Există o regulă conform căreia nu poți face nimic dacă nu simți plăcere în acel lucru. În timp ce o faci, munca fără plăcere se numește „muncă” (Rabaș – Art.42, 1990-Ce înseamnă o binecuvântare și un blestem, în muncă?”).

Dacă pe de o parte, eu aș vrea să fac ceva, dar pe de altă parte nu sunt capabil să o fac pentru că nu văd nicio recompensă pentru acea acțiune, atunci aceasta se numește efort.

Ne putem imagina o recompensă pentru aproape orice, cu excepția acelui lucru care merge împotriva naturii noastre: intenția de a dărui. Atât timp cât este vorba de intenția de a primi, oricare ar fi ea, eu pot vedea întotdeauna un beneficiu în ea.

Mă pot convinge și îmi pot imagina lucrurile în așa fel încât să găsesc cel puțin un punct de sprijin și să simt că merită. Dar dacă vorbim despre o acțiune de dragul dăruirii, nu există nicio plăcere corespunzătoare în Kelim ale mele; nu se simte în ele, și prin urmare, nu o pot îndeplini.

Încearcă să-ți imaginezi o acțiune în care renunți la tot ce ai, absolut totul. Dacă o îndeplinești corect, nu vei putea simți nicio plăcere din ea. Ai putea găsi plăcere în onoarea pe care o primești sau în altceva, dar vorbim despre efectuarea corectă a acțiunii.

Așadar, există o singură acțiune în raport cu care ne putem pune într-o situație în care nu avem combustibil cu care să o îndeplinim. Aceasta se numește efort. Efortul este încercarea mea de a efectua o acțiune de dragul dăruirii și dezvăluirii faptului că sunt incapabil să o fac. Această stare în sine se numește efort.

Întrebare: Și o îndeplinesc?

Răspuns: Ce vrei să spui prin „s-o îndeplinesc”? Nu poți, ești incapabil să o îndeplinești. Dar când stabilești pentru tine însuți că acesta este cu adevărat cazul, acest lucru se numește deja efort.

Este scris că omul nu ar face asta dacă nu ar ști că va fi plătit pentru efort. Deci ce ar trebui să facă? Trebuie să-și sporească conștientizarea importanței intenției de a dărui. Dar cum? De ce?

Aici, omul se găsește într-o situație în care nu mai are nimic de făcut. Își descoperă propria slăbiciune, văzând că indiferent la ce recurge, propria sa forță, natura sa, conștientizarea sa, nu are nicio legătură cu intenția de a dărui.

Totuși, dacă în același timp, omul adună tot felul de impresii din afara sa, auzind de la alții că intenția este mai importantă decât orice altceva, în timp ce el însuși nu simte niciun gust în ea și nu este capabil să o realizeze, atunci are două puncte extreme, doi poli. Și dintre acești doi poli vine rugăciunea, la care primește un răspuns.

Acești doi factori sunt conectați unul cu celălalt: Dacă lucrez la recunoașterea importanței intenției de a dărui, atunci mi se arată din ce în ce mai clar că nu o am. În același timp, nu ar trebui să lucrez pentru a-mi descoperi incapacitatea cât mai repede posibil. Este imposibil să lucrezi negativ; aceasta ar fi autoamăgire.

Trebuie să lucrezi pentru a atinge efectiv acțiunea spirituală, pentru a o îndeplini. Atunci, în contrast cu aceasta, ți se va arăta că ești incapabil să o faci. Trebuie să lucrăm întotdeauna pozitiv.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/08/26, Rabaș – Art.42, 1990-Ce înseamnă o binecuvântare și un blestem, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În perioada de pregătire, omul simte că Creatorul acționează asupra lui într-un mod negativ și nu-L poate justifica.

Răspunsul meu: Pentru a aduce corectări spirituale, există o muncă ce depinde de mine, așa cum se spune: „Dacă eu nu sunt pentru însumi, atunci cine este pentru mine?” Dacă stau pe gânduri și mă gândesc că mă simt atât de rău pentru ceea ce mi-a făcut El și cât de mult sufăr, atunci mă devorez pe mine însumi! Nu va ieși nimic dacă nu-mi dau seama singur de toate detaliile.

