Întrebare: În ce constă de fapt, alegerea unui om? La urma urmei, dacă omul acționează din dorința de a primi pentru sine, va fi capabil să facă o alegere reală?

Răspuns: Alegerea unui om nu constă în a calcula ceva și a alege între diverse opțiuni; mai degrabă, constă în a se forța constant să continue munca spirituală. Nimic mai mult. Nu alegi calea. Alegi de unde să obții mai multă putere pentru efort, pentru a te împinge puțin mai mult, pentru a avansa puțin mai departe. Alegerea constă în accelerarea timpului.

Ce cale ai putea alege? Înțelegi ceva despre corectâri? Știi care este următoarea ta stare sau care este starea ta prezentă? Cum treci de la una la alta? Ce va ieși din asta? Desigur, nu noi suntem cei care facem asta. Dacă încercăm să procedăm bazându-ne exclusiv pe propria înțelegere, este pur și simplu o prostie.

Ieri am întâlnit un profesor (un om foarte inteligent, perspicace, specialist în domeniul său și director executiv senior și manager de proiect într-o companie mare). El spunea mereu: „Eu trebuie să văd, trebuie să înțeleg…”. Acest lucru este foarte greu de înțeles. În general, teoretic, am putea fi capabili să vedem ceva, dar în ceea ce privește propria persoană, următoarea stare, omul nu vede niciodată nimic în avans. La urma urmei, cel mai dificil lucru este recunoașterea propriului rău.

Putem doar să aplicăm presiune pentru a avansa și a arunca o privire asupra trecutului. A vedea cu adevărat prezentul este imposibil acum. Abia după ce am traversat Machsom putem vedea gradul care a fost depăşit. Dar atât timp cât nu am traversat Machsom-ul, nu am trecut încă nici măcar primul grad. La urma urmei, tot ceea ce depăşim acum este doar un singur grad al lumii noastre.Din  Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când un om trece de Machsom, simte rușine în fața celui care îi dăruiește plăcerea. Dar există și actul de a privi înapoi la tot ceea ce a experimentat până în acel moment.

Răspunsul meu: Chiar înainte de a traversa Machsom, omul încetează să se gândească și să se uite la trecutul său. Nu mai există trecut. Cel care privește constant înapoi devine ca soția lui Lot, care s-a transformat într-un stâlp de sare, în ceva care nu se strică. Sarea în sine nu poate fi folosită ca hrană, ci doar ca aditiv.

De ce atunci, trebuie să justificăm tot ce s-a întâmplat? Oare omul vede că a trecut prin toate acestea pentru a aduna Kelim și definiții interioare pentru prezent? Nimeni nu stă ca un bătrân care își amintește de trecutul său la sfârşitul corectării (Gmar Tikun).

Dacă vom continua, vom deveni curând convinși că trecutul în sine este absolut neimportant și poate fi necesar doar pentru prezent. Nu te vei gândi la trecut și nu vei regreta ceva ce ai făcut sau nu ai făcut odată.

O astfel de atitudine va dispărea pentru că este incorectă. Tu nu ești deloc acesta. Nu este nevoie să traversezi Machsom pentru asta, deoarece realizarea că nu ar trebui să privești înapoi are loc cu mult înainte.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.45, 1990-Ce înseamnă în muncă „Lucrurile ascunse aparțin Domnului Dumnezeului nostru“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce diferență face modul în care primește omul plăceri?

Răspuns: Diferența este următoarea. Creatorul a creat un singur Kli  (vas), o dorință de a primi. El nu a creat Kelim diferite pentru această lume și „acea” lume. Nu! Există un singur Kli. Ceea ce se schimbă este doar modul în care tu te simți în acest Kli.

Dacă te simți așa cum te simți acum, înseamnă că te afli într-un anumit grad al acestei lumi, deoarece și această lume conține o anumită secvență de grade. Dacă ajungi la stări spirituale, vei simți în continuare această lume, dar pe lângă ea, vei simți și lumea spirituală.

Care este diferența? Centrul plăcerii rămâne același. Acum poți experimenta mai multe tipuri de plăcere strict definite. Și când intri în lumea spirituală, vei primi de asemenea, impresii de la anumite tipuri de plăceri, atât spirituale, cât și corporale. Acestea sunt veșminte diferite, din aceeași sursă.

Tocmai veșmintele corporale care se îmbracă peste lumină fac ca lumea noastră să pară iluzorie sau imaginară. Ce înseamnă „imaginar”? Plăcerea găsită în această lume nu este imaginară.

