În lumea noastră, presupunem că există o dorință, iar în cadrul dorinței o plăcere; că sunt două lucruri separate. Într-adevăr, așa funcționează în dorința de a primi. Dar în dorința de a dărui, nu este așa.

Dorința de a dărui este însăși plăcerea. Dar din moment ce omul o construiește pe dorința de a primi, avem de-a face cu grade de corectare: măsura în care o parte din dorința de a primi participă la aspirația de a fi ca dăruitorul.

Kelim (vasele) sunt cele care contează cel mai mult, în timp ce lumina superioară este în repaus absolut. Prin urmare, omul trebuie să tindă către Kelim corecte, către simțirea corectă pe care ar trebui să o aibă tot timpul în relație cu Creatorul.

Începutul corectării se numește „Toți cei care jelesc Ierusalimul”. Este atunci când omul înțelege care este natura durerii sale, la ce se referă, ce înseamnă conceptul „Ierusalim”, ce este distrugerea Ierusalimului și care este acest concept spiritual pentru care trebuie să jelească și care trebuie să se realizeze în interiorul lui în forma corectă.

Dacă omulîși construiește un astfel de Kli, atunci desigur, nu i se cere nimic mai mult și este răsplătit cu corectarea acestui Kli în funcție de măsura doliului său, deoarece doliul său este îndreptat către egoul său, împotriva dorinței sale de a primi, împotriva tuturor calităților numite „Ierusalimul ruinat”.

Și când regretă acest lucru (acest regret se numește ridicarea de MAN), omul este răsplătit cu corectarea acestei MAN, de Sus. Lumina aduce corectarea, adică un ecran peste acele Kelim care jelesc pentru că se află în starea Ierusalimului ruinat, în dorința de a primi.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 23/07/26, Rabaş – Art.39, 1990-Ce înseamnă în muncă ‘Fiecare persoană care plânge Ierusalimul este răsplătită să vadă bucuria sa’

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →