Întrebare: Vedem acțiuni, dar nu vedem intenţii. Este posibil să vedem vreodată magnitudinea intenției și cât de mare este în raport cu magnitudinea acțiunii?

Răspuns: Un Kli (vas) poate simți cât de mare este intenția conform principiului „Din acțiunile Tale Te cunoaștem”. Cum pot aprecia o mamă care dăruiește și dăruiește dacă eu doar primesc și primesc și nu am nicio calitate a dăruirii?

Când încep să învăț ce înseamnă a dărui sau când cresc și aceleași dorințe pe care le-a avut mama mea apar în mine la nivel animalic, atunci îmi amintesc ce a făcut mama mea pentru mine, înțeleg cât de mult mă iubește și îi înțeleg intențiile. Pot discerne intențiile unui om doar dacă am și eu aceleași intenții.

Nu poate exista nicio adeziune (Dvekut) în dorința de a primi. Toată lumea rămâne constant în dorința sa de a primi, care nu se schimbă. Dar dorința de a dărui, numită intenție mai presus de dorința de a primi, se schimbă. Schimbându-mi intenția, ceea ce înseamnă schimbarea dorinței de a dărui, pot înțelege un alt om și intențiile lui.

Creatorul nu are nici intenții, nici acțiuni. Numai în relație cu noi acțiunile Sale pot părea rele, doar pentru a fi revelate mai târziu ca fiind bune. Este aşa, pentru că Îl atingem prin propriile noastre Kelim (vase). Simțirea noastră este împărțită în Kli și intenție. O acțiune poate fi una de primire, în timp ce intenția, forma acțiunii, este una de dăruire. Prin urmare, putem avea părți în noi care sunt opuse una față de cealaltă. Dar nu există nimic asemănător în Creator.

Întrucât primim de la El în Kelim ale noastre, împărțim și ceea ce primim în două părți: cum este simțit în Kelim ale noastre și cum este simțit în conștiința noastră, în percepția noastră asupra intenției. Am putea crede că Creatorul acționează rău, chiar dacă intenția Lui este bună. Dar din partea Lui există o singură acțiune directă.

Când pot primi direct ceea ce emană de la El? Când ating aceeași intenție ca și El, iar Kli-ul meu percepe imediat expresia sa corectă, directă. Atunci o descifrez nu prin Kelim ale mele de primire, ci numai conform intențiilor mele de a dărui.

Îmi amintesc că înainte de o operație la spital, un doctor s-a apropiat de mine, un bărbat înalt de doi metri și cântărind 120 de kilograme. Mi-a spus că urma să simt un disconfort, apoi s-a așezat peste mine și aproape m-a zdrobit. Cutia mea toracică era spulberată și a spus că va face o deschidere în ea. A luat ceva asemănător cu un burghiu și mi l-a înfipt în piept. Acest lucru a fost făcut fără anestezie, deoarece eram într-o stare care nu mai putea aștepta.

Am intrat și ieșit din conștiență, dar nu am simțit nicio ură față de el. Mai târziu, am vorbit despre asta, iar el a fost surprins că îmi amintesc tot ce se întâmplase. De obicei, oamenii își pierd complet conștiința. Dar eu mi-am amintit, și pentru mine, a fost o lecție foarte valoroasă. Omul îți provoacă o durere atât de mare încât vrei să mori pentru a scăpa de senzație, dar nu simți nicio ură față de el. Acest lucru demonstrează că intenția deține dominația absolută asupra acțiunii, chiar și în lumea noastră.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 23/07/26, Rabaş – Art.39, 1990-Ce înseamnă în muncă ‘Fiecare persoană care plânge Ierusalimul este răsplătită să vadă bucuria sa’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt Reşimot (înregistrările informaționale) separate unele de altele sau există un factor de legătură între ele care determină continuitatea dezvoltării?

Răspuns: Reşimot sunt conectate prin relații cauză-efect care își închid ciclul prin infinit. Acesta este motivul pentru care există o ascensiune spre infinit. În lumea noastră, în starea noastră actuală sau pe gradele spirituale, aceste stări nu sunt conectate în niciun fel. Există întotdeauna o prăpastie între Malchut superior și Keter inferior.

Este ca și cum aș felia treptat bucăți dintr-un cârnat și aș lucra puțin câte puțin, iar și iar, cu dorința de a primi. Când ajung la Malchut și completez această Avchana (discernământ interior) particulară, trec la următoarea Avchana, care începe în Keter și încep din nou munca.

Prin urmare, deși Malchut superior stă pe Keter inferior și îi transmite totul, aceasta nu înseamnă că există o conexiune între ele. Nu poate exista nicio conexiune între Keter și Malchut. O astfel de conexiune este posibilă doar acolo unde toate Ktarim (plural pentru Keter) și toate Malchuiot (plural pentru Malchut) sunt cu adevărat conectate împreună, adică în infinit. Acolo, la sfârșitul corectării, în starea „El și Numele Său sunt Unul”, ele sunt unite.

Dar când coboară la noi, nu există puncte de contact între ele. Starea noastră nu este încă corectată. Totuși, când este corectată, toate Ktarim și toate Malchuiot vor fi împreună, totul va fi unit, iar Malchuiot vor atinge Keter prin lumina reflectată. De fapt, de acolo vine la mine fiecare acțiune.

Omul trebuie să își îndeplinească fiecare acțiune în așa fel încât el, Creatorul, și acțiunea să fie una. Acest lucru este scris în scrisoarea lui Baal HaSulam de la pagina 64. Acesta este tocmai conceptul prin care tu, ca să spunem așa, stabilești o conexiune cu infinitul, și după ce ai stabilit-o, te întorci la starea ta actuală pentru a îndeplini acțiunea.

Atunci, decalajul dintre acțiunile tale va fi autentic. Pe de o parte, îl percepi exact ca o breșă, în timp ce, pe de altă parte, construiești o punte peste ea prin adevăratul punct din infinit.

Întrebare: Dar unde este conexiunea cauză-efect aici?

Răspuns: Aceste Reşimot există în infinit. Imaginează-ți un punct. În interiorul acestui punct se află toate Reşimot ale tale, toate Avchanot (discernămintele) tale și toate stările prin care trebuie să treci, adică în esență, realizarea acestor Reşimot. Și totul există împreună cu Creatorul în starea „El și Numele Său sunt Unul”.

Trage un milion de raze în jos din acest punct, reprezentând un milion de stări. Fiecare este o realizare particulară, parțială a aceluiași punct de conexiune, „El și Numele Său sunt Unul”. Și când completezi realizarea unei anumite acțiuni, te întorci ca să spunem așa, la infinit, iei din această totalitate următoarea Reşimo în secvență și o realizezi din nou.

Singurul lucru este că infinitul este în tine, iar breșele dintre Reşimot există doar în percepția ta.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este valoarea dezvoltării umane de-a lungul a milioane de ani ca animal, până în momentul în care a primit un suflet?

Răspuns: Corpurile biologice se dezvoltă conform acelorași legi după care s-au format Pământul și întregul univers: prin etapele „mineral-vegetal-animal-uman”.

Întrebare: La un moment dat, a fost imprimat un suflet în acest animal?

Răspuns: Nu. Kelim, dorințele, începând să crească de la zero, construiesc materialul extern conform dorinței interioare.

Vă întrebați care este diferența dintre omul antic și noi. Diferenţa constă în revelarea dorinței. Acum un milion de ani, gena spirituală era practic imperceptibilă. Era nevoie doar de lucruri animalice: hrană, sex, familie, adăpost. Cu cât nivelul de dezvoltare este mai scăzut, cu atât este nevoie de mai mult timp, în timp ce în etapele superioare dezvoltarea are loc mult mai rapid.

Acest proces seamănă cu o piramidă. Prin urmare, dezvoltarea omului antic a durat multe mii de ani, să zicem o jumătate de milion, nu contează. Apoi dorințele au atins stări mai avansate: de la plăceri animalice la bani, onoare și cunoaștere.

