Întrebare: Când se transformă dorința (nevoia) mea într-o rugăciune?

Răspuns: Dorința care sălășluiește în inimă este rugăciunea. Ea nu necesită mijloace suplimentare pentru a deveni una. Nu-mi scot dorința din inimă, nu o pun într-un plic și nu o trimit Creatorului..

Dorința prezentă în inima mea este primită instantaneu de Creator, deoarece Creatorul și cu mine locuim împreună în acea inimă. Fie că vreau eu, fie că nu, Creatorul este prezent în mine.

Cu ajutorul luminii înconjurătoare, în mod conștient, prin propria mea liberă alegere, îmi corectez treptat dorința, astfel încât de fiecare dată când este simțită mai acut, devine mai precis îndreptată către scopul vieții și nu se mai abate către numeroasele obiective false cu care nu doresc să-mi irosesc viața.

Lumina înconjurătoare mă ajută să-mi direcționez dorința către ținta potrivită, către ea însăși. Lumina înconjurătoare este sursa unei frecvențe unice și vreau ca inima mea, ca un radar, să se acorde doar la acel emițător, să primească doar sursa acelor unde și nicio alta.

Există milioane de alte frecvențe în jurul meu care m-ar putea influența, dar vreau să mă acordez doar la această undă specială. Cum se poate face acest lucru? Prin intermediul aceleiași lumini înconjurătoare: vreau ca ea să creeze în mine nevoia de ea însăși.

[359123]
Din Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →