Întrebare: Kli-ul simte constant un fel de rezistență. Înseamnă asta că rezistența este o parte esențială a procesului de corectare?

Răspuns: Nu este vorba că rezistența în sine este o componentă necesară. Nu elimini rezistența corpului spunându-ți că este spre binele nostru. Vrei doar să o pui în ordine, ca și cum, procedând astfel, ai impune o restricție. În același timp, împreună cu rezistența, vrei să dobândești calitățile Creatorului ca opusul său, astfel încât eu și El, și căile de a-L atinge, să se contopească într-unul singur. Numai atunci există cel mai mare beneficiu din această stare.

Dacă intru doar în rezistență, în calitățile rele, și nu există nimic opus lor, nu voi obține nimic din asta. Ni se pare că simțind suferința obținem ceva, dar acest lucru nu este adevărat. Nu există nicio poruncă de a suferi, nici măcar pentru o singură clipă. Suferința este o problemă a corpului, a Klipot, care ne derutează constant și încearcă să ne convingă că omul poate realiza ceva prin suferință. Nimic de genul acesta!

Să fii în bucurie este o mare Miţva. Și acesta este cu adevărat aşa. În momentul în care omul este capabil să ajungă la bucurie, nu ar trebui să creadă că nu a experimentat încă suficientă suferință. Nu vei dobândi nimic din înclinația rea.

Dacă, după ce te ridici deasupra suferinței, treci imediat în bucurie, nu crede că aceasta este o frivolitate. Într-un alt moment vei fi din nou adus înapoi la suferință, și încă o dată, vei ieși din ea. „Din Sion”, când ieși din suferință, „va veni Tora”.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem aminti constant că, în afară de conexiunea cu Creatorul, toate simțirile (bune sau rele), toate întâmplările (norocoase sau nefericite) și tot ceea ce se întâmplă nu fac decât să ne sporească conexiunea cu El?

Răspuns: Chiar și la cel mai înalt nivel, atât în ​​mintea, cât și în inima ta, trebuie să cauți constant conexiunea cu El și să te menții în permanență în acel punct. Tot ceea ce se întâmplă este necesar doar pentru a adăuga tot mai mult la conexiunea ta cu El. Cum poţ face acest lucru? Cum poți să te menții în el? Construiește un sistem, atât intern, cât și extern.

Ți se pare că prin suferință cel puțin îți amintești de Creator. Înțelege că suferința pe care o simți acum, prin care ți se pare că ți-ai amintit de Creator, ți-a fost trimisă de El, și în cadrul acelei suferințe, L-ai simțit. Desigur, acest lucru a venit cu un anumit scop, dar acesta nu este scopul în sine. Scopul nu este să-L simți în suferință, ci să-L simți în adeziune, în apropiere.

Prin calea suferinței, El îți amintește de Sine Însuși până la punctul în care începi să simți o nevoie de El. Dar ce se întâmplă după ce simți nevoia de El? Atunci spui: „Bine, voi sta și voi suferi. Merită să îndur suferința doar ca să nu-L uit.”

Nu? Ai prefera să fii într-o stare de bucurie? Apoi îndreaptă-te spre bucurie.

Să presupunem că experimentezi suferința. Așa îți amintește Creatorul de Sine Însuși; este unealta Lui. El plantează un spin în tine, tu ţi-L amintești, dar rămâi în suferința ta. Este acesta cu adevărat genul de conexiune cu El pe care ți-o dorești? În acel moment te afli în sistemul forțelor impure care drenează abundența spirituală prin această conexiune, deoarece ești de acord să rămâi în acea stare, iar Klipa (coaja, impuritatea) devine doar mai puternică.

Ce este o Klipa? Este răul pe care îl percepi ca venind de la Creator. Acesta este exact opusul a ceea ce ar trebui să fie. Trebuie să te convingi că ești sub controlul Klipot, forțe care trebuie depășite pentru a putea simți că Creatorul este bunătate și încântare.

Să nu crezi că, pentru că primești rău de la El, îți amintești de El și astfel formezi o conexiune cu El. Dimpotrivă, trebuie să te aduci la o stare de adeziune, de conexiune cu El, deoarece împărtășești o bucurie comună. Durerea nu poate fi împărtășită.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este libertatea de alegere al șaselea simț?

