lumina in aceasta Tora. Rabinul Chaim Vital a scris despre asta si chiar si Baal HaSulam.

Insa daca o persoana are nevoie de Tora pentru a se comuta la intentia Lishma, este atras la intelepciunea Cabalei in care exista cu adevarat Lumina care Reformeaza. In timpul exilului a fost interzisa folosirea intelepciunii pentru a nu aduce Lumina unei persoane care ar fi putut-o primi ca potiune a mortii.

Doar astazi cand am ajuns la o tulburare generala si la ultimul strat al dorintei egoiste putem descoperi intelepciunea Cabalei si sa o studiem. Baal HaSulam mentioneaza acestea in articolele  „Timpul de a Actiona”, „ Shofar Mesia” si altele. Este vorba despre acea parte a Torei care transmite Lumina care Reformeaza.Generatia noastra se afla deja in „zilele lui Mesia” in care trebuie sa folosim aceasta metoda.

Din partea 4a Lectiei Zilnice de Cabala 15/02/2012, “Introducere in Studiul celor Zece Sfere”

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune, Torah - Niciun comentariu→

Întrebare: Există mii de studenţi din întreaga lume care citesc Zoharul cu noi în timpul lecţiei de dimineaţă. Aceasta este o forţă foarte puternica  şi de inalta calitate. De ce nu simtim rezultatele studiilor noastre? De ce nu vine acum corecţia? De ce trebuie să aşteptăm pentru Congresul de la Arava?

Răspuns: Nu trebuie să aşteptam pentru Congres! Corecţia poate veni chiar acum. Intr-adevăr se poate! Totul depinde de eforturile noastre, nu de moment sau de loc.

Cu toate acestea, din moment ce noi existăm în cadrul spiritual care se numeşte această lume, putem fi impresionati, nu de schimbările în dorinţe şi intenţii, ci de acţiuni externe.

Pana la urma, ce sunt corpurile, mâinile, picioarele noastre şi toată materia pe care o vedem în jurul nostru? Acestea sunt dorinţele noastre. Doar ca acestea sunt dorinţe pe un nivel neînsufleţit, astfel încât să putem lucra cu ele chiar şi fără intenţii. Le  creem şi primim impresii pentru ele.

Totuşi, acestea sunt dorinţe! Şi le folosim pentru că existăm în ele. Când vom avansa la un grad mai inalt, nu va mai conta dacă suntem la un congres în Arava sau în mijlocul unei piete zgomotoase.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 16/02/12, Zohar

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce ar trebui sa fac cand realizez ca atunci cand ma rog pntru ceilalti ma rog de fapt pentru mine?

Raspuns: Se numeste “Lo Lishma.” Crezi in ceilalti pentru ca fara ei nu poti realiza nimic. Aceasta este o intentie egoista de vreme ce te rogi pentru ceilalti doar pentru ca nu te poti descurca fara ei. Asta inseamna deci ca in realitate te rogi pentru tine, “Lo Lishma.”

Noi ne rugam pentru a ne apropia de Creator si de „daruire”. Insa intelegem cu adevarat ce inseamna daruirea? Pentru noi, daruirea este o senzatie placuta, un fel de achizitie pozitiva, un cadou!

Are ea ceva in comun cu adevarata daruire? Nu, nu are. Este o minciuna, insa cu buna intentie. Pana acum, noi credeam ca ascunderea ne este data de Sus pentru a ne face sa ne gandim la anumite concepte spirituale cu mintea unui copil. Un copil se uita la fiecare masina de gunoi crezand cu incantare ca aceasta este carul Creatorului care vine din cer; crede ca soferul este un inger si il invidiaza.

Iluzia este organizata de natura astfel incat copiii sa invete sa respecte tot ceea ce le este superior invatand astfel sa tinda si sa dobandeasca un nivel superior, altfel ei nu ar creste. Acelasi scenariu este valabil si pentru noi: Noi trebuie sa adoram grupul deoarece cu ajutorul sau noi dobandim lumea spirituala si atingem daruirea.

Noi privim daruirea ca un proces in care noi primim, in loc sa daruim altora! Astfel privim noi daruirea; daca nu am fi facut asa ne-am fi indepartat de mult. Insa, forta Superioara rastoarna complet iluzia si ne-o prezinta in cu totul alt fel, si astfel ne face sa asteptam un cadou. Dulciurile ne stimuleaza cresterea.

Prin urmare, prezentele concepte sunt gresite; ele sunt reversul realitatii. De aceea lumea noastra este numita „opusa” si inselatoare. Atunci cand avansam catre spiritualitate, noi devenim opusi ei. Insa cei care traiesc viata in mod obisnuit nu sunt considerati a fi opusi spiritualitatii; ci mai degraba sunt total detasati de aceasta.

Noi suntem constienti de opozitia noastra fata de spiritualitate deoarece noi ne educam. Noi incercam sa avem controlul divergentelor pe cat posibil restrictionandu-ne. Daca am putea intelege unde este cu adevarat adevarul si unde este deceptia si daca reusim sa ne extindem granitele sanctitatii renuntand in fata unui lucru pe care il dorim atunci ca urmare a acestui efort noi vom avansa.

Totul depinde de gradul in care noi suntem capabili sa definim senzorial corect conceptele spirituale pentru a incepe sa simtim daruirea, cu alte cuvinte sa incepem sa realizam ca pentru noi aceasta este similara cu moartea si nu este numic mai rau decat acest lucru.

Este chiar mai rea ca moartea, pentru ca moartea este o totala discontinuitate dupa care nu mai urmeaza nimic, in timp ce vietile ne sunt luate si noi devenim sclavii Creatorului; noi ne putem tortura de dimineata pana seara lucrand impotriva propriei noastre vointe; nu putem nici sa facem pe placul egoismului si nici sa murim.

Opozitia sa depaseste imaginatia noastra. Aceasta opozitie se dezvaluie doar atunci cand noi dobandim proprietatea Bina, cand suntem pregatiti sa suferim pana la maomentul in care acesta suferinta se transforma in opusul sau : in iubire.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 26/01/2012, Zohar

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum sa cer ajutor daca nu-mi dau seama de unde poate fi cerut?

Raspuns: Asta e adevarat. Dar copilul care abia s-a nascut si plange isi da seama pe cine cheama? El doar striga.

Asta se cheama ascundere. Eu sunt situat in Lumina superioara. Aceasta Lumina superioara nu imi arata nicio imagine a realitatii, inca. Sa ne imaginam un copil abia iesit din corpul mamei: el este pur si simplu multumit sau nu. Dincolo de asta, el nu simte nimic. El nu simte realitatea care-l inconjoara.

Asa suntem si noi: suntem multumiti sau nu. De unde si de ce, asta noi nu simtim. Dupa aceea noi incepem sa recunoastem aceasta lume, sa ne devina familiara si sa relationam cu ea; prin urmare, incepem sa ne dezvoltam.

In spiritualitate, dezvoltam in acelasi mod relatia noastra cu Creatorul. Acum, eu nu Il simt,  nu-L inteleg, sau nu stiu nimic despre El, daca exista sau nu. Dar, cabalistii imi spun: fii atent la ceea ce se intampla in spatele scenei acestei lumi pe care o vezi. Intr-adevar, aceasta lume ti se infatiseaza cu scopul de a incepe sa creezi o relatie cu Creatorul prin intermediul ei. Creatorul te-a creat in asa fel incat sa te agati mai putin de aceasta realitate imaginara. Ea este imaginara, deoarece in loc de  Creator, in loc de forta superioara, tu deslusesti ceva in interiorul tau in timpul asta. Diverse valuri zugravesc imaginea realitatii pentru tine, ca intr-un vis. Da asta s-a spus despre aceasta lume : „Am fost ca niste visatori”. Intr-adevar, chiar si un vis pare adevarat pentru tine. Este acelasi lucru, la fel.

Asadar, cu scopul de a ne trezi si ridica din acest vis, acest balon de sapun, noi avem nevoie de Lumina reformatoare, forta spirituala. Exista Ea sau nu? Eu nu stiu, nu O simt. Mi s-a spus: „Ai vrea sa incerci? Fii invitatul meu, ai oportunitatea, ai fost daruit in aceasta lume cu mijloace prin care sa fii capabil sa incepi sa simti ceva deasupra acestei lumi. Ai vrea sa-ti folosesti aceste mijloace? Da-i drumul ! Nu vrei ?  Incearca sa te intorci jos primind asta. Ca si cum ai primi aceste mijloace, instrumente, impotriva vointei tale, fara a putea sa alegi, prin presiunea a tot felul de neplaceri fizice sau emotionale, asta este un alt mod prin care poti incerca sa scapi.”

Oricum, vedem cum toata umanitatea avanseaza gradual si nu poate scapa. De ce? Ce este aceasta criza? Umanitatii i s-at revelat faptul ca nu exista alta sansa, decat dezvaluind, descoperind sistemul complet, forta ce guverneaza si actioneaza totul, forta superioara.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala – 07.02.12, Zohar

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Rugaciune, Zohar - Niciun comentariu→

Cum ne putem imagina starea superioara in care Creatorul se reveleaza daca El ii iubeste pe toti cei care te urasc si ii uraste pe toti cei care te iubesc, incluzandu-te si pe tine?

Se pare ca nu iti aduce niciun bine si ca nu poate fi nimic mai rau decat asta. Inaintea ta sunt Faraon, Bilam, Balak, Amalek si Hitler, toti intr-unul, iar tu stii cum sa depasesti asta deoarece asta iti vine tot de la Creator, desi indirect.

Cu cat ne apropiem mai mult catre dragoste, cu atat  intampinam mai multe obstacole. Tu le depasesti iar „ ingerul mortii” devine „ ingerul sfant” in ochii tai.

Intrebare: Nu inteleg aceasta stare. La urma urmei, Creatorul este perceput ca bun si binevoitor. Il vad impreuna cu suferinta celorlalti si propria mea suferinta din trecut?

Raspuns: Tu vezi toate suferinta care este in realitate. Acesta este un tablou ingrozitor: suferinta groaznica, nici un gram de alinare, nici o zi de odihna, doar durere si suferinta pentru eternitate. Suferinta este pretutindeni. Este un vid complet in dorinta de a primi, nu doar ici-colo, nu din timp in timp, ci suta la suta disperare.

Aceasta stare este numita iluminarea Shechinei, si deasupra ei, tu revelezi binele si bunavointa. Altfel cum  ar fi posibil sa-L descoperi pe El? Daca Creatorul iti aduce doar bunatate, atunci i-L descoperi doar in vasele egoiste. Dar daca il descoperi in imensitatea intunecimii tenebrelor care este in fata ta, apoi El este descoperit in vasele tale de daruire care sunt indreptate catre daruire.

Mai mult de atat, vei observa ca El este bun doar catre aceia care sunt la fel de rai precum este EL, si rau fata de cei care sunt buni, in contrast cu EL. Asa iti va aparea tie.

Munca nostra este doar in a ne ridicar deasupra vaselor de receptie. Daca observi ca actiunile Creatorului nu se potrivesc daruirii, iti apar intentionat ca un obstacol pe drum, deasupra caruia trebuie sa te ridici.

Intrebare: Si ce descopar dupa aceasta ascensiune?

Raspuns:  Dorinta de a primi, vasul general al Malchut de Ein Sof, intr-o forma total goala: intuneric, disperare, ingrijorare, si spaima, infricosatoarele procese ale lui Iov, iar tu il umpli cu Lumina Hassadim si cu dragoste.

Intrebare: Asta inseamna ca dupa ce m-am corectat ma simt bine, indiferent cata bezna imi este revelata? Si acum privesc inspre trecut si ce vad? Am suferit sau nu?

