Întrebare: Ce exemplu ați da despre un om care se dezvoltă?

Răspuns: O păpușă se mișcă cu ajutorul unui mic motor, sub care se află un reostat. Pe măsură ce reostatul este ajustat, începe dezvoltarea în păpușă. Păpușa se transformă, devenind din ce în ce mai condusă de consum, apoi de dorința de cunoaștere, și în final, de dorința de a înțelege cauza principală a suferinței, o suferință pe care nici dezvoltarea consumului, nici cunoașterea, nici încercările de a scăpa de suferință nu au putut să o rezolve. Toate acestea duc păpușa la dorința de a înțelege de unde provine suferința. Toate acestea se întâmplă conform programului încorporat în păpușă.

Și ea ajunge să înțeleagă că suferința are un scop; o forțează să se schimbe. Creatorul începe să-i „tulbure” pe cei pe care vor să fie apropiaţi de El.

Creatorul îi arată omului prin aceasta că el însuși trebuie să se schimbe, mai degrabă decât să încerce să schimbe mediul din jurul lui sau modul său de viață pentru a se potrivi lui. Nu există nicio scăpare de suferință, prin niciuna dintre aceste căi, și omul nu poate realiza nimic cu adevărat în acest fel. În acest fel, Creatorul obligă omul să se schimbe.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În societățile religioase, ies la lumină  lucruri care nu sunt mai puțin rele decât cele întâlnite în societatea seculară.

Răspunsul meu: În cele din urmă, dorința de a primi izbucnește și crește necontrolat. Atunci, atât granițele religioase, cât și cele seculare își pierd semnificația pentru om; ele devin nestăvilite și frenetice.

Nu se poate face nimic în această privință. Astfel de lucruri, desigur că se întâmplă și ici și colo. Dar este mai bine să menținem măcar ceva. Poate că în zece ani condițiile se vor schimba, dar în timpul nostru, cred, merită. Principalul lucru este să minimizăm daunele.

Comentariu: Dar Baal HaSulam scrie în mai multe locuri că cel care se angajează în Tora în forma sa exterioară provoacă cele mai mari daune. El a avertizat despre acest lucru înainte de Holocaust.

Răspunsul meu: Baal HaSulam scrie într-adevăr la sfârșitul „Introducerii la Cartea Zohar” că cel care se angajează în Tora externă și nu vrea să se angajeze în cea internă – nu că nu ar fi capabil, ci tocmai că nu vrea, o neglijează sau o urăște – provoacă toate daunele și aduce cele mai rele lucruri din lume. Este corect. Dar asta nu înseamnă că omul trebuie să se distanțeze de Tora externă. Trebuie să se angajeze atât în ​​Tora externă, cât și în Cabala.

Mai mult, fie că îți place sau nu, Baal HaSulam scrie și acolo că cei care se implică în Tora externă trebuie să înceapă să se angajeze în cea internă. El nu vorbește despre tine, nici despre vinovăția ta, nici că tu provoci cele mai rele lucruri din lume, nici că trebuie să începi să te implici în Tora internă. El nu vorbește despre tine, ci despre ei. De ce?

Vrei să spui următoarele: dacă ei nu se pot angaja în partea internă, atunci să abandoneze și partea externă, să fie pur și simplu seculari; Cel puțin în felul acesta nu vom face rău nimănui. Asta nu vă va ajuta. Deja astăzi, ceea ce fac ei nu poate fi numit partea externă în adevăratul sens. Prin urmare, dauna nu constă în asta, ci tocmai în faptul că ei nu se ocupă de partea internă.

Desigur, este mai ușor să abordezi un om complet secular cu propunerea de a studia Cabala. Acest lucru nu va funcționa cu un om religios. Cu toate acestea, problema constă în educație, la milioane de tineri. Dacă îi eliberezi complet de studiul Torei sau de cadrele potrivite pentru oameni, nimic bun nu va ieși din asta.

From the Daily Kabbalah Lesson 8/12/26, Rabash, Article 14, 1984 “One Should Always Sell Everything He Has and Marry a Wise Disciple’s Daughter”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura dintre calitățile noastre animalice și atitudinea noastră față de Creator?