Problema este că trebuie să schimb, dar nu acțiunile Lui, ci impresia mea despre acțiunile Sale de la o extremă la alta, de la o dorință necorectată la una corectată.

Poți spune: „Dacă sunt într-o dorință necorectată, atunci simt răul, iar dacă sunt într-o dorință corectată, atunci mă simt bine pe baza modului în care El mă afectează. Dar eu nu pot corecta singur dorința”.

Da, nu o poți corecta singur, dar poți dori ca dorința ta să se schimbe și să dobândești intenția de a dărui. În conformitate cu această intenție, vei simți că El acționează asupra ta spre bine. Prin urmare, trebuie să ajungi la nevoia pentru aceasta.

Firește, El acționează, dar trebuie să examinezi constant unde te afli tu și unde ai vrea să fii. Aceasta înseamnă că trebuie să ajungi la o stare de rugăciune: ceea ce vrei să experimentezi din modul în care El acționează asupra ta.

Să presupunem că El îmi dă ceva neplăcut acum; trebuie să examinez situația și să-mi doresc ca El să facă ceva, astfel încât să mă simt bine.

Ce înseamnă să te simți bine? Deci, pot simți ceva bun din acțiunile Sale, în primul rând, în cadrul lumii noastre. Aceasta se numește Lo Lişma (de dragul Ei).

Și apoi ajung la punctul în care simt rău din acțiunile Sale, nu pentru că eu mă simt rău, ci pentru că, prin această simțire, Îl blestem. Apoi înlocuiesc această simțire cu una bună, dar nu pentru a mă simți bine. Nu-mi pasă de asta. Ceea ce contează pentru mine este că vreau să-L binecuvântez. Aceasta se numește deja Lişma.

Așa trece omul prin aceste lucruri tot timpul. Întregul sistem este unul de autodescoperire. Omul se studiază pe sine. Știm că în afara Kli-ului (dorinței) există Aţmuto (esența Lui), dar eu studiez cine sunt eu, cum primesc, în ce măsură sunt impresionat de Aţmuto și ce aș vrea să simt din influența Lui și cât de mult vreau să-L admir.

În cele din urmă, acesta este un lucru foarte simplu, dar suntem confuzi în dorințele noastre (Kelim). De fapt, nu există nimic mai simplu și mai natural.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 17/70/26, Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: La ce ar trebui să ne gândim și să cerem în mod constant?

Răspuns: După toată contemplarea, omul vede că singura Hisaron (lipsă, dorință) pentru care merită să ne facem griji este dorința de a realiza măreția Creatorului. Doar conștientizarea importanței Sale, simțirea Creatorului, conștientizarea prezenței Sale, oricare ar fi ea, impresia primită de la El, mă poate schimba.

În acest moment sunt sclav al dorinței mele de a primi, dar voi deveni sclav al dorinței Sale de a oferi și de a dărui plăcere. Omul ar trebui să lucreze tocmai la această Hisaron, adică să se străduiască ca dorința ca lumina să vină de Sus și să o schimbe.

Pe scurt, mai întâi trebuie să existe o conștientizare a faptului că vreau să mă schimb, în ​​măsura în care sunt capabil să doresc acest lucru, și pentru aceasta mă îndrept către Creator, astfel încât tot El să mă schimbe.

De ce ar trebui să mă îndrept către Creator? Nu este suficient că vreau să mă schimb și El pur și simplu o va face Singur? Schimbarea nu este scopul meu în sine. Scopul este ca, întorcându-mă către El cu o cerere, să mă agăț de El. Într-un fel, transformarea mea este doar un mijloc pentru atingerea acestui scop.

Se pare că lucrăm constant la aceeși Hisaron: cum să ne contopim cu El mai puternic, să ne agățăm de El și să ne apropiem mai mult. Din aceasta, eu obțin puterea de a mă contopi cu El și nevoia de a face acest lucru. Totul vine, de fapt, dintr-o singură sursă unică.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 24/8/26, Rabaş – Art.37, 1985-Cine depune mărturie pentru o persoană

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă: „Creatorul  ajută omul cu un suflet sfânt”

Răspuns: Înseamnă că, după ce omul depune toate eforturile posibile, i se dezvăluie că este necesar să îndeplinească o acțiune care este dincolo de puterea umană, deasupra acestei lumi. Descoperă că aceea spre care tinde, ceea ce atinge, nu aparține realității noastre, ci celei care este dincolo de Machsom (barieră).

