Întrebare: Ce ar trebui să-I cerem Creatorului? Ar trebui să cerem să avem dorința corectă?

Răspuns: Avem nevoie de două lucruri. În primul rând, să jelim faptul că ne aflăm în Kelim sfărâmate, cu alte cuvinte, că ne gândim doar la noi înșine și vrem să ne împlinim doar pe noi înșine.

În al doilea rând, avem nevoie de o conștientizare a măreției Creatorului, a măreției calității dăruirii, care ar trebui să ne ducă la o aspirație pentru „Ierusalimul reconstruit”. Cu alte cuvinte, nu este suficient să regretăm că ne aflăm într-o stare de rău; trebuie să aspirăm și la o stare de bine.

Această lucrare are loc în conformitate cu două tipuri de Reşimot  (înregistrări spirituale) care trebuie să existe în noi: Reşimo de Aviut și Reşimo de Hitlabşut – o Reşimo din Kli și o Reşimo din lumină.

Reşimo din Kli arată starea în care se află Kli-ul în comparație cu starea în care ar trebui să fie. Reşimo din lumină arată care ar trebui să fie natura atitudinii mele față de Creator, astfel încât să mă aducă la realizarea faptului că Creatorul este idealul, perfecțiunea.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 23/07/26, Rabaş – Art.39, 1990-Ce înseamnă în muncă ‘Fiecare persoană care plânge Ierusalimul este răsplătită să vadă bucuria sa’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este corectarea spargerii doar un mijloc de a atinge o măreție și mai mare a Creatorului?

Răspuns: Întreaga spargere constă în lipsa de conștientizare a acelei măreții, iar toată corectarea constă în realizarea acelei măreții, deoarece Masach (ecranul), pe care îl numim intenția de dragul dăruirii, este construit în noi ca urmare a respectului pe care îl avem pentru Creator, măsura în care Îl prețuiesc mai mult decât dorința mea de a primi, măsura în care Îl prețuiesc mai mult decât pe mine însumi. Totul depinde de atitudinea mea față de acest lucru.

Întrebare: Cum putem vedea măreția intenției?

Răspuns: Măreția intenției este un rezultat al măreției Creatorului. Nu putem măsura măreția intențiilor în sine. Întrebați cum este posibil să măsurăm lumina, să măsurăm cât de mare sau mică este? La urma urmei, intenția este lumină.

Pot măsura acest lucru doar în funcție de Kelim (vase); nu am altă posibilitate. În ce măsură Kelim se pot alătura intenției de dragul dăruirii, în ce măsură linia stângă poate fi inclusă în linia dreaptă, în esență, este capacitatea mea de a rămâne în intenție.

Eu măsor totul conform Kelim. Nu știu deloc ce este lumina. Există un anumit fenomen în Kelim ale mele și aceasta este ceea ce numesc lumină. Prin urmare, toată munca noastră este prin Kelim.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 23/07/26, Rabaş – Art.39, 1990-Ce înseamnă în muncă ‘Fiecare persoană care plânge Ierusalimul este răsplătită să vadă bucuria sa’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vedem acțiuni, dar nu vedem intenţii. Este posibil să vedem vreodată magnitudinea intenției și cât de mare este în raport cu magnitudinea acțiunii?

Răspuns: Un Kli (vas) poate simți cât de mare este intenția conform principiului „Din acțiunile Tale Te cunoaștem”. Cum pot aprecia o mamă care dăruiește și dăruiește dacă eu doar primesc și primesc și nu am nicio calitate a dăruirii?

Când încep să învăț ce înseamnă a dărui sau când cresc și aceleași dorințe pe care le-a avut mama mea apar în mine la nivel animalic, atunci îmi amintesc ce a făcut mama mea pentru mine, înțeleg cât de mult mă iubește și îi înțeleg intențiile. Pot discerne intențiile unui om doar dacă am și eu aceleași intenții.

