După distrugerea celui de-al Doilea Templu, au mai rămas câțiva oameni, precum Rabi Șimon, care a început să scrie cărți și să sfătuiască națiunea cu privire la ce ar trebui să facă. Ei au îndrumat această națiune care se deconectase de la nivelul său spiritual să adere la un sistem bazat pe acțiuni fizice corespunzătoare celor spirituale.

Anterior, toată lumea se ruga cu o rugăciune a inimii; acum, o carte de rugăciuni a fost scrisă pentru ei. Multe lucruri care nu existau înainte erau acum definite de instrucțiuni despre cum să acționeze la nivel material. Era necesar să se definească limitele „animalului”, care nu mai simțea limitele stabilite de lumea spirituală și își căuta propria încadrare – pentru a oferi un cadru existenței sale. Acest lucru s-a realizat prin cartea Şulchan Aruch și alte texte.

Astfel, situația care a persistat timp de milenii poate fi descrisă ca fiind răul mai mic. Omul care există la nivel material, care nu are niciun contact cu spiritualitatea și nicio percepție a luminii înconjurătoare, crede în mod natural că nimic altceva nu este posibil.

El crede că, respectând Tora și poruncile, face tot ce este posibil. Într-un fel, el face tot ce este posibil. El nu are nicio simţire că este posibilă vreo altă corectare. Ce se întâmplă dacă punctul din inimă nu s-a manifestat încă?

De aceea, unii au o Tora, iar alții alta. Pentru unii este externă, pentru alții este internă. Când vorbim despre partea interioară a Torei, vorbim despre motivul pentru care omul are nevoie de Tora în primul rând: fie pentru corectarea internă, care este declanșată de un punct din inimă, fie pentru corectarea externă, care este determinată de dorința de a ști ce să facă cu mâinile și picioarele și ce cuvinte să spună.

De exemplu, aveți o carte despre calomnie. Să luăm o singură stipulare: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, și dintr-o dată, ai nevoie de toate aceste cărți și enciclopedii pentru a ști exact ce se poate spune în legătură cu aceasta și ce nu.

Legea însă, spune un singur lucru: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Fă un efort să faci asta, asta este tot. Despre ce cărți am putea vorbi? Totuși, atunci când treceți de la munca interioară la munca exterioară, trebuie să dați fiecărui lucru o definiție externă, astfel încât să știți care forme ale manifestării sale sunt interzise, ​​atunci amendamentele încep să se înmulțească. Intern, există o singură lege: legea adeziunii, a asemănării de formă.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 12/08/26, Rabaş – Art.14, 1984-Omul trebuie să vândă întotdeauna tot ceea ce are și să se căsătorească cu fiica unui discipol înțelept

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →