Întrebare: Cum are loc procesul de examinare interioară? Cum îl implementăm pentru a înțelege o stare mai rapid?

Răspuns: Dacă încă nu înțelegeți cum se fac examinarile, atunci procedați conform rațiunii voastre și vom vedea dacă puteți construi un proces care poate fi numit clarificare.

„Sfârșitul acțiunii se află în gândul preliminar.” Dacă vorbiți despre examinări interioare, decideți singuri ce trebuie să clarificați pentru a trece în spiritualitate. În prezent, discutăm despre cum să trecem peste Machsom. Ce se va întâmpla după aceea, nu știm, dar asta este tot ce ne interesează acum. Deci, cum se întâmplă trecerea peste Machsom, ce părere aveți?

Comentariu: Când ajungi la disperare.

Răspunsul meu: Dar nu știu dacă am ajuns la disperare sau nu. În ce condiții trec peste Machsom? De ce am nevoie pentru asta?

Comentariu: Rugăciune.

Răspunsul meu: Treci peste Machsom prin puterea rugăciunii sau prin puterea disperării? Nu, Creatorul este cel care vă aduce peste! Așadar, începeți de la sfârșit! Creatorul îți dă putere. El nu te ia de mână, ci îți dă putere în dorințele tale, și ca urmare, are loc o astfel de transformare în ele, astfel încât începi să percepi spiritualitatea și să trăiești în ea.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate grupul să atragă un om din exterior sau să cultive o conexiune mai profundă cu cei care deja fac parte din grup?

Răspuns: Cel mai important lucru este să ajuți omul să simtă importanța grupului. Grupul trebuie să răspundă la întrebările pe care le ridică omul. Problema este că nu suntem siguri că vom găsi răspunsurile la întrebările noastre în cadrul grupului, în conexiunea noastră cu acesta, și prin urmare, tindem să-l tratăm cu dispreț. Grupul trebuie să ajute omul să vadă și să înțeleagă acest lucru.

Principalul lucru este să demonstrăm că grupul are răspunsurile la întrebările care privesc omul, că îi poate arăta scopul și modul în care grupul se îndreaptă spre acesta. Atunci el va simți cât de mult îi lipsește și se va convinge că grupul este mult deasupra lui.

Prin urmare, trebuie să întărim grupul, să ne sporim iubirea pentru prieteni și să nu ne fie rușine de el. Grupul nostru ar trebui să fie deasupra oricărui lucru. Este cel mai bun și putem primi totul de la el.

Dar nu ar trebui să prezentăm viața în grup prin ochelari de culoarea trandafirilor. Accentul principal ar trebui să fie pus pe capacitatea grupului de a da unui om viață spirituală și de a-l atrage spre scop. Grupul în sine nu poate face acest lucru. Forța vine de la Creator, dar trece prin grup.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul a creat dorința de a primi și apoi s-a retras din ea. Este aceasta o acțiune a Creatorului sau a Kliului, a dorinței?

Răspuns: Când vorbim despre acțiuni în spiritualitate, se pare că Kli-ul le îndeplinește. Dar Kli-ul face ceva de fapt? Acțiunile nu sunt niciodată îndeplinite de Kli. Spunem că lumina vine, ecranul o respinge și apoi decide cât să primească și cât nu.

Imaginați-vă un biolog care studiază funcționarea unei celule. El adaugă un acid sau altceva în ea, iar celula începe să se comporte într-un anumit fel. Sau se întâmplă ceva cu un computer și spunem: „Uite ce mi-a făcut, brusc!” Ce înseamnă „a făcut brusc”? Pur și simplu nu știi cum ar trebui să se comporte computerul. Poate că are un virus sau altceva și de aceea se comportă așa. Dar ce înseamnă că „se comportă”? Are de ales?

Dacă ai cunoaște întregul sistem, desigur că nu te-ai îndoi de cum s-ar comporta; ai ști dinainte! De ce este nevoie de un specialist? Pentru că el cunoaște sistemul și cauzele comportamentului său. El nu cunoaște „caracterul” computerului; pur și simplu se apropie de el sau de un sistem oarecare și spune că aici trebuie să existe o intrare sau o reacție aşa sau altfel.

Orice sistem este o cutie neagră și nu mă interesează ce se întâmplă înăuntru. Dar cunosc intrările și ieșirile. Sau, să presupunem că există o defecțiune. Introduc ceva și nu iese nimic sau iese ceva ce nu ar trebui. Atunci are nevoie de reparații. Aceasta se numește boală sau defecțiune.