Răspuns: Nu leg deloc calitățile mele animalice de studiu. Nu mă aștept și nu sper ca lumina care le reformează să le schimbe. Știi cât de irascibil și nerăbdător sunt și pot suferi din cauza acestor calități, dar nu văd o conexiune între ele și legătura mea cu Creatorul. Deși, dacă nu aș fi atât de înflăcărat, poate că nici nu aș fi atât de pasionat față de Creator. Așadar, este mai bine să lăsăm lucrurile așa cum sunt.

Luați de exemplu, o calitate precum lenea. Dacă nu aș fi leneș, aș fi ocupat chiar acum cu o mie de lucruri diferite în care este implicată toată lumea din lume. Dar stau aici pentru că sunt leneș, și dacă fac ceva, atunci este ceva ce merită făcut.

Există oameni care sunt în afaceri, și atunci când le oferi un fel de ofertă, spun: „Câștig două milioane de dolari pe lună și nimic mai puțin. Dacă ai ceva să-mi oferi, atunci te voi asculta. Dacă nu, nici nu vreau să-mi pierd timpul.” Aceasta se numește o măsură a lenei.

Deci, cu ce măsură este posibil să vin la tine? Știi? Nu?! Îmi este clar că, dacă vii la mine cu una sau alta, nu mă voi ocupa de asta, dar dacă îmi oferi puțin mai mult decât atât, atunci da.

Cu alte cuvinte, omul ar trebui să fie clarificat în ceea ce face și în ceea ce nu face. Altfel, va fi ca un copil care aleargă peste tot. Du un copil într-un magazin de jucării și vei vedea cum începe să apuce totul fără discriminare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris că Creatorul nu face afirmații [false] împotriva creațiilor Sale. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Înseamnă că El nu le înșeală și nu le provoacă intenționat rău. El nu este o sursă de rău pentru tine. Deci, de unde vin simțirile negative dacă nu de la El? Te simți așa exclusiv datorită disparității de formă dintre calitățile tale și ale Lui. Este un semn de mare înțelepciune să realizezi că toată greutatea este cauzată de disparitatea calităților.

Suntem pregătiți să depășim obstacolele, să ne opunem și să luptăm până la moarte – orice pentru a realiza ceea ce ne dorim. Vezi cum oamenii își ard viața încercând să realizeze ceva. Dar aici omul poate fi cuprins de o asemenea slăbiciune încât nu se poate clinti, nici măcar sub amenințarea morții.

Există stări în care alții pot face orice vor cu mine, dar eu sunt neputincios să ridic un deget. Aceasta este o chestiune spirituală. O astfel de stare este cauzată de disparitatea dintre lumini și Kelim (vase), unde Kli-ul nu este capabil să facă nicio mișcare în raport cu lumina.

Există stări și mai rele. Omul trebuie să adune aceste experiențe și să le folosească pentru a construi atitudinea corectă față de Creator. Abia atunci stabilește o conexiune. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că în toate aceste stări nu avem nicio alegere liberă în afară de a folosi grupul.

Dincolo de Machsom (barieră) avem alegere liberă: lumini, vase, stări, Klipa (impuritate) și sfințenie, totul este în fața omului. Când un om dobândește ecranul, devine liber de dorința de a primi și câștigă putere. Să presupunem că a dobândit un ecran de zece kilograme, atunci este liber de cel puțin zece kilograme de dorința de a primi și nu mai simte greutatea.

Senzația de greutate provine din faptul că dorința de a primi are control asupra noastră, și în același timp, o putem compara cu lumina. Dacă nu ar fi lumina, nu am simți această dominație și am trăi ca toți ceilalți. Totuși, acum că suntem sub puterea dorinței de a primi, o simțim ca pe o constrângere intolerabilă, deoarece lumina a strălucit asupra ei. Nu avem de ales; avem nevoie fie de lumină, fie de dorința de a primi pentru a dispărea. Este imposibil ca omul să existe cu ambele.

O astfel de stare este mai rea decât moartea. Când omul iese din ea cu o credință mai presus de rațiune, scapă de ego-ul său și nu se mai gândește la sine, devine liber. Atunci are cu adevărat capacitatea de a acționa liber, și în loc de o povară, simte ușurință și totul devine deschis în fața lui.

Totuși, în starea noastră, sub Machsom, unde nu există niciun ecran care să ne ofere libertate, avem o singură libertate. După cum scrie Rabaş, din toate acțiunile pe care le poți face în viața ta, ai o singură acțiune liberă.

Exiști în centrul unei sfere a propriilor tale posibilități, a tuturor lucrurilor pe care vrei să le faci; există o singură linie, o singură direcție care îți permite să determini cu adevărat ceva; ea nu este dictată de alții, de societate, de educația ta sau de natura ta. Există un lucru care depinde de tine: să experimentezi influența societății bune care te duce spre scop sau nu. Nu există realitate în orice altceva; ți se pare doar că decizi ceva acolo.

De ce ți se pare doar ție? Asta pentru că acționezi doar conform dorinței tale de a primi. Reşimot ale ei plutesc constant la suprafață din interior și te împing spre anumite lucruri. La un moment dat vreau ceva. După aceea vreau ceva diferit. Fac asta și mi se pare că acționez conform propriului meu program și pentru propriile mele obiective.

Când privesc oamenii din lateral, văd că fiecare dintre ei este programat și nu are nimic numit „ființă umană” (Adam). Toți sunt ca niște animale care aleargă și se agită. Și care este rezultatul? Zero. Dar nimeni nu poate observa asta în sine.

De aceea, învățătorii noștri care ne arată calea, ne spun că este inutil. Vrei să îndeplinești singura acțiune reală din viața ta, un act care te definește ca fiind tu însuți, mai degrabă decât doar un executor programat? Atunci alege o societate care te va ajuta să te apropii de scop, de Creator.

Când alegi o astfel de societate, acționezi într-un mod neprogramat. Totuși, dacă nu poți face acest lucru, înseamnă că în această viață nu ai făcut nimic în afara naturii animalice. Fie că exiști sau nu exiști, nu există nicio utilitate sau diferență. Pur și simplu execuți un program, dar nu ești cu adevărat tu însuți.

Din Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „a petrece o jumătate de oră pe linia din stânga”?

Răspuns: A petrece o jumătate de oră pe linia din stânga (și restul timpului pe linia din dreapta) demonstrează cât de dificil este pentru noi să ne conectăm cu linia din dreapta, adică să absorbim și să dobândim o impresie despre măreția Creatorului, importanța scopului și a lucrării Sale, deoarece El este bunul care face binele și El vrea cu adevărat să știm acest lucru. Există multe nuanțe diferite aici. Totuși, totul este clar – o jumătate de oră versus 23,5 ore.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă omul nu este capabil să mențină această conexiune?

Răspuns: Dacă omul nu poate lucra corespunzător sa se menţină pe el însuşi între două linii – dreapta și stânga – înseamnă că nu are suficient control asupra lui însuși și se află sub influența propriei naturi. Aceasta se numește „kaf ha kela” (praştia), unde ești aruncat brusc dintr-o stare în alta. Într-un moment ești aruncat la dreapta: „Cât de uimitor și măreț este totul!” În momentul următor, ești într-o disperare completă – cine sau ce sunt eu, totul este lipsit de valoare și așa mai departe.

Așadar, tu nu ești nici aici, nici acolo; nu poți fi nici sub forța naturii Creatorului, nici sub stăpânirea naturii creației. Aceștia sunt pur și simplu doi îngeri care te conduc. Tu însuți devii un astfel de înger.

În momentul în care stai și plângi, ești un înger. Linia stângă te conduce, iar tu stai cufundat în ea, blocat în ea. Sau invers, există linia dreaptă, unde pur și simplu îți lipsesc aripile sau ai zbura deja. Niciuna dintre acestea nu este ceea ce ne trebuie.

Poți fi doar la intersecția acestor două linii pentru a avansa și a crea ceva complet nou. Iei parte din natura animalică (dorința de a primi) și iei parte din natura Creatorului (dorința de a dărui) și vrei să construiești altceva, ceva nou, ceva care nu a existat niciodată înainte.

Dorința care există în spiritualitate este dorința de a primi, creată de Creator. Dar aici se naște o dorință complet nouă; ea provine din fuziunea celor două anterioare, dar ea însăși, este nouă. Se dovedește că, de fapt, dai naștere propriului tău suflet, noii tale stări. Tu ești stăpânul acțiunii.

În mod firesc, Creatorul îți dă puterea și toate componentele acestui nou Kli (vas), dar tu îl construiești singur. După aceea, nu mai simți rușine pentru că tu ai inițiat procesul, ai acționat și l-ai dus la bun sfârșit.
Din Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să fac dacă lenea mă împiedică să mă trezesc dimineața pentru a merge la lecție?

Răspuns: Dacă nu vreau să mă trezesc dimineața, este un semn că a venit momentul să mă gândesc la motivul pentru care fac asta.

Toate calitățile noastre animalice nu ne sunt date fără motiv, ci în scopul avansării spirituale. Trebuie să le folosim raportat la Creator, nu față de alți oameni și nu pentru a-i schimba, ci pentru a ne conecta cu Creatorul prin intermediul lor.

Când stau în pat la ora trei dimineața și este timpul să mă trezesc, aici trebuie să activez diferite calcule. Merită să mă trezesc? Pentru ce? Dacă le îndrept spre avansarea spirituală, atunci înseamnă că le folosesc corect.

Dar dacă le aplic lumii din jurul meu, ce voi câștiga din asta? Aceste calități nu mi-au fost date pur și simplu ca să stea undeva într-un sertar de birou. Sunt ale mele și prin intermediul lor, trebuie să-mi construiesc conexiunea cu Creatorul. Și după ce devin calități spirituale, aceasta devine un alt fel de muncă.

Dar deocamdată, exist în ele cu extravaganța, mândria și nerăbdarea mea și avansez prin toate aceste calități. Le îndrept către Creator fără a le lua în considerare în relațiile mele sau a le direcționa către alți oameni. Nu ar trebui să fac niciun calcul în ceea ce privește acest aspect.

Întrebare: Pe de o parte, spunem că nu ar trebui să existe niciun calcul în ceea ce privește calităţile, iar pe de altă parte, că le folosim?

Răspuns: Desigur, le folosim în relație cu Creatorul, în relație cu munca spirituală. Cum aș putea să nu le folosesc când ele există și operează în mine? Nu le pot ignora. Atât în ​​relație cu Creatorul, cât și în relație cu mediul înconjurător, pot determina doar în ce formă, în ce măsură, în ce relație și în ce direcție le folosesc.

Din Lectia zilnica de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce durează atât de mult munca spirituală? Dacă își are originea în infinit, nu ar trebui să continue la infinit?

Răspuns: Totul are un sfârșit. Oamenii de știință spun că această lume există de douăzeci de miliarde de ani. De cât timp există omul? Să zicem un milion de ani.

De cât timp există punctul din inimă care se află în corpul unui om? S-a manifestat pentru prima dată în om acum mai bine de 5.700 de ani, iar de la Avraam, au trecut mai mult de 3.700 de ani. Puteți vedea că dezvoltarea este foarte lentă. Dar cu cât ne apropiem de sfârșitul corectării, cu atât ritmul dezvoltării crește mai rapid; crește exponențial.

Putem vedea cum, în decurs de 120 de ani, lumea a avansat mai mult decât în ​​o mie de ani precedenți. Și în timpul nostru, un deceniu va aduce la fel de mult progres ca în cei 2.000 de ani precedenți. Dar în orice caz durează mult timp, deoarece structura noastră colectivă este incredibil de complexă și noi nu știm asta.

Nu ne dăm seama că suntem cu toții incluși în Kli-ul (vasul) infinit, fiecare dintre noi. În interiorul lui, există un singur punct – al meu. Toate celelalte nu sunt ale mele, ci provin din restul de Malchut al lumii infinitului. Trebuie să conectez toate aceste puncte la mine însumi de dragul dăruirii către Creator, să le încorporez în mine și să le cunosc, pentru că eu nici măcar nu-mi cunosc propriul punct. Trebuie să-l anulez și să-l conectez cu toate celelalte puncte, să construiesc un Kli din acesta, să mă întorc cu el către Creator și să încep să mă contopesc cu El (Zivug) de dragul dăruirii către El.

Pe scurt, acestea sunt acțiuni foarte lente. Nu pentru că sunt lente în sine. Corecțiile sunt foarte rapide – miliarde de acțiuni pe secundă, ca să spunem așa. Nu există nicio modalitate de a număra mișcările și nu se aplică; pur și simplu citez numere specifice ca exemplu.

Dar, chiar dacă vorbim despre miliarde de operații pe secundă, este ca un computer: în ciuda efectuării nenumăratelor operații pe secundă, uneori trebuie să așteptăm și să așteptăm pentru a recupera anumite informații de la acesta. Uneori trebuie să așteptăm o jumătate de oră pentru ca datele să călătorească de-a lungul unui fir subțire dintr-un sistem de stocare masiv.

La fel este și cu noi. De aceea ni se pare că stăm pe loc. Avansăm într-un ritm foarte rapid; mult mai rapid decât în ​​lumea materială. Indiferent cât de rapide ar fi schimbările din lumea materială, în lumea spirituală, acestea sunt chiar mai rapide. Comparativ cu milioanele și miliardele de ani de dezvoltare a noastră la diferite niveluri (mineral, vegetal, animal și vorbitor), rata noastră actuală de progres în spiritualitate se accelerează enorm.

Veți vedea în curând cum se va schimba lumea în decurs de un an sau doi.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 10/08/26, Rabaș – Art.22, 1987-Ce este darul pe care omul îl cere de la Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o simţire de Hisaron (lipsă) în dorința de a dărui?

Răspuns: Dorința de a dărui are și ea propriul său Hisaron: nevoia de a se asigura că omul nu cade în Klipa (coaja, impuritatea) a liniei drepte. La urma urmei, se spune că trebuie să existe o conexiune corectă între cele două linii.

În fiecare linie există pericolul ca omul să ajungă sub influența calităților sale, pericolul de a se imagina a fi într-o stare de perfecțiune completă. Fiecare linie poate în felul său, să ofere unui om un sentiment de perfecțiune.

Ce este o Klipa? Este atunci când te dedici unei singure direcții. Problema nu este doar că te afli în ea, ci că în timp ce ești acolo, ești convins că te afli în starea corectă.

Pari să fii într-o stare de perfecțiune, și făcând acest lucru, pierzi orice posibilitate de a ieși din acea stare.

Klipa a liniei drepte constă în gânduri care îți spun că totul este grozav pentru tine, pur și simplu minunat; că ești însăși perfecțiunea, că faci fapte bune și că ceea ce ești astăzi este suficient pentru tine.

Din Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul să ajungă la dorința de a se angaja în studiul Lişma?

Răspuns: Să presupunem că ieri m-am simțit lipsit de valoare, departe de Creator, că îmi pierdeam timpul, că viața mea nu avea niciun sens și că voi muri exact așa cum m-am născut. Pe scurt, toate aceste senzații existau în dorința mea de a primi. În esență, nu aveam niciun scop în viață.

Dar astăzi, mi-am amintit că există un Creator, și dacă sunt conectat la El, totul va fi bine. Așa că trebuie să stabilesc o conexiune cu El.

Cum pot face asta? Se spune că nu există altă modalitate de a-L înțelege decât să studiez și să mă gândesc la El în timp ce studiez. Există o anumită sursă sau Forță superioară care mă va aduce mai aproape de El, și în acest fel, voi câștiga ceva. Lumina superioară va veni, cerurile se vor deschide și voi câștiga ceva bun.

Așa că m-am agățat de acest gând, de această intenție; Am venit la lecție, stau aici și mă gândesc cum folosirea lecției ca remediu îmi va oferi ceea ce îmi doresc: o viață spirituală, apropierea de Creator, tot ce e măreț.

De ce am venit să studiez mai devreme? M-am gândit că dacă studiez pur și simplu materialul, aș învăța cum să controlez cerurile și soarta mea. Acum înțeleg că cunoștințele nu mă vor lăsa să ajung sau să simt lumea superioară, asta se poate întâmpla doar cu ajutorul de sus, atunci când lumina vine și îmi deschide ochii. Am nevoie de această lumină; așa că vin și studiez. Acesta este începutul Lo Lişma.

Apoi ajung la o Lo Lişma mai mare când încep să mă gândesc doar la propriul meu beneficiu, dar îmi dau seama brusc că, chiar și atunci când mă simt foarte plăcut și continui să primesc constant, tot nu-mi aduce plăcere. Există o plăcere mai mare, mai eternă, fără rușine și fără sentimentul că ceva este în neregulă. Această plăcere vine atunci când dăruiesc, sau cel puțin când nu-mi simt egoul, răul.

Înainte de asta, simțeam că plutesc fără țintă, dar acum vreau să nu mă mai gândesc la mine, să mă deconectez de mine, și făcând asta, să mă deconectez de diverse probleme. Pentru asta studiez.

Apoi vin gânduri: ce înseamnă să fii deconectat de tine însuți? Care este scopul acestui lucru? Ce vreau să am? Îmi doresc ceva etern și perfect. Cine este El, Creatorul? Dacă intru în prezența Lui, totul va fi bine în toate privințele. Așadar, iată-mă deja stabilind o conexiune cu Creatorul. Este Lişma sau Lo Lişma? Desigur, Lo Lişma! Este pentru mine, ca să mă simt bine. Dar deja Îl vreau pe El!

Ce înseamnă că voi fi cu El? Dacă mă gândesc bine la El și El gândește binele meu, atunci cu siguranță va fi bine pentru amândoi. Astfel, mă gândesc deja cum să-I dăruiesc, și prin asta, voi simți că El îmi dăruiește. Aceasta este deja un fel de Lo Lişma în forma în care toate gândurile mele sunt despre a avea un sentiment bun față de El, pentru că dacă am un sentiment rău față de El, mă voi simți și eu rău.

Și astfel, treptat, omul începe să destrame toate acestea până când ajunge la o stare numită cea mai mare Lo Lişma, care nu te lasă să dormi. Vreau să-L iubesc, vreau să fiu conectat la El, să mă dăruiesc Lui și să mă pierd în asta, pentru că sunt sigur că acest lucru va fi bine pentru mine. Dacă sunt atât de devotat acestui lucru, înseamnă că am deja un anumit nivel de Lo Lişma de la care pot trece la Lişma.

De fiecare dată cer atingerea Lo Lişma din studiile mele într-o formă diferită, la un nivel superior, până când ajung la o stare în care Lişma intră în ea.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există într-adevăr o lege a bumerangului?

Răspuns: În general, tot ce facem bine și tot ce facem rău se întoarce la noi toți, și bineînțeles, la cei dragi. Și cumva, trebuie să urmărim aceste lucruri. Poate ar trebui să încercăm să tragem niște concluzii pentru viitor.

Întrebare: Există o formulă atât de simplă, încât răul pe care îl face omul să se întoarcă la o el într-o formă sau alta? Există această lege?

Răspuns: Există. Adică, trebuie să alegem constant cu mare atenție ce facem, în ce ne angajăm și spre ce ne îndreptăm.

Întrebare: Dar gândrile mele rele despre ceilalți?

Răspuns: Același lucru este valabil și pentru asta.

Întrebare: Se vor întoarce la mine?

Răspuns: Cu siguranță se întorc.

Comentariu: Dacă omul ar putea simți asta, poate ar fi mai precaut.

Răspunsul meu: Pentru aceasta, trebuie să se abțină constant. Fiecare om trebuie să se abțină și să-și controleze gândurile, dorințele și intențiile în general.

Întrebare: Este corect să ne abținem? Adică, să-ți spui: „Aceasta este o faptă rea; nu voi merge acolo.” Așa ar trebui să fie?

Răspuns: Da, chiar și în gândurile tale.

Întrebare: Chiar și în gândurile tale? Dar acest lucru este foarte dificil.

Răspuns: În terminologia noastră, aceasta se numește intenţie.

Comentariu: Dar nu am control asupra gândurilor mele. Am mai vorbit despre asta.

Răspunsul meu: Nu contează. Nu ești liber în ceea ce ți se trimite. Dar ceea ce faci cu ce ți se trimite după aceea – acolo stă alegerea ta.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 28.07.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→