Întrebare: Pe de o parte, se spune că ar trebui să începem munca cu „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?”. Pe de altă parte, spunem că ar trebui să începem întotdeauna cu „Nu există nimeni în afară de El”. Deci, cum ar trebui să acționăm corect?

Răspuns: Când spun „Nu există nimeni în afară de El”, vorbesc despre abordarea mea generală, despre cum mă raportez la ceea ce mi se întâmplă.

Fără îndoială, îmi este trimis de Sus și înseamnă că sunt de acord cu guvernarea superioară și accept povara lui Malchut de Sus asupra mea. Aceasta este ceea ce mă distinge de un om obișnuit de pe stradă.

După ce am spus „Nu există nimeni în afară de El”, spun „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?”. Adică, bazându-mă pe faptul că acest lucru a venit de la Creator, mă detașez acum de acțiunea Lui.

Dacă aș rămâne cufundat în acțiunea Lui tot timpul, aș rămâne la nivelul zero de Aviut, anulându-mă pe mine însumi și nimic mai mult. Prin urmare, ies din această anulare de sine și încep prin propriile mele eforturi și acțiuni, să examinez toate aceste stări; adică, să acționez independent.

Îmi fac propriile corectări, ca și cum totul ar depinde de mine.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 17/07/26, Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să scapi de rău timp de o lună, sau cel puțin pentru o săptămână?

Răspuns: Nu cred că a fugi de rău timp de o săptămână sau o lună ar ajuta, pentru că ai descoperi foarte repede că ai nevoie de tulburările acestei lumi. Încă nu ai absorbit suficiente dintre ele.

Cum poți verifica acest lucru? Du-te într-un sat îndepărtat, izolează-te acolo, începe să studiezi înțelepciunea Cabala, studiază sursele autentice împreună cu prietenii tăi și vei vedea că după cel mult o zi sau două, plictiseala se va instala și nu vei avea nimic de făcut. Sunt sigur că exact asta se va întâmpla.

Întrebare: Nu ne oferim unii altora suficient material pentru munca interioară?

Răspuns: Nu. Nici măcar nu vei simți nevoia să lucrezi unul cu altul. Trebuie să primesc constant tulburările acestei lumi. Atunci voi avea nevoia să mă conectez cu prietenii mei pentru a depăși aceste tulburări și a atinge spiritualitatea. Altfel, nu voi avea nevoie de societate, darămite de studii.

Crezi că studiile tale vor deveni mai productive dacă te izolezi retrăgându-te din această lume? Nu, nu se vor îmbunătăți și studiile tale nu vor deveni mai eficiente – nu vor exista cu adevărat deloc. Studiile vor deveni complet teoretice, fără o nevoie reală pentru ele. Nu avem nicio posibilitate de a avansa spre spiritualitate decât dacă rămânem conectați la viața de zi cu zi.

Nici eu nu am stat niciodată departe de Rabaş mult timp. Uneori dura trei zile, dar doar ocazional. Desigur, în timpul zilei petreceam multe ore cu el, totuși tot nu m-am separat de viața de zi cu zi obișnuită.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaş – Art.30-Ce înseamnă că ‘legea și judecata’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă spunem că totul vine de la Creator, înseamnă asta că omul nu există cu adevărat?

Răspuns: Faptul că totul vine de la Creator nu neagă existența unui om. Omul este elementul senzorial.

Așa cum studiem, Kli-ul (vasul) este dorința de a primi încântare de la Creator. Creatorul umple Kli-ul cu prezența Sa.

Toată împlinirea care vine dincolo de ceea ce este necesar (tot ceea ce apare după prima etapă a celor patru faze ale expansiunii luminii directe) provine din simțirea Creatorului, din simțirea Gazdei Înseși, mai degrabă decât din ceea ce El a pregătit pentru mine să primesc.

Kli-ul este organul care percepe realitatea spirituală. În consecință, gradul de ascundere sau revelare a Creatorului corespunde gradului de gol (întuneric) sau împlinire, experimentat în vasul spiritual (Kli).

Din Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26, Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum știu dacă acum fac pașii corecți sau nu?