Nu poate exista nicio adeziune (Dvekut) în dorința de a primi. Toată lumea rămâne constant în dorința sa de a primi, care nu se schimbă. Dar dorința de a dărui, numită intenție mai presus de dorința de a primi, se schimbă. Schimbându-mi intenția, ceea ce înseamnă schimbarea dorinței de a dărui, pot înțelege un alt om și intențiile lui.

Creatorul nu are nici intenții, nici acțiuni. Numai în relație cu noi acțiunile Sale pot părea rele, doar pentru a fi revelate mai târziu ca fiind bune. Este aşa, pentru că Îl atingem prin propriile noastre Kelim (vase). Simțirea noastră este împărțită în Kli și intenție. O acțiune poate fi una de primire, în timp ce intenția, forma acțiunii, este una de dăruire. Prin urmare, putem avea părți în noi care sunt opuse una față de cealaltă. Dar nu există nimic asemănător în Creator.

Întrucât primim de la El în Kelim ale noastre, împărțim și ceea ce primim în două părți: cum este simțit în Kelim ale noastre și cum este simțit în conștiința noastră, în percepția noastră asupra intenției. Am putea crede că Creatorul acționează rău, chiar dacă intenția Lui este bună. Dar din partea Lui există o singură acțiune directă.

Când pot primi direct ceea ce emană de la El? Când ating aceeași intenție ca și El, iar Kli-ul meu percepe imediat expresia sa corectă, directă. Atunci o descifrez nu prin Kelim ale mele de primire, ci numai conform intențiilor mele de a dărui.

Îmi amintesc că înainte de o operație la spital, un doctor s-a apropiat de mine, un bărbat înalt de doi metri și cântărind 120 de kilograme. Mi-a spus că urma să simt un disconfort, apoi s-a așezat peste mine și aproape m-a zdrobit. Cutia mea toracică era spulberată și a spus că va face o deschidere în ea. A luat ceva asemănător cu un burghiu și mi l-a înfipt în piept. Acest lucru a fost făcut fără anestezie, deoarece eram într-o stare care nu mai putea aștepta.

Am intrat și ieșit din conștiență, dar nu am simțit nicio ură față de el. Mai târziu, am vorbit despre asta, iar el a fost surprins că îmi amintesc tot ce se întâmplase. De obicei, oamenii își pierd complet conștiința. Dar eu mi-am amintit, și pentru mine, a fost o lecție foarte valoroasă. Omul îți provoacă o durere atât de mare încât vrei să mori pentru a scăpa de senzație, dar nu simți nicio ură față de el. Acest lucru demonstrează că intenția deține dominația absolută asupra acțiunii, chiar și în lumea noastră.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 23/07/26, Rabaş – Art.39, 1990-Ce înseamnă în muncă ‘Fiecare persoană care plânge Ierusalimul este răsplătită să vadă bucuria sa’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt Reşimot (înregistrările informaționale) separate unele de altele sau există un factor de legătură între ele care determină continuitatea dezvoltării?

Răspuns: Reşimot sunt conectate prin relații cauză-efect care își închid ciclul prin infinit. Acesta este motivul pentru care există o ascensiune spre infinit. În lumea noastră, în starea noastră actuală sau pe gradele spirituale, aceste stări nu sunt conectate în niciun fel. Există întotdeauna o prăpastie între Malchut superior și Keter inferior.

Este ca și cum aș felia treptat bucăți dintr-un cârnat și aș lucra puțin câte puțin, iar și iar, cu dorința de a primi. Când ajung la Malchut și completez această Avchana (discernământ interior) particulară, trec la următoarea Avchana, care începe în Keter și încep din nou munca.

Prin urmare, deși Malchut superior stă pe Keter inferior și îi transmite totul, aceasta nu înseamnă că există o conexiune între ele. Nu poate exista nicio conexiune între Keter și Malchut. O astfel de conexiune este posibilă doar acolo unde toate Ktarim (plural pentru Keter) și toate Malchuiot (plural pentru Malchut) sunt cu adevărat conectate împreună, adică în infinit. Acolo, la sfârșitul corectării, în starea „El și Numele Său sunt Unul”, ele sunt unite.

Dar când coboară la noi, nu există puncte de contact între ele. Starea noastră nu este încă corectată. Totuși, când este corectată, toate Ktarim și toate Malchuiot vor fi împreună, totul va fi unit, iar Malchuiot vor atinge Keter prin lumina reflectată. De fapt, de acolo vine la mine fiecare acțiune.

Omul trebuie să își îndeplinească fiecare acțiune în așa fel încât el, Creatorul, și acțiunea să fie una. Acest lucru este scris în scrisoarea lui Baal HaSulam de la pagina 64. Acesta este tocmai conceptul prin care tu, ca să spunem așa, stabilești o conexiune cu infinitul, și după ce ai stabilit-o, te întorci la starea ta actuală pentru a îndeplini acțiunea.

Atunci, decalajul dintre acțiunile tale va fi autentic. Pe de o parte, îl percepi exact ca o breșă, în timp ce, pe de altă parte, construiești o punte peste ea prin adevăratul punct din infinit.

Întrebare: Dar unde este conexiunea cauză-efect aici?

Răspuns: Aceste Reşimot există în infinit. Imaginează-ți un punct. În interiorul acestui punct se află toate Reşimot ale tale, toate Avchanot (discernămintele) tale și toate stările prin care trebuie să treci, adică în esență, realizarea acestor Reşimot. Și totul există împreună cu Creatorul în starea „El și Numele Său sunt Unul”.

Trage un milion de raze în jos din acest punct, reprezentând un milion de stări. Fiecare este o realizare particulară, parțială a aceluiași punct de conexiune, „El și Numele Său sunt Unul”. Și când completezi realizarea unei anumite acțiuni, te întorci ca să spunem așa, la infinit, iei din această totalitate următoarea Reşimo în secvență și o realizezi din nou.

Singurul lucru este că infinitul este în tine, iar breșele dintre Reşimot există doar în percepția ta.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este valoarea dezvoltării umane de-a lungul a milioane de ani ca animal, până în momentul în care a primit un suflet?

Răspuns: Corpurile biologice se dezvoltă conform acelorași legi după care s-au format Pământul și întregul univers: prin etapele „mineral-vegetal-animal-uman”.

Întrebare: La un moment dat, a fost imprimat un suflet în acest animal?

Răspuns: Nu. Kelim, dorințele, începând să crească de la zero, construiesc materialul extern conform dorinței interioare.

Vă întrebați care este diferența dintre omul antic și noi. Diferenţa constă în revelarea dorinței. Acum un milion de ani, gena spirituală era practic imperceptibilă. Era nevoie doar de lucruri animalice: hrană, sex, familie, adăpost. Cu cât nivelul de dezvoltare este mai scăzut, cu atât este nevoie de mai mult timp, în timp ce în etapele superioare dezvoltarea are loc mult mai rapid.

Acest proces seamănă cu o piramidă. Prin urmare, dezvoltarea omului antic a durat multe mii de ani, să zicem o jumătate de milion, nu contează. Apoi dorințele au atins stări mai avansate: de la plăceri animalice la bani, onoare și cunoaștere.

Și acum vezi cum se accelerează dezvoltarea dorințelor în zilele noastre și ce forme din ce în ce mai extreme iau. Lumea își atinge extremele, iar acest lucru se întâmplă pentru că toate părțile sale devin conectate. Uită-te la ce duce acest lucru: unul devine parte din altul, suferă și se bucură prin asta.

Vom vedea că în fiecare zi acest lucru va lua forme atât de nemaivăzute încât va fi neclar cum se va termina totul. Acest lucru se va întâmpla în întreaga lume, nu doar ție personal. Vei începe să te trezești dimineața fără să știi ce se va întâmpla seara: Vom exploda cu toții sau vom trăi, și dacă trăim, atunci cum? Și așa va fi în întreaga lume, în fiecare zi. Va fi „distracție”. Vedem că existența noastră va deveni în curând așa.

Și ceea ce este surprinzător este că ne vom obișnui cu toate acestea. Vei putea îndura orice, acceptând-o ca pe ceva obișnuit. Chiar până la punctul în care, rămânând în viață în acest moment, nu te vei mai gândi la următorul. Nu vei mai gândi.

Oamenii spun: „De ce să ne gândim la mâine?” Ei bine, mâine va deveni următorul moment și toată lumea va trăi așa până când timpul va dispărea. Aceasta va fi definiția interioară corectă a timpului: prin el vom simți cu adevărat că este posibil să ne eliberăm de dorința de a primi.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt „îngerii”?

Răspuns: Îngerii sunt forțe auxiliare sub a căror influență dorința devine corectă și întreagă: ea cere forțele, corectarea și împlinirea.

Dorința în sine este incapabilă să îndeplinească nicio acțiune în afară de a simți și a se simți pe sine. Acest lucru este similar cu modul în care funcționează organele noastre de simț. Ele reacționează în funcție de similaritatea calităților, percepând ceva care acționează asupra lor din exterior. În afară de această reacție la o schimbare de stare, dorința nu este capabilă de nimic altceva; totuși, simțirea din interiorul dorinței în sine constituie acțiunea.

Ce este acțiunea? În fiecare dintre stările sale, dorința atinge o anumită limită de simțire (adică, de realizare) simțind acea stare în toate aspectele sale, iar Reşimot (înregistrările informaționale) ale următoarei stări îi sunt dezvăluite. Apoi, dorința trece în ea și începe să-i simtă influența, până când își dă seama că a atins limita și a experimentat pe deplin această stare, și apoi merge mai departe.

Rezultă că dorința în sine este capabilă doar să simtă ceea ce i se întâmplă. Și dacă da, ce se schimbă, de fapt? Reşimot sunt revelate dorinței. Prin interacțiunea unei Reşimo cu lumina înconjurătoare, acesta trezește un anumit fenomen, un sentiment sau o simțire, în cadrul dorinței.

Simțirea este un fenomen care apare prin interacțiunea unei Reşimo și a luminii din cadrul dorinței generale. Aceasta nu este creație încă, ci mai degrabă un anumit material creat de Creator, în care El a plasat Reşimot – etape sau stări de dezvoltare – iar lumina care acționează asupra acestor stări le dezvoltă. Totuși, nu există nimic aici care să poată fi numit creație.

Și deși acest material este capabil de simțire, nu poate fi numit creație, deoarece rămâne sub autoritatea Creatorului și nici măcar nu simte prezența Lui. Ea percepe doar prezența sau absența plăcerii pe baza Reşimot ale sale.

O Reşimo este o amintire a unei stări de absență a împlinirii, gol (Hisaron) și a împlinirii, plăcere. Când Reşimot sunt realizate, plăcerea este simțită asupra Hisaron (lipsei).

Creația care poate apărea într-o astfel de situație este o relație specifică a dorinței – care implică Reşimot ale sale și lumina care acționează asupra ei – îndreptată nu doar către plăcerea în sine, ci către sursa plăcerii. Și aceasta vine de Sus; altfel, de unde ar putea apărea brusc o astfel de atitudine în dorință? Cum ar putea crea ceva fundamental nou în interiorul ei, care nu existase anterior? Este aşa, pentru că, odată cu lumina, sursa sa este dezvăluită.

Pe de altă parte, materialului care se dezvoltă sub influența Reşimot i se dă capacitatea de a determina singur că, în primul rând vrea să se dezvolte pentru a cunoaște sursa, pentru a simți dăruitorul împlinirii, mai degrabă decât împlinirea în sine, și de asemenea, pentru a determina ritmul dezvoltării sale.

În lumea spirituală, nu există conceptul de timp; timpul este o funcție a dorinței. Prin urmare, intensitatea dorinței de a-l simți pe cel care o umple, ceea ce se numește gazdă, accelerează dezvoltarea dorinței pe măsură ce aceasta se dezvăluie din ce în ce mai mult în fața Creatorului.

Cu alte cuvinte, există o dorință pe care se construiește o altă dorință, și pe aceasta, la rândul ei, se creează o altă dorință. Mai întâi vine dorința primară pentru plăceri; apoi dorința de a-L atinge pe Dăruitor și în final, dorința de a fi similar cu Dăruitorul. Doar a treia dorință poate fi numită o creație independentă.

Utilizarea celor două dorințe naturale anterioare, și anume dorința de împlinire și dorința de a simți gazda (ambele incluse în dorința generală), pentru a determina gradul de echivalență cu Dăruitorul, este ceea ce este cunoscut sub numele de „îngeri”, mijloacele de a atinge Dvekut, adeziunea.

Există îngeri care par să acționeze împotriva adeziunii și există cei care promovează adeziunea, deoarece fiecare stare este simțită și pusă în acțiune doar prin două forme opuse de atitudine față de ea; altfel, este imposibil să acționezi.

Întrucât aceste forțe nu pot controla starea independent una de cealaltă, există ceea ce se numesc îngeri buni și răi, forțe opuse, prin care devine posibil să se determine cu precizie direcția către scop.

Îngerii nu sunt o creație separată, ceva creat în afara dorinței de a primi și a luminii. Ei sunt pur și simplu utilizarea intenționată a dorinței de a primi și a luminii. Adică sunt forțe particulare, temporare, care sunt folosite în diverse stări în scopul avansării.

Cu alte cuvinte, în orice stare în care s-ar putea afla creația, aceste forțe acționează asupra ei astfel încât să primească tot ce are nevoie pentru acea stare, pentru a-și percepe propria condiție și a putea avansa. În linii mari, se poate spune că tot ceea ce exercită o influență asupra creației – atât mediul său intern, cât și cel extern – este denumit „îngeri”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/07/26, Rabaș – Art.34, 1990-Ce sunt în muncă Vasele unui laic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De unde provin Reşimot?

Răspuns: Reşimot (înregistrările informaționale spirituale) care există în noi sunt Reşimot din spargerea lui Adam HaRişon.

Odată, am existat în cea mai bună stare posibilă, dar am căzut și am pierdut totul: ecranele, intenția de a dărui, adeziunea cu Creatorul și senzația de împlinire. Acum mă găsesc în starea mea actuală.

Cu toate acestea, toate stările intermediare prin care am trecut în timpul coborârii mele rămân în mine și acum, prin propria mea alegere liberă, trebuie să le ating pe fiecare în ordine inversă. Trebuie să ajung la aceleași grade pe care am coborât.

Reşimot se trezesc în mine și nu am niciun control asupra lor. Mai întâi, se trezesc Reşimot ale dezvoltării animalice. Nici măcar nu sunt întrebat despre asta; pur și simplu mă dezvolt la nivel animalic timp de să zicem, un milion de ani.

Apoi, acum 5.000 de ani, sufletul meu a început să se dezvolte, și de la Avraam încolo, a început o nouă etapă graduală a dezvoltării sale. Această dezvoltare are loc în cadrul aceleiași dorințe de a primi, dar tot nu mi se cere nimic, pur și simplu realizez Reşimot care există în mine, și în acest sens, nu am nicio opțiune.

Reşimot au căzut în lumea animalică. Sufletul a coborât de la nivelul sfârșitului corectării până la Machsom (barieră) și apoi a căzut sub Machsom, în starea cea mai joasă. Acum, de la cel mai jos grad animalic, corporal, se ridică spre Machsom. Chiar înainte de Machsom, începe să simtă Achoraim (partea posterioară) a primului, cel mai jos grad spiritual, să zicem, AHP de Malchut al lumii Asia.