Cu alte cuvinte, atunci i se dezvăluie ce este Machsom. Este o inversiune, o răsturnare completă a abordării, a gândirii, așa cum se spune: „Am văzut lumea cu susul în jos”. Atunci omul vede că numai Forța superioară, Creatorul, poate îndeplini această acțiune. Prin ce mijloace? Prin intermediul unui „suflet sfânt”, adică dându-i puteri, gânduri și abilități complet diferite, pe care nu le avea înainte.

Aceasta este ceea ce se numește sufletul nou – un „suflet sfânt”: în loc de natura îndreptată spre lucrul de dragul primirii cu care El l-a creat pe om, Creatorul îi dă acum o a doua natură care lucrează de dragul dăruirii. Aceasta este „sufletul sfânt”, atunci când omul primește puterea de a lucra de dragul dăruirii.

Întrebare: Este acesta cumva legat de grup?

Răspuns: Nu, aici vorbim despre relația dintre om și Creator. Nici învățătorul, nici grupul nu au nimic de-a face cu asta. Atât învățătorul, cât și grupul sunt doar mijloace pentru a aduce omul în contact cu Creatorul.

Desigur, trebuie să se bazeze constant pe ele, să fie conectat cu ele, dar esența constă în relația dintre Kli-ul sufletului unui om și lumină, adică Creatorul. Nu există nimic altceva.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/08/26, Rabaș – Art.33, 1986-Care sunt poruncile pe care omul le calcă în picioare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Comentariu: Se pare că există o anumită atmosferă de glorificare a suferinței în grupul nostru. Chiar și în articole, nu se subliniază suficient faptul că suferința este o Klipa.

Răspunsul meu: Suntem obligați să luptăm împotriva suferinței. Trebuie să subliniem faptul că suferința este opusul luminii și vine ca urmare a faptului că vedem reversul acesteia (Achoraim).

Noi nu suntem suficient de corectați pentru a vedea lumina, și atunci când este turnată asupra noastră puțin mai multă lumină, simțim doar reversul acesteia. Pentru că un vas care este opus luminii își experimentează opusul. Dacă lumina ar veni cu adevărat la mine acum, aș simți un asemenea întuneric încât ar fi imposibil să scap de el.

Acest lucru poate fi comparat cu omul înfometat care se află brusc la o sărbătoare dată de oameni bogați. El nu a văzut nici măcar o crustă de pâine de o săptămână și aici există o asemenea abundență de mâncare încât aproape că zace sub picioarele lui. Ar simți o plăcere din aceasta? Nu, ar simți o suferință și mai mare. Anterior, credea că toată oamenii din lume trăiesc ca el, că nu este atât de teribil și că poate fi cumva îndurat. Dar când vede o asemenea abundență, propria sa viață i se pare brusc oribilă.

Prin urmare, trebuie să înțelegem că toate aceste impresii opuse vin la noi din cauza lipsei de corectare a vaselor noastre. Totuși, în orice caz, nu cred că articolele nu reușesc să explice faptul că nu trebuie să ne cufundăm în tristeţe, să ne lăsăm pradă unor stări de disperare, greutate sau un sentiment de neputință. Cred că despre asta este scris în toate articolele.

Și aceste mementouri vi se par insuficiente pentru că vreți să le vedeți constant în fața ochilor tocmai pentru că aceasta este starea în care sunteți atrași continuu.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum pot ști dacă atitudinea pe care o aduc în grup este corectă? Dacă viitorul meu depinde de ceea ce contribui la grup, cum pot fi sigur că eu contribui cu ceva corect?

Răspuns: Vă întrebați: ce acțiuni din partea voastră față de grup vor fi bune fără echivoc? Cum puteți evita să-l induceți în eroare? Chiar și dintr-un punct de vedere egoist, acest lucru vă poate afecta în moduri imprevizibile. Dacă doar greșiți, este un lucru; dar dacă induceți în eroare o mie de oameni, totul se întoarce la dumneavoastră și cum se întoarce! Aceasta este întrebarea?