Și acum vezi cum se accelerează dezvoltarea dorințelor în zilele noastre și ce forme din ce în ce mai extreme iau. Lumea își atinge extremele, iar acest lucru se întâmplă pentru că toate părțile sale devin conectate. Uită-te la ce duce acest lucru: unul devine parte din altul, suferă și se bucură prin asta.

Vom vedea că în fiecare zi acest lucru va lua forme atât de nemaivăzute încât va fi neclar cum se va termina totul. Acest lucru se va întâmpla în întreaga lume, nu doar ție personal. Vei începe să te trezești dimineața fără să știi ce se va întâmpla seara: Vom exploda cu toții sau vom trăi, și dacă trăim, atunci cum? Și așa va fi în întreaga lume, în fiecare zi. Va fi „distracție”. Vedem că existența noastră va deveni în curând așa.

Și ceea ce este surprinzător este că ne vom obișnui cu toate acestea. Vei putea îndura orice, acceptând-o ca pe ceva obișnuit. Chiar până la punctul în care, rămânând în viață în acest moment, nu te vei mai gândi la următorul. Nu vei mai gândi.

Oamenii spun: „De ce să ne gândim la mâine?” Ei bine, mâine va deveni următorul moment și toată lumea va trăi așa până când timpul va dispărea. Aceasta va fi definiția interioară corectă a timpului: prin el vom simți cu adevărat că este posibil să ne eliberăm de dorința de a primi.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt „îngerii”?

Răspuns: Îngerii sunt forțe auxiliare sub a căror influență dorința devine corectă și întreagă: ea cere forțele, corectarea și împlinirea.

Dorința în sine este incapabilă să îndeplinească nicio acțiune în afară de a simți și a se simți pe sine. Acest lucru este similar cu modul în care funcționează organele noastre de simț. Ele reacționează în funcție de similaritatea calităților, percepând ceva care acționează asupra lor din exterior. În afară de această reacție la o schimbare de stare, dorința nu este capabilă de nimic altceva; totuși, simțirea din interiorul dorinței în sine constituie acțiunea.

Ce este acțiunea? În fiecare dintre stările sale, dorința atinge o anumită limită de simțire (adică, de realizare) simțind acea stare în toate aspectele sale, iar Reşimot (înregistrările informaționale) ale următoarei stări îi sunt dezvăluite. Apoi, dorința trece în ea și începe să-i simtă influența, până când își dă seama că a atins limita și a experimentat pe deplin această stare, și apoi merge mai departe.

Rezultă că dorința în sine este capabilă doar să simtă ceea ce i se întâmplă. Și dacă da, ce se schimbă, de fapt? Reşimot sunt revelate dorinței. Prin interacțiunea unei Reşimo cu lumina înconjurătoare, acesta trezește un anumit fenomen, un sentiment sau o simțire, în cadrul dorinței.

Simțirea este un fenomen care apare prin interacțiunea unei Reşimo și a luminii din cadrul dorinței generale. Aceasta nu este creație încă, ci mai degrabă un anumit material creat de Creator, în care El a plasat Reşimot – etape sau stări de dezvoltare – iar lumina care acționează asupra acestor stări le dezvoltă. Totuși, nu există nimic aici care să poată fi numit creație.

Și deși acest material este capabil de simțire, nu poate fi numit creație, deoarece rămâne sub autoritatea Creatorului și nici măcar nu simte prezența Lui. Ea percepe doar prezența sau absența plăcerii pe baza Reşimot ale sale.

O Reşimo este o amintire a unei stări de absență a împlinirii, gol (Hisaron) și a împlinirii, plăcere. Când Reşimot sunt realizate, plăcerea este simțită asupra Hisaron (lipsei).

Creația care poate apărea într-o astfel de situație este o relație specifică a dorinței – care implică Reşimot ale sale și lumina care acționează asupra ei – îndreptată nu doar către plăcerea în sine, ci către sursa plăcerii. Și aceasta vine de Sus; altfel, de unde ar putea apărea brusc o astfel de atitudine în dorință? Cum ar putea crea ceva fundamental nou în interiorul ei, care nu existase anterior? Este aşa, pentru că, odată cu lumina, sursa sa este dezvăluită.