În inima mea, în dorințele mele, simt punctul din inimă, un punct al Achoraim de Malchut al lumii Asia și apoi intru într-o nouă etapă de dezvoltare, specială, unică. Simt o anumită dualitate: există două forțe, două stări, două lumi, doi factori care acționează asupra mea și sunt sub influența fie a uneia, fie a celeilalte, sau a ambelor împreună. Toate stările noastre provin din aceasta, și cu cât devin mai divizat între cele două, cu atât aceste stări devin mai insuportabile. După cum spune Rabaş, este bine să trăiești fie în lumea aceasta, fie în lumea viitoare, dar nu este nimic mai rău decât să atârni între cer și pământ.

Cu toate acestea, unii reușesc să obțină plăcere din ambele lumi: uitați-vă la oamenii religioși. În schimb, cei drepți ridică această lume la lumea superioară, și în mod similar, gustă plăcerea ambelor.

Din   Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: De fiecare dată când dezvălui cât de rău sunt, mă simt prost din cauza asta.

Răspunsul meu: Cu adevărat nu știm ce înseamnă să dăruiești sau spre ce avansăm. Totuși, conform a ceea ce mi se dezvăluie pe parcurs, pot vedea că avansez în direcția dăruirii, spre ceva opus naturii mele. Există semne care mă ajută să înțeleg acest lucru.

Nu știu cum avansez. De asemenea, nu știu cum acționează lumina înconjurătoare asupra mea. Nu știu de ce se schimbă ceva și vine la mine sau prin ce eforturi particulare se întâmplă acest lucru. Dar tu vezi că se întâmplă.

Da, în prezent nu știi cine sau ce lucrează asupra ta sau cum se face. Poate că ți se spune pur și simplu să depui eforturi pentru a te menține ocupat, în timp ce între timp se lucrează asupra ta. Nimic din toate acestea nu este important. Ceea ce este important este să vezi semnele care apar pe cale: revelația răului, atunci când percepi dorința de a primi ca fiind răul, suferi din cauza lui și îți este rușine de el. Și deși după aceea te descurci cu asta și continui să trăiești, totuși există momente când îl simți ca fiind rău.

Cu mintea ta, înțelegi că așa avansezi. De obicei, după revelarea răului și a unor astfel de stări, simți o reînnoire atât în ​​dorința de a dărui, cât și în dorința de a primi. Noi discernăminte interioare (Avchanot) vin la tine una opusă celeilalte. Experimentezi sclipiri – o nouă înțelegere, o nouă percepție, o nouă abordare. Acestea sunt exact semnele.

Firește, în etapa următoare, din nou nu știi încotro te îndrepți. Din nou devii confuz și tot intelectul și înțelepciunea ta anterioară nu te ajută și nu-ți oferă nimic. Dar dacă privești ceea ce ți se întâmplă ca semne, ca și cum ți-ar fi scris într-un manual de instrucțiuni că așa trebuie să fie, atunci te poți bucura de asta.

Nu ar trebui să te bucuri pentru că ești confuz, disperat sau epuizat, ci pentru că adevărul îți este revelat. Dacă te bucuri de starea în sine, atunci nu vei mai dori să avansezi mai departe și vei sta cu mâinile împreunate, consumându-te din interior. Nici măcar nu vei dori să te miști din locul tău. Asta nu e bine.

Nu este vorba de a fi nemulțumit de starea ta actuală, ci mai degrabă de a fi recunoscător că această stare a venit la tine, pentru că din ea poți continua să avansezi. Acesta este un semn că ești pe calea cea bună. Mai târziu, acestea vor deveni suferințele iubirii.

Adică, trebuie să lucrezi cu mintea, clarificând și analizând. Și deși ești încă sub stăpânirea dorinței tale de a primi, începi totuși să înțelegi care este dorința de a dărui în raport cu dorința de a primi.