Așa este în orice corp – biologic, mecanic sau electric, nu contează de care. Dacă îi cunoști cu precizie sistemul intern, intrările și ieșirile, nu există nicio dificultate în a înțelege cum se va comporta.

De exemplu, ieri am făcut un test de sânge. A fost verificat în funcție de 30 de parametri și din aceștia am putut vedea ce este în ordine în corpul meu și ce nu. Adică, pe baza ieșirilor sistemului, se poate determina că acesta funcționează defectuos. Dar are sistemul în sine vreo alegere liberă în ceea ce privește comportamentul său? Alege corpul cum să se comporte?! Nu!

Prin urmare, atunci când vorbim despre toate Parţufim, lumi și chiar suflete, care se presupune că au libertate de alegere, aceasta nu este libertate de comportament, deoarece există un sistem de lumină, un Kli (vas), și ceea ce se întâmplă între ele, și nu există niciun mister în asta. Totul este clar dinainte; jocul este fixat în avans. Parametrii de intrare sunt stabiliți la un nivel superior. Cauza lor este simțirea Creatorului, iar aceasta este de asemenea, ceva predeterminat de Sus.

Prin urmare, vorbim doar despre atitudinea față de ceea ce se întâmplă. Dar se dovedește că și atitudinea trebuie să fie guvernată de lege. Deci, unde există vreun loc pentru alegere? Asta este ceea ce nu știm și se numește „deasupra rațiunii”. Dacă investigăm acțiunile noastre și tot ceea ce ne influențează, nu vom găsi niciun grad de libertate. Conform logicii, asta nu poate exista. Pur și simplu nu poate!

Acest grad de libertate acționează doar în tărâmul spiritual. Când dorința de a primi, situată într-un anumit set de circumstanțe, decide că vrea să se ridice deasupra ei înșiși, acea intenție specifică poate fi cu adevărat liberă! Nu în raport cu Creatorul, ci în raport cu creația însăși.

Acest lucru este numit „deasupra rațiunii” și există doar în spiritualitate. În lumea noastră, nu există nimic de genul acesta. În lumea noastră, dacă vei râde într-un minut sau vei plânge este rezultatul a ceea ce ți se face. Dacă vei alerga spre țintă sau nu, este de asemenea stabilit pentru tine. Suntem doar în stadiul de pregătire pentru libera alegere.

Ni se spune treptat cum este posibil acest lucru în realitate. Dar acum, înainte de Machsom, noi suntem cu toții ca animalele. Și dincolo de Machsom, în măsura în care sufletul poate crea o intenție pentru acțiuni „deasupra rațiunii”, se numește „Israel”. Aceasta este deja măsura unei ființe umane, nu a unui animal, și se numește „deasupra rațiunii”. Aceasta este creația.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/07/26, Rabaș – Art.34, 1990-Ce sunt în muncă Vasele unui laic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune: „Am creat înclinaţia rea ​​și am creat Torah drept condiment pentru ea”. Înclinația rea ​​este creație. Ce înseamnă atunci „am creat Tora”?

Răspuns: Vă întrebați: „Învățăm că Creatorul a creat înclinația rea ​​și a creat și Tora; în acest caz, ce înseamnă crearea Torei?

Pe de altă parte, este scris că Creatorul a produs lumina și a creat întunericul. Creația (Bria) înseamnă separare („Bar”) de un nivel, referitor la întuneric. Dacă Creatorul a creat întunericul, atunci de ce este folosit același cuvânt în ceea ce privește Tora – „a creat Tora drept condiment”?

Expresia „a creat Tora drept condiment” implică Tora, nu în sensul său direct, ci drept condiment, căci aceasta este corectarea conținută în dorința de a primi. Există lumină și există o acțiune efectuată de lumină în interiorul dorinței de a primi. Semnificația este că lumina acționează în interiorul acestei dorințe, schimbând dorința de a primi în intenția de dragul dăruirii. Atunci rezultatul acțiunii de a primi de dragul dăruirii este de așa natură încât acțiunea în sine devine similară cu lumina.

Astfel, discuția nu este doar despre Tora, ci despre acțiunea ei în interiorul dorinței de a primi. Prin urmare Tora este de asemenea, numit creată, căci aceasta este ceva nou.

De ce nou? Având în vedere că lumina în sine este plăcere, ea a creat dorința de a primi plăcere. Dar, din moment ce lumina este și o dorință de a dărui, ea trezește o senzație de rușine în interiorul dorinței de a primi.

Mai întâi, Creatorul mă tratează cu delicatese, iar ulterior, complet fără legătură cu prima, arată că tocmai El este cel care a pregătit totul pentru mine și a făcut-o spre binele meu. El stârnește în mine sentimente de rușine, stânjeneală și reacții de acest fel. Aceasta în sine constituie creația.

Am afirmat de multe ori că rușinea în sine este o creație și rezultatul acțiunii luminii. Aceasta este ceea ce se numește „a creat Tora drept condiment”, deoarece cu ajutorul ei dorința de a primi este corectată, ceea ce este numiit „condiment”.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Haideți să ne luăm o lună liberă, să ne adunăm, să ne izolăm în natură și să studiem Studiul celor Zece Sfirot în fiecare zi timp de zece ore, cartea Zohar  timp de șase ore și să vorbim doar despre ceea ce este scris în cărți, astfel încât să putem atrage din ce în ce mai multă lumină în fiecare zi.

Răspunsul meu: De ce nu ar trebui să încercăm o astfel de abordare: să evadăm din această lume pentru o vreme, deși nu pentru totdeauna?

Apropo, „nu pentru totdeauna” indică deja o anumită imperfecțiune. La urma urmei, dacă vorbim despre ceva bun, ceva care duce la ascensiune spirituală, atunci ar trebui pur și simplu să o faci. De ce să faci compromisuri?

Spui că ar trebui să ne retragem pentru a câștiga putere, a dobândi direcția corectă, a ne stabili în ea și apoi a aduce această lume în starea pe care am atins-o deja. Să părăsim această lume agitată, să traversăm Machsom-ul și apoi să ne întoarcem în această lume și să începem să o atragem în lumea spirituală.

Problema este că această întrebare provine din faptul că nu vedem că starea în care existăm acum este ea însăși gradul numit „această lume”. Este cel mai de jos, cel mai mic și cel mai întunecat grad. Totuși, este doar unul dintre multe grade. Cum pot să-l părăsesc dacă nu lucrez cu ceea ce există în el?

Am fost plasat în condiții specifice înconjurătoare care sunt în esență, propriile mele calități copiate în exterior. Văd lumea înconjurătoare în funcție de modul în care eu sunt aranjat în interior. Dacă aș aranja aceste calități diferit în mine, atunci în loc de „această lume” aș vedea lumea spirituală, care ar înlocui imaginea acestei lumi ca un grad inferior, ca un nivel inferior de percepție în comparație cu cel construit deasupra ei.

Așadar, cum mă pot elibera de „această lume” dacă tot ce există în ea acum nu sunt decât propriile mele calități corupte? Fără a le corecta, nu mă pot ridica la un grad superior. Cum pot fugi de asta?

Omul poate efectua anumite acțiuni care par să-l separe de această lume pentru a se întări puțin. Totuși ulterior, trebuie să mă întorc la gradul inițial pentru a mă reconecta cu el, a primi din ce în ce mai mult Aviut (grosimea dorinței de a primi) de la el și a continua să studiez cu acest Aviut suplimentar, dorind să-l purific.

Apoi mă întorc din nou la muncă, la familia mea, petrec timp cu copiii și soția mea și mă ocup de toate preocupările externe ale vieții de zi cu zi. După aceea, mă întorc din nou să studiez timp de câteva ore pentru a corecta ceea ce am absorbit din mediul înconjurător.

Dar dacă nu absorb aceste lucruri care constituie Aviut-ul meu pentru a le corecta, atunci de ce ar trebui să studiez? De ce ar trebui să vin la corectare? Ce ar trebui să influențeze și să corecteze lumina înconjurătoare? Dacă aș fi deja pur, de ce s-ar atașa lumina înconjurătoare? La ce ar trebui să lucreze?

Prin urmare, nu avem altă opțiune decât să ne cufundăm în mod repetat în „această lume”, să o aducem la corectare, să ne cufundăm din nou în ea și să aducem din nou dorințele absorbite din ea la corectare.

Astfel, munca noastră constă în general, din trei stări principale:

1. Această lume, cu toată „spălarea pe creier” pe care mi-o impune constant.
2. Apoi vin la grup, dorind ca acesta și nu societatea externă să mă „spele pe creier”, și prin urmare, să mă ajute.
3. În cele din urmă încep studiul, cu Aviut-ul pe care l-am dobândit de la societatea externă și cu dorința pe care am primit-o de la grup de a mă elibera de el, adică de a-l purifica,.

În cele din urmă, avem trei stări sau, aș spune trei mijloace. Pe baza lor, ne construim rutina zilnică. Faptul că stai aici câteva ore este evadarea ta de rău pentru a studia Tora într-un loc liniștit.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Prin ce își poate determina omul starea?

Răspuns: Omul nu poate atribui o definiție propriei stări. Nu este stăpânul stărilor sale. Este capabil doar să discernă starea în care se află, să o măsoare și să o evalueze.

Își poate evalua starea în funcție de gradul în care Creatorul îi este revelat. De exemplu, eu mă simt rău. Sunt cufundat în rău, complet absorbit de el. Nu am nimic în viața mea. Cine sunt eu? Ce sunt eu? Nu știu. Pur și simplu mă simt rău.

Apoi, dintr-o dată îmi amintesc că deși mă simt cu adevărat rău, această stare este necesară pentru că trec printr-un anumit proces și există un scop în a mă afla în ea.

După ce am trecut prin această stare rea, iau o lecție din ea, și prin aceasta, devin vrednic să cunosc binele. Tocmai în această stare rea, în acest rău, încep să înțeleg mai mult și să discern mai mult.

Apoi, când voi intra într-o stare bună, voi putea înțelege acel rău și voi vorbi despre el dintr-o perspectivă complet diferită. Cu cât contrastul dintre stările rele și cele bune este mai mare, cu atât ajung să cunosc mai multe. Cu cât confuzia este mai mare, cu atât înțelegerea și realizările care urmează sunt mai mari.

Așadar, ce determină starea în care mă aflu? Este determinată de măsura în care Creatorul mi se revelează în cadrul acelei stări. Dacă El mi se revelează puțin mai mult, atunci, în ciuda faptului că încă mă simt rău, deschid cartea Şamati și încep să înțeleg că aceasta nu este o stare atât de teribilă, până la urmă. Este pur și simplu o etapă pe calea prin care trebuie să trec. Atunci starea nu mai este atât de rea. Este neplăcută ca senzație, dar favorabilă pentru avansarea spirituală.

De exemplu, construiesc o casă. A sosit un transport de blocuri de beton și trebuie să le duc până la etajul doi. Pe ce te concentrezi, pe munca grea în sine, sau pe ce va rezulta în cele din urmă din ea? Dacă vezi scopul, atunci a căra blocurile nu este atât de dificil. Dar dacă te uiți doar la starea în care te afli acum, ca muncitor obișnuit, mai degrabă decât ca proprietar al viitoarei case, atunci în mod firesc, să cari blocurile se simte ca o muncă grea

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Ce se întâmplă dacă brusc, îți dai seama că te-ai înșelat? Și ți-ai pus deja toate cărțile în acest singur lucru. Ai găsit ceea ce părea a fi munca vieții tale, și dintr-o dată, se dovedește că te-ai înșelat.

Răspuns: Atunci trebuie să te investești dincolo de toate limitele în acel singur lucru care îți rămâne, în care acum simți și descoperi că te-ai înșelat, că nu este lucrul principal, și în afară de el, nu mai rămâne nimic altceva. Altfel, vei fi pierdut.

Întrebare: Tocmai aţi spus ceva ce nu este simplu. Aţi spus: „Înțelegi deja, acum simți că aceasta este o greșeală și totuși te investești complet în ea.” Peste rațiune?

Răspuns: Desigur. Dar asta doar dacă ești sigur că nu-ți mai rămâne nimic altceva, că ai dat acestei chestiuni totul, întreaga ta viață.

Întrebare: Și ce se va întâmpla atunci? Iată-mă, mergând în această gaură neagră.

Răspuns: Atunci Creatorul te va ajuta. Atunci trebuie să te ajute. În principiu, exact așa se întâmplă în Cabala.

Comentariu: Există tot felul de stări.

Răspunsul meu: Există multe stări, dar în final, cu toții ajungem la una singură.

Întrebare: Pentru ca Creatorul să te ajute?

Răspuns: Într-o stare de dezamăgire absolută față de tine însuți, față de Creator, față de chestiunea în sine, față de scop – față de tot!

Comentariu: După ce ți-ai investit întreaga viață în asta.

Răspunsul meu: Da, și când ajungi la o astfel de dezamăgire, atunci poți renunța la tot și vei vedea succesul.

Întrebare: Cabaliştii scriu că atunci când ai trecut prin toate porțile, rămâne o singură poartă: „Poarta Lacrimilor”. La asta faceţi referire?