Răspuns: Cabaliştii explică faptul că atunci când ajungi undeva pentru a studia Cabala, la început nu știi nimic. Nici măcar nu știi unde te afli, deoarece ai putea fi în alte locuri și nu doar aici. Există o mulțime de oameni care stau acum în alte locuri, angajați în alte metode și încearcă de asemenea, să învețe și să găsească ceva pentru ei înșiși. Există o diferență de loc, o diferență de metodă.

Sunt ei în locul potrivit? Nu există un răspuns la asta. Practic, nu ți s-au dat Kelim (vase/instrumente) pentru a face o alegere acum. Ți s-a permis să faci asta pe baza a ceea ce simți subconștient. Dacă simți că ai îndoieli, mergi în alt loc și verifică. Verifică unde te simți mai bine – aici sau acolo. Poate, în funcție de dezvoltarea sufletului tău, trebuie să fii în alt loc. Vino la Bnei Baruch peste aproximativ 30 de ani. Fiecare trece prin propriile cicluri.

Există o lege generală a realității numită legea echivalenței de formă. Este ca un câmp magnetic: dacă pui o bucată de fier în el, aceasta este atrasă de magnet. În același mod, totul este atras spre centrul său de echilibru. Sufletul funcționează în același mod. Dacă simți un impuls, sufletul tău este atras spre centrul său de echilibru, acolo unde se simte confortabil și în repaus.

Astfel, omul care caută găsește în cele din urmă ceea ce caută tocmai datorită acestui lucru. Sufletul îți pune mâinile și picioarele în mișcare și ajungi undeva. În cele din urmă, cu toții ne mișcăm în acest fel și ajungem la locul potrivit în funcție de nivelul nostru de dezvoltare.

Există oameni al căror nivel de dezvoltare necesită studiul yoga sau de exemplu, al Ikebana. Acest lucru nu poate fi înțeles de intelect; aici cunoașterea este o simțire interioară. Abia atunci se deschid ochii și vezi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Omul este guvernat de dorințe. Cum putem face din dorința pentru Creator cea mai mare dorință?

Răspuns: Să presupunem că trebuie să aleg ce voi bea. Doctorul mi-a spus că este bine pentru mine să beau un ceai medicinal. Dacă îl cred, atunci voi bea ceaiul. În plus, Tora spune că un doctor are permisiunea de a vindeca. Poate că acest ceai nu este gustos. S-ar putea să nu-mi placă și să nu simt deloc „gustul vieții” în el. Totuși, îl beau și mă bucur de el pentru că simt lumina sănătății mele viitoare, căci cred că va veni! Cu alte cuvinte, eu însumi determin ce este plăcut pentru mine și ce nu. Acest ceai medicinal devine mai plăcut pentru mine decât ceaiul obișnuit, chiar și cel mai fin soi.

Din acest exemplu vedem că tot ce trebuie să facem este să acordăm importanță Creatorului. Suntem capabili să acordăm importanță fie nouă înșine, fie Creatorului. Acesta este singurul lucru pe care îl putem face.

Întrebare: Dar dacă nu am niciun gust pentru Creator?

Răspuns: Asta nu contează deloc! Intră într-o anumită societate și ascultă constant ce vorbesc oamenii de acolo. Deconectează-te de tot restul! Închide televizorul, nu te uita la fotbal. Ascultă ce se spune în grup.

Desigur, acest lucru singur nu este suficient. Trebuie să lucrezi împreună cu grupul și să depui propriile eforturi, astfel încât părerea prietenilor să devină importantă pentru tine. Trebuie să te unești cu ei în așa fel încât gândurile lor să aibă greutate pentru tine.

La urma urmei, asculți ce spun copiii tăi. Este important să știi ce cred ei despre tine. Știu asta din proprie experiență. De exemplu alaltăieri, fiica mea mi-a spus că vrea să înceapă lecțiile de șofat. I-am răspuns că nu am bani pentru asta. Chiar a doua zi a rezervat lecția! Așa că ieri, după lecția de seară, m-am grăbit acasă ca să-i pot da banii la timp. Era atât de important pentru mine ca ea să poată plăti lecția.

Aș fi făcut asta pentru altcineva? Nu știu. Pentru oricine? Bineînțeles că nu. Acel om ar trebui să fie la fel de important pentru mine ca fiica mea. Dar pentru ca asta să se întâmple, ar trebui să lucrez la asta. Nu vine de la sine. Pentru asta, ar trebui să investesc în acel om la fel de mult cât am investit în fiica mea în ultimii douăzeci de ani. Timp de douăzeci de ani i-am dat, i-am dat și i-am dat. Și acum văd că tot ce am investit este în ea, totul a venit de la mine.