Ceea ce este imaginar sunt hainele, pentru că ni se pare că primim plăcere din haina în sine, mai degrabă decât din lumina din interiorul ei. Aceasta se numește iluzie sau imaginație. Mie mi se pare că mă bucur de exemplu, privind chipul tău frumos. Dar nu este așa: în realitate, există o scânteie a Creatorului în tine. De această scânteie mă bucur, și nu de aspectul tău exterior frumos.

Cu alte cuvinte, problema se află doar în mine. Dacă leg plăcerea de scânteia care este în tine, totul este în ordine. În acest caz, sunt conectat cu spiritualul. Dar dacă leg plăcerea de chipul tău frumos, atunci sunt conectat cu haina animalică, cu lumea corporală, iar aceasta se numește starea imaginară sau iluzorie.

„Imaginar”, „iluzoriu” înseamnă o eroare în identificarea sursei plăcerii. Cu alte cuvinte, nu există nimic de fapt imaginar, este pur și simplu ceea ce numim o „eroare” spirituală, atunci când identific în mod eronat sursa plăcerii.

Asta nu înseamnă că această lume dispare atunci când cineva atinge spiritualitatea. Oare un cabalist care percepe lumea spirituală încetează să mai simtă această lume? El trăiește în ea! Cele cinci simțuri rămân. Și credeți-mă, cabaliștii experimentează foarte clar prin aceste simțuri: mănâncă, beau și așa mai departe. Nimic nu dispare.

Dar prin toate acestea, cabalistul se conectează cu sursa tuturor plăcerilor, care există doar în Creator, și toate aceste veșminte intermediare nu-l mai împiedică şi nu-l mai induc în eroare. Se poate spune că ele nu mai ocupă atenția cabalistului, el vede prin ele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este răsplata în „această lume” și ce este răsplata în „lumea viitoare”?

Răspuns: Învățăm că nu există nimic în afară de lumini (Orot) și vase (Kelim). Răsplata în această lume constă în corectarea vaselor (Kelim), în timp ce în lumea viitoare ea constă în pregătirea acestora pentru împlinirea care vine după Machsom (barieră).

Este scris: „Mă voi umple de răsplata unei porunci în timpul vieții mele”. Ce înseamnă acest lucru? Există trei tipuri de răsplată: răsplata primită imediat, pe loc; răsplata primită în timpul parcurgerii treptelor spirituale; și răsplata primită după corectarea finală. Totul depinde de tipul de răsplată despre care vorbim.

Adevărata răsplată este primită în adevăratul Kli (vas) – dorința de a primi –, adică în „inima de piatră” (Lev HaEven), care va fi corectată abia la sfârșitul corectării.

În lumea noastră, răsplata înseamnă atingerea unei stări în care dorința „nu mă lasă să dorm”, când devin „bolnav de iubire”. În acest stadiu, nu vorbim încă despre dorința de Lişma (de dragul Creatorului), ci despre cea mai mare formă de Lo Lişma (de dragul propriului sine), prin care sar peste Machsom către cea mai mică treaptă de Lişma.

După Machsom, prima treaptă spirituală este numită ea însăși „răsplată și pedeapsă”: omul își examinează vasul (Kli) în funcție de propria simțire, iar fiecare acțiune efectuată cu intenția de a dărui îi aduce un rezultat imediat, numit răsplată. În prezent, noi încă nu putem spune că acesta este cazul nostru.

Astfel, de fiecare dată răsplata și pedeapsa se schimbă în funcție de înțelegerea omului. În realitate, el primește întotdeauna o răsplată, dar uneori aceasta este percepută ca o pedeapsă, în timp ce alteori este percepută cu adevărat ca o răsplată. Dar cine știe în ce caz percepția este corectă și în care nu? Ea este schimbătoare. Pentru noi, în starea actuală, înainte de Machsom, trebuie pur și simplu să credem că tot ceea ce primim este o răsplată. Într-adevăr, dacă omul își studiază și își organizează ziua astfel încât tot ceea ce face să fie orientat spre apropierea de scopul creației, atunci tot ce întâlnește pe parcurs contribuie la progresul său către acel scop. El dezvoltă deja o relație personală cu Creatorul, spre deosebire de relația generală, specifică restului umanității.