Comentariu: Nu este atât de mult că îi induc în eroare, ci mai degrabă că fac ceva util.

Răspunsul meu: A nu face nimic este echivalent cu a-i induce în eroare. Baal HaSulam scrie despre acest lucru în „Dăruirea Torei” și nu mai este nimic de spus pe această temă.

Cum aș putea să-mi induc în eroare sau să nu-mi conduc prietenii sau să evit să fac acest lucru? Dacă le trezesc entuziasm pe baza altor lucruri decât măreția Creatorului, acesta este un semn că îi induc în eroare. Atunci apare întrebarea: Înseamnă că nu ar trebui să le spun niciun cuvânt în afară de „Creatorul este mare”, „Slavă lui Dumnezeu” sau „Cu ajutorul lui Dumnezeu”? Ar trebui să vorbim doar așa?

Nu. Totuși, trebuie să fie clar pentru toți prietenii mei că atitudinea mea față de ei este condiționată de măreția Creatorului și vreau ca acest lucru să fie prezent în ei, în mine și în grup. Altfel, nu m-aș adresa lor, nu le-aș cere nimic și nu aș fi deloc aici.

Întrebare: Cum poate fi clar acest lucru?

Răspuns: Lasă-i să simtă. Lasă-i să simtă. Este foarte simplu. Nici măcar nu trebuie exprimat în cuvinte, nu. Chiar dacă doar printre rânduri, în mesaje și conversații telefonice, este perfect normal.

Totuși, înțelegeți că este necesară o anumită transmitere de forță, de entuziasm; un anumit mesaj de dăruire de la unul la altul, atunci când, indiferent de dorința mea, parcă răspândesc atitudinea mea față de Creator asupra prietenului, iar prietenul simte acest lucru.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe măsură ce omul avansează, calitățile sale naturale cresc, împiedicându-l și forțându-l să le depășească?

Răspuns: Egoismul crește la omul care avansează. Toate calitățile sale naturale rămân în interiorul lui, dar pe măsură ce dorința lor de a primi crește, un alt factor crește și în interiorul lor – conexiunea lor cu Creatorul.

Prin urmare, omul începe să-și folosească toate calitățile naturale în relație cu Creatorul.

În funcție de asta, aceste calități se schimbă, iar apoi modul în care sunt exprimate  mândria, nerăbdarea și lenea lor devine complet diferit.

Întrebare: Dar cresc ele ca obstacole?

Răspuns: Nu le percep ca obstacole. De ce credeți că lenea este un obstacol? Lenea este un calcul exact în cadrul dorinței de a primi: pentru ce merită să depunem efort?

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum știu dacă transmit grupului conștientizarea importanţei scopului? De exemplu, am acest gând. Cum pot verifica dacă acest lucru afectează cu adevărat grupul?

Răspuns: Este scris: „Tot ce este în mâinile tale și în puterea ta să faci, aceea fă”. Numai că asta se înțelege: nu că faci tot ce îți vine în minte, ci că lucrezi în mod specific către acel scop. Tot ce este în mâinile tale și în puterea ta să faci, fă-o pentru a crește importanța Creatorului.

Întrebare: Acest lucru este clar. Dar poate că omul pierde timpul, îl cheltuiește ineficient?

Răspuns: Întrucât tot ce depinde de noi este accelerarea timpului, scurtarea, condensarea și comprimarea lui, neglijența noastră dimpotrivă, duce la prelungirea timpului. Acesta este scopul.

Cum poți ști dacă pierzi timpul sau nu? Dacă menții constant o stare de entuziasm față de Creator, un entuziasm care provine din cunoașterea faptului că vrei să fii conectat la El, mai degrabă decât o simțire plăcută; Dacă o ascensiune pentru tine înseamnă conexiune cu Creatorul, mai degrabă decât un sentiment de împlinire – atunci acționezi corect.

Și dacă simțirea Creatorului constituie împlinire pentru tine, atunci întrebarea devine ce fel de simțire este – una de dragul de a primi sau de dragul de a dărui? Dacă este de dragul de a primi, s-ar putea să mă simt calm, ca și cum nu ar fi nevoie de nimic mai mult. Mă simt bine cu această simțire a Creatorului.