Dacă un bebeluș ar fi luat de lângă mama sa imediat după naștere, atunci, în ciuda tuturor lucrurilor, în cele din urmă ea ar uita de copil. Totul depinde de cât de mult a investit.

Cât despre fiica mea, ieri pur și simplu nu m-am putut calma. Mă gândeam mereu că își rezervase deja lecția și cât de inconfortabil ar fi pentru ea să-i spună instructorului că nu are bani și că va plăti mai târziu. De aceea a fost atât de important pentru mine să-i dau banii la timp. Și când mi-a mulțumit, ce mare plăcere am simțit! Pot să mă raportez la prietenul meu în același mod? Nu este atât de simplu.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să nu văd măreția Creatorului și să simt Şchina în praf, și în același timp să înțeleg că Creatorul trebuie să fie măreț, când sunt într-o stare în care îmi pasă doar de mine?

Răspuns: Cum pot să existe aceste două simțiri simultan? De ce nu?

Te întrebi cum poți avea o astfel de stare când te uiți la ce se întâmplă în interiorul tău și vezi că pe de o parte, Îl urăști pe Creator, nu-L iubești, Îl disprețuiești, El nu este nimic pentru tine și te gândești doar la tine, dar pe de altă parte, începi deja să realizezi că aceasta este o stare de distrugere și ruină și că Creatorul este măreț, real, inspirator de venerație și tot restul, totuși în tine este opusul.

Cum poți păstra aceste două simțiri în interior? Împreună, ele construiesc în noi simţirea care se numește recunoașterea răului; este atunci când văd cine este El cu adevărat și cum Îl percep eu în forma opusă. Acest lucru este posibil deoarece primim această simţire prin intermediul luminii care coboară de Sus, care strălucește sub forma luminii înconjurătoare.

Ea poate străluci pentru mine chiar dacă nu sunt în echivalență de formă cu El. Atunci văd Kli-ul meu: cum se gândește doar la sine, nimic nu-l preocupă în această viață în afară de propriul său interes, și văd lumina, ca să spun așa, opusă acestui Kli. Acolo, Creatorul este măreț, etern și perfect, și nu-mi pasă. Această stare, rezultată din cele două stări opuse ale Creatorului și creației, este construită în mine deoarece lumina înconjurătoare strălucește de departe în Kli-ul meu egoist.

În lumea noastră nu întâlnești o astfel de stare; nu suntem opusi vreunui fenomen. Pot să mă gândesc că omul este rău și o clipă mai târziu, că este bun. Dar acum, când mă gândesc bine la el, îmi amintesc doar că acum o secundă am gândit altfel. Totuși, a crede în același timp că este rău și că în realitate, este bun, asta nu se întâmplă, deoarece totul are loc într-un singur Kli, într-o singură conștientizare. În relație cu Creatorul, acest lucru nu se întâmplă într-o singură conștientizare, într-un singur Kli, deoarece ne aflăm într-un proces în care Kli-ul nu a fost corectat încă, iar lumina înconjurătoare vine la noi de la Creator. Rezultatul este o stare de opoziție”, două forme distincte (primire și dăruire [primire în mine, dăruire în El]), existând ca și cum ar fi de două părți ale Machsom (barierei).

Numai datorită Machsom, lumina înconjurătoare strălucește pentru mine și oferă această conștientizare, în cadrul căreia este construit MAN. MAN este în esență, tensiunea care există în mine între modul în care mă raportez la mine însumi și modul în care mă raportez la Creator, în funcție de ceea ce sunt și ceea ce este de fapt Creatorul. Examinarea critică a acestor percepții este cea care generează MAN în mine.

Aceasta constituie o cerere de corectare, o dorință ca dorința mea de a primi să fie îndreptată către Creator în măsura în care lumina înconjurătoare îmi oferă această înțelegere. Dorința de a primi prin ea însăși nu va dori niciodată acest lucru, indiferent cine stă în fața ei. Este ca Faraonul, în fața căruia Creatorul poate sta, dar el spune: „Cine este Creatorul ca să ascult de glasul Lui?”