Răspuns: Da, dar trebuie să realizezi că libertatea de alegere este ceva ce trebuie să înveți. Nu poți pur și simplu să-i spui unui om: „Ești liber să alegi, mergi mai departe și alege!” Mai întâi, trebuie să-l înveți ce implică de fapt această libertate. Te confrunți cu o mie de drumuri, dar nu poți distinge între ele, sau s-ar putea să nici nu le vezi deloc, sau să nu vezi cum se raportează unul la celălalt. Totuși, trebuie să alegi singura cale care duce cu adevărat la progres.

Alegerea implică selectarea atât a căii, cât și a metodei de avansare pe ea. Necesită cunoștințe vaste și o metodă precisă: în special forțele pe care trebuie să le folosești pentru a merge mai departe, chiar dacă nu ești conectat încă la ele.

Într-adevăr, cum pot merge mai departe când tot ce văd în fața mea este un deșert? Există o contradicție interioară aici. Trebuie să fac pasul corect în acest deșert, dar în ce direcție din 360 de grade? Cum pot ști? Dacă aș putea vedea clar, nu ar exista nicio alegere. De aceea am fost pus într-o stare în care nu pot vedea.

Dar dacă nu pot vedea, cum pot alege? Această situație pare ilogică și absurdă atunci când este privită din perspectiva intelectului nostru obișnuit. Totuși, prin înțelegere spirituală, percepem imediat că nu există nicio contradicție. Deci, cum avansez de fapt?

Aici trebuie să învăț cum să atrag forțe superioare și să le folosesc, chiar dacă încă nu le simt. Prin urmare, trebuie să primim această metodă dintr-o sursă externă; ea nu provine de la noi.

Există mulți oameni care spun: „Voi avansa conform a ceea ce îmi spune sufletul meu; va fi bine; va fi eu autentic”. Dar dacă urmezi doar ceea ce numești „sufletul” tău, vei rămâne la nivelul unui animal. Trebuie să dobândești ceva nou, ceva ce încă nu ai.

Astfel, fără a primi această înțelepciune (Hochma) de Sus, dintr-o sursă externă, din lumea spirituală, este imposibil să avansezi. Chiar și studiul nostru servește unui singur scop: să atragem aceste forțe superioare asupra noastră, astfel încât să ne influențeze, să ne ajute să facem alegerea corectă și nimic mai mult.

Când această forță vine de Sus, ea creează ceea ce se numește Chen de Kduşa (farmecul sau harul sfințeniei) în mine. Nu știu cum acționează în mine și nici nu știu exact ce face acolo. Cunosc doar rezultatul final, dorit, pe care doresc să-l ating prin studiul meu.

În timp ce studiez, lumina înconjurătoare (Or Makif) strălucește asupra punctului din inimă, rădăcina sufletului. Apoi încep să simt o atracție subtilă în direcția corectă, către chiar sursa din care a emanat acea lumină. Această atracție, acest mic impuls interior, este cel care îmi determină alegerea.

Se pare că ceva este ascuns aici. Fără îndoială, trebuie să invoc forța superioară. Dar cum o atrag? Cum o dobândesc? Cu ce ​​instrument o pot măsura? În volți sau kilograme? Nimic din toate acestea nu poate fi cunoscut.

Totuși, unui om i se spune că dacă în anumite condiții și după o pregătire adecvată, citește cartea potrivită știind exact ce dorește să ceară de la ea și exact ce își dorește să obțină prin ea, și dacă această dorință s-a născut dintr-un efort autentic, atunci forța care vine asupra omului este într-adevăr adevărata forță spirituală.

Există multe subtilități suplimentare implicate, dar rezultatul întregului nostru studiu și al tuturor acțiunilor noastre trebuie să fie sosirea unei forțe de Sus care ne scoate afară. Aceasta este alegerea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Cale, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Înțeleg că, chiar dacă Creatorul se adresează unui om și îi spune „Acționează”, el încă are libera alegere dacă să o facă sau nu?

Răspuns: Ce înseamnă că Creatorul vorbește cu omul? A auzit cineva asta?

Creatorul vorbind cu omul înseamnă că acesta simte un impuls interior; vrea să facă ceva, să ducă la îndeplinire ceva. Dacă acesta este un impuls către spiritualitate, atunci se poate spune că este ca și cum Creatorul i-ar vorbi. Este ca și cum altcineva ar fi spus toate celelalte lucruri. Dar mai este cineva? El plănuiește și te împinge către toate – atât spre cele rele, cât și spre cele bune.

Dacă această forță generală numită Creator împinge toată realitatea în acest fel, fără a oferi vreunei părți din acea realitate libertatea de alegere sau capacitatea de a o simți, atunci atitudinea Lui față de realitate este ca și față de mineral, vegetal și animat. Dar atitudinea Lui față de nivelul vorbitor este de așa natură încât omul simte ceea ce își dorește. Pe lângă faptul că simte ceea ce își dorește ca un animal, el poate de asemenea, să evalueze și să analizeze această dorinţă și să înceapă să o schimbe.

Pentru a face o ființă umană din ființa creată (Adam, de la Edameh le-Elyon, „asemănător Creatorului”), El trebuie să-i dea toate stările opuse Lui, astfel încât omul să aleagă dintre ele și să prefere să fie asemănător Creatorului.

Aceasta este întreaga liberă alegere, întregul drept de alegere pe care îl avem. Dacă omul ar îndeplini pur și simplu fiecare comandă de sus, ar fi o marionetă. Ar fi la fel cu nivelurile mineral, vegetal și animal, care îndeplinesc comenzile naturii. Nu este nimic special sau unic în asta.

Desigur, acest lucru nu înseamnă că mineralul, vegetalul și animalicul sunt separate de Creator; ele sunt legate de El sută la sută. Ele realizează orice determină natura (Teva), Creatorul (Elokim, a cărui valoare în Gematrie este egală cu HaTeva) fără nicio problemă, fără întrebări, fără nicio alegere. Acesta nu este un grad; este nivelul zero.

Omul este numit ființă umană pentru că, în conformitate cu propria sa alegere și conștientizare, înțelege că așa ar trebui să acționeze; el Îl justifică pe Creator, și din toate calitățile opuse Creatorului, alege să fie precum El. Făcând acest lucru, el se transformă într-o ființă umană.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Om, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Deconectarea de la dumnezeire vine tot de la Creator?

Răspuns: Da, orice stare vine de la Creator, dar deconectarea de la dumnezeire este primită ca pedeapsă. Cum ar trebui să răspundă omul la o astfel de stare? Omul ar trebui să binecuvânteze pe cei buni așa cum binecuvântează pe cei răi și pe cei răi așa cum binecuvântează pe cei buni.

Deconectarea de la capacitatea de a progresa, de la capacitatea de a atinge echivalența de formă cu Creatorul, este cu adevărat singura pedeapsă care există în realitatea spirituală.

Pentru noi ea devine exprimată chiar și la nivel corporal prin necazuri mai mari, experiențe mai negative, boli și războaie; ne afectează corpurile fizice. Fiecare bine vine de la Creator și orice rău vine din „Ahoraim” (partea din spate) a Lui, din ascundere. Problema nu este ascunderea în sine, ci modul în care omul ar trebui să o accepte și să se raporteze la ea.

Pedeapsa este o pedeapsă și nu există nicio cale de a o evita. Cu toate acestea, în măsura în care omul simte ascunderea, în acea măsură nu este de acord cu ea. Este posibil ca omul să corecteze ascunderea prin calitatea de Hasadim în măsura în care el se detașează de simțirile sale personale, se ridică deasupra lor, ajunge la starea de Hafeţ Hesed, și prin urmare, face o corectare.

Cu toate acestea, orice treaptă mai mică decât corectarea finală este în cele din urmă o pedeapsă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26 Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Creatorul, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dorinţa mea de lumină, și nevoia de ea pentru corectare sunt același lucru?

Răspuns: Dorinţa de a se bucura de lumină și aspirația pentru lumină de dragul corectării în sine nu sunt exact aceleși lucru, dar sunt etapele unei singure căi. La început, vreau pur și simplu să mă bucur.

Apoi încep să discern din ce în ce mai clar spre ce fel de plăcere mă străduiesc, până ajung într-o stare în care corectarea în sine devine o plăcere pentru mine. În cele din urmă, rezultatul corectării devine plăcerea mea. Iar rezultatul corectării este deja dăruire către Creator.

Faptul este că avem un singur mijloc prin care să atragem asupra noastră lumina înconjurătoare care ne va schimba, si mijlocul sunt cărțile. Trebuie să construim o intenție în timpul studiului.

O intenție este o deficiență, o nevoie (Hisaron) în inima mea. Această Hisaron este artificială. Adică, în timpul studiului, cred că aș dori ca lumina să vină și să mă corecteze. Dacă aș avea cu adevărat o astfel de dorință, atunci nu aș avea nevoie să depun efort și muncă.

Mi se spune: „Trebuie să faci un efort”. Ce înseamnă asta? Dacă îmi doresc deja ceva, atunci trebuie să depun eforturi pentru a ajunge într-o asemenea stare încât în ​​timpul studiului dorința de a absorbi lumina înconjurătoare, să fie corectată și schimbată de ea, iar asta determină totul.

Faptul că studiez și reflectez asupra materialului studiat este doar un mijloc. Faptul că voi ști cum, unde și ce este scris, numerele, cum se petrece totul, Galgalta, AB, SAG — toate acestea sunt doar pentru a mă familiariza cu subiectul, pentru a mă lega de el, ca să mă regăsesc în acest film, și în centrul evenimentelor, să aleg pentru mine ceea ce este esențial, ce vreau de la acest film.

Deschid cartea și încep să studiez. Mi se spune despre diverse lucruri care se presupune că au loc în lumea spirituală, se presupune că au loc în mine. Dar până la urmă ce îmi trebuie din toate astea? Ce vreau să obțin din asta? Trebuie să fii pregătit pentru astfel de solicitări și în cea mai corectă formă posibilă.

Astfel, efortul și munca persistentă trebuie să aibă loc atât înaintea lecției, cât și în timpul lecției.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce scopul nostru se numește adeziune cu Creatorul, mai degrabă decât corectarea sufletului?

Răspuns: Deoarece scopul trebuie să fie atingerea unei stări specifice, în timp ce corectarea vaselor nu este starea, ci mijlocul. Cu siguranță trebuie să te preocupi de corectarea acestui lucru, dar de ce corectezi Kli-ul (vasul) este întrebarea esențială.

Dacă nu știi de ce ar trebui să-ți corectezi Kli-ul, atunci devii ca cei care respectă poruncile pur și simplu pentru că li s-a spus să facă asta. Și dacă ți s-ar spune altceva, te-ai comporta diferit.

Dacă efectuezi corectări fără să le înțelegi scopul, atunci acestea sunt doar pseudo-corectări. Dacă, pur și simplu pentru că nu ai nimic mai bun de făcut, vrei să devii o persoană bună, aceasta este alegerea ta personală. Tora nu cere asta. Tora cere unui om să atingă adeziunea, echivalența de formă, să devină Adam, similar cu cel superior (Edameh leElyon). Dacă pur și simplu vrei să fii bun, este în regulă; există mulți oameni care spun că sunt buni.

Așadar, de ce ar trebui să te corectezi singur? Care este motivul corectării? Ce îți va oferi? Un fel de satisfacție personală? Raționezi astfel: „Mi se spune că scopul meu este să ating asemănarea cu Creatorul, să ader la El. Așa cum El este milostiv, așa ar trebui să fiu și eu milostiv; așa cum El este plin de compasiune, așa ar trebui să fiu și eu plin de compasiune. Dar nu știu cine este El, deci cum pot ști ce ar trebui să devin?”

Așadar, te întorci la aceeași întrebare: dacă nu știu cine este El, cum pot ști ce ar trebui să corectez? Spui că ești dispus să te angajezi doar în corectare, dar cum te poți corecta dacă nu știi standardul după care trebuie să te evaluezi? Pe de o parte, se spune: „Din acțiunile Tale Te vom cunoaște”. Pe de altă parte, care acțiuni? Cum să știu ce ar trebui să fiu?

„De ce am nevoie de revelația Creatorului?” Aceasta este întrebarea pe care ți-o pui de fapt. Am nevoie de revelația Lui pentru a deveni ca El, pentru a ști ce ar trebui să fiu. Dacă ceri revelația Lui în acest scop, atunci El ți Se va revela. Asta înseamnă că omul ajunge de la Lo Lişma (nu de dragul Lui) la Lişma (de dragul Lui).

Desigur, îți dorești revelația Lui pentru că vrei să te simți bine. Totuși, în același timp, există deja o anumită atitudine față de El. Îl prețuiești, Îl vrei. Apoi, Creatorul ți Se revelează, dar numai în măsura în care această revelație te va corecta, mai degrabă decât să te umple pur și simplu. Ce înseamnă să te corectezi? Înseamnă că primești calitățile Sale, nu plăcerea care vine de la El.

Lumina corectării înseamnă că Creatorul îți împărtășește măreția Sa: „Vezi cât de milostiv sunt și cât de bună este această calitate.” Pe măsură ce percepi acest lucru, începi să recunoști că această calitate este bună, că este superioară celei ale tale.

Astfel, revelația Lui vine în două forme: fie ca cel care te corectează, fie ca cel care te umple.

În consecință, asta ar trebui să-I ceri. Rugăciunea este corectă atunci când Îi ceri mai întâi corectare și numai după aceea împlinire.

[358584]
Din Lecţia zilnică de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris că cel care simte întunericul este vrednic să reveleze Tora. Într-unul dintre articolele sale, Rabaş scrie că cei care se simt în rău, fără a-L simți pe Creator, se distanțează de El. Pe de altă parte, omul care aspiră la perfecțiune nu simte nevoia de ea și nu are nimic de care să se agațe. Cum putem conecta una cu cealaltă?

Răspuns: Orice poate fi conectat. Dați-mi două afirmații și le voi conecta exact așa. Nu este o problemă. Întrebarea este, ce înseamnă asta de fapt? Simţirea întunericului este avansare; este o ascensiune, dar pe linia stângă.

Întrebare: Cum poți simți perfecțiunea împreună cu simţirea întunericului?

Răspuns: În timp ce te afli în întuneric, omul nu poate simți perfecțiunea, altfel nu ar simți întunericul. Această stare nu este rea; trebuie să experimentăm întunericul. Întrebarea este, de ce coboară omul în întuneric și ce face el în timp ce se află în el?

În Partea a 12-a din Studiului celor Zece Sfirot (Talmud Eser Sefirot [TES]), am studiat natura corectărilor de seară și de noapte. Când se lasă seara, luăm toate Kelim ale zilei precedente și efectuăm corectări de seară cât timp încă suntem capabili să recităm rugăciunile „Şma” și „Arvit”, apoi efectuăm corectări recitând „Şma” înainte de a merge la culcare, și începând cu miezul nopții, începem să ridicăm Kelim de Aba ve Ima (vasele tatălui și mamei) etc.

Așa trebuie să coborâți în întuneric și să lucrați în el, inclusiv să efectuați corectări în timpul somnului. Nu atingi pur și simplu într-o stare în care doriți să vă lepădați de sufletul vechi și să preluați un nou grad, un suflet nou. Mâine vă va aduce un nou grad și trebuie să fiți pregătiți începând din noapte.

Întrebare: Cum poți să te simțiți în același timp euforic și în întuneric?

Răspuns: Dacă percepeți întunericul ca pe ceva util, veți fi bucuroși de el. Îl veți binecuvânta pe Creator și veți rămâne în adeziune cu El și în întuneric. În același timp, nu vorbesc despre nivelul nostru, ci despre altele unde există corectări, de exemplu, „60 de respirații ale unui cal” etc. Există diverse corectari nocturne pe care omul le face intenționat pentru a trece de la un grad la altul. Vorbim despre lucruri foarte semnificative.

Din întuneric, dezvăluim toate „Avchanot” (definițiile interne ale calităților) și apoi pur și simplu le corectăm adăugând intenție. Noi dorințe sunt dezvăluite din întuneric.

[358628]
Din Lecţia zilnică de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Când se transformă dorința (nevoia) mea într-o rugăciune?

Răspuns: Dorința care sălășluiește în inimă este rugăciunea. Ea nu necesită mijloace suplimentare pentru a deveni una. Nu-mi scot dorința din inimă, nu o pun într-un plic și nu o trimit Creatorului..

Dorința prezentă în inima mea este primită instantaneu de Creator, deoarece Creatorul și cu mine locuim împreună în acea inimă. Fie că vreau eu, fie că nu, Creatorul este prezent în mine.

Cu ajutorul luminii înconjurătoare, în mod conștient, prin propria mea liberă alegere, îmi corectez treptat dorința, astfel încât de fiecare dată când este simțită mai acut, devine mai precis îndreptată către scopul vieții și nu se mai abate către numeroasele obiective false cu care nu doresc să-mi irosesc viața.

Lumina înconjurătoare mă ajută să-mi direcționez dorința către ținta potrivită, către ea însăși. Lumina înconjurătoare este sursa unei frecvențe unice și vreau ca inima mea, ca un radar, să se acorde doar la acel emițător, să primească doar sursa acelor unde și nicio alta.

Există milioane de alte frecvențe în jurul meu care m-ar putea influența, dar vreau să mă acordez doar la această undă specială. Cum se poate face acest lucru? Prin intermediul aceleiași lumini înconjurătoare: vreau ca ea să creeze în mine nevoia de ea însăși.

[359123]
Din Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce folosește Rabaş cuvinte care ne sunt familiare în articolele sale?

Răspuns: Rabaş nu poate folosi alte cuvinte nefamiliare. Nu este vina lui că tu te încurci. Întreaga Tora constă în numele Creatorului. Lumina este îmbrăcată în Kli (vas), iar Kli-ul primește percepții de la acesta cu privire la ceea ce face El și ce calități are.

De exemplu, ce înseamnă: „Așa cum El este milostiv, așa ar trebui să fii și tu milostiv”? Pe măsură ce îmi îmbunătățesc calitatea milei, voi simți că și El este milostiv. Aceasta înseamnă că am dobândit cunoașterea, revelația numelui sfânt „cel milostiv”.

Astfel, întreaga Tora este formată din numele Creatorului. Luminile se îmbracă în mine și îmi dau o simţire despre cine este Creatorul, deoarece Creatorul este totalitatea luminii, în timp ce eu primesc această totalitate a luminii în porțiuni, în funcție de măsura corectării mele. Drept urmare, odată ce am primit întreaga Tora, Îl simt astfel pe Creator. În totalitatea tuturor luminilor, Îl simt pe deplin. Aceasta este esența poruncilor, Tora și Creatorul. Iar cel care le revelează se numește Israel.

Singurul despre care se spune: „Întreaga Tora sunt numele Creatorului”. Cu alte cuvinte, doar despre asta este scris în toate cărțile sfinte. Cărțile sfinte sunt cele scrise dincolo de Machsom, care înseamnă „sfânt” și se referă la separarea de această lume.

Dacă citești Tora ca pe un roman care îți spune ce s-a întâmplat între bărbați, femei și copii, cine unde s-a dus, cine pe cine a ucis și ce li s-a făcut pentru asta, aceasta este problema ta. Trebuie să citim Tora ca pe numele Creatorului.

Am fost întrebat astăzi pe internet: „Dar scrie că în fiecare săptămână trebuie să citești un capitol săptămânal din Pentateuh cu comentariul lui RAȘI: citește capitolul săptămânal de două ori și comentariul o dată.” Apropo, există mult mai multe comentarii detaliate și le poți include. Toate sunt scrise de mari cabaliști.

Deci ce ar trebui să fac, să citesc sau să nu citesc? Am răspuns că există o interdicție strictă în Tora: „Să nu-ți faci chip cioplit”. Adică, nu-ți imagina ceva material în loc de spiritual. Dacă îți imaginezi un roman istoric în timp ce citești un capitol săptămânal, nu-l citi.

Aceasta este cea mai strictă interdicție din Tora, deoarece face imposibilă atingerea spiritualității. Și nu-ți face griji. Încălcând-o, nu faci nimic greșit și nu dăunezi Creatorului sau lumii. Cu toate acestea, în același timp, rămâi „animalul” care ești astăzi. Prin urmare, trebuie să tratăm Tora ca fiind adevăratele nume ale Creatorului și apoi ea te va conduce către scop.

Moise a scris Tora în această limbă, deoarece nu a putut găsi o altă limbă. În toate celelalte limbi – Hagada, Midraş, Halacha, Cabala – este mult mai dificil să exprime toate punctele și detaliile pe care a vrut să le descrie. Acest lucru este aproape imposibil în alte limbi. De aceea a ales această limbă, limba în care sunt scrise toate poveștile.

Comentariu: Există o contradicție aici. La urma urmei, noi încă respectăm poruncile și facem tot ce este necesar.

Răspunsul meu: Te afli pe Pământ într-un corp pământesc, prin urmare, îndeplinești poruncile: aplici Tfillin, Tallit, faci o binecuvântare, mănânci mâncare Koşer etc. Dacă nu ai fi în corp, nu ai avea ocazia să îndeplinești aceste acțiuni. Dar acestea nu sunt acțiunile prin care dobândești numele sfinte. Dobândești numele sfinte prin corectarea dorinței, prin așezarea unui ecran asupra ei și prin primirea luminii în ea. Lumina care se dezvăluie în dorința corectată este numită numele sfânt.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→