Dacă începi să vezi asta, într-un anumit sens suferi din cauza dorinței tale de a primi; înseamnă că în acel loc lumina ți-a fost revelată. Atunci diferența dintre calitățile luminii și propriile tale calități trezește în tine un sentiment de rușine și suferință.

Prin urmare, este important să ne bucurăm de semnele care ne sunt revelate și să le ascultăm.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă „Israel face voia Creatorului”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să te implici în Tora și porunci?

Răspuns: Implicarea în Tora și porunci (Mitzvot) cu ajutorul luminii reformatoare înseamnă să faci tot ceea ce este descris de cabaliștii care au atins Lişma. Ei ne sfătuiesc ce acțiuni ne pot ajuta să atingem Lişma. Deocamdată, numim aceste acțiuni Tora și porunci.

Lişma este lucrul cu Masachim (ecrane) de dragul dăruirii către Creator, de dragul Numelui Său. Odată ce intru în lucrul cu Masachim, îmi devine clar ce sunt Tora și poruncile. Știu deja ce acțiuni pot îndeplini în dorința mea de a primi care mă apropie de Creator, adică îmi sporesc intenția de a dărui. Atunci aceste acțiuni se numesc porunci.

Prin corectarea dorinței mele de a primi prin intenția de a dărui, o umplu cu lumina numită Tora.

Și acum, în timp ce mă aflu sub Machsom (barieră), intenția mea, deși nu este încă foarte clară, este îndreptată către dorința mea de a ajunge la începutul unei adevărate lucrări spirituale, o relație autentică cu Creatorul, de a-I dărui, de a traversa Machsom și de a dobândi un Masach. Încă nu știu exact ce înseamnă asta, dar îmi pot imagina cumva. Prin urmare, dacă îndeplinesc orice acțiune pe care cabaliștii mă sfătuiesc să o îndeplinesc, aceasta se numește Tora și porunci.

Iar acțiunile pe care le îndeplinesc cu corpul meu (cu picioarele, mâinile sau diverse obiecte) sunt cele pe care trebuie să le facem în cadrul lumii noastre corporale. Ele nu au nicio legătură cu munca spirituală. Prin urmare, continui să spun că ele nu avansează omul către Creator. Ele doar mențin omul în cadrul nivelului spiritual mineral (Domem de Kduşa).

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pregătirea pentru viitorul Congres crește conform acelorași niveluri ca orice dezvoltare din natură: minerală, vegetală, animală și umană?

Răspuns: Desigur, are loc în orice dezvoltare, și de asemenea, în dezvoltarea dorințelor. De asemenea, ele trec prin acest proces al celor patru etape ale luminii directe HaVaYaH (Yod Hey Vav Hey) și se aplică și Congresului.

Când omul începe să se gândească la asta și să se pregătească pentru asta, experimentează ascensiuni și coborâri, uneori dorind să meargă, alteori nu. Dacă în cele din urmă ia o decizie fermă de a merge, ajunge la Congres cu adevărat pregătit.

Ei trebuie să înțeleagă de ce fac asta, ce speră să obțină de pe urma lui și unde se încadrează restul lumii (munca, familia și sănătatea) în imagine.

Trebuie să cântărească toți acești factori și să ajungă în cele din urmă la întrebarea: „Care este sensul vieţii mele?” Aceasta este o întrebare la care nu se poate răspunde în niciun alt mod.

Experiența ar trebui să le arate că toate celelalte părți ale vieții noastre depind de un factor necunoscut.

Înțelepciunea Cabala ne dezvăluie sursa acestei necunoscute, a Forței superioare. Dacă omul se conectează la ea, atunci dobândește un instrument capabil să corecteze totul, atât în ​​această lume cât și în lumea spirituală.

Dacă examinează pe deplin toate acestea conform etapelor HaVaYaH, fără îndoială va veni la Congres și va ajunge pregătit.

Din Lecția Zilnică de Cabala 2/10/10, Baal HaSulam „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→