Dacă totuși, este o simțire în care mă gândesc deja puțin la El de dragul de a dărui, atunci trebuie să am imediat Hisaron, o nevoie. Dăruiesc eu? Ce dăruiesc? Cum dăruiesc? Mă simte El cu adevărat? Și așa mai departe.

Apoi începi să simți un Kli diferit în tine, un Kli care este în El, care se unește cu punctul tău din inimă. Pentru că punctul tău din inimă este un punct străin inimii, în interiorul ei. Se numește calitatea lui Israel, în timp ce inima este numită „națiunile lumii”.

Israel nu aparține acestei lumi. Acestea sunt Galgalta Eynaim, vase ale dăruirii; ele nu se numără printre națiunile lumii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Vă rog să-mi dați un exemplu din viața reală pentru a explica clar munca în două linii.

Răspunsul meu: Începeți să lucrați și veți vedea. Ce alt exemplu aveți nevoie?

De exemplu, dacă mă aflu într-o anumită stare și mă opresc brusc și mă întreb: „Unde sunt?”, m-am oprit: Ce este aici? Există  Creatorul, scopul, importanța, adeziunea, dorința de a mulțumi creația, recompensele și pedepsele. Toate acestea vorbesc despre ceea ce știu și înțeleg eu despre El.

M-am gândit la asta, am avut o impresie și acum mă mut pe linia din stânga. În același timp, înțeleg toate avantajele Sale în comparație cu ceea ce văd, îmi imaginez și simt despre mine. Încep să compar un lucru cu altul, să le aliniez, și în orice comparație pe care o fac, încerc să mențin echilibrul între noi, astfel încât rugăciunea să poată izvorî din această stare.

Cu toate calitățile mele rele, vreau să stau ca și cum aș fi în fața Creatorului, în fața calităților Sale pozitive. Începeți prin a conecta aceste lucruri în interiorul vostru într-un mod atât de simplu. În acest fel, în acest fel te poți menține, ca să spun așa, la mijloc între liniile din dreapta și din stânga.

Așa cum copiii construiesc un castel de nisip pe malul mării, tot așa noi începem să ne imaginăm că construim de fapt o casă adevărată. Încearcă să vezi cum te poți menține într-o stare constantă atunci când toate acestea sunt prezente împreună: eu, scopul meu de a fi precum Creatorul și parametrii pe care El mi i-a dat în dreapta și în stânga, astfel încât totul să se contopească, unul să nu prevaleze asupra celuilalt, menținând situația sub control de fiecare dată.

Mai târziu, te vei obișnui să menții această stare interioară pe care o construiești. Se va schimba în fiecare minut și o vei reconstrui în fiecare minut. Se va schimba din nou și o vei construi din nou, o vei direcționa ca o rachetă care zboară spre o țintă aleasă.

Apoi vei învăța cum să menții acest echilibru într-o varietate de stări de viață: la magazin, la serviciu, la școală – indiferent unde sau cum. Încearcă; ai cerut un exemplu din viața reală; iată-l.

Din Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să dobândeşti adevărata putere a credinței?

Răspuns: Înseamnă că tot ceea ce se trezește în mine, chiar dacă este opus Creatorului, chiar dacă este necorectat, voi putea corecta cu ajutorul puterii credinței. Puterea credinței este simțirea divinului, simțirea perfecţiunii, simțirea eternității, simțirea importanței dăruirii de dragul dăruirii. Tot ceea ce simțim în spiritualitate sau în Creator este calitatea dăruirii.

Acum, tot ceea ce ți se pare a fi ceva bun, cald, moale, blând – nu știu exact cum simți – tot ceea ce definești ca fiind bun pentru tine, poate fi tradus totul într-un singur cuvânt: dăruitor. Nu ceva ce îți este dăruit, ci tocmai calitatea dăruirii.

Este ceva moale, blând, bun, dar nu în raport cu mine însumi, unde eu sunt partea primitoare, ci mai degrabă aceasta este calitatea însăși. Și dacă îmi doresc această calitate, atunci așa trebuie să fiu. Adică, să-mi asum calitatea de dăruitor – să fiu un dăruitor și să simt ceea ce percep, cum spunem noi, ca fiind blând, cald, bun. Este același lucru.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→