Care este diferența? Umanitatea primește totul într-o formă colectivă: la nivelul unei întregi națiuni, al unor grupuri sau al maselor. Nu este vorba despre un individ anume; mai degrabă, masele de oameni se ridică și cad împreună, iar modul în care sunt influențate sau doborâte colectiv, ca urmare a unui anumit eveniment, este vizibil. Pentru noi însă, acest lucru depășește nivelul general al maselor și devine personal. Aceasta se referă la impresii, la coborâri și urcări, precum și la natura relației.

În măsura în care aceste relații sunt orientate către Creator, ele ies din sfera guvernării generale și intră sub incidența providenței particulare – o relație personală cu Creatorul. Prin urmare, atât urcările, cât și coborârile omului servesc la avansarea sa către scop. Pe această bază, el ar trebui să simtă că tot ceea ce i se întâmplă este corect, indiferent de starea în care se află în acel moment.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum te poți anula în fața unui prieten atunci când înaintezi spre scop, iar ego-ul tău crește?

Răspuns: Mă pot anula în fața unui prieten doar dacă înțeleg că nu am altă alegere decât să fiu conectat cu el. Dacă fac parte dintr-o unitate de comando în care depindem cu adevărat unii de alții și înțeleg că legătura cu ceilalți este o chestiune de viață și de moarte, atunci nu am nicio problemă să mă anulez în fața lor.

Au existat momente când viața mea a depins de alți oameni; m-am anulat în fața lor și am simțit bucurie făcând acest lucru. De exemplu la spital, vine la mine un om și îmi spune că îmi va face anestezie, îmi va tăia corpul, va interveni asupra lui, îl va „repara”, iar apoi voi fi sănătos. Făcând asta, îmi va salva viața. I-aș săruta mâinile și i-aș plăti, numai să facă acest lucru.

Vreau să fiu prietenul acestui om, pentru că el mă readuce la viață. Adică, ego-ul meu funcționează în sens invers; mă îndeamnă să construiesc o relație de prietenie cu el. Egoismul meu caută o modalitate de a face ceva bun pentru acest om, doar ca să mă salveze.

Am mai avut experiențe similare. Învăț din ele. Sau de exemplu, vezi un angajat de care depinzi. În mod natural, vrei să-i fii prieten. Sau fiica mea vine la mine să-mi ceară bani. În acel moment, îi sunt prieten. După aceea, nu mai are nevoie de mine.

Și acest lucru este corect; este un egoism normal. Trebuie să depind de cineva. Am nevoie de o conștientizare interioară, de sentimentul că fără el, nu voi reuși, nu voi izbuti. Acest lucru este dificil.

Comentariu: Dar dacă vezi că aceasta este o greșeală…

Răspunsul meu: Importanța scopului mă obligă să mă anulez în fața unui prieten. Acest lucru contează mai mult decât ego-ul sau viața mea personal, și nu pot pur și simplu să stau acasă. Pentru mine, cel mai important lucru este să ating scopul. Prin urmare mă anulez, la fel ca în acel exemplu simplu cu medicul.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă în muncă „Israel face voia Creatorului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Care este diferența dintre un cabalist care a atins sfârșitul corectării și cineva care parcurge perioada de pregătire în lumea materială?

Răspuns: Diferența dintre ei constă în intenţie. Dacă luăm un cabalist care încă nu a atins corectarea finală și omul care nu este încă un cabalist, dar este numit astfel datorită scopului său și faptului că se află în perioada de pregătire, acesta din urmă rămâne încă în intenția „de dragul primirii”, în timp ce primul operează deja cu o intenție „de dragul dăruirii”.

Și nu contează unde se află omul: în lumea spirituală sau în cea materială, printre îngeri sau animale. Vorbim despre omul însuși; mediul înconjurător este irelevant. Ceea ce contează este atitudinea sa față de realitate, care reflectă tocmai diferența de intenții.

Când un om privește în jur, vede case, mașini și oameni. Acest lucru se schimbă în funcție de locul în care se află el: sub Machsom sau deasupra lui, la sfârșitul corectării sau la începutul studiului, la o prelegere introductivă? Realitatea rămâne neschimbată. Oamenii, mașinile, casele, copiii, femeile, cărțile și grupul rămân aceleași.

Eu sunt cel care trece de la intenția „de dragul primirii” la intenția „de dragul dăruirii”. Noi studiem că „cele ascunse îi aparțin Creatorului, Atotputernicului nostru”. Ceea ce se schimbă este tocmai intenția.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce Anul Nou este considerat începutul unei judecăți asupra propriei persoane?

Răspuns: Înainte de Anul Nou, există o perioadă de timp (variind de la o săptămână la o lună, în funcție de comunitate) în care omul își analizează toate stările trecute, se căiește, plânge și cere ajutor de Sus.

Procedând astfel, el pare să-și înmoaie inima, transformând-o din piatră în carne vie.

Aceasta este o tradiție, iar esențialul este ca omul să înceapă să înțeleagă că trebuie să se raporteze la viață într-un mod nou.

Întrebare: Așadar, este vorba despre fapte bune pe care ar trebui să înceapă să le facă în noul an?

Răspuns: Faptele bune reprezintă propria corectare, căci, corectându-te pe tine însuți, corectezi lumea. Construind un sistem de includere reciprocă și unitate în care se dezvăluie Creatorul, trebuie să atragi astfel întreaga materie către corectare: nivelurile mineral, vegetal, animal, și cel mai important, nivelul uman.

Din KabTV, emisiunea „Sărbători. Roş HaŞana”, nr. 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce are nevoie omul de ajutor din exterior pentru a vedea răul din dorința de a primi pentru sine?

Răspuns: De ce nu se manifestă de la sine dorința de a primi în om? De ce trebuie depus un efort uriaș pentru a o dezvălui și a o vedea în interiorul său?

Atunci când omul își dezvăluie în interior dorința de a primi, aceasta aduce suferință, deoarece dorința apare fără împlinire, sub forma unei Hisaron (o dorință neîmplinită). Omul nu o poate percepe pe deplin dacă aceasta îi provoacă doar suferință; nu o poate suporta.

Cât anume poate suporta, atunci? Doar o mică treaptă, situată între nivelul său actual și un nivel superior. Dacă dorința de a primi i s-ar dezvălui de la nivelul actual până la infinit, suferința ar fi de nedescris; ar fi o iluminare a teribilei Malchut cea neagră.

Omului i se arată doar o mică parte din prăpastia dintre el și infinit – unde totul este plin, în timp ce el este gol –, însă el percepe acest lucru într-o măsură foarte limitată. S-ar putea spune că percepe infinitul de la o distanță de cel mult 125 de grade; astfel, starea sa nu pare atât de teribilă în comparație cu infinitul, iar el o poate suporta.

Omului i se arată măsura opoziției sale față de bine, în funcție de capacitatea sa de a suporta, iar această capacitate este foarte limitată. De aceea, întreaga scară, tot drumul de la noi până la infinit, este împărțit în 125 de trepte, deși ar fi putut fi divizat într-un număr mult mai mare de niveluri.

În măsura în care dezvălui prăpastia dintre mine și infinit – adică dintre mine și un nivel superior care îmi apare în prezent drept scop –, dobândesc un Kli (vas).

Însă dobândirea unui Kli necesită îndeplinirea multor condiții. Un Kli este o Hisaron demnă de a primi împlinire spirituală, adică demn ca Creatorul să-l umple și să sălășluiască în el. Această Hisaron trebuie să corespundă Creatorului; trebuie să aibă aceeași intenție: aceea de a dărui.

Din Lecția zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îl ajută Creatorul pe om?

Răspuns: Tu posezi o dorință de a primi coruptă; una care este opusă ca formă Creatorului, atât spiritual, cât și material. Prin intermediul luminii, El te clatină și te trezește în permanență. Cu alte cuvinte, lumina acționează asupra unei anumite Reşimo (o înregistrare spirituală).

Ce realizează El prin aceasta? Îți trimite lumină care intră în Kli (vas), la fel ca în Galgalta. Urmează o etapă de dezvoltare până când Kli-ul expulzează lumina. Apoi, lumina acționează asupra următoarei Reşimo, Kli-ul expulzează din nou lumina și așa mai departe. Astfel de cicluri de intrări și ieșiri au loc continuu.

Există o presiune constantă din partea Creatorului care ghidează omul către scopul creației. Presiunea este constantă, iar viteza este constantă. Dar ce înseamnă „constant”? Noi nu știm ce este constant și ce nu. Înseamnă că totul decurge conform programului Său.

Chiar dacă nu faci nimic, vei ajunge totuși la aceleași stări, dorințe și scopuri, deși în ritmul dictat de lumină. Ea te va convinge treptat să dorești să mărești viteza.

Însă acest proces de convingere este dureros și de durată. Totuși, tu îl poți facilita. Această convingere are un scop precis; până când nu vei dori tu însuți acest lucru, forța de convingere îți va provoca o suferință intensă. Astfel, procesul influențează atât viteza, cât și calitatea înaintării.

Poți evita problemele și îți poți accelera dezvoltarea. Intelectul ți-a fost dat tocmai pentru a putea realiza totul mai repede. De fapt, în interiorul omului are loc o schimbare în calitatea înaintării.

În acest fel, Creatorul face totul, în timp ce omul își determină doar atitudinea. Totuși, prin determinarea acelei atitudini, omul face totul, deoarece atitudinea este Kli-ul (vasul). Nu este dorința creată de Creator și nici lumina pe care o trimite El, ci este tocmai atitudinea ta, care la urma urmei, este consecința efortului tău.

Dacă nu depui efort, iar Creatorul (prin întâlnirea dintre Kli și lumină) te obligă să efectuezi o acțiune, atunci acea acțiune nu va fi considerată a ta, și în cele din urmă, va lucra în detrimentul tău. De fiecare dată când nu reușești să-ți aliniezi dorința cu dorința Sa pentru a participa la acțiune împreună cu El, vei resimți durere și suferință, deoarece tocmai această aliniere este cea care constituie Kli-ul.

Din  Lecția zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaș – Art.35, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Cel care nu are fii’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este corectarea Bina – Hafeţ Hesed (cel care dorește să dăruiască) – atât de puternică, încât poate depăși dorința de a primi?

Răspuns: Dorința de a primi este imensă. Ea corespunde Creatorului; într-adevăr, El a creat dorința de a primi pentru a sta în opoziție cu toată forța, toată puterea și tot ceea ce există în Creator. „Dumnezeu a creat una în opoziție cu cealaltă.”

Altfel, dorința de a primi nu ar avea capacitatea de a cuprinde întregul Creator, toată lumina care se revelează, și în plus, capacitatea Lui de a dărui în schimb.

În interiorul dorinței de a primi există o capacitate puternică, ce corespunde exact Creatorului. Lumina a creat vasul în concordanță cu măreția Sa, cu tot ceea ce este cuprins în lumină. Chiar și Dăruitorul Se află în această lumină și Se plasează în interiorul vasului. Totul se revelează, însă treptat. Dar în lumina care a existat în gândul creației, totul era deja cuprins: toate luminile, toate zilele și întreaga evoluție, așa cum este scris: „El a văzut de la un capăt al lumii până la celălalt.”

Când Creatorul a creat dorința de a primi prin intermediul luminii, El a inclus deja în lumină plăcerea pe care intenționa să o ofere și S-a plasat pe Sine în ea, cu toate calitățile Sale. A pus chiar și dorința Sa de a oferi plăcere în interiorul acesteia, astfel încât creația să lucreze cu ea și – nu doar să tindă spre plăceri – ci să dorească și ea ca ea însăși să ofere plăcere, asemenea Creatorului. Toate aceste lucruri sunt cuprinse în lumină. Și toate acestea, asemenea unui sigiliu și amprentei sale, trec în dorința de a primi; ele trebuie doar să fie revelate treptat.

Așadar, de unde provine o asemenea putere enormă în Hasadim (atributele dăruirii), când este vorba doar despre Hesed (bunăvoință/dăruire), care dorește pur și simplu să dăruiască? De unde vine o forță atât de mare pentru a acționa împotriva dorinței de a primi?

La prima vedere, acest lucru pare imposibil. De aceea, a avut loc o coborâre de Sus în jos, din lumea Infinitului până în această lume. Ce înseamnă această coborâre? Înseamnă îndepărtarea de starea de infinit către cea mai mică stare posibilă în raport cu infinitul. Iar din această stare, în care infinitul se dezvăluie doar într-o măsură infimă – să spunem, o miliardime din lumea infinitului – omul începe să aplice o restricție, după care realizează acțiuni de dăruire de dragul dăruirii și de primire de dragul dăruirii asupra acestei porțiuni reprezentând o miliardime.

Apoi, îi sunt încredințate două sau trei părți din acest miliard; acest proces este numit apropierea de infinit pe scara treptelor, unde fiecare treaptă reprezintă o anumită porțiune din starea de infinit: o miliardime, două miliardimi și așa mai departe. Iar la fiecare treaptă, este necesară aplicarea unor restricții, întocmai ca în starea de infinit.

Din  Lecția zilnică de Cabala 25/08/26, Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→