Aici trebuie să existe o conștientizare care servește drept intermediar între cele două: fie că este vorba de starea de Lo Lişma a omului, sau de grupul (nu contează sub ce formă vorbim despre aceasta) care conectează aceste două părți.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 23/07/26, Rabaş – Art.39, 1990-Ce înseamnă în muncă ‘Fiecare persoană care plânge Ierusalimul este răsplătită să vadă bucuria sa’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum te pregătești pentru a simți spiritualitatea?

Răspuns: Conform corectării Kelim (a vaselor), primim o umplere care ne dă o simţire a Creatorului. Creatorul umple omul și se „îmbrăcă” în el; asta simte omul. Pregătirea pentru aceasta este pregătirea simțurilor omului, a Kelim ale sale.

De exemplu, eu nu aud bine, așa că trebuie să cumpăr un aparat auditiv. Nu văd bine, așa că trebuie să cumpăr ochelari. Dacă nu pot distinge gustul, poate ar trebui să-mi clătesc gura. Pentru a simți gustul acru, trebuie să clătesc gustul dulce.

Trebuie să ne ascuțim cumva simțurile. Dacă mi-e somn, poate ar trebui să beau o ceașcă de cafea pentru a mă întări. Vreau să fiu sensibil și să-mi extind gama de simțiri.

Poate merită să ascult o anumită melodie. Uneori verși lacrimi în fața mea, dar eu râd de tine, iar alteori plâng din cauza a ceea ce aud de la tine. Totul depinde de pregătirea simţirilor omului.

Suntem în cea mai înaltă stare corectată, corectarea finală. Dar din cauza estompării Kelim ale noastre, simțim doar o mică parte din această stare, chiar opusul ei, și ne blestemăm viața. Tot ce avem nevoie este să ne corectăm organele senzoriale. Aceasta este munca noastră.

Din Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26, Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul să ceară ajutorul Creatorului și să își dorească doar să dăruiască fără a primi nimic pentru sine?

Răspuns: Exact asta cerem. Îi cer Creatorului să-mi dea capacitatea de a dărui. A dărui Creatorului înseamnă a dărui grupului, așa cum este scris: „Eu locuiesc printre poporul Meu”. Este unul și același lucru.

Nu există un alt Creator. „Eu locuiesc printre poporul Meu” înseamnă că El este revelat în cadrul grupului. Forța colectivă a grupului se numește „Creatorul”. A dărui grupului ca întreg înseamnă a dărui Creatorului.

Noi tindem să ne gândim la asta în termeni obișnuiți, pământești, și așa ni se pare. „Ce este atât de special la acest grup? Ce le-aș putea oferi? Asta e o prostie!” Dar dacă ai fi cu adevărat capabil să ieși din tine însuți și să dăruiești altora, ai dezvălui realitatea superioară, mai degrabă decât această lume. Pur și simplu noi nu am atins-o încă.

Omul s-ar putea întreba: „Multe mișcări filosofice nu au promovat de asemenea, devotamentul față de societate? Nu au susținut ele că vocea poporului este vocea lui Dumnezeu?” Dar nu este același lucru, deoarece ei nu au folosit lumina reformatoare, forța interioară conținută în colectiv.

Așadar, ce spune în cele din urmă înțelepciunea Cabala? Nu ai nimic altceva decât dorință. În interiorul acestei dorințe se află o forță unică numită „Creatorul”, ascunsă acolo de la început. Poți trezi această forță în cadrul grupului dacă dorești cu adevărat să avansezi către ea, dăruind grupului. Acolo, în cadrul grupului, îți rezolvi toate relațiile – cu tine însuți, cu grupul și cu Creatorul. Totul are loc în cadrul grupului, în dăruirea pe care o dobândești în afara ta.

Nu există nicio diferență între a dărui grupului și a dărui Creatorului. A dărui grupului se referă mai mult la a dărui vaselor (Kelim), dorințelor altora. A dărui Creatorului înseamnă a deveni mai integrat în forța generală a dăruirii care domnește în interiorul acelor dorințe.

Trebuie să ne eliberăm de conceptele religioase, de credința persistentă că există un Creator care domnește undeva în ceruri și ne influențează de acolo. Observați cât de adânc înrădăcinat este încă acest stereotip în noi! Dar nu există o Forță superioară în afara noastră! Acea forță există în cadrul grupului, în conexiunea dintre noi. Nu există nimic dincolo de acea realitate pe care o dezvălui. În afara realității, nu există nimic.

Pe măsură ce aprofundezi aceste concepte, începi să înțelegi că aceasta este de fapt, o abordare foarte materialistă.

Din Lecția zilnică de Cabala din 21.03.2011, despre Cartea Zohar, Yitro (Ietro)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Pe de o parte, spunem că toate discernămintele noastre (Avhanot) provin din stări anterioare, în timp ce pe de altă parte, se spune că următoarea stare este complet opusă celei anterioare. Experiența anterioară nu poate ajuta în acest sens și orice avansare are loc în întuneric.

Răspunsul meu: Într-adevăr, omul nu are nicio experiență din starea sa anterioară. Aceasta se numește „deasupra rațiunii”. Partea superioară apare întunecată și ascunsă omului. Trebuie să ai credință, adică să percepi nu în simțire, ci în Kelim de dăruire. Aceasta se numește credință.

În Kelim de dăruire (ele sunt deasupra ta), poți presupune că partea superioară este într-adevăr superioară și măreață. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că în Kelim de primire, în care te afli în prezent, nu simți măreția celui superior. Chiar dacă aceste Kelim lucrează deja pentru a dărui, ele sunt încă mici în comparație cu partea superioară.

Să presupunem că ai deja un ecran și primești cu intenția de a dărui, adică te afli într-o anumită stare spirituală, la un anumit grad X. Ai deja ceva, dar cu toate acestea există X + 1, iar pentru tine acesta este întuneric! X+1 este o adăugare la dorința de a dărui pe care încă nu o ai. Raportat la Kli-ul tău, această acțiune este întunecată și nu o percepi ca fiind mai exaltată.

Poți simți și evalua această acțiune ca fiind mai mare doar cu condiția să ai un Kli de dăruire pentru această acțiune. Dar dacă nu l-ai dobândit încă, atunci această dăruire suplimentară îți apare ca întuneric. Și nu se poate face nimic în privința asta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Pot primi discernăminte (Avhanot) și simțirea nuanțelor lor de la grup?

Răspuns: Nu, nu poți. Primeşti de la grup simţirea generală a măreției superiorului. Aceasta este puterea grupului. De fapt, nici măcar pe aceasta nu o primeşti de la grupul în sine.

Primeşti această simţire de Sus, dar prin intermediul grupului. Tot ceea ce primeşti vine din lumea infinitului, fie direct, fie prin intermediul prietenilor, adică prin intermediul sufletelor cu care eşti conectat în infinit ca un singur suflet. Pentru că acolo voi sunteți un singur suflet, fiecare dintre voi primește Avhanot suplimentar și iluminare suplimentară pentru fiecare dintre voi.

De exemplu, să presupunem că suntem zece conectați în infinit ca un singur suflet și fiecare dintre noi are zece Avhanot. Dacă toți cei zece le posedă, atunci fiecare are zece de la fiecare.

În acest fel, prin intermediul prietenilor atrag zece Avhanot suplimentare, deoarece aici, în lumea noastră, vreau să devin similar cu starea corespunzătoare din infinit în care suntem cu toții uniți. Dorind să mă unesc cu ei aici, parcă atrag acea stare în care existăm deja acolo, prin intermediul prietenilor. „Ca și cum”, pentru că aceasta nu este încă lumina în sine, ci o mică iluminare, un plus. Acolo însă, fiecare câștigă de la fiecare.

Dar asta depinde nu de prieteni, ci de mine, de modul în care eu mă raportez la ei. Fie că vrem sau nu, suntem deja conectați acolo. Prin urmare, omul nu ar trebui să-și critice prietenii. Dimpotrivă, lasă-i să facă ce vor – lasă-i să reziste sau să se certe. El pur și simplu atrage asupra sa forțele din acel loc unde există sursa comună a tuturor forțelor, și prin aceasta, atrage asupra sa forțele dăruirii, adică se atrage pe sine spre același loc.

Totul este foarte simplu. Trebuie să-ți imaginezi imaginea în care în lumea superioară, totul este deja conectat, în timp ce jos nu este. Și dacă aici, jos, faci chiar și cel mai mic efort pentru a construi aceeași imagine, atunci, în funcție de efortul pe care îl depui, atragi acea forță asupra ta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→