Raspuns: Aceasta este deja urmatorul nivel pe care trebuie sa il determini. In Gmar Tikkun ( Sfarsitul Corectiei) desigur, nu vezi ca ai suferit.

Intrebare: Dar ce este suferinta pe care o simt acum?

Raspuns: Acum nu esti aceasi persoana care  va atinge Gmar Tikkun. Eventual nu te vei recunoaste in starea prezenta. Sentimentele care au fost lasate in urma nu sunt tu.

Intrebare: Atunci ce sunt acum?

Raspuns: Ceva virtual.

Intrebare: Pai si atunci pentru ce avem nevoie de toate starile prezente?

Raspuns: Le simti pentru a te pregati, cand faci tot ce iti sta in putere. Se spune: „ M-am straduit si am gasit.” Te pregatesti pana cand gasesti, pana cand te ridici deasupra Machsom-ului ( bariera), pana atunci, adevaratul „ tu” nu exista.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 30/1/2012, „ Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Ma pot obliga pe mine insumi sa ma schimb interior? Exista o asemenea actiune? De exemplu, daca ma gandesc si ma  ingrijorez constant pentru intentia prietenilor si imi setez o alarma ca sa imi amintesca sa fac asta, voi fi capabil sa masor rezultatul acestor eforturi?

Raspuns: Nu stiu rezultatul. Ma straduiesc si nu stiu ce voi afla.

Intrebare: Cum pot examina lucrurile astfel? Care e scopul unui asemenea studiu?

Raspuns: Incearca. Daca o faci, rezultatul va fi pozitiv. Toate celelalte intrebari si cereri vin de la ego, „ Ce obtin din asta? Am ceva de pierdut?”

Incearca sa te detasezi pe cat de mult poti: Exista o misiune si nu am nevoie de nimic altceva. Alarma ceasului suna si eu ma gandesc la prieteni. Apoi ei dispar pana la urmatoarea alarma. Asta e tot.

Putem reusi. Problema este slabiciunea interioara: Nu avem destula cutezanta. La urma urmei, indrazneala catre Cer deschide usile pentru tine. In momentul cand vezi lucrurile inteligent,  fara sa atragi atentia tu incerci sa intorci clanta tacut si sa te strecori inauntru. Dar nu, ar trebui sa bati la usa asa incat se va deschide clatinandu-se.

Intrebare:  Cum pot obtine aceasta cutezanta catre Cer?

Raspuns: Cutezanta nu este cand eu ma indoiesc de lucruri, indecis: „ Merita? Poate nu suntem meritosi inca? Poate mai intai ar trebui sa acumulam putere si cunoastere…” Cutezanta este cand eu pretind desi stiu ca nu merit. Stiu si cer ca si cum Creatorul mi-ar fi dator.

Iar asta e justificabil. Inteleg ca nu pot iesi din ego-ul meu, ca Creatorul m-a creat astfel ca eu sa nu ma pot conecta cu adevarat cu prietenii. Stiu ca stau in fata unui zid pentru ca am descoperit asta dupa eforturile pe care le-am depus. Am incercat deja multe lucruri si am atins deja anumite lucruri, dar toate dobandirile mele sunt zadarnice in fata acestui zid. De fiecare data inclinatia rea ma stapaneste si imi spune: „ Stai putin, tu inca trebuie sa termini ce nu ai avut sansa sa faci. Poate intr-o luna~doua, mai lustruieste putin Shamati, si acumuleaza putere..dar acum nu esti gata inca. Lasa-i pe alti sa incerce.”

Trebuie sa fie indrazneala aici, dar o indrazneala serioasa si adevarata: „ Merit si asta este.”  Asta nu este o tentativa absurda ci o calculare precisa. Aduc eforturile pe care le-am depus cu mine; Nu cer lucruri pur si simplu, si o fac impreuna cu prietenii. Nu face nici o diferenta daca aratam ca o gașca de criminali si nu ca un grup consolidat, noi pretidem decisiv, precum oamenii curajosi care nu renunta.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 30/1/2012, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→