Răspuns: Aceasta este dincolo de lacrimi.

Întrebare: Ai trecut deja de „Poarta Lacrimilor”? Deci, sfatul tău este să continui să lovești în acel punct până la sfârșit?

Răspuns: Dacă poți continua să lovești și să lovești, atunci acestea nu sunt încă porțile finale.

Întrebare: Deci această dezamăgire trebuie să fie acolo? Trebuie?

Răspuns: Absolut! Pentru că merge împotriva naturii umane însăși, împotriva modului în care Creatorul ne-a creat. Prin urmare, trebuie să fie o dezamăgire absolută.

Întrebare: Unde este mila superioară în toate acestea?

Răspuns: Este dincolo de acestea. Când Creatorul conduce omul prin toate aceste încercări, apoi dincolo de ele, omul dezvăluie mila superioară a Creatorului.

Comentariu: Ar trebui să fii un om foarte puternic.

Răspunsul meu: Nu. Cred că nimeni nu este puternic. Toată lumea este foarte slabă. Creatorul va face totul.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 01.07.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot agăța de „Nu există nimeni în afară de El” când sunt angajat în diverse lucruri care mă distrag și mă derutează, aducând fie plăcere, fie suferință?

Răspuns: În primul rând, trebuie să credem că toate aceste lucruri îmi sunt date astfel încât prin ele, să determin treptat că „Nu există nimeni în afară de El”. Acesta trebuie să fie scopul.

Ar trebui să-ți faci memento-uri, să creezi un sistem, cadre stricte, astfel încât toate acestea să te oblige la fiecare 15 sau 30 de minute să revii la aceeași stare. Totul ar trebui să-ți amintească mecanic de Creator. După aceea, vei putea deja să lucrezi independent.

Bineînțeles, la început nu există niciun gust în acest sens, dar în timp vine. Prin aceste acțiuni, care par să nu aibă „niciun beneficiu”, atragi lumina înconjurătoare, iar aceasta te influențează într-un mod general, astfel încât să-ți amintești și să rămâi constant în această conștientizare.

Treptat, ajungi la o stare în care simți că cel puțin, nu te mai afli într-o dublă ascundere, ci într-o simplă, unică ascundere, unde Creatorul este constant prezent în fundal, totuși simți că El este ascuns.

În cazul învățătorului meu, Rabaş, se putea simți că nu a fost niciodată deconectat de Creator, iar acest lucru a lăsat o impresie foarte puternică.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/07/26, Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce criteriu putem folosi pentru a verifica constant dacă ne aflăm în mediul potrivit?

Răspuns: Mediul potrivit este un mediu care ghidează gândurile și dorințele unui om pentru a se conecta cu Creatorul cu forță maximă.

Mediul potrivit reprezintă toate calitățile mele interioare raportate la punctul meu din inimă, care mă conectează cu Creatorul. Tot restul din mine trebuie să contribuie la acest punct de conexiune cu Creatorul.

Calitățile, dorințele și aspirațiile mele se numesc mediul meu. „Eul” meu, care este numit „Moise” în mine, adică punctul în care începe formarea sufletului, poate crește doar în mediul potrivit.

Rabaş scrie că trebuie să existe o stare inițială, etape de dezvoltare ale acestei stări, mediul și etape de dezvoltare ale acestui mediu. Dacă toate acestea funcționează împreună pentru conexiunea cu Creatorul, se creează condiții optime pentru dezvoltarea sufletului.

Trebuie să verific pe care dintre acești patru parametri îi pot influența și pe care nu. Este păcat să pierdem timpul, căci aceasta este munca noastră. Există mulți oameni care își irosesc respirația, incapabili să vadă că preocupările lor sunt zadarnice. Desigur, vor înțelege acest lucru în timp, dar este păcat să depună eforturi doar pentru a realiza greșeli.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este necesar să se pună presiune asupra grupului, astfel încât acesta să fie direcționat mai precis către scop? Ce înseamnă să pui presiune? Se pare că grupul se opune constant acestui lucru.

Răspuns: Nu, grupul este alcătuit pur și simplu din oameni exact ca tine. A pune presiune asupra lor face parte de asemenea, din libera ta alegere.

Punându-te sub influența prietenilor tăi, ca și cum ai sta sub un duș, astfel încât aceștia să te influențeze și să te curețe, trebuie să examinezi exact cum te influențează ei. Poate că sunt frivoli; poate că stai în „compania batjocoritorilor”.

Trebuie să ceri constant ca grupul să se îmbunătățească.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→