Pe de altă parte, materialului care se dezvoltă sub influența Reşimot i se dă capacitatea de a determina singur că, în primul rând vrea să se dezvolte pentru a cunoaște sursa, pentru a simți dăruitorul împlinirii, mai degrabă decât împlinirea în sine, și de asemenea, pentru a determina ritmul dezvoltării sale.

În lumea spirituală, nu există conceptul de timp; timpul este o funcție a dorinței. Prin urmare, intensitatea dorinței de a-l simți pe cel care o umple, ceea ce se numește gazdă, accelerează dezvoltarea dorinței pe măsură ce aceasta se dezvăluie din ce în ce mai mult în fața Creatorului.

Cu alte cuvinte, există o dorință pe care se construiește o altă dorință, și pe aceasta, la rândul ei, se creează o altă dorință. Mai întâi vine dorința primară pentru plăceri; apoi dorința de a-L atinge pe Dăruitor și în final, dorința de a fi similar cu Dăruitorul. Doar a treia dorință poate fi numită o creație independentă.

Utilizarea celor două dorințe naturale anterioare, și anume dorința de împlinire și dorința de a simți gazda (ambele incluse în dorința generală), pentru a determina gradul de echivalență cu Dăruitorul, este ceea ce este cunoscut sub numele de „îngeri”, mijloacele de a atinge Dvekut, adeziunea.

Există îngeri care par să acționeze împotriva adeziunii și există cei care promovează adeziunea, deoarece fiecare stare este simțită și pusă în acțiune doar prin două forme opuse de atitudine față de ea; altfel, este imposibil să acționezi.

Întrucât aceste forțe nu pot controla starea independent una de cealaltă, există ceea ce se numesc îngeri buni și răi, forțe opuse, prin care devine posibil să se determine cu precizie direcția către scop.

Îngerii nu sunt o creație separată, ceva creat în afara dorinței de a primi și a luminii. Ei sunt pur și simplu utilizarea intenționată a dorinței de a primi și a luminii. Adică sunt forțe particulare, temporare, care sunt folosite în diverse stări în scopul avansării.

Cu alte cuvinte, în orice stare în care s-ar putea afla creația, aceste forțe acționează asupra ei astfel încât să primească tot ce are nevoie pentru acea stare, pentru a-și percepe propria condiție și a putea avansa. În linii mari, se poate spune că tot ceea ce exercită o influență asupra creației – atât mediul său intern, cât și cel extern – este denumit „îngeri”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/07/26, Rabaș – Art.34, 1990-Ce sunt în muncă Vasele unui laic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 208

Cum este structurat vasul nostru după ce trecem bariera?

Dacă trecem bariera, înseamnă că am intrat în cel mai scăzut grad spiritual, unde 125 de grade ne separă încă de Creator. Acestea sunt 125 de ecrane care Îl ascund pe Creator de noi. Cu alte cuvinte, trebuie să ne corectăm pe noi înșine, calitățile noastre, de 125 de ori.

La fiecare grad în care existăm, „Eul” nostru este un vas compus din două părți:

1. 248 de organe – părți, dorințe, în care putem efectua corectări, corespunzătoare lui Galgalta ve Eynaim.
2. 365 de tendoane – dorințe în care nu putem efectua corectări, corespunzătoare AHP.

Acesta este întregul vas spiritual; este format din zece Sfirot. La fiecare grad, trebuie să examinăm toate dorințele noastre, atât deasupra Haze, cât și sub Haze („Haze” este diviziunea dintre Galgalta ve Eynaim și AHP) și să le corectăm.

Când totalitatea dorințelor este corectată, am finalizat acea corectare și dobândim un ecran. Apoi suntem răsplătiți cu o nouă umplere, ceea ce înseamnă că am urcat la un nou grad. La noul grad, avem din nou dorințe noi pentru 248 de organe și 365 de tendoane, ș încă o dată, relația noastră cu acestea este diferită de înainte, și din nou, toate corectările sunt